DECIZIE
Nr. 106 din 9 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei si a
celor ale art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2001 privind
sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii de cetateni
romani sau de persoane fara cetatenie domiciliate in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 174 din 23 februarie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Constantin Doldur -
judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre
Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei
de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 70 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de
Traian Grigoraş în Dosarul nr.
2.246/2005 al Judecătoriei
Tecuci.
La apelul nominal este lipsă autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie
şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie
2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.246/2005, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor
art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 şi ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de Traian Grigoraş
în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Constituţie, care consacră
libera circulaţie ca drept
fundamental al cetăţenilor. Se
mai arată că cele două texte, care incriminează ca infracţiuni
intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei, respectiv intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, nu prevăd o sancţiune
proporţională cu situaţiile care le-au determinat, ceea ce contravine prevederilor art. 53
alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Tecuci apreciază ca
nefondată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece dreptul la liberă circulaţie trebuie
să se realizeze în anumite
condiţii prevăzute de lege, iar condiţionarea acestuia de anumite forme legale
nu impietează în vreun fel
asupra dreptului cetăţeanului
la liberă circulaţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Se arată că libera circulaţie
nu poate fi absolută, ci ea
trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege. Totodată, apreciază că textele legale criticate pentru
neconstituţionalitate sunt în
deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsurile privind restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie sunt
stabilite prin lege, ca limitări
justificate de apărarea
securităţii naţionale, asigurarea unui climat de ordine,
precum şi de prevenirea unor
consecinţe negative, sunt
necesare într-o societate democratică, proporţionale cu
situaţia care Ie-a determinat şi aplicate în mod nediscriminatoriu.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002,
precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3
septembrie 2001, aprobată cu
modificări prin Legea nr.
252/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002, care au următorul conţinut:
- Art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001: „Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani. ";
- Art.
1 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
112/2001: „Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean român sau de o persoană fără
cetăţenie
domiciliată pe
teritoriul României, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani."
In motivarea excepţiei se invocă încălcarea
prevederilor constituţionale
ale art. 25 alin. (1) din Constituţie referitoare la libera circulaţie şi ale art. 53
alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de
circulaţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se reţine
că prevederile art. 70 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, precum şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile
art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constatând, prin Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005, conformitatea acestora cu
textul menţionat din Constituţie. Cu acel prilej Curtea a reţinut că libera circulaţie
nu poate fi absolută, ci ea
trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege, cum sunt şi cele privind trecerea frontierei de stat a României şi sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România. De asemenea, Curtea a reţinut că prin
incriminarea faptelor de trecere ilegală a frontierei unui stat străin sau de intrare ori ieşire din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat nu se îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie, cum
este acesta consfinţit de
prevederile constituţionale,
art. 25 alin. (1) din Legea fundamentală garantând exercitarea acestui drept în condiţiile stabilite de lege, a căror nerespectare este sancţionată juridic.
Cât priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile
art. 70 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.
105/2001 şi cele ale art. 1
alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 încalcă prevederile
constituţionale ale art. 53
alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, raportat la art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de
circulaţie, se constată că aceasta este neîntemeiată. Aceasta deoarece textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate sunt o reflectare a
prevederilor internaţionale
menţionate, în deplin acord cu
dispoziţiile art. 53 alin. (2)
din Legea fundamentală,
întrucât exerciţiul dreptului
la liberă circulaţie este limitat prin lege, fără a se aduce atingere însuşi dreptului, iar reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei, respectiv a
frontierei unui stat străin,
constituie o restrângere a exerciţiului liberei circulaţii, justificată de
necesitatea apărării securităţii naţionale, a
ordinii publice, precum şi a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Faţă de cele arătate,
în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României şi a celor ale art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, excepţie
ridicată de Traian Grigoraş în Dosarul nr. 2.246/2005 al Judecătoriei Tecuci.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data
de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu