DECIZIE Nr.
104 din 13 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 237 din 5 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana Viorica Huzum şi Gheorghiu Venera în
Dosarul nr. 12.563/4/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia
a III-a civilă, de Beatrice Louise Vianu în Dosarul nr.
30.262/3/2005 al Tribunalului Bucureşti -Secţia a V-a civilă, de Elena Horodniceanu
în dosarele nr. 5.275/302/2006 şi nr. 5.661/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Agnes Wilhelmina Schwertner şi Elisabeta Schwertner
în Dosarul nr. 5.324/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă şi de Wolfgang Dankwart
Meister în Dosarul nr. 2.370/306/2006 al Judecătoriei
Sibiu.
La apelul nominal se prezintă părţile Beatrice Louise Vianu, prin avocat Eugenia
Crangariu, Marieana Ciocan,personal şi asistată de avocat Emilia Baron,
Societatea Comercială „Ego - Line Impex" - S.R.L.,
prin avocat Hugo Vitzman, şi Elena Horodniceanu, prin
avocat Daniel Cazacu-Ganea, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate
ridicate în dosarele nr. 2.1811D/2006, nr. 2.225D/2006, nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr.
2.404D/2006 şi nr. 2.470D/2006 au acelaşi obiect, Curtea pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Apărătorii părţilor prezente şi reprezentantul
Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.225D/2006,
nr. 2.282D/2006, nr. 2.307D/2006, nr. 2.404D/2006 şi nr. 2.470D/2006 la Dosarul
nr. 2.181 D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Eugenia
Crangariu solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care Ie-a
invocat în faţa instanţei de judecată.
Apărătorul părţii Marieana Ciocan solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
Avocatul Daniel Cazacu-Ganea solicită admiterea
excepţiei pentru aceleaşi motive pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de
judecată. Depune note scrise în susţinere.
Apărătorul Societăţii Comerciale „Ego - Line Impex" - S.R.L. solicită
respingerea excepţiei, invocând jurisprudenta în materie a Curţii
Constituţionale. Depune note scrise în susţinere.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenta în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 19 septembrie 2006, din 11
septembrie 2006, din 4 septembrie 2006, din 14 noiembrie 2006 si din 4
decembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 12.563/4/2005, nr. 30.262/3/2005, nr. 5.275/302/2006, nr.
5.661/302/2006 şi nr. 2.370/306/2006,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi Secţia a
V-a civilă, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, excepţie ridicată de
Margareta Avramescu, Ioan Alexandru Huzum, Iuliana
Viorica Huzum, Gheorghiu Venera, Beatrice Louise Vianu,
Elena Horodniceanu şi Wolfgang Dankwart Meister.
Prin Incheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.324/C/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Agnes Wilhelmina Schwertner şi Elisabeta
Schwertner.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2),' ale art. 16, 21,
24, 44, 53 şi 124, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece limitează în
timp dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute.
Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.181 D/2006 şi în Dosarul nr. 2.225D/2006, apreciază că textul de lege
criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.282D/2006, apreciază că
prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 contravin principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică
şi actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a
legii, cu toate că aceste acte juridice rămân supuse reglementărilor legale
aplicabile la data încheierii lor, iar în Dosarul nr. 2.404D/2006 instanţa de
judecată nu a comunicat opinia sa cu privire la această excepţie.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă, în Dosarul nr.
2.470D/2006, apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând că textul de lege
criticat recunoaşte fostului proprietar dreptul la exercitarea acţiunii în
constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor
preluate în mod abuziv, asigurând posibilitatea valorificării acestui drept în
cadrul unui termen stabilit de legiuitor, din raţiuni ce ţin de evitarea unor
stări de incertitudine în ce priveşte raporturile juridice
privind dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul Legii nr.
10/2001.
Judecătoria Sibiu, exprimându-şi
opinia în Dosarul nr. 2.470D/2006, consideră că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii în faţa legii. In
acest sens, arată că, deşi situaţia juridică a proprietarului care solicită
constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unui
imobil în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 este identică cu cea a proprietarului care
atacă actul juridic de înstrăinare în temeiul art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005, pentru primul
dintre proprietari termenul de prescripţie a dreptului la acţiune începe să
curgă de la data „apariţiei legii", în timp ce pentru cel de al doilea
proprietar termenul de prescripţie curge de la data intrării în vigoare a legii
sau, după caz, „de la data luării la cunoştinţă a încheierii
contractului".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens
jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse la
dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea
constată că Legea nr. 10/2001 a
fost modificată şi completată prin titlul I al Legii
nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii
şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 şi apoi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se
textelor o nouă numerotare. In prezent, art. 50 alin.
(5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi conţinut.
Obiectul excepţiei îl
reprezintă, aşadar, prevederile art. 45 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,
având următoarea redactare: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la
acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a
prezentei legi."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 4 alin. (2) - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2), referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 -
Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la
justiţie, art. 24 - Dreptul la
apărare, art. 44 - Dreptul de
proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Infăptuirea justiţiei, precum şi ale
art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil, şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea,
prin mai multe decizii, respingând în mod constant excepţiile de
neconstituţionalitate invocate.
Astfel, prin Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Decizia nr. 308 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 390 din 5 mai 2006, Decizia nr. 573 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 31 octombrie 2006, şi
Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, Curtea a
reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc
decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte
dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a
actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură
posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui termen impus de raţiuni
sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în
ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi a securităţii acestora,
cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Curtea a mai reţinut că imprescriptibilitatea unor
drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia
civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul
poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu,
aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea
reglementării respective ca fiind neconstituţională.
Şi, în fine, analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitor la protecţia proprietăţii, şi ale art. 6
paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la
un proces echitabil, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat se
armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi
securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante
cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate,
precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Margareta Avramescu, Ioan Alexandru
Huzum, Iuliana Viorica Huzum şi Gheorghiu Venera în Dosarul 12.563/4/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Beatrice Louise Vianu în Dosarul nr. 30.262/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Elena Horodniceanu în dosarele nr. 5.275/302/2006 şi nr. 5.661/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, de Agnes Wilhelmina Schwertner
şi Elisabeta Schwertner în Dosarul nr. 5.324/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă şi de Wolfgang Dankwart Meister în Dosarul nr. 2.370/306/2006 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu