DECIZIE Nr.
1054 din 16 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, precum si ale art. 102 alin. (3) lit. e)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 661 din 27 septembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 102 alin. (3)
lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan-Ovidiu Necuia în Dosarul nr.
2.332/330/2008al Tribunalului Ialomiţa.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca fiind neîntemeiată,
a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7),
art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin.
(3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, şi ca fiind inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din data de 20 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.332/330/2008, Tribunalul Ialomiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art.
18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27,
art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 102 alin. (3)
lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de Dan-Ovidiu Necuia cu ocazia
soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.155 bis din
29 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Urziceni.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale menţionate încalcă
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16, art. 20,
art. 21, art. 23 alin. (1) şi (11), art. 53, art. 124, art. 126 şi art. 148,
precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, autorul are în vedere
stabilirea nejudiciară a vinovăţiei contravenţionale şi sarcina probei în
procedura judiciară contravenţională de drept comun, aplicabilitatea normelor
constituţionale şi contravenţionale consacrând dreptul la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, violarea dreptului la
respectarea prezumţiei de nevinovăţie de normele juridice privind procedura
contravenţională de drept comun, contrarietatea dintre normele juridice privind
procedura contravenţională judiciară de drept comun şi principiul
constituţional şi convenţional al statului de drept şi democratic, bazat pe
respectarea drepturilor omului.
Instanţa de judecată consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 16
alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi
(3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi art. 34 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 102 alin.
(3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările
ulterioare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16, art. 20, art. 21, art. 23 alin. (1) şi
(11), art. 53, art. 124, art. 126 şi art. 148, precum şi ale art. 6 paragraful
2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
1) Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa, a examinat constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin.
(1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1)şi art. 34
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în raport cu aceleaşi prevederi
constituţionale şi convenţionale şi cu motivare similară. In acest sens este,
de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, prin care Curtea a respins, ca fiind neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate.
Referitor la principala susţinere a autorului excepţiei
potrivit căreia textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece
însuşi contravenientul trebuie să îşi probeze nevinovăţia în faţa instanţei,
Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că „procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci
când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar
prezumţia de care se bucură. In acest caz, instanţa de judecată competentă va
administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii
şi temeiniciei Procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să
îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia
de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. [...]
Instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din
contră, chiar ele trebuie să manifeste
un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia intră sub
incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea
sarcinii probei".
2) Cât priveşte critica de
neconstituţionalitate a art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, Curtea reţine că autorul excepţiei critică aceste
dispoziţii întrucât nu sancţionează cu nulitatea absolută procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor care nu conţine datele de
identificare a mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se constată contravenţiile
la regimul circulaţiei pe drumurile publice. Se reţine că, în realitate,
autorul criticii solicită completarea textelor de lege menţionate, a căror
soluţie legislativă îl nemulţumeşte.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1),
art. 25 alin. (1)şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1)
şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Dan-Ovidiu Necula în Dosarul nr. 2.332/330/2008 al
Tribunalului Ialomiţa.
2. Respinge, ca fiind
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin.
(3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman