DECIZIE Nr.
1048 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 675 din 5 octombrie 2010
Augustin
Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 100 pct. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice", excepţie ridicată de Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei, apreciind că textul de lege criticat
este constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 832/325/2009, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 100 pct. 3 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice". Excepţia a fost ridicată de Iulia Para într-o cauză având ca
obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de
constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate
îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie, întrucât, din exigenţele
textului, rezultă că sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a
conduce se aplică automat, fără ca persoana interesată să aibă posibilitatea de
a se adresa instanţei de judecată pentru a cenzura doar această măsură, nu şi
sancţiunea principală constând în amenda contravenţională. Cu alte cuvinte,
dacă o persoană este nemulţumită doar de aplicarea sancţiunii complementare, nu
o poate contesta separat în justiţie.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că persoana sancţionată
contravenţional are posibilitatea de a solicita instanţei ca, în cadrul
plângerii contravenţionale, să analizeze în mod distinct şi legalitatea
aplicării acesteia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor încheierii de
sesizare şi din notele scrise ale autorului excepţiei, prevederile art. 100
alin. (3) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul
cuprins:
- Art. 100 alin. (3) lit. g): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de
sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile
săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor
fapte: (...)
g) neprezentarea la unitatea de poliţie competentă
pe raza căreia s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai
pagube materiale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor art.
21 alin. (1) şi (2) din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la
justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile de lege criticate reprezintă norme prin care
legiuitorul conferă caracter de contravenţie unui comportament pe care îl
apreciază ca fiind de natură să prezinte un anumit grad de pericol social şi
stabileşte sancţiunile corespunzătoare. Astfel, neprezentarea conducătorului de
autovehicul sau tramvai la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a
produs un accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de
sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, persoana nemulţumită de
sancţiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenţie are deschisă calea
plângerii la instanţa de judecată. Dar nicio prevedere din cuprinsul textului
de lege criticat nu conduce la concluzia că petentul nu îşi poate formula
plângerea în aşa manieră încât să evidenţieze intenţia sa de a contesta doar
sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul
sau tramvai. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de acces liber la
justiţie, pe care autorul excepţiei o argumentează apelând la o interpretare restrictivă a dispoziţiei
legale supuse controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 100 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Iulia Para în Dosarul nr. 832/325/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu