DECIZIE   Nr. 105 din  9 martie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 301 din  6 aprilie 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Stefan Bubenek si Natalia Herta Zaharescu in Dosarul nr. 634/2003 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    La apelul nominal se prezinta Stefan Bubenek, personal si asistat de avocatul Rodica Enoiu, care este si reprezentantul Nataliei Herta Zaharescu, precum si consilierul juridic Nicoleta Iacob, pentru Ministerul Finantelor Publice. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorilor exceptiei, considerand ca este inadmisibil ca o hotarare a instantei de judecata sa nu poata fi supusa nici unei cai de atac, sustine ca art. 78 alin. ultim din Codul de procedura civila contravine, in principal, prevederilor constitutionale ale art. 16 si 21, fapt pentru care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Finantelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 634/2003, Tribunalul Ialomita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila. Exceptia a fost ridicata de reclamantii Stefan Bubenek si Natalia Herta Zaharescu intr-o cauza ce are ca obiect o revendicare imobiliara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 16, 21 si 128, deoarece "incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac".
    Tribunalul Ialomita - Sectia civila considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, apreciaza ca textul legal criticat "nu lipseste partile de posibilitatea atacarii incheierii prin care instanta s-a pronuntat asupra cererii de asistenta juridica, intrucat incheierea pronuntata face parte din categoria incheierilor premergatoare judecatii, care pot fi atacate o data cu fondul, conform art. 282 din Codul de procedura civila".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatului Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece "reglementarea criticata nu reprezinta o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare la realizarea drepturilor in justitie, ci reprezinta o expresie a aplicarii acestora, alaturi de alte dispozitii ale Legii fundamentale, asigurand, in mod real, accesul la justitie".
    Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, arata ca "textul criticat nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca, in aceasta materie, s-a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca incheierile prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac nu justifica o asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat". Cu privire la infrangerea art. 21 din Constitutie apreciaza ca nici aceasta critica nu poate fi retinuta, fiind dreptul legiuitorului "de a stabili regula potrivit careia incheierea privind solutionarea cererii de asistenta juridica nu este supusa nici unei cai de atac (apel sau recurs), in considerarea faptului ca prin aceasta incheiere instanta nu se pronunta asupra fondului cauzei, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor, antrenand, totodata, cheltuieli materiale pentru justitiabili". Referitor la contrarietatea art. 78 alin. ultim din Codul de procedura civila fata de art. 128, devenit art. 129 in Constitutia republicata, retine ca dispozitiile legale criticate sunt in deplina conformitate cu aceste prevederi constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins: "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi din Constitutia republicata:
    Art. 16: (1) "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.
    (4) In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.";
    Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile art. 78 alin. ultim din Codul de procedura civila au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 208 din 15 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, Decizia nr. 216 din 15 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 422 din 16 iunie 2003, si Decizia nr. 264 din 24 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Curtea a statuat ca textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 16 si 21, care consacra egalitatea in drepturi si, respectiv, accesul liber la justitie.
    In aceste decizii Curtea Constitutionala a constatat ca textul de lege dedus controlului nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca, in aceasta materie, s-a prevazut prin derogare de la dreptul comun ca incheierile prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac nu justifica o asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect Curtea Constitutionala a retinut in mod constant in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand un tratament juridic similar, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea a facut trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De aceea, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie, atat timp cat, potrivit celor prevazute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri.
    In sfarsit, pentru aceleasi argumente expuse mai sus, Curtea constata ca nu poate fi primita nici critica potrivit careia dispozitiile art. 78 alin. ultim din Codul de procedura civila ar aduce atingere prevederilor constitutionale ale art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac. Sub acest aspect optiunea legiuitorului a fost impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii.
    Intrucat in cauza de fata nu au fost aduse elemente noi de natura sa reconsidere jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, atat solutia, cat si considerentele acestor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Stefan Bubenek si Natalia Herta Zaharescu in Dosarul nr. 634/2003 al Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 martie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman