DECIZIE Nr.
1092 din 15 octombrie 2008
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 20 octombrie 2008
Prin Adresa nr.
5/5.331/C.P.T./2008, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţională, în
temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu
privire la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale.
La sesizare au fost anexate, în copie, următoarele
documente:
- Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în forma adoptată de
Parlament (PL-x180/2008);
- extrasul din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor
din data de 23 septembrie 2008 cuprinzând dezbaterile şi votul asupra legii în
discuţie (8 pagini);
- Punctul de vedere al Guvernului nr. 3.276 din 6
decembrie 2007;
- Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12
noiembrie 2007;
- Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018 din 29 octombrie 2007;
- Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială
a Camerei Deputaţilor nr. 27/259 din 23 iunie 2008; '
- Raportul Comisiei pentru muncă, familie şi protecţie
socială a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008;
- Avizul Comisiei pentru buget,
finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital a Senatului nr. XXII/124 din 14
februarie 2008.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 10.646 din 2 octombrie 2008 si formează obiectul Dosarului nr. 1.944A/2008.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl
constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, act normativ
care, în opinia Guvernului, „prezintă grave vicii constituţionale, atât sub
aspectul procedurii de adoptare a acestuia de către Camera Deputaţilor, cât şi
al soluţiei legislative propuse".
In motivarea sesizării de neconstituţionalitate se
susţine că actul normativ criticat a fost adoptat cu nerespectarea prevederilor
constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi art. 138 alin. (5).
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In acest sens, se arată următoarele:
1. Propunerea legislativă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale (PL-x180/2008) nu putea fi supusă votului final
în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 23 septembrie 2008, deoarece nu au
fost îndeplinite procedurile legislative regulamentare pentru dezbaterea acesteia
stabilite prin dispoziţiile art. 100, art. 106 şi art. 107 din Regulamentul
Camerei Deputaţilor (nu a fost prezentat raportul şi nu s-a trecut la
dezbaterea pe articole, deşi raportul cuprindea amendamente admise).
2. Propunerea legislativă pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale (PL-x180/2008) a fost adoptată cu încălcarea art.
138 alin. (5) din Constituţie, iniţiatorii neprevăzând sursele de finanţare a
măsurilor stabilite prin aceasta. In acest sens, se invocă Punctul de vedere al
Guvernului nr. 3.276 din 6 decembrie 2007, transmis Senatului în temeiul art.
111 alin. (1) din Constituţie, Avizul Consiliului Economic şi Social nr. 2.018
din 29 octombrie 2007 (negativ), Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.551 din 12
noiembrie 2007 (favorabil), Raportul Comisiei pentru muncă, familie şi
protecţie socială a Senatului nr. XXXVII/574 din 19 februarie 2008 (negativ),
Avizul Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital a
Senatului nr. XXII/124 din 14 februarie 2008 (negativ), Decizia Curţii
Constituţionale nr. 666 din 16 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 31 iulie 2007.
3. Dispoziţiile art. 782 din legea care face obiectul sesizării de neconstituţionalitate
contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece creează
privilegii şi discriminări între asiguraţii sistemului public, fără o
justificare rezonabilă şi obiectivă. In legătură cu acest aspect, se arată că
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în
vigoare la data de 1 octombrie 2008, „se înlătură discrepanţele existente între
persoanele pensionate sub imperiul legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie
2001 şi cei pensionaţi după intrarea în vigoare a noii legislaţii", astfel
că „promulgarea actului normativ criticat ar crea suprapuneri şi ar fi de
natură să majoreze nejustificat cuantumul pensiilor persoanelor vizate de
acesta, dezavantajând astfel alte categorii de participanţi ai sistemului
public de pensii".
In final, se solicită să se constate
neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Avocatul Poporului consideră
că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale este constituţională.
In acest sens, arată că art. I pct. 1 din legea criticată precizează transferurile nerambursabile
de la bugetul de stat ca una dintre sursele de finanţare ale cheltuielilor
referitoare la pensii şi alte drepturi de asigurări sociale de stat.
Obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor
bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituţie, constituie un aspect
distinct faţă de lipsa fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de
vedere bugetar (Decizia Curţii Constituţionale nr. 47/1993).
In continuare, arată că reglementarea criticată „nu
instituie discriminări sau privilegii, ci se justifică în mod obiectiv şi
rezonabil, pentru motive de echitate şi de protecţie socială în cazul
asiguraţilor şi pensionarilor care au desfăşurat activităţi în grupe superioare
de muncă ori în condiţii speciale sau deosebite". Legiuitorul poate să
stabilească drepturile de asigurări sociale, condiţiile şi criteriile de
acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric.
In final, apreciază că nu pot fi reţinute nici
criticile formulate în raport cu prevederile Regulamentului Camerei
Deputaţilor, având în vedere art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Faptul că
Guvernul nu a susţinut adoptarea propunerii legislative criticate nu este un
motiv de neconstituţionalitate, deoarece legea este un act al Parlamentului,
unica autoritate legiuitoare a ţării.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de
vedere până la data întocmirii prezentului raport.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, actele
depuse la dosar, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, art. 10,
art. 15, art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de
neconstituţionalitate formulată de către Guvern.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl
constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Prevederile constituţionale considerate ca fiind
încălcate prin dispoziţiile criticate sunt următoarele:
- Art. 1 alin. (5): „In
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este
obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.";
- Art. 138 alin. (5): „Nici
o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de
finanţare.";
-Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale - Interzicerea
discriminării: „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta
Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe
sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere,
naştere sau orice altă situaţie."
Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
face parte din categoria legilor organice, conform art. 73 alin. (3) din
Constituţie, împrumutând acest caracter de la actul normativ de bază asupra
căruia intervine.
In aplicarea art. 75 alin. (1) din Constituţie, Senatul
este prima Cameră sesizată, legea fiind adoptată potrivit art. 76 alin. (1) din
Constituţie, Camera decizională fiind Camera Deputaţilor.
Analizând sesizarea, Curtea reţine că legea criticată
reglementează măsuri ce urmăresc reflectarea în cuantumul pensiei a condiţiilor
de muncă în care s-a realizat vechimea în muncă pentru persoanele asigurate
care au desfăşurat activităţi, anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.
19/2000, în locuri încadrate în grupele de muncă I şi II, în funcţie
de condiţiile foarte grele şi foarte nocive, şi, ulterior acestei date, în
locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau deosebite, pentru care s-au
primit sporuri ce se adăugau la vechimea în muncă efectiv realizată.
Autorul sesizării invocă faptul că, prin adoptarea de
către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 4 septembrie 2008, în vigoare
la data de 1 octombrie 2008, au fost deja înlăturate o serie de inechităţi în
ceea ce priveşte cuantumul pensiilor.
Examinând actul normativ supus controlului de
constituţionalitate, Curtea reţine că acesta reprezintă o măsură de politică
legislativă în domeniul protecţiei sociale a pensionarilor şi a persoanelor
asigurate care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupe superioare
de muncă ori în condiţii speciale sau deosebite.
Faptul că Guvernul nu a susţinut adoptarea
amendamentelor la proiectul de lege criticat nu este un motiv de
neconstituţionalitate. Legiuitorul este competent să stabilească condiţiile şi
criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. (1) din
Constituţie „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului
român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".
Cât priveşte nerespectarea
procedurilor legislative stabilite prin art. 100, art. 106 şi art. 107 din
Regulamentul Camerei Deputaţilor pentru dezbaterea propunerii legislative cu
nr. Pl-x180/2008, Curtea observă că acestea au fost acoperite cu votul
majorităţii cerute pentru o lege organică.
In continuare, cu referire la obligativitatea
stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare,
prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că acesta
constituie un aspect distinct faţă de cel al lipsei fondurilor pentru
susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr.
47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea
Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa
resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite:
primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituţie,
iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de
oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi
Guvern.
Mai mult, dacă s-ar reţine că lipsa precizării exprese
a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare,
aceasta ar echivala cu o prezumţie fără suport constituţional, ceea ce este
inadmisibil. In jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 515 din 24 noiembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.195 din 14 decembrie 2004, Curtea
a statuat că finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare
alocate în buget, iar că majorarea unor cheltuieli se finanţează fie prin
suplimentarea alocaţiilor bugetare din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia
Guvernului, fie prin rectificare bugetară.
Reglementarea criticată nu
instituie nici discriminări sau privilegii, ci se justifică în mod obiectiv şi
rezonabil, pentru motive de protecţie socială. Prin conţinutul lor prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) trebuie interpretate în strânsă legătură
cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituţie, care determină criteriile
nediscriminării. Principiul egalităţii în drepturi, pe de o parte, înseamnă
reglementare unitară şi tratament nediscriminatoriu pentru situaţii identice,
iar, pe de altă parte, presupune un drept de diferenţiere.
In fine, pentru aceste argumente, Curtea constată că
legea criticată nu aduce atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1
alin. (5), potrivit cărora „In România, respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Pentru argumentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a)
şi al art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1)
lit. A.a), al art. 15 alin. (1)şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA COSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale este constituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi
la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman