Decizia Nr.1096 din 08.09.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale „pct. 38 alin. (3) şi pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004“, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Commer“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.615/337/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.275D/2010.La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.615/337/2008, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale „pct. 38 alin. (3) şi pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004“.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Commer“ - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate stabilesc un regim juridic discriminatoriu şi inechitabil între contribuabili, de natură a afecta principiul constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Astfel, „contribuabilul de bună-credinţă este pus în situaţia de a nu se bucura de protecţia conferită de lege şi Constituţie“.Tribunalul Sălaj - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.560 din 27 august 2010, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 12.795 din 27 august 2010, şi apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale menţionate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a instanţei de contencios constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă: [...]e)arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping; 2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor; 3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile; 4. închirierea seifurilor; f)livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare; 2. construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ; 3. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării; 4. o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată astfel încât structura, natura ori destinaţia sa au fost modificate sau, în absenţa acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării; (3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în condiţiile stabilite prin norme.“De asemenea, constituie obiect al sesizării Curţii Constituţionale dispoziţii din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 56 - Contribuţii financiare şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, este competentă să hotărască asupra „excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele [...]“. În aplicarea acestei prevederi constituţionale, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Prin urmare, atât Constituţia, cât şi legea de organizare şi funcţionare a instanţei constituţionale stabilesc că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl pot constitui exclusiv dispoziţiile cuprinse într-o lege sau o ordonanţă. Aşa fiind, sesizarea referitoare la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată. 2. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea reţine că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, în realitate, doreşte modificarea şi completarea dispoziţiilor privind scutirea de taxe, în sensul eliminării caracterului urgent al acestei proceduri. Or, dintr-o asemenea motivare, rezultă indubitabil că autorul excepţiei nu reclamă neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale pe care le critică, ci doreşte modificarea lor, astfel că excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată[...]“, competenţa de a modifica sau completa actele normative revenind în exclusivitate legiuitorului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) şi alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu prevederile “pct. 38 alin. (3) şi pct. 39 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004“, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Commer“ - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 5.615/337/2008 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu