DECIZIE   Nr. 106 din  8 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 328 din 14 iulie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicata de Florin Manciu in Dosarul nr. 4.139/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Gheorghe Dediu pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte parti: Mariana Stoian, Florica Gabriela Andrei, Societatea Comerciala "Malicom" - S.R.L. Calarasi si Nicolae David, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, aparatorul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei, intrucat dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt neconstitutionale prin modul in care sunt aplicate de instante. Arata ca astfel se incalca prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind nefondata, apreciind ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie. Considera ca neaplicarea unitara a acestor dispozitii, invocata de autorul exceptiei ca argument principal de neconstitutionalitate, poate fi rezolvata pe o alta cale, si anume aceea a recursului in interesul legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 4.139/1998, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Florin Manciu, prin aparator.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile mentionate incalca prevederile constitutionale cuprinse in: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, precum si pe cele ale art. 23 alin. (9), potrivit carora "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii". Se mai arata ca, prin modul in care este redactat, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal nu asigura respectarea principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, prevazut la art. 16 alin. (1), deoarece permite adoptarea unor solutii juridice diferite in situatii similare. Autorul exceptiei se refera la fapta de punere in circulatie de monede false, prevazuta la art. 282 alin. 2 din Codul penal, care a fost calificata de Curtea Suprema de Justitie uneori ca infractiune unica, iar alteori in concurs de infractiuni cu inselaciunea calificata prevazuta la art. 215 alin. 2 din Codul penal. Calificarea diferita a aceleiasi fapte, in cauze distincte, prin hotarari judecatoresti, reprezinta, in opinia autorului exceptiei, o incalcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor. De asemenea, considera ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal incalca si dispozitiile art. 23 alin. (9) din Constitutie, deoarece nu ofera posibilitatea reala ca orice pedeapsa sa fie stabilita si aplicata numai in conditiile si in temeiul legii.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 23 alin. (9) din Constitutie. Imprejurarea ca, pentru fapte de punere in circulatie de monede false, instantele au pronuntat hotarari contradictorii reprezinta o problema de aplicare a legii, ce poate fi remediata pe calea unui recurs in interesul legii, iar nu una de contencios constitutional.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in drepturi prevazute la art. 4 alin. (2) din Constitutie, ele aplicandu-se fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala. Guvernul mai arata ca pronuntarea unor hotarari contradictorii de catre instantele judecatoresti nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii, care poate fi solutionata pe calea recursului in interesul legii. De asemenea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constitutie, deoarece acestea prevad conditiile in care poate fi aplicata o pedeapsa.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Inselaciunea savarsita prin folosire de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani. Daca mijlocul fraudulos constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1) si in art. 23 alin. (9).
    Textele mentionate au urmatoarea redactare:
    - art. 16 alin. (1) "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - art. 23 alin. (9) "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. De altfel, chiar autorul exceptiei nu invoca incalcarea acestui principiu fundamental prin modul de redactare a art. 215 alin. 2 din Codul penal, sustinand ca aplicarea sa neunitara de catre instantele judecatoresti creeaza o inegalitate intre cetateni.
    Curtea retine, de asemenea, ca dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca nici prevederile art. 23 alin. (9) din Constitutie. Textul de lege criticat prevede o varianta agravanta a infractiunii de inselaciune, care se realizeaza atunci cand inselaciunea, in varianta simpla prevazuta la alin. 1 sau inselaciunea in conventii prevazuta la alin. 3 se savarseste in vreuna din conditiile prevazute la alin. 2 al aceluiasi articol. De asemenea, este prevazuta si pedeapsa (inchisoare de la 3 la 15 ani), astfel incat nu se poate sustine ca art. 215 alin. 2 din Codul penal nu ofera posibilitatea reala ca pedeapsa sa fie stabilita si aplicata numai in conditiile si in temeiul legii. Totodata, la individualizarea pedepsei sunt aplicabile si dispozitiile prevazute in Partea generala a Codului penal.
    Curtea observa ca pronuntarea de catre instantele judecatoresti a unor solutii diferite cu privire la calificarea unor fapte de punere in circulatie de bancnote false nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Florin Manciu in Dosarul nr. 4.139/1998 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iunie 2000.

                  PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan