DECIZIE Nr.
1009 din 7 iulie 2009
privind constitutionalitatea
dispozitiilor art. 89 alin. (1), (3) si (8), precum si ale art. 114 si 115 din
Regulamentul Senatului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 542 din 4 august 2009
Cu Adresa nr. 51/2857 din 19 mai 2009, secretarul
general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul
dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulată de 51 de deputaţi
referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 89 alin. (1), (3) şi
(8) şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului.
Autorii sesizării sunt următorii: Sorin Andi Pândele,
Mihail Boldea, Carmen Axenie, Daniel Buda, Gabriel Andronache, Doru Braşoan
Lese, Răzvan Mustea-Şerban, Ştefan Seremi, Octavian Bot, Petru Movilă,
Iustin-Marinei Cionca-Arghir, Marius-Sorin Gondor, Claudia Boghicevici,
Ioan-Nelu Botiş, Cosmin Mihai Popescu, Adrian Gurzău, Constantin Severus
Militaru, Florian Daniel Geantă, Adrian Henorel Niţu, Gheorghe Roman, Mihai
Stroe, Mihaela Stoica, Gelu Vişan, Brânduşa Novac, Strugaru Stelică Iacob,
Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Gheorghe Ialomiţianu,
Mihaela Ioana Şandru, Mircea Marin, Constantin Chirilă, Adrian Florescu, Marius
Neculai, Cristian Petrescu, Dan-Radu Zătreanu, Adrian Bădulescu, Gabriel
Gospodaru, Sanda-Maria Ardeleanu, Nicuşor Păduraru, Corneliu Olar, Mihai
Surpăţeanu, Sorin Zamfirescu, Samoil Vîlcu, Valeriu Alecu, Toader Stroian,
Tinel Gheorghe, Mihai Doru Oprişcan, Valeriu Tabără, Alin Augustin Florin
Popoviciu, Ioan Holdiş.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. J1060 din 20 mai 2009 si formează obiectul Dosarului nr. 3.039 C/2009.
Obiectul sesizării îl constituie dispoziţiile art. 89
alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul
Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din 24 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie
2005, care au următorul cuprins:
- Art. 89 alin. (1), (3) şi (8): „(1) Proiectele de
lege şi propunerile legislative se supun spre dezbatere şi adoptare Senatului,
ca primă Cameră sesizată, în condiţiile prevăzute la art. 75 din Constituţia
României, republicată. In cazul propunerilor legislative care sunt depuse la
Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează şi se ţin în
evidenţă. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor
legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic si Social.[...]
(3) Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunţă
asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative cu care este sesizat, în
termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent.
Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de
zile de la data prezentării în Biroul permanent.f...]
(8)Termenele prevăzute la alin. (3) şi (5) se
calculează potrivit art. 114."
Alin. (5), la care face trimitere alin. (8), are
următorul cuprins:
„(5) In situaţia ordonanţelor de urgenţă ale
Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din
Constituţia României, republicată.";
- Art. 114: „Pentru propunerile legislative
termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul
permanent, însoţite de avizele necesare.";
- Art. 115: „Pentru termenele procedurale ale
procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în
plen sau în comisii permanente."
In opinia autorilor sesizării, textele menţionate
încalcă prevederile art. 75 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: „Prima
Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi
de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. In cazul depăşirii
acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative
au fost adoptate."
In motivarea sesizării se arată că dispoziţiile
criticate adaugă la Constituţie condiţii pe care legiuitorul constituant nu
le-a avut în vedere, şi anume :
- termenul de 45 de zile curge de la prezentarea
proiectului de lege Biroului permanent, iar prezentarea în Biroul permanent se
face după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern şi Consiliul
Economic şi Social;
- termenul de 45 de zile se calculează pe zile în care
Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente.
Ca urmare, contrar art. 75 alin. (2) din Constituţie,
care impune ca în interiorul termenului de 45 de zile de la data înregistrării
iniţiativei legislative la prima Cameră sesizată să se finalizeze întregul
proces legislativ care implică obţinerea avizelor, analiza în cadrul comisiilor
de specialitate, întocmirea raportului, dezbaterea în plen şi votul final,
textele criticate determină ca termenul de 45 de zile să nu curgă niciodată de
la înregistrarea iniţiativei legislative la Senat ca primă Cameră sesizată, ci
după împlinirea unui termen variabil, care poate fi de până la trei luni, în
interiorul căruia se emit avizele de către autorităţile menţionate.
Se mai arată că termenul de 45 de zile trebuie calculat
pe zile calendaristice şi nu trebuie interpretat în sensul că ar fi în
dependenţă de zilele de lucru ale Senatului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost trimisă preşedinţilor celor două Camere, pentru a comunica
punctele de vedere ale Birourilor permanente.
Preşedintele Senatului a
comunicat, cu Adresa nr. I/445 din 9 iunie 2009, înregistrată la Curtea
Constituţională cu nr. 8.897 din 9 iunie 2009, punctul de vedere al Biroului
permanent al Senatului. Se consideră că prin formularea unei sesizări de către
un număr de deputaţi cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din
Regulamentul Senatului se încalcă prevederile art. 64'alin. (1), art. 71 alin.
(1) şi ale art. 146 lit. c) din Constituţie, care consacră autonomia
funcţională, financiară şi regulamentară a celor două Camere ale Parlamentului
României. Ca o consecinţă a acestei autonomii, nicio altă autoritate publică nu
poate dispune sub aceste aspecte pentru Parlament şi, de asemenea, niciuna
dintre Camere nu poate decide pentru cealaltă Cameră a Parlamentului. Aşa
fiind, mandatul de deputat şi senator se exercită exclusiv în Camera din care
aceştia fac parte, iar dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la
neconstituţionalitatea regulamentelor parlamentare de către deputaţi şi
senatori se limitează la regulamentul Camerei din care aceştia fac parte.
Enumerarea din cuprinsul art. 146 lit. c) din Constituţie nu trebuie înţeleasă
ca un drept absolut al parlamentarilor, ci ca un drept ce trebuie exercitat în
condiţiile stabilite de Constituţie. In acest caz, autonomia Camerelor
Parlamentului şi incompatibilitatea dintre mandatul de senator şi cel de
deputat sunt chiar limitele ce circumscriu dreptul de a sesiza Curtea
Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea regulamentelor
parlamentare. Se face referire şi la jurisprudenţa în acest sens a Curţii
Constituţionale, precum şi la doctrina în materie. In concluzie, se arată că
sesizarea este inadmisibilă, Curtea nefiind legal sesizată.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat Curţii Constituţionale punctul de vedere al Biroului
permanent.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Senatului, prin
raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine
următoarele:
Curtea este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr.
47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor criticate din
Regulamentul Senatului.
Obiectul controlului de constituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114
şi 115 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28 din
24 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
948 din 25 octombrie 2005.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
sesizării sunt cele ale art. 75 alin. (2) referitoare la sesizarea Camerelor şi
termenele în care acestea se pronunţă asupra proiectelor de lege sau
propunerilor legislative.
Examinând sesizarea formulată de grupul de deputaţi cu
privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Regulamentul Senatului,
sub aspectul legalităţii acesteia, Curtea constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie
şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se
pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea
unuia dintre preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, a unui grup
parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de
senatori.
Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. 61 şi
64 din Constituţie privind rolul şi structura Parlamentului, respectiv
organizarea internă a fiecărei Camere a Parlamentului, texte constituţionale
care consacră principiul autonomiei parlamentare, concretizată într-o triplă
autonomie: regulamentară, instituţională şi financiară.
In temeiul dispoziţiilor constituţionale menţionate,
fiecare Cameră este în drept să-şi stabilească, în limitele şi cu respectarea
prevederilor constituţionale, regulile de organizare şi funcţionare, care, în
substanţa lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere. Din această
perspectivă, nicio autoritate publică nu poate dispune, cu privire la aspectele
menţionate, pentru Parlament, şi, de asemenea, niciuna dintre Camerele
Parlamentului nu poate dispune, asupra aceloraşi aspecte, pentru cealaltă
Cameră. Ca urmare, organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere a Parlamentului
se stabilesc prin regulament propriu, adoptat prin hotărâre proprie a fiecărei
Camere, cu votul majorităţii membrilor Camerei respective.
Astfel fiind, chiar dacă dispoziţiile constituţionale
nu o precizează expres, considerentele de drept enunţate, reconfirmând
autonomia Camerelor Parlamentului, demonstrează lipsa calităţii active a
membrilor uneia dintre Camerele Parlamentului în controlul constituţionalităţii
dispoziţiilor regulamentului celeilalte Camere. De altfel, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu
prin Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, prin care a respins sesizarea
grupului parlamentar liberal din Senat cu privire la o hotărâre a Camerei
Deputaţilor, statuând că „în temeiul autonomiei regulamentare a fiecărei
Camere, grupul parlamentar din Senat nu poate avea calitatea de subiect al
dreptului de sesizare a Curţii pentru un asemenea caz."
In consecinţă, Curtea nu va proceda la examinarea pe
fond a criticilor de neconstituţionalitate, întrucât sesizarea privind
constatarea neconstituţionalităţii prevederilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8)
şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului este formulată de un număr de
51 de deputaţi care, potrivit prevederilor art. 64 şi art. 146 lit. c) din
Constituţie, nu aveau calitatea să iniţieze un astfel de demers.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul
dispoziţiilor art. 146 lit.c) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie,
precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A. c), art. 27 şi 28 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu
unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, sesizarea referitoare
la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum
şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică preşedintelui Senatului şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 7 iulie 2009 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Puskas Valentin-Zoltân, Tudorel
Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta