Decizia Nr.102 din 09.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Iproeb“ - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 9.037/55/2010 al Judecătoriei Chişineu-Criş şi care constituie obiectul Dosarului nr. 166D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis la dosar note scrise în sensul admiterii acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Consideră că textele de lege criticate au ca scop realizarea unei siguranţe sporite a circulaţiei, fără ca acestea să limiteze conducătorului autovehiculului libertatea muncii, care presupune dreptul persoanelor fizice de a intra în relaţii de muncă, şi fără să nesocotească nici dreptul la liberă circulaţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 9.037/55/2010, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Iproeb“ - S.A. din Bistriţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii introduse împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că obligarea unui conducător auto angajat cu contract de muncă să conducă numai într-un anumit interval de timp şi să efectueze repaus tot la un anumit interval de timp constituie limitări ale dreptului la libera circulaţie, la muncă şi de a conduce un autovehicul. Or, limitarea este permisă de art. 53 din Constituţie doar dacă este făcută prin lege, ca act normativ emis de Parlament, fiind excluse actele emise de Guvern. De altfel, limitarea dreptului la muncă şi de a conduce nici măcar nu este făcută prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, ci în baza normelor de aplicare. Susţine, de asemenea, că, sub aspectul legii care trebuia să instituie o astfel de restricţie, având în vedere şi dispoziţiile Codului rutier, Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 ar fi trebuit aprobată printr-o lege organică, iar nu printr-o lege ordinară.Judecătoria Chişineu-Criş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât impunerea unor perioade maxime de conducere neîntreruptă nu aduce nicio restrângere drepturilor la liberă circulaţie sau la muncă. Stabilirea unor sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea timpilor de odihnă după o anumită perioadă de conducere neîntreruptă are ca scop întărirea siguranţei rutiere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat dreptul la liberă circulaţie sau dreptul la muncă. Arată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, or, textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, ceea ce nu poate fi considerată o limitare a exerciţiului unui drept sau unei libertăţi fundamentale. În opinia Guvernului, în cauză nu se pune o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii în raport cu situaţia de fapt ce urmează să fie reţinută de instanţa de judecată.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Arată că nu se aduce atingere dreptului la liberă circulaţie, întrucât acesta vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, fără să includă şi dreptul de a conduce autovehicule. Consideră, totodată, că stabilirea unor sancţiuni contravenţionale pentru depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertăţii alegerii locului de muncă. Precizează, de asemenea, că dreptul de a conduce un autovehicul nu face parte din categoria drepturilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 8 alin. (3) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 8 alin. (3) pct. 4: „Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii: (...)4. depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute;“; – Art. 9 alin. (1) lit. e): „(1) Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează: (...)e)cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, şi faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 25 referitor la libera circulaţie, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 care stabileşte condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. p) potrivit căruia prin lege organică se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi art. 76 alin. (1) care prevede că legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (3) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 cuprind descrierea uneia dintre faptele considerate încălcare minoră a unor acte normative europene din domeniul transporturilor rutiere, iar art. 9 alin. (1) lit. e) din aceeaşi ordonanţă stabileşte sancţiunea corespunzătoare. Curtea observă că acestea au fost edictate în spiritul celor prevăzute la pct. 26 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 102 din 11 aprilie 2006. Potrivit acestuia, statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancţiunile pentru încălcarea regulamentului menţionat şi să se asigure că acestea sunt aplicate, sancţiunile urmând să aibă un caracter efectiv, proporţionat, disuasiv şi nediscriminatoriu. Pct. 17 din preambulul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 menţionează, ca justificare a reglementării, îmbunătăţirea condiţiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică şi creşterea siguranţei rutiere. În acest context, Curtea constată că nu poate reţine criticile formulate de autorul excepţiei. Astfel, reglementarea anumitor obligaţii în ceea ce priveşte perioadele de conducere şi de odihnă ale conducătorilor de autovehicule nu reprezintă nicidecum încălcări ale dreptului la muncă, ci, dimpotrivă, constituie măsuri de protecţie a angajaţilor, impunerea anumitor măsuri care să aibă ca scop diminuarea riscurilor în trafic generate de oboseala conducătorilor de autovehicule nefiind de natură să contravină prevederilor din Constituţie care consacră acest drept. Curtea constată că sunt neîntemeiate şi criticile referitoare la faptul că Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 ar fi trebuit aprobată prin lege organică (iar nu adoptată, aşa cum în mod greşit arată autorul excepţiei). Ordonanţa menţionată nu este un act normativ prin care să se reglementeze „regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială“, astfel că nu se poate reţine pretinsa nesocotire a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie. În fine, art. 25 din Legea fundamentală nu este incident în cauză, iar întrucât nu există încălcări ale unui drept sau ale unei libertăţi fundamentale nu se poate reţine nici nesocotirea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Iproeb“ - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 9.037/55/2010 al Judecătoriei Chişineu-Criş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu