Decizia Nr.1044 din 14.07.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IV „Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare“ din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Dionisie Manolachi în Dosarul nr. 1.046/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.718D/2010.La apelul nominal se prezintă partea Compania Naţională „Poşta Română“ - S.A., reprezentată prin consilierul juridic Mariana Stancu. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 298D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicată de Silvia Mărunţelu în Dosarul nr. 13.286/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 386D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 20, 23 şi 25 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicată de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 3.800/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 416D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicată de Vasile Crăciunescu în Dosarul nr. 37.951/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.718D/2010, nr. 298D/2011, nr. 386D/2011 şi nr. 416D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Companiei Naţionale „Poşta Română“ - S.A. nu se opune conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 298D/2011, nr. 386D/2011 şi nr. 416D/2011 la Dosarul nr. 3.718D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Companiei Naţionale „Poşta Română“ - S.A., care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.046/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IV „Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare“ din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.Excepţia a fost ridicată de Dionisie Manolachi cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere.Prin Încheierea din 11 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.286/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 329/2009.Excepţia a fost ridicată de Silvia Mărunţelu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.Prin Decizia nr. 167/2011 din 17 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.800/99/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17, 18, 20, 23 şi 25 din Legea nr. 329/2009.Excepţia a fost ridicată de Constantin Cojocaru cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 687/CA din 7 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi.Prin Încheierea din 7 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 37.951/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009.Excepţia a fost ridicată de Vasile Crăciunescu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate, care interzic cumulul salariului cu pensia care trece peste un anumit plafon, afectează drepturi fundamentale precum dreptul la muncă, dreptul de proprietate privată şi dreptul la un nivel de trai decent. În acest sens, arată că această măsură are ca efect diminuarea veniturilor persoanelor aflate în această situaţie. De asemenea, consideră că statul nu poate impune unilateral încetarea contractului de muncă pentru motive care nu au fost prevăzute iniţial în acest contract şi pentru aspecte care nu au nicio legătură cu raporturile de muncă existente. În acelaşi sens, arată că textele de lege criticate sunt contrare principiului neretroactivităţii legii civile. Textele de lege criticate sunt, în acelaşi timp, discriminatorii, creând un tratament diferenţiat între persoanele care cumulează pensia cu salariul în funcţie de persoana angajatorului, cât şi între persoanele care pot cumula pensia cu salariul şi cele care nu pot face acest lucru din cauza cuantumului pensiei. Totodată, arată că sunt defavorizate persoanele care au o pregătire profesională superioară şi au depus o muncă mai îndelungată şi de o mai bună calitate. De asemenea, consideră că restrângerea exerciţiului drepturilor amintite s-a făcut fără respectarea condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, această măsură nefiind proporţională cu scopul urmărit şi neavând caracter temporar. Mai arată că sunt încălcate şi dispoziţii ale Codului muncii şi ale Legii nr. 179/2004, precum şi dispoziţiile internaţionale care consacră dreptul la muncă şi consideră că instanţa de judecată ar trebui să facă aplicarea directă a acestor dispoziţii. În sfârşit, consideră că legiuitorul ar fi putut prevedea o reducere a cuantumului drepturilor obţinute, dar nu renunţarea la acestea.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.046/3/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În schimb, în Dosarul nr. 13.286/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere obiectul acestui dosar, în care se solicită ca instanţa de judecată să înlăture discriminarea dintre persoanele care cumulează pensia cu salariul în sistem public faţă de cele care cumulează aceleaşi venituri în sistemul privat, se abţine de la exprimarea punctului de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate raportate la art. 16 din Constituţie, întrucât consideră că aceasta ar reprezenta o antepronunţare. De asemenea, deoarece în cazul criticilor privind încălcarea dreptului de proprietate privată se solicită instanţei aplicarea directă a unor acte internaţionale, instanţa nu îşi exprimă opinia. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea dreptului la muncă, consideră că acest drept fundamental este afectat.Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 37.951/3/2010, arătând că a fost sesizată pe fondul cauzei cu problema care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu îşi expune opinia asupra acesteia, întrucât aceasta ar echivala cu o antepronunţare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cap. IV „Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariate, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare“ din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementărilor comunitare. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 20 din Constituţie, prin raportare la dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale referitor la dreptul la muncă, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale Protocolului nr. 12 la aceeaşi convenţie, ale Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice, ale Tratatului privind Uniunea Europeană şi ale Cărţii Sociale Europene, dispoziţii care consacră dreptul la muncă, interzicerea discriminării şi egalitatea în drepturi, precum şi dreptul de proprietate. De asemenea, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma aceloraşi critici şi în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, şi prin Decizia nr. 366 din 22 martie 2011*), aflată în curs de publicare, Curtea a reţinut că „dispoziţiile cap. IV din lege sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.“ În acest sens a subliniat faptul că dispoziţiile de lege criticate „oferă persoanelor care au calitatea de pensionari cumularzi sau care devin pensionari cumularzi dreptul de a opta între continuarea activităţii în baza contractului individual de muncă, raportului de serviciu sau a actului de numire şi deci a realiza venituri salariale sau asimilate acestora şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire“. De asemenea, a arătat că „ceea ce determină critica textelor legale nu este interdicţia cumulului în sine în cazurile prevăzute de art. 17 alin. (1) teza a doua, ci nivelul pensiei până la care se poate cumula şi peste care nu mai este permis acest cumul. Sub acest aspect, Curtea a statuat că: «Nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament [...] să aibă o raţiune licită.»“ (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). În concluzie, a reţinut că „măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.“______*) Decizia nr. 366 din 22 martie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011.Cât priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 15 din Constituţie, Curtea a arătat că „prevederile de lege criticate nu afectează însăşi existenţa dreptului la pensie dobândit potrivit legii, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci reglementează condiţiile exercitării acestui drept pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale.“În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale care consacră obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea a reţinut că acest drept nu are un conţinut concret, determinat, ci trebuie apreciat concret, în funcţie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului, iar contextul economico-social justifică măsurile criticate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Cât priveşte criticile privind existenţa unor necorelări legislative, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constituţionalitatea unor dispoziţii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constituţiei, iar nu şi în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale.De asemenea, aplicarea directă a unor dispoziţii internaţionale de către instanţa de judecată nu poate constitui obiectul analizei instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. IV „Măsuri privind regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare“ din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Dionisie Manolachi, Silvia Mărunţelu şi de Vasile Crăciunescu în dosarele nr. 1.046/3/2010, nr. 13.286/3/2010 şi nr. 37.951/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi de Constantin Cojocaru în Dosarul nr. 3.800/99/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea