DECIZIE Nr.
1028 din 14 septembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 722 din 29 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Stoica Sandu,
personal şi asistată de avocat cu împuternicire avocaţională depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul avocatului părţii prezente care, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca fiind neîntemeiată. Depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, In acest sens,
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr.
469/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 10.809/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Aurica Sandu într-o cauză având ca obiect divorţ (fără copii).
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul
familiei sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor constituţionale
referitoare la familie şi ocrotirea vieţii de familie, întrucât dau
posibilitatea desfacerii căsătoriei într-o manieră simplă, nefiind protejate în
mod direct interesele familiei. Aşa fiind, apreciază că reglementarea criticată
permite soţului vinovat de vătămarea relaţiilor de familie să iniţieze
procedura divorţului şi face, astfel, abstracţie de situaţia soţului care, deşi
îşi exercită cu bună-credinţă drepturile şi obligaţiile născute din căsătorie,
beneficiază doar de o protecţie teoretică şi iluzorie a dreptului său la viaţa
de familie.
Astfel, în contradicţie cu regula fundamentală a
exercitării drepturilor cu bună-credinţă şi cu normele constituţionale privind
egalitatea soţilor, prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei creează o
situaţie defavorabilă pentru soţii care doresc păstrarea căsătoriei şi cărora
nu le este imputabilă vătămarea gravă a relaţiilor de familie, astfel încât,
având dreptul de a opta pentru continuarea căsătoriei, să poată liber să îşi
exprime opţiunea.
In plus, autorul excepţiei apreciază că textul de lege
criticat operează cu noţiuni generice precum: „motive temeinice", „grav
vătămate", „continuarea nu mai este posibilă", care lasă loc
arbitrariului în înfăptuirea actului de justiţie.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă, în acest sens, jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile
legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile
art. 38 din Codul familiei. Din examinarea notelor scrise ale autorului
excepţiei, Curtea constată că, în realitate, acesta critică numai alin. (1) al
art. 38 din Codul familiei, asupra căruia Curtea urmează să se pronunţe.
Aceste prevederi de lege au următorul cuprins:
„Instanţa judecătorească poate desface căsătoria
prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre
soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit
cărora, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor
este obligatorie, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată,
art. 48 alin. (1) şi (2) privind familia şi art. 57 referitoare la exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei au mai făcut obiect
al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale, şi cu o motivare similară, exemplu fiind Decizia nr. 311 din 6
aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, Decizia nr. 729 din
24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006, sau
Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 841
din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat că acestea nu contravin
normelor constituţionale invocate.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat că
prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecătoreşti pot
pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate pronunţa decât în anumite
condiţii, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă raporturile
dintre soţi sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este
posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă din text.
Curtea a constatat că, în temeiul prevederilor de lege
criticate, instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu
permite desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, acţionând astfel în sensul
garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.
Totodată, întrucât acestea nu operează nicio distincţie
între subiectele de drept supuse incidenţei lor, Curtea a reţinut că susţinerea
pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi
primită. Prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei, reglementând
posibilitatea desfacerii căsătoriei prin divorţ şi stabilind competenţa
instanţei judecătoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când,
datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea
căsătoriei nu mai este posibilă -, nu contravin dispoziţiilor constituţionale
referitoare la familie şi aceasta deoarece, asupra temeiniciei motivelor
concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor
probelor administrate în cauză, instanţa judecătorească este singura competentă
să aprecieze şi să decidă în consecinţă.
Textul de lege criticat oferă cadrul legal unor noţiuni
esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie,
pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altă parte, In aceste limite
legale, suficient de clare şi previzibile, judecătorul este singurul în măsură
să aprecieze, pe baza motivelor invocate de părţi şi a datelor specifice
fiecărui litigiu, dacă raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi
continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Prevederea legală criticată
conferă, prin urmare, expresie reglementărilor cuprinse la art. 48 alin. (2)
din Constituţie, potrivit cărora „Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei
se stabilesc prin lege".
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie,
soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Aurica
Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora