DECIZIE Nr.
1095 din 22 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 850 din 11 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal,
excepţie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al
Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui
apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea
formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios
constituţional, respectiv 31 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a
avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde
demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 3.958/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie
ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în dosarul de mai sus, având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la
inviolabilitatea libertăţii de exprimare, deoarece a fost trimis în judecată şi
condamnat pentru săvârşirea de acte şi gesturi prin care s-a adus atingere
bunelor moravuri.
Curtea de Apel Galaţi
- Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu
este absolută, sens în care chiar Constituţia a instituit anumite limite în
art. 30 alin. (7), potrivit căruia sunt interzise „manifestările obscene, contrare bunelor moravuri".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă,
dispoziţiile legale criticate care protejează relaţiile sociale referitoare la
bunele moravuri şi ordinea publică sunt în consens cu limitările impuse de
Legea fundamentală în art. 30 alin. (7).
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin
dispoziţiile legale criticate nu se înfrânge libertatea de exprimare, ci se
sancţionează exercitarea ei fără respectarea limitelor prevăzute de Constituţie.
De altfel, Curtea Constituţională a statuat că este de principiu că unei
obligaţii legale privind limitarea libertăţii de exprimare, şi cu atât mai mult
unei obligaţii de ordin constituţional, trebuie să îi corespundă o sancţiune
legală, în cazul nerespectării sale. In caz contrar, obligaţiile juridice ar fi
reduse la semnificaţia unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în
cadrul relaţiilor sociale (Decizia nr. 51/1999).
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea Ultrajul
contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, care au
următorul conţinut: „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii,
sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor
moravuri sau se produce un scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea
şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare
de la unu la 5 ani".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Autorul excepţiei consideră că incriminarea unor acte
şi gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri contravine libertăţii
de exprimare, care este inviolabilă. O asemenea susţinere nu poate fi primită,
deoarece libertatea de exprimare, ca şi celelalte drepturi fundamentale, nu
este absolută, ea fiind supusă unor limitări menite să protejeze atât
drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni, cât şi celelalte valori sociale
ocrotite. Aceasta presupune că exercitarea libertăţii de exprimare este
inviolabilă numai în măsura în care, potrivit art. 30 alin. (7) din Constituţie,
nu aduce atingere bunelor moravuri. Or, textul legal criticat nu face decât să
dea expresie acestei cerinţe constituţionale.
De asemenea, prevederile art. 321 alin. 1 din Codul
penal impun, în sarcina fiecărui cetăţean, obligaţia de a adopta un anumit
comportament, stabilind şi caracteristicile acestuia, şi anume să se abţină de
la săvârşirea în public a unor acte sau gesturi menite să aducă atingere
bunelor moravuri, să producă scandal public sau să tulbure, în alt mod,
liniştea şi ordinea publică. Această exigenţă este în spiritul legilor ţării şi
al normelor de convieţuire socială si se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea
fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor constituţionale, cu respectarea drepturilor şi a libertăţilor
celorlalţi. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze
acestor cerinţe constituţionale. In acest context, prevederile art. 321 alin. 1
din Codul penal sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Constituţie, invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel
Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru