DECIZIE Nr.
1070 din 20 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 842 din 8 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr.
4.023/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 mai
2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.023/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin.
(1), art. 124 şi art. 146 lit. d) din Constituţie. In condiţiile în care
încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu
fondul, iar cererea de recuzare este formulată în faza procesuală a recursului,
partea interesată este lipsită de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
legiuitorul a instituit o procedură simplă şi operativă de soluţionare a
cererilor de recuzare, derogatorie de la prevederile de drept comun, care nu
vizează soluţionarea fondului cauzei şi care nu presupune în mod necesar
dezbateri contradictorii, având drept scop principal asigurarea unei bune
administrări a justiţiei, prin eliminarea posibilităţii de soluţionare a
litigiilor de către un judecător lipsit de obiectivitate. Prevederile art. 34
alin. 2 din Codul de procedură civilă stabilesc, în cazul încheierii de
respingere a recuzării, o procedură derogatorie, aplicaţie a principiului accessorium sequiturprincipale, constând
în posibilitatea atacării acestei încheieri interlocutorii numai odată cu
fondul cauzei, soluţie motivată de necesitatea înlăturării posibilităţilor de
tergiversare a soluţionării cauzei. Partea a cărei cerere de recuzare a fost
respinsă are astfel posibilitatea
de a supune controlului judiciar încheierea prin care a fost respinsă cererea
sa, iar, potrivit art. 34 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă se
constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, instanţa superioară de fond
are îndatorirea de a reface toate actele şi dovezile administrate la prima
instanţă.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente
arbitrare. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu încalcă
principiul constituţional privind dreptul la un proces echitabil, al
soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi al dreptului la apărare. In
plus, prevederile legale criticate sunt conforme art. 129 din Constituţie,
potrivit căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu
următorul cuprins: „Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai o dată cu fondul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român, art. 16 referitoare la
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24
alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, art. 124 referitor la
înfăptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii
Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 34 din Codul de
procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005. Cu acel
prilej instanţa de contencios constituţional a reţinut că recuzarea nu
constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea
unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului
în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale
a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea
acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea
fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu
fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire
de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi
aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de
atac.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile criticate se
circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit
dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al
legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate
instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece
competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în
considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli speciale.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din
Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului
de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu,
ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale
diferite.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin.
(3) şi (5) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, se constată că acestea nu
sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 4.023/299/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu