DECIZIE Nr. XI din 24
octombrie 2005
ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 123 din 9 februarie 2006
Dosar nr. 8/2005
Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele
Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in
conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in
interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art.
1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata
prin Legea nr. 356/2002, referitoare la clauza penala prin care se instituie
obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea
penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita de parti
sau pe langa dobanda legala.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din
Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 74 de judecatori din totalul de
111 judecatori in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si
Justitie a fost reprezentat de procurorul Florenta Balta.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte
de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii
pentru admiterea acestuia, in sensul de a se decide ca prevederea intr-un
contract de credit a clauzei penale prin care se instituie obligatia
restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de
intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda
legala, contravine dispozitiilor legii.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii de fata, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 1, 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din
Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, referitoare
la clauza penala prin care se instituie obligatia restituirii la scadenta a
sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda
contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, instantele judecatoresti
s-au pronuntat in mod diferit.
Astfel, unele instante au considerat ca obligatia imprumutatului de a
restitui la scadenta suma imprumutata, sub sanctiunea penalitatilor de
intarziere, pe langa dobanda contractuala stabilita sau dobanda legala,
corespunde prevederilor legale.
In motivarea acestui punct de vedere s-a relevat ca, din moment ce este
stipulata in contract, clauza penala produce consecinte juridice in temeiul
art. 969 din Codul civil, potrivit caruia conventiile legal facute au putere de
lege intre partile contractante. S-a mai invederat ca aceasta clauza nu poate
fi considerata nelegala sau imorala cat timp, prin prevederea ei in contract,
se urmareste sanctionarea debitorului in cazul neindeplinirii obligatiei
privind respectarea termenului de rambursare a ratelor creditului.
Ca urmare, aceste instante, intemeindu-se pe dispozitiile art. 6 si ale
art. 10 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, astfel cum a fost
modificata prin Legea nr. 356/2002, s-au pronuntat in sensul obligarii
debitorului la restituirea sumei datorate, a dobanzii convenite sau a dobanzii
legale, precum si a penalitatilor de intarziere.
Alte instante au obligat debitorul la restituirea sumei imprumutate si la
plata dobanzii convenite sau a celei legale, precum si a penalitatilor de
intarziere, dispunand totodata reactualizarea acestor sume in raport cu rata
inflatiei.
In motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca obligatiile asumate
prin contractul de imprumut cu privire la plata ratelor datorate, a dobanzilor
si a penalitatilor de intarziere au deplina valabilitate deoarece, fiind
convenite legal intre parti, au putere de lege intre acestea conform art. 969
alin. 1 din Codul civil.
In fine, alte instante, dimpotriva, au considerat ca este nula clauza
penala prin care sunt prevazute penalitati de intarziere, in afara dobanzii
contractuale sau a celei legale, apreciind ca o asemenea clauza este prohibita
de lege. Ca urmare, prin hotararile pronuntate de aceste instante debitorul a
fost obligat sa plateasca doar sumele nerestituite creditorului, precum si
dobanzile curente restante.
In justificarea acestui punct de vedere s-a motivat ca, in raport cu
prevederile Legii nr. 313/1879, care nu a fost abrogata si nici nu a cazut in
desuetudine, clauza penala in contractele de imprumut este interzisa. S-a mai
relevat ca, atat timp cat dispozitiile legale care nu permit prevederea clauzei
penale in contractele de imprumut sunt de ordine publica, potrivit art. 5 din
Codul civil nu se poate deroga de la aceste dispozitii prin conventii.
Aceste din urma instante au interpretat si au aplicat corect dispozitiile
legii.
Intr-adevar, potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 privind
nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, astfel cum a fost aprobata
prin Legea nr. 356/2002, "partile sunt libere sa stabileasca, in
conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii
banesti".
Prin art. 2 din aceeasi ordonanta se prevede ca, "in cazul in care,
potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este
purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda
legala", iar in art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobanzii
legale in materie comerciala.
Pe de alta parte, in conformitate cu art. 5 alin. 1 din ordonanta
mentionata, "in raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala
cu mai mult de 50% pe an".
In acelasi sens, in reglementarea data prin art. 1089 alin. 2 din Codul
civil, "clauza prin care, de mai inainte si in momentul promovarii unei
conventii alta decat o conventie comerciala, se va stipula dobanda la dobanzile
datorate pentru un an sau pentru mai putin, ori mai mult de un an, sau la alte
venituri viitoare, se va declara nula".
Tot astfel, prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale carei dispozitii
sunt in vigoare si constitutionale, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale
nr. 524 din 2 decembrie 1997, s-a prevazut la art. 1 ca este anulata clauza
penala din contractele de imprumut sau prestatiuni in natura, precum si ca
"Judecatorul, in caz de imprumut va putea condamna numai la plata dobanzii
prevazuta in art. 1589 din Codul civil, sau in caz de alte obligatiuni, la
daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".
Or, potrivit art. 1589 alin. 1 din Codul civil, "se defige o dobanda
de cinci la suta pe an pentru afacerile civile si de sase la suta pe an pentru
cele comerciale, in toate cazurile unde nu s-a hotarat de parti cuantumul
ei".
Ca urmare, prevederile art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, astfel
cum a fost aprobata prin Legea nr. 356/2002, potrivit carora "partile sunt
libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata
unei obligatii banesti", nu ingaduie decat practicarea de dobanzi limitate
in raporturile civile, conform prevederilor art. 5 alin. 1 din aceeasi lege, la
posibilitatea de a depasi dobanda legala cu cel mult 50% pe an.
Rezulta deci ca nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul
raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al
caror cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an, sau
de sanctiuni constand in penalitati de intarziere.
Asa fiind, clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la
scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe
langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, avand o cauza
nelicita, in raport cu dispozitiile art. 5 si ale art. 968 din Codul civil,
contravine prevederilor legii.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, si ale art. 329 alin. 2 si
3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul
legii si a se decide in sensul ca orice clauza penala prin care se stabileste
obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea
penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe
langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din
Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu referire
la art. 969 alin. 1 din Codul civil, stabilesc:
Clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a
sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda
contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor
legii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 24 octombrie 2005.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Raileanu