DECIZIE   Nr. 1019 din 9 iulie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 629 din 22 septembrie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen-Cătălina Gliga          - procuror

Valentina Bărbăţeanu            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Cong în Dosarul nr. 4.414/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prevederile de lege criticate nu vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.414/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Lin Cong într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării şederii sale pe teritoriul României, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care o împiedică să se întoarcă în Chipa.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate „sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului". In opinia sa, noţiunile de „motive obiective" şi „împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" sunt „prea vagi şi imprecise", astfel că „nu poate avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa". Pentru aceste motive, arată că i se încalcă dreptul la protecţie împotriva tratamentelor inumane şi degradante, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât „este afectată însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

In opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor referitoare la interzicerea torturii şi a pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante, cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi în art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor privitoare la dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală a României şi de art. 6 paragraful 1 din convenţia amintită.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în argumentarea criticilor, autorul excepţiei se axează, în principal, pe pretinsa lipsă de precizie şi claritate a textelor ce formează obiect al acesteia. Curtea constată însă că prevederile legale criticate oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară.

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul lipsei de precizie şi claritate, este firesc ca legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii pentru identificarea unor „motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (cauza Reckvenyi contra Ungariei, 1999).

Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce în niciun fel atingere nici dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, nici dreptului la un proces echitabil, garantate la nivel constituţional şi convenţional.

In plus, Curtea reaminteşte că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul întoarcerii sale în ţara de origine, ca urmare a neacordării regimului tolerării şederii pe teritoriul României, reprezintă aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea textelor de lege la situaţia concretă caracteristică fiecărei speţe, care excedează obiectului controlului de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Cong în Dosarul nr. 4.414/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu