DECIZIE Nr.
1068 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286 1 din Legea nr. 297/2004 privind
piata de capital
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 678 din 9 octombrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr.
297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Comrimet" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului
Dolj - Secţia comercială.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
2 iunie 2009, în prezenţa avocatului Cristian Duţescu pentru Societatea
Comercială „Comrimet" - S.A. din Galaţi, a consilierului juridic Anina
Radu pentru S.I.F. Oltenia - S.A. şi a reprezentantului Ministerului Public,
fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de
timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 iunie 2009, iar
apoi pentru 7 iulie 2009 şi pentru 14 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 15.863/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, introduse
prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Comrimet" - S.A. din Galaţi în cauza ce are ca
obiect judecarea acţiunii în anulare a hotărârii Adunării generale a
Acţionarilor S.I.F. Oltenia - S.A. din Craiova.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate instituie
o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor
sale, existenţa pragului de deţinere de 1% afectând deopotrivă dreptul de
folosinţă, dreptul de a culege fructele şi dreptul de dispoziţie al
titularului. Totodată, dreptul de dispoziţie asupra acţiunilor şi libertatea de
a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 2861, care
stipulează obligativitatea înstrăinării acţiunilor cu care este depăşită limita
de deţinere în maximum 3 luni de la depăşirea acestui prag. Stabilirea unei
limite a dreptului de proprietate privată asupra acţiunilor unei societăţi
comerciale contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, nicio raţiune de
oportunitate sau de asigurare a protecţiei anumitor investitori neputând
justifica această încălcare.
De asemenea, autorul excepţiei susţine că legislaţia
Uniunii Europene prevede ca măsură de protecţie a investitorilor
obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui
anumit nivel de deţinere. Astfel, art. 5 din Directiva 2004/25 instituie
recomandarea ca persoana care doreşte preluarea unei companii să fie obligată
să efectueze oferta publică adresată tuturor acţionarilor şi pentru toate
deţinerile acestora, recomandare introdusă şi în Legea nr. 297/2004, care este
aplicabilă şi în cazul societăţilor de investiţii financiare.
Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de
lege criticate încalcă şi art. 40 din Constituţie, întrucât nu se poate vorbi
de dreptul de asociere, atât timp cât se impun prin lege restricţii în
exercitarea acestui drept. Principiul liberei asocieri a cetăţenilor vine în
contradicţie cu instituirea unei limite legale a participanţilor în cadrul unei
organizaţii private, subiecte de drept privat, iar existenţa dispersării
excesive a acţionariatului cauzată de prezenţa pragului de 1% încalcă
exercitarea liberă a dreptului la asociere prin împiedicarea întrunirii
acţionarilor în cadrul adunării generale extraordinare.
De asemenea, se arată că prevederile de lege criticate
contravin şi dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, încălcând dreptul
acţionarilor societăţilor de investiţii financiare la libertatea economică.
In concluzie, autorul excepţiei susţine că nu pot fi
incidente dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece restrângerea dreptului
de proprietate şi a dreptului de asociere nu se încadrează în niciuna dintre
ipotezele prevăzute de acest text constituţional.
Tribunalul Dolj - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Astfel, textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale ale art.
40, 44 şi 45, dar nici pe cele ale art. 53, întrucât nu se poate reţine
existenţa unei restrângeri neproporţionale cu situaţia care a determinat-o.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar în
baza art. 50 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii
Constituţionale, s-a solicitat punctul de vedere al Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare.
Guvernul apreciază că
art. 2861 din Legea nr. 297/2004 a instituit o restrângere a
exerciţiului dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute la o
societate comercială, dar această limitare, conformă cu prevederile art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, este justificată de interese economice
vizând protecţia intereselor acţionarilor. Totodată, obligarea acţionarilor
care dobândesc în mod fraudulos o poziţie semnificativă de a-şi vinde
participaţia care depăşeşte cota permisă intervine ca o sancţiune, iar nu ca o
limitare sau o restrângere a dreptului de proprietate, invocând în acest sens
prevederile art. 9 alin. (5) teza întâi din Directiva nr. 93/22 CEE a
Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiţii în domeniul
valorilor mobiliare. De asemenea, Guvernul apreciază că prin dispoziţiile de
lege criticate nu se încalcă nici prevederile art. 45 din Constituţie, deoarece
accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă se
exercită în condiţiile legii, iar potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, statul are rolul de a crea cadrul general economic, social şi
politic necesar pentru derularea activităţii operatorilor economici, ceea ce
implică adoptarea unor reglementări restrictive, în limitele impuse de asigurarea
respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Acţionarul
obişnuit al unei societăţi de investiţii financiare nu este acţionarul
diligent, care caută să se informeze asupra participaţiei sale, ci este
acţionarul nediligent, dezinteresat, care urmăreşte doar să primească
dividendele aferente cotei sale, fără o valoare prea mare. Astfel, raţiunile
care au stat la baza instituirii acestui prag de deţinere de 1% „au fost strâns
legate de prevenirea tendinţei de speculare a titlurilor S.I.F. şi de
protejarea intereselor acţionarilor nediligenţi". Cât priveşte
dispoziţiile art. 40 din Constituţie, Guvernul consideră că acestea nu au
incidenţă în soluţionarea cauzei. In final, invocă Decizia Curţii
Constituţionale nr. 470/2005.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare arată că - printr-un punct de vedere adresat Guvernului în anul
2005 - a susţinut, cu majoritate de voturi, inoportunitatea impunerii unei
limite de deţinere a acţiunilor unei societăţi de investiţii financiare. De
asemenea, în vederea adoptării Legii nr. 97/2006, a exprimat poziţia oficială
potrivit căreia se impune completarea în mod expres a cadrului legal existent,
în sensul limitării deţinerilor la 1% din capitalul social al S.I.F. şi asupra
persoanelor care acţionează concertat, în scopul aplicării corespunzătoare a
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 41/2005 pentru evitarea concentrărilor
deţinerilor de acţiuni la o societate de investiţii financiare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului, Avocatului Poporului şi Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind
piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571
din 29 iunie 2004, dispoziţii introduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 41/2005
privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, şi modificate prin articolul
unic pct. 8 din Legea nr. 97/2006 pentru aprobarea acestei ordonanţe, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.
In prezent, textul de lege criticat are următoarea
redactare:
- Art. 2861: „(1) Orice persoană poate
dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu persoanele cu
care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către societăţile de
investiţii financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietăţii
private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăţilor de
investiţii financiare.
(2)Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru
acţiunile deţinute de acţionarii care depăşesc limitele prevăzute la alin. (1).
(3)Persoanele menţionate la alin. (1) au obligaţia
ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare
societatea de investiţii financiare, C.N.V.M, şi piaţa reglementată pe care
sunt tranzacţionate respectivele acţiuni.
(4)In termen de 3 luni de la data depăşirii limitei
de 1% din capitalul social al societăţilor de investiţii financiare, acţionarii
aflaţi în această situaţie sunt obligaţi să vândă acţiunile care depăşesc
limita de deţinere.
(5)C.N.V.M, va emite reglementări pentru aplicarea
prezentului articol."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
au fost încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 40 privind
dreptul de asociere, în art. 44 privind garantarea proprietăţii private, în
art. 45 referitoare la libertatea economică şi în art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, orice
persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deţine, singură ori împreună cu
persoanele cu care acţionează în mod concertat, acţiuni emise de către
societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor
Proprietăţii Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al
societăţilor de investiţii financiare. Acest prag maxim de deţinere de acţiuni
ale unei societăţi de investiţii financiare a fost introdus de către legiuitor
din raţiuni ce ţin de interesul public deosebit acordat acţiunilor emise de
societăţile de investiţii financiare, societăţi care - potrivit art. 1 din
Legea nr. 133/1996 pentru transformarea Fondurilor Proprietăţii Private în
societăţi de investiţii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale
Proprietăţii Private şi funcţionează ca societăţi comerciale pe acţiuni.
Curtea constată că societăţile de investiţii financiare
nu pot fi considerate simple societăţi comerciale pe acţiuni, astfel cum le
califică în mod eronat autorul excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât au
fost constituite prin voinţa legiuitorului din transformarea Fondurilor
Proprietăţii Private, acţionarii nefiind animaţi de affectio societatis, au
un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament
colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au
optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii
Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin
oferta publică de acţiuni.
Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de
proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent
să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând
institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale şi economice
generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. In acest sens este şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 515 din 29 mai
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28
iunie 2007, respingând excepţia de neconstituţionalitate a altor dispoziţii din
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, a stabilit că, potrivit art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili
limitele dreptului de proprietate, iar în considerarea acestei competenţe,
anumite prevederi din Legea nr. 297/2004, constatate ca fiind constituţionale,
au instituit limite ale dreptului de dispoziţie în privinţa acţiunilor deţinute
la o societate comercială.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea
constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deţinere de acţiuni la
societăţile de investiţii financiare rezultate din transformarea Fondurilor
Proprietăţii Private nu este de natură să contravină prevederilor art. 44 din
Constituţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor alin. (4) ai art. 2861 din Legea privind piaţa de
capital, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece obligaţia de
a vinde acţiunile ce depăşesc pragul de 1% din capitalul social al unei
societăţi de investiţii financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancţiune
a nerespectării unei dispoziţii legale şi nicidecum o nesocotire a dreptului de
proprietate privată, garantat prin dispoziţiile art. 44 din Legea fundamentală.
Referitor la dispoziţiile art. 45 din Constituţie,
invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că,
potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea „în condiţiile
legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar
textul alin. (4) al art. 2861 din Legea nr. 297/2004 nu face decât
să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul liber la o
activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite
de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli
de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească
sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.
In final, Curtea constată, pe de-o parte, că
dispoziţiile art. 40 din Constituţie privind dreptul de asociere nu au
incidenţă în cauza de faţă, deoarece acestea se referă la asociaţii de drept
public, care nu au scopuri lucrative, ci au scopuri politice, sociale,
religioase, culturale etc, iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 53 din
Constituţie nu au legătură cu cauza, deoarece nu ne aflăm în ipoteza prevăzută
de textul constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3 al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de
capital, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comrimet" - S.A. din
Galaţi în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean