DECIZIE Nr.
1038 din 9 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 7 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie
ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 iunie
2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea,
la cererea reprezentantului autorului excepţiei, pentru a depune concluzii
scrise, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 iulie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.621/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Maria Di Valentin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece restrânge sensul noţiunii de „lege" la acela de
„lege în sens formal" şi că atribuie instanţelor de drept comun competenţa
de a sustrage legile „în sens material", cum ar fi jurisprudenţa constantă
a instanţelor judecătoreşti, de la controlul de constituţionalitate.
La termenul de judecată a excepţiei, în şedinţa
publică, precum şi în concluziile scrise depuse ulterior la dosarul cauzei, s-a
mai susţinut că, în realitate, în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au
fost ridicate două excepţii de neconstituţionalitate: o excepţie substanţială,
cu privire la care Curtea Constituţională nu a fost sesizată, şi o excepţie
„vehicul", care a fost înaintată Curţii Constituţionale. Excepţia substanţială,
având ca obiect „practica judiciară a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia contencios administrativ şi fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307
din 4 iunie 2008", se fundamentează pe dispoziţiile art. 20 din
Constituţie, care permit Curţii Constituţionale ca, în temeiul jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului, să examineze legea atât în sens formal,
cât şi material, în această din urmă accepţiune a legii intrând şi
jurisprudenţa Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care contrazice deciziile
Curţii Constituţionale. In concluzie, se solicită „admiterea ambelor excepţii
de neconstituţionalitate".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi
(6) din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a
Curţii, dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
In plus, în susţinerile orale din şedinţa publică,
precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul Curţii Constituţionale, s-a
mai invocat şi excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect „practica
judiciară a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios
administrativ şi fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307 din 4 iunie
2008". In ceea ce priveşte această excepţie, Curtea constată că nu a fost
legal sesizată, întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală,
Curtea Constituţională se pronunţă numai „asupra excepţiilor de
neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial" iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în
faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere
care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra
excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi[...]".
Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora: „(1) Curtea Constituţională decide asupra
excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul
acestuia.
[...] (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind
contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Se susţine că aceste prevederi legale sunt contrare
dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 146 privind atribuţiile
Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză. Astfel,
printr-o serie de decizii, aşa cum sunt Decizia nr. 690 din 20 decembrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 3 februarie
2006 şi Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, pentru considerentele acolo
reţinute, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992. Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a
Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi
păstrează valabilitatea.
De altfel, prin criticile formulate în prezenta cauză
se solicită, în realitate, modificarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992, apreciate de autorul excepţiei ca având un caracter
restrictiv. Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale,
care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederea supusă controlului.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Maria
Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta