DECIZIE   Nr. 102 din 10 aprilie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000", modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 655 din 18 octombrie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Mihai Paul Cotta   - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor "Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000", modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, exceptie ridicata de Federatia Nationala a Sindicatelor din Electricitate "Univers" in Dosarul nr. 12.116/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 martie 2001 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 3 aprilie 2001 si apoi la 5 aprilie 2001 si la 10 aprilie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 12.116/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000", modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, exceptie ridicata de Federatia Nationala a Sindicatelor din Electricitate "Univers". Exceptia a fost ridicata intr-o cauza avand ca obiect judecarea actiunii formulate de autorul exceptiei impotriva Companiei Nationale de Electricitate - S.A. din Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) cu privire la caracterul neretroactiv al legii, ale art. 16 alin. (1) care reglementeaza egalitatea in drepturi, ale art. 20 alin. (2) cu privire la prioritatea reglementarilor internationale, ale art. 38 alin. (5) care garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca si ale art. 72 alin. (1) privind categoriile de legi adoptate de Parlament.
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, constata ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate critica prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, deoarece incalca dispozitiile art. 117 alin. (4) din Constitutie, care se refera la fortele armate, neavand astfel legatura cu obiectul cauzei.
    In ceea ce priveste celelalte sustineri ale autorului exceptiei, instanta de judecata nu isi precizeaza opinia.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 38 alin. (5) si ale art. 72 alin. (1) din Constitutie. Totodata se considera ca prevederile art. 10 din ordonanta criticata nu contravin dispozitiilor constitutionale, intrucat se refera numai la modul de acordare a salariilor de baza si a celorlalte drepturi salariale, stabilite pentru salariatii cu functii de conducere, fara sa vizeze si modul de acordare a salariilor de baza si a celorlalte drepturi salariale pentru personalul cu functii de executie. Conform acestor prevederi legale, salariile de baza lunare ale persoanelor cu functii de conducere se vor acorda integral numai daca programele de reducere a arieratelor sunt indeplinite.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile "Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 229 din 24 mai 2000, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 303 din 4 iulie 2000. Prin aceste dispozitii legale au fost instituite masuri economico-financiare pentru regiile autonome, societatile comerciale, companiile nationale si societatile comerciale la care statul este actionar majoritar, masuri menite sa asigure reducerea creantelor si arieratelor in economie, sa rentabilizeze activitatea economica a acestora si sa intareasca disciplina salariala.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera, prin notele scrise depuse la dosar, ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in: art. 15 alin. (2), in sensul ca se aplica retroactiv; art. 16 alin. (1), intrucat se aplica doar unor categorii de salariati; art. 38 alin. (5), intrucat este incalcat dreptul la negociere; art. 20 alin. (2), fiind incalcate prevederile din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 154/1981 privind negocierea colectiva; si art. 72 alin. (1), in sensul ca prin ordonanta s-a reglementat in domeniul legii organice, ceea ce este de competenta Parlamentului.
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, este un act normativ cu termen, astfel cum rezulta din art. 1 din ordonanta, potrivit caruia: "Prezenta ordonanta de urgenta se aplica cu caracter temporar, pana la data de 31 decembrie 2000, regiilor autonome, societatilor si companiilor nationale, precum si societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, prevazute in anexele nr. 1 si 2, denumite in continuare agenti economici, in scopul reducerii creantelor si arieratelor in economie, rentabilizarii activitatii economice si intaririi disciplinei salariale."
    In aceste conditii Curtea constata ca, desi la data la care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate ordonanta era in vigoare, aceasta si-a incetat aplicarea la data de 31 decembrie 2000.
    Intrucat Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte exclusiv asupra unei prevederi dintr-o lege sau ordonanta in vigoare, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata (potrivit carora "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei"), exceptia urmeaza sa fie respinsa, deoarece a devenit inadmisibila, textul criticat nemaifiind in vigoare.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor "Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000", modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000, exceptie ridicata de Federatia Nationala a Sindicatelor din Electricitate "Univers" in Dosarul nr. 12.116/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 aprilie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Mihai Paul Cotta

                              OPINIE SEPARATA

    Sunt de acord cu solutia de neadmitere a exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000.
    Cu toate acestea, consider ca temeiul respingerii nu trebuia sa fie inadmisibilitatea, ci ar fi trebuit sa fie netemeinicia motivelor de neconstitutionalitate invocate prin exceptie. In speta, Curtea Constitutionala, desi - in mod corect - nu a admis exceptia de neconstitutionalitate, nu a procedat la controlul constitutionalitatii normelor juridice criticate de catre autorul exceptiei, retinand - in mod incorect - ca efectuarea acestui control de constitutionalitate ar fi devenit inadmisibila (cu motivarea ca, la data pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale, actul normativ criticat nu se mai afla in vigoare).
    Ceea ce desparte decizia pronuntata cu majoritate de voturi de continutul prezentei opinii separate nu constituie o marunta problema de natura procedurala ori de tehnica a redactarii dispozitivului unei decizii si nici macar o problema de interpretare intr-un fel sau altul a unor dispozitii legale (si anume, a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata), ci reflecta conceptii diferite cu privire la fundamentul si finalitatea controlului constitutionalitatii exercitat, conform art. 144 lit. c) din Constitutie, pe calea solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate in fata instantei judecatoresti.
    I.1. In speta, astfel cum rezulta din actele dosarului, exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de catre autorul acesteia la termenul din 23 iunie 2000, in cadrul unui litigiu aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Amanand deliberarea asupra acestei cereri, instanta judecatoreasca a pronuntat Incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale la data de 27 iulie 2000. Dupa redactarea acestei Incheieri si desfasurarea operatiunilor administrative de transmitere a dosarului cauzei, acesta a fost inregistrat la aceasta Curte la 18 septembrie 2000. Ca urmare a desfasurarii procedurilor legale si regulamentare in cadrul Curtii Constitutionale, sedinta publica de solutionare a exceptiei de neconstitutionalitate s-a desfasurat la 27 martie 2001, iar - dupa amanarea succesiva a pronuntarii (pentru 3 aprilie si 5 aprilie 2001) - decizia a fost emisa la 10 aprilie 2001.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie un act normativ cu caracter temporar ("cu termen"), si anume "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei salariale si financiare in regiile autonome, societatile si companiile nationale si in unele societati comerciale cu capital majoritar de stat, in anul 2000" (modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000). Acest act normativ a intrat in vigoare la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei (24 mai 2000) si a iesit din vigoare la sfarsitul zilei de 31 decembrie 2000 (conform tezei intai din art. 1, potrivit careia: "Prezenta ordonanta de urgenta se aplica cu caracter temporar, pana la data de 31 decembrie 2000 [...]."
    Din cele de mai sus rezulta ca in decursul perioadei de timp in care acest act normativ s-a aflat in vigoare au fost realizate urmatoarele acte procedurale: introducerea actiunii in justitie de catre reclamant; formularea de catre acesta a exceptiei de neconstitutionalitate; pronuntarea de catre instanta judecatoreasca a Incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale; inregistrarea dosarului cauzei la Curtea Constitutionala. Pe de alta parte, urmatoarele proceduri juridice s-au desfasurat dupa iesirea din vigoare a actului normativ criticat: sedinta publica de solutionare de catre Curtea Constitutionala a exceptiei de neconstitutionalitate; pronuntarea deciziei Curtii Constitutionale.
    Prin decizia la care se refera prezenta opinie separata, s-a considerat, implicit, ca, daca aceste ultime doua proceduri s-ar fi realizat cu mai multa celeritate, si anume anterior datei de 1 ianuarie 2001, Curtea Constitutionala nu ar mai fi pronuntat o solutie de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila, ci ar fi procedat la efectuarea propriu-zisa a controlului de constitutionalitate (prin analizarea fondului, a substantei exceptiei), pronuntand, dupa caz, o decizie de admitere sau o decizie de respingere ("pe fond").
    I.2. O asemenea consecinta aleatorie este prin ea insasi inacceptabila, fiind de natura sa deplaseze controlul constitutionalitatii legilor in domeniul anecdotic.
    I.3. Observatia imediat anterioara - oricat de simpla si evidenta se prezinta - nu pare insa a fi fost suficienta pentru impunerea abordarii continute in prezenta opinie separata, ceea ce face necesara dezvoltarea si a altor argumente. Avand in vedere specificul demonstratiei juridice in cadrul unei opinii separate, diferita de demonstratia juridica proprie cercetarii stiintifice juridice, in cele ce urmeaza vor fi infatisate, dintre multiplele argumente posibile, numai cateva. Ramane ca, eventual, doctrina sa le infatiseze si pe celelalte.
    I.4. Astfel, trebuie observat ca nu este conform realitatii ca ar exista vreun argument de text care sa intemeieze solutia pronuntata cu majoritate de voturi. Textul legal invocat in considerentele deciziei este art. 23 alin. (1) si, mai precis, portiunea subliniata din cadrul acestuia: "Curtea Constitutionala se pronunta asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei." (Aceasta redactare a art. 23 alin. (1) a fost conferita ca urmare a modificarii Legii nr. 47/1992 prin Legea nr. 138/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997; anterior acestei modificari, dispozitiile art. 23 alin. (1) aveau urmatoarea redactare: "Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor.") Din lectura textului se poate lesne observa ca legiuitorul nu a dispus ca stabilirea faptului daca legea controlata este ori nu este in vigoare sa se faca prin luarea in consideratie a momentului pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale. Este adevarat ca propozitia utilizeaza verbul "se pronunta", dar aceasta utilizare este fireasca si inevitabila si, de altfel, recurgerea la orice alt verb sinonim (de exemplu, verbul "a hotari" sau verbul "a decide") nu ar fi determinat, sub acest aspect, concluzii diferite; de aceea este criticabila legarea de efecte juridice de utilizarea - fireasca - a acestui verb, iar nu a altuia.
    Asadar, trebuie sa se constate ca dispozitiile art. 23 alin. (1) se marginesc sa prevada ca nu se poate efectua controlul de constitutionalitate decat asupra unei legi "in vigoare", lasand nereglementata problema - distincta - a momentului la care legea controlata trebuie sa (mai) fie in vigoare pentru ca sa fie admisibila realizarea pe fond a controlului de constitutionalitate.
    Aceasta din urma problema urmeaza, de aceea, sa fie solutionata prin recurgerea la alte texte legale si/sau principii juridice.
    I.5. In aceasta ordine de idei analiza juridica releva ca exceptia de neconstitutionalitate nu este altceva decat un incident aparut pe parcursul desfasurarii procesului in fata unei instante judecatoresti. Trebuie recunoscut ca, oricat de importanta este activitatea Curtii Constitutionale, solutionarea de catre aceasta a exceptiei de neconstitutionalitate reprezinta, totusi, un aspect secundar fata de activitatea desfasurata de instanta de judecata pentru solutionarea litigiului (fie ca aceasta instanta este insasi Curtea Suprema de Justitie, fie - chiar si atunci - cand este vorba despre una dintre judecatoriile din teritoriu). Desigur ca, datorita efectelor erga omnes ale deciziilor Curtii Constitutionale pronuntate in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, solutionarea unei exceptii de neconstitutionalitate prezinta interes general, iar nu numai pentru speta in cadrul careia exceptia a fost ridicata si, cu toate acestea, nu trebuie nici un moment uitata originea exceptiei de neconstitutionalitate, origine care ii imprima acesteia un caracter de activitate secundara, subordonata finalitatii principale pentru care se desfasoara, in fata instantei judecatoresti, procedurile judiciare: solutionarea litigiului. De aceea este de principiu ca sesizarea Curtii Constitutionale cu o exceptie de neconstitutionalitate se face, in primul rand, in vederea solutionarii litigiului insusi.
    Acest principiu este insa negat prin decizia la care se refera prezenta opinie separata. In speta, decizia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca devenita inadmisibila nu contribuie in nici un fel la solutionarea de catre instanta judecatoreasca a litigiului in cadrul caruia a fost ridicata aceasta exceptie.
    Sub acest aspect este incontestabil ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 sunt relevante pentru solutionarea litigiului in cadrul caruia autorul exceptiei are calitatea de reclamant si, de aceea, este necesar ca instanta judecatoreasca sa cunoasca daca acestea au caracter constitutional (caz in care urmeaza sa le aplice) ori, dimpotriva, sunt neconstitutionale (caz in care nu le va aplica) - solutia litigiului fiind diferita in consecinta.
    In prezenta deciziei de constatare a inadmisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate, cum va trebui oare sa procedeze judecatorul litigiului, care - sub sanctiunea denegarii de dreptate - are obligatia de a pronunta o hotarare judecatoreasca, prin care sa finalizeze litigiul? Acesta va avea de ales intre doua alternative, la fel de periculoase. Astfel, intr-o prima alternativa, judecatorul cauzei va da curs principiului prezumtiei de constitutionalitate a actelor normative adoptate de organele statului in limita competentelor acestora si, in consecinta, va face aplicarea in proces a acelui act normativ (lege sau ordonanta a Guvernului), chiar daca - in realitate - este vorba despre un act normativ neconstitutional. Intr-o a doua alternativa, judecatorul cauzei va proceda el insusi - in locul Curtii Constitutionale - la realizarea controlului de constitutionalitate si va aplica sau nu legea ori ordonanta Guvernului, dupa cum o va considera ca fiind sau ca nefiind constitutionala. Daca judecatorul va selecta cea dintai alternativa, atunci exista pericolul pronuntarii unei hotarari judecatoresti care nesocoteste principiul suprematiei Constitutiei, statuat de art. 51 din legea suprema; iar daca va fi selectata cea de-a doua alternativa, atunci se ajunge la incalcarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: "Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania."
    Inutil sa reamintesc, in acest context, ca punerea judecatorului cauzei in fata unor asemenea periculoase alternative este aleatorie, dupa cum exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata si solutionata mai rapid (pana la momentul iesirii din vigoare a acelei legi) sau mai putin rapid (precum in speta), in raport cu diversi factori obiectivi ori subiectivi.
    I.6. In vederea evitarii neintelegerii unora dintre aspectele avute in vedere supra, imediat anterior, la pct. 5 al prezentei opinii separate, doresc sa subliniez ca nu intotdeauna faptul ca o anumita lege nu mai este in vigoare la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti determina consecinta neaplicarii acelei legi de catre acea instanta judecatoreasca. Mai mult decat atat, exista cazuri cand instanta trebuie sa aplice o lege care nu mai era in vigoare nici macar la momentul introducerii actiunii de catre reclamant.
    De exemplu, atunci cand solutioneaza cu litigiu succesoral, instanta va trebui sa analizeze valabilitatea testamentului in raport cu legea in vigoare la momentul intocmirii acestuia - si aceasta chiar daca acea lege nu mai este in vigoare la momentul introducerii actiunii. La fel, daca, de exemplu, instanta se pronunta in anul 2001 asupra unui litigiu referitor la cuantumul salariului cuvenit unei persoane pentru, spre pilda, una sau mai multe dintre lunile anului 2000, instanta va trebui sa aplice reglementarile relevante aflate in vigoare in anul 2000, chiar daca acele reglementari nu mai sunt in vigoare la momentul solutionarii litigiului (orice asemanare a acestui din urma exemplu cu situatia din speta nu este deloc intamplatoare).
    I.7. In conditiile in care, asa cum s-a demonstrat (a se vedea supra, pct. 4), nu exista nici un text legal care sa impuna Curtii Constitutionale sa raporteze existenta in vigoare a unei legi la momentul pronuntarii deciziei de catre Curte, urmeaza ca identificarea acestui moment sa fie efectuata prin rationamente juridice.
    In cadrul unui asemenea demers rational, doua texte normative sunt fundamentale, dupa cum urmeaza:
    - art. 51 din Constitutie: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: "Scopul Curtii Constitutionale este garantarea suprematiei Constitutiei."
    Corelarea acestor doua texte atrage concluzia ca este rolul fundamental al Curtii Constitutionale de a determina, prin solutiile sale, realizarea controlului de constitutionalitate in cat mai multe cazuri, iar nu inlaturarea din posibila sa competenta a unor categorii de sesizari de neconstitutionalitate. Cata vreme nu exista texte constitutionale ori legale clare care sa instituie inadmisibilitatea unor cereri, Curtea Constitutionala are obligatia de a se considera corect sesizata si sa procedeze la realizarea efectiva a controlului de constitutionalitate. In acest scop, Curtea trebuie sa tina seama si de dispozitiile art. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, potrivit carora: "(1) Competenta Curtii Constitutionale este cea stabilita prin Constitutie.
    (2) Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale. Ea hotaraste in cazurile expres si limitativ prevazute in art. 144 din Constitutie.
    (3) Competenta Curtii Constitutionale, stabilita potrivit alin. (2), nu poate fi contestata de nici o autoritate publica."
    De altfel, asa cum aratam si cu alt prilej (a se vedea opinia separata - semnata impreuna cu alti trei judecatori - la Decizia Curtii Constitutionale nr. 34 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999), <<Spre deosebire de alte sisteme constitutionale, art. 144 lit. c) din Constitutie nu recunoaste persoanelor - fizice ori juridice - dreptul de a aduce direct in fata Curtii Constitutionale problema caracterului neconstitutional al unei dispozitii legale, impunand ca acestea sa porneasca un proces in fata instantelor judecatoresti, pentru ca, ulterior, in cadrul acelui proces, sa ridice exceptia de neconstitutionalitate, care va fi solutionata de catre Curtea Constitutionala. In consecinta, controlul constitutionalitatii legilor, dupa promulgarea acestora, se realizeaza intr-un numar relativ mic de cazuri. De aceea, introducerea unor restrictii suplimentare pe traseul supunerii dispozitiilor legale controlului de constitutionalitate nu este in concordanta cu spiritul prevederilor art. 51 din Constitutie ("Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie"), atunci cand aceste restrictii nu se intemeiaza pe utilizarea tuturor metodelor de interpretare, ci doar pe interpretarea literala a textelor referitoare la procedura controlului constitutionalitatii. Este, fara indoiala, in interesul general ca in fata Curtii Constitutionale sa fie trimise cat mai multe exceptii de neconstitutionalitate, in vederea clarificarii caracterului constitutional ori neconstitutional al legilor in vigoare. Aceasta este una dintre caile prin care se justifica existenta Curtii Constitutionale. Iar aceasta unica autoritate de jurisdictie constitutionala are ea insasi obligatia ca, in vederea atingerii scopului sau ("garantarea suprematiei Constitutiei", potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992), sa contribuie, prin deciziile pronuntate, la facilitarea sesizarii sale de catre cei interesati - inclusiv, atunci cand este necesar sa se recurga la interpretare, prin interpretarea in acest sens a dispozitiilor legale referitoare la jurisdictia constitutionala.>>
    I.8. Fata de cele de mai sus rezulta ca, din pacate, o decizie de genul celei la care se refera prezenta opinie separata echivaleaza cu denegarea de dreptate.
    I.9. Se sustine uneori ca efectuarea controlului de neconstitutionalitate asupra unei legi sau ordonante care nu mai este in vigoare la momentul pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale ar conferi acelei decizii a Curtii un caracter retroactiv, ceea ce contravine dispozitiilor art. 145 alin. (2) fraza intai teza a doua din Constitutie: "Deciziile Curtii Constitutionale [...] au putere numai pentru viitor."
    Acest argument nu poate fi acceptat.
    Astfel, este de observat ca acest argument utilizeaza un fals concept de "retroactivitate", considerandu-se ca decizia Curtii Constitutionale nu isi produce efectele "pentru viitor" (astfel cum impune textul mentionat din Legea fundamentala), ci "pentru trecut", fiindca - se sustine - o asemenea decizie statueaza daca legea sau ordonanta controlata era ori nu era constitutionala la un moment anterior celui la care aceasta decizie este pronuntata (de exemplu, in raport, dupa caz, cu momentul introducerii actiunii la instanta judecatoreasca ori cu acela al sesizarii Curtii prin incheierea pronuntata de instanta judecatoreasca).
    In realitate, caracterul neretroactiv al unei asemenea decizii a Curtii Constitutionale este incontestabil, pur si simplu deoarece aceasta - la fel ca si orice alta decizie a Curtii - isi produce efectele "pentru viitor", asadar de la momentul pronuntarii sale, din acel moment considerandu-se ca legea ori ordonanta controlata este neconstitutionala, cu consecinta ca din acel moment in continuare (iar nu de la momentul - anterior - avut in vedere pentru realizarea controlului de constitutionalitate) acea lege sau ordonanta nu isi va mai produce efectele. Cu alte cuvinte, in toate litigiile solutionate ulterior pronuntarii deciziei Curtii Constitutionale legea sau ordonanta declarata neconstitutionala nu se va mai putea aplica.
    I.10. Se poate afirma ca, pana la urma, intreaga problematica ce face obiectul primei parti a acestei opinii separate se reduce la urmatoarele doua intrebari:
    - Cui dauneaza ca, pe baza unei interpretari teleologice si sistematice, in opozitie cu simpla interpretare literala, Curtea Constitutionala sa efectueze controlul de constitutionalitate si asupra legilor ori ordonantelor care, pe parcursul desfasurarii procedurilor in fata acesteia, au iesit din vigoare, dar raman aplicabile pentru solutionarea litigiului de catre instanta judecatoreasca?
    - Care este interesul legitim pentru care Curtea Constitutionala sa nu poata solutiona pe fond o astfel de exceptie de neconstitutionalitate, spre a se clarifica daca acea lege este ori nu constitutionala, in loc de a nu se intra in fondul problemei si de a se respinge exceptia ca inadmisibila, prin formalism excesiv?
    In ceea ce ma priveste, nu am putut identifica raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari.
    II.1. A rezultat din cele de mai sus ca, in speta, Curtea Constitutionala trebuia sa procedeze la realizarea efectiva a controlului constitutionalitatii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 (modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000), spre a constata daca aceasta incalca ori nu incalca dispozitiile Constitutiei. Asa fiind, devine necesar ca, in cele ce urmeaza, sa se realizeze acest control "de fond" ("substantial") al mentionatului act normativ.
    II.2. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata, in esenta, ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 (modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000) contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la caracterul neretroactiv al legii, celor ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, celor ale art. 20 alin. (2), referitoare la prioritatea reglementarilor internationale, celor ale art. 38 alin. (5), care garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca, precum si celor ale art. 72 alin. (2) lit. l), privind categoriile de legi adoptate de Parlament.
    II.3. Din examinarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate, precum si a actelor si lucrarilor dosarului instantei judecatoresti rezulta ca autorii exceptiei critica numai dispozitiile referitoare la disciplina salariala. Aceste dispozitii legale reglementeaza - prin art. 6 - dimensiunea fondului de salarii in bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2000 al agentilor economici in cauza, prin aplicarea dispozitiilor art. 28 alin. (1), (2) si (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2000, precum si - prin art. 10 - modul de acordare a salariilor de baza si a celorlalte drepturi salariale pentru salariatii cu functii de conducere (director, director executiv si conducatorii compartimentelor organizatorice), ce au atributii privind indeplinirea programelor de reducere a costurilor, arieratelor si creantelor.
    II.4. Nici una dintre aceste dispozitii legale nu are caracter retroactiv, urmand a se aplica pentru viitor, astfel incat critica referitoare la incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) este neintemeiata.
    II.5. Tot astfel este neintemeiata si critica privind incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, sub cuvant ca dispozitiile art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2000 (dispozitii conform carora salariile de baza lunare ale persoanelor cu functii de conducere se vor acorda integral numai daca programele de reducere a arieratelor sunt indeplinite, in caz contrar urmand a se diminua proportional) ar institui o inegalitate intre salariatii cu functii de conducere si ceilalti salariati ai agentilor economici. Intr-adevar, astfel cum rezulta din jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, principiul egalitatii nu are semnificatia uniformitatii, ci presupune un tratament juridic diferentiat pentru persoane aflate in situatii juridice diferite.
    II.6. Invocand dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie (potrivit carora: "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale"), autorii exceptiei de neconstitutionalitate au in vedere, in mod concret, faptul ca suspendarea, prin actul normativ criticat ca fiind neconstitutional, a unor clauze din contractele colective de munca "[...] incalca prevederile din Conventia O.I.M. nr. 98/1949, privind dreptul de organizare si negociere colectiva si conventia O.I.M. nr. 154/1981 privind negocierea colectiva, ratificate de Romania, care este obligata sa le respecte". In realitate, analiza continutului "Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare si negociere colectiva" (ratificata prin Decretul nr. 352/1958, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 34 din 29 august 1958), precum si a continutului "Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective" (ratificata prin Legea nr. 112/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 302 din 25 noiembrie 1992) releva ca prin dispozitiile legale supuse controlului de neconstitutionalitate nu se contravine acestor acte internationale la care Romania este parte.
    II.7. O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 38 alin. (5) din Constitutie (potrivit carora: "Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate"), intrucat prin prevederile legale criticate sunt suspendate unele clauze cuprinse in contractele colective de munca.
    Si aceasta critica este neintemeiata, fiind evident ca prin art. 38 alin. (5) al Legii fundamentale s-a garantat caracterul obligatoriu al conventiilor colective de munca intre partile care le-au incheiat (precum si fata de subiectele de drept asimilate partilor semnatare ale acestor conventii), iar nu si in raport cu statul. Intr-adevar, este evident ca statul are dreptul constitutional de a emite reglementari juridice in domeniile ce fac obiectul conventiilor colective de munca, reglementari juridice care sunt opozabile subiectelor de drept carora le sunt aplicabile conventiile colective de munca - si anume, atat la momentul negocierii si al incheierii acestora, cat si pe parcursul executarii lor; altfel, ar insemna ca materiile ce fac obiectul conventiilor colective de munca exced domeniului de legiferare statala si raman supuse vointei semnatarilor conventiilor colective de munca. De altfel, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca este recunoscut numai daca acestea sunt incheiate cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
    II.8. Cat priveste sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 72 alin. (2) lit. l), potrivit carora "regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala" se reglementeaza prin lege organica, si aceasta critica este neintemeiata, cata vreme dispozitiile actului normativ supus controlului de constitutionalitate nu instituie un regim juridic general in materie, ceea ce - printre altele - rezulta din art. 20 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, potrivit carora: "Dispozitiile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, sunt si raman in vigoare."
    III. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie, Romania este stat de drept. De aceea, considerentele si dispozitivul deciziei la care se refera prezenta opinie separata (rezultat al vointei exprimate prin mecanisme democratice de catre majoritatea judecatorilor Curtii Constitutionale) sunt singurele care produc efecte obligatorii, "erga omnes", conform art. 145 alin. (2) din Constitutie. Atat considerentele, cat si enuntul prezentei opinii separate constituie, exclusiv, exercitarea libertatii de exprimare si afirmarea independentei judecatorilor Curtii Constitutionale, fara a produce insa vreun efect juridic in privinta solutionarii litigiului aflat pe rolul instantei judecatoresti sau in privinta neconstitutionalitatii prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2000, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2000. Orice decizie a Curtii Constitutionale este obligatorie "erga omnes", in masura in care a fost pronuntata cu votul a cel putin 5 judecatori, conform art. 8 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata. Nu exista grade ale obligativitatii deciziilor Curtii Constitutionale in raport cu numarul de voturi exprimat pentru solutia pronuntata. De aceea, autoritatile si institutiile statului sunt obligate sa dea curs solutiei decise cu majoritatea voturilor la fel ca si solutiei pronuntate cu unanimitatea voturilor judecatorilor ce formeaza completul de judecata.

                               Lucian Mihai,
                   presedintele Curtii Constitutionale