DECIZIE   Nr. 1090 din 14 octombrie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 132 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 786 din 25 noiembrie 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Petre Lăzăroiu                        -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Puskâs Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Ioana Marilena Chiorean       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Leucă în Dosarul nr. 715/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, prin care acesta se constituie parte civilă.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate primi o astfel de cerere în fata Curţii Constituţionale.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 20 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 715/88/2008, Tribunalul Tulcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. 2 din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Leucă în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitează posibilitatea părţii vătămate de a solicita încetarea acţiunii penale.

Tribunalul Tulcea - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât în absenţa termenului prevăzut de art. 132 din Codul penal s-ar crea posibilitatea părţilor de a reactiva procedurile judiciare oricând, aducându-se atingere autorităţii lucrului judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece fiind o creaţie a legiuitorului, din raţiuni de politică penală, este firesc ca acesta să determine şi termenul până la care poate interveni împăcarea părţilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 132 alin. 2 din Codul penal, cu următorul cuprins: „Impăcarea este personală şi produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoarea la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Impăcarea părţilor, potrivit Codului penal român, este o cauză generală de înlăturare a răspunderii penale şi reprezintă înţelegerea dintre infractor şi victima infracţiunii prin care se pune capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, împăcarea părţilor poate interveni oricând, dar nu mai târziu de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Curtea constată că dispoziţiile art. 132 alin. 2 din Codul penal nu contravin dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Soluţia legislativă potrivit căreia împăcarea părţilor poate interveni numai până la momentul rămânerii definitive a hotărârii nu este de natură să conducă la încălcarea dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, ci, dimpotrivă, este o soluţie legislativă firească, care dă expresie acestui principiu constituţional. Astfel, nu se poate susţine că părţile ar trebui să aibă posibilitatea de a se împăca şi după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, întrucât împăcarea părţilor este o cauză care înlătură efectul săvârşirii unei infracţiuni, şi, în consecinţă, este firesc ca aceasta să poată interveni numai între momentul săvârşirii infracţiunii şi momentul stabilirii răspunderii penale prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Leucă în Dosarul nr. 715/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean