Decizia Nr.1027 din 29.11.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geraico Prodcom“ - S.R.L. din Haţeg în Dosarul nr. 3.885/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.055D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.885/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Societatea Comercială „Geraico Prodcom“ - S.R.L. din Haţeg într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea acestuia de obligare a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la plata sumelor reprezentând indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă principiul neretroactivităţii legii prin faptul că înlocuiesc un termen de prescripţie de 3 ani cu un termen de 90 de zile, în condiţiile în care raportul juridic s-a născut sub imperiul vechii reglementări.Autorul excepţiei arată că, potrivit art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă puteau fi solicitate pe baza actelor justificative în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite, iar în urma modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, termenul de prescripţie iniţial de 3 ani a fost scurtat la 90 de zile. În conformitate cu principiul înscris în art. 15 din Constituţie, noul termen de prescripţie de 90 de zile se aplică numai cu privire la indemnizaţiile datorate pentru incapacitate temporară de muncă ivită după data apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010. Autorul mai susţine că noua reglementare, neavând putere retroactivă, nu se aplică pentru indemnizaţiile datorate pentru incapacitate temporară de muncă ivite anterior datei de 26 aprilie 2010 (data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010), acestea putând fi solicitate în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de legea în vigoare la data naşterii dreptului. În opinia autorului excepţiei, prin prevederea înscrisă la art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 se încalcă dispoziţia art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în realitate, prin aceasta se dispune că toate indemnizaţiile datorate pentru concediile medicale eliberate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 se pot valorifica numai înlăuntrul noului termen de prescripţie de 90 de zile.Astfel, acesta susţine că noul termen de 90 de zile nu se poate aplica indemnizaţiilor născute anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, ele putând fi solicitate oricând în termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de legea sub care s-a născut.Se mai arată că, şi în situaţia în care acest termen de 90 de zile ar fi considerat un termen de decădere, neconstituţionalitatea este la fel de evidentă, deoarece, în realitate, este eliminat termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de legea în vigoare la data la care s-a născut dreptul.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reglementarea pretins neconstituţională nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile, întrucât se aplică numai pentru viitor, termenul curgând de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, iar prin stabilirea termenului de 90 de zile pentru depunerea certificatelor nu se modifică termenul de prescripţie, cererile fiind socotite ca formulate în termen, ci se instituie o nouă condiţie formală pentru solicitarea sumelor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, acesta urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010, care au următorul cuprins: „Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 instituie obligaţia depunerii certificatelor de concediu medical emise până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la încălcarea principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 reprezintă norme tranzitorii, de sine stătătoare ale ordonanţei de urgenţă, care se aplică numai pentru viitor de la data intrării ei în vigoare, termenul de 90 de zile curgând de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.Prin dispoziţia legală criticată nu se instituie un nou termen de prescripţie, ci se reglementează o dispoziţie tranzitorie care are în vedere termenele de prescripţie în curs, se respectă domeniul de aplicare a legii sub care acestea au început să curgă şi, prin urmare, se modifică pentru viitor o facta pendentia. Legiuitorul a ales să nu aplice principiul aplicării imediate a legii noi pentru termenele de prescripţie aflate în curs, ci a optat pentru recunoaşterea, în concordanţă cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, a efectelor juridice ale prescripţiei deja începute şi, pentru raţiuni de unificare şi previziune bugetară, a impus ca normă tranzitorie o unitate de tratament juridic a acestora.Termenul de 90 de zile prevăzut de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 nu afectează valabilitatea certificatelor de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă amintite, cererile fiind socotite ca formulate în termen. De asemenea, Curtea observă că art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, se aplică domeniului propriu de reglementare, respectiv cererilor de acordare a indemnizaţiilor solicitate în temeiul certificatelor medicale eliberate ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.De altfel, referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geraico Prodcom“ - S.R.L. din Haţeg în Dosarul nr. 3.885/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Andreea Costin