CONVENTIE Nr.
0 din 6 decembrie 2007
intre Romania si Republica
Tadjikistan pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit si pe capital
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 110 din 24 februarie 2009
România şi Republica Tadjikistan, dorind să încheie o
convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt
rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ARTICOLUL 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie
se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat
contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale
administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite
pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite
pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital,
inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii
mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică
prezenta convenţie sunt, în special:
a) In cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit (denumite în continuare impozit
român).
b) In cazul Republicii Tadjikistan:
(i) impozitul pe profitul persoanelor juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe proprietăţile persoanelor fizice şi
juridice (denumite în continuare impozit tadjic).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror
impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data
semnării convenţiei în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile
competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror
modificări semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.
ARTICOLUL 3
Definiţii generale
1. In sensul prezentei
convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Tadjikistan, după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona
economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional,
drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Tadjikistan înseamnă Republica Tadjikistan şi când este folosit în sens
geografic înseamnă teritoriul sau, apele teritoriale şi spaţiul aerian de
deasupra sa, asupra cărora Republica Tadjikistan poate să îşi exercite
drepturile suverane şi jurisdicţia, inclusiv drepturile de folosinţă asupra
subsolului şi resurselor naturale, în conformitate cu legislaţia sa şi cu
principiile dreptului internaţional;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de
persoane;
e) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană
juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant
şi întreprindere a
celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o
întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o
întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat
contractant şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul
în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat contractant;
h) expresia transport
internaţional înseamnă
orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier
exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care
asemenea mijloace de transport sunt exploatate numai între locuri din celălalt
stat contractant; i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, Ministerul Economiei şi
Finanţelor sau reprezentantul
său autorizat;
(ii) în cazul Tadjikistanului, Ministerul Finanţelor
sau reprezentantul său autorizat.
2. In ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice
moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie
va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl
are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele
la care convenţia se aplică, orice înţeles, conform legislaţiei fiscale
aplicabile a acelui stat, prevalând asupra înţelesului dat termenului în
celelalte legi ale acelui stat.
ARTICOLUL 4
Rezident
1. In sensul prezentei
convenţii, expresia rezident al unui stat
contractant înseamnă orice persoană care, potrivit
legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită
domiciliului sau rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării
sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat
şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.
Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel
stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate
în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului
1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul
său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului
în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă
permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu
care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul
intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o
locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, ea va fi
considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit mai
mult de 183 de zile;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în
ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată
rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state
sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale
statelor contractante vor rezolva problema de comun
acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state
contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află
sediul conducerii sale efective.
ARTICOLUL 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei
convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi
desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau
orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de
construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când
acesta durează mai mult de 6 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui
articol, expresia sediu permanent se consideră
că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării,
expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) meţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă
întreprindere:
d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau
al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui
astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru
întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de
afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei
activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru
orice combinare a activităţilor menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca
întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare
să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2,
atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se
aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi
are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a
încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră
că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care
persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile
acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă
sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac
din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui
paragraf.
6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu
permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită
activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general
sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca oricare dintre aceste
persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui
stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de
afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau
în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre
aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate
de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv
veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt
stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi
imobiliare are înţelesul care este atribuit de
legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate.
Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul
viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere,
drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la
proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente
variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării
zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele,
aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi
imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor
obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice
altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de
asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei
întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru
exercitarea unei profesii independente.
ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat
contractant sunt impozabile numai în acel stat, în
afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt
stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea
exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi
impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă
acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o
întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în
celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se
atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe
care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere
distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii
identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al
cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent
sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent,
inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare
efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află
situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub
rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.
4. In măsura în care într-un stat contractant se
obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat
prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi
componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat
contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia
uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care
rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul
articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent
numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru
întreprindere.
6. In vederea aplicării
prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu
permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul
când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente
de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii,
prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului
articol.
ARTICOLUL 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui
stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor,
aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel
stat.
2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui
stat contractant din închirierea pe bază nudă a mijloacelor de transport şi, de
asemenea, a containerelor cu echipamentul lor, pentru exploatarea lor în trafic
internaţional, dacă o asemenea închiriere este legată în subsidiar de
exploatarea unor astfel de mijloace de transport, se impun numai în acel stat.
3. Prevederile paragrafului 1
se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o
exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
ARTICOLUL 9
Intreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul
ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la
conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat
contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt,
cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare
de condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost
stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste
condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi
obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile
acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile
unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă -
profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost
supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt
profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă
condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi
fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va
proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra
acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte
prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile
competente ale statelor contractante se vor consulta
reciproc.
ARTICOLUL 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este
rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant
sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile
în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende
şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al
dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul
efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct
cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Autorităţile competente ale statelor contractante vor
stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu
privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende folosit
în prezentul articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din părţi
miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de
creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi
sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni
de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care
societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent
situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o
bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care acestea sunt plătite este efectiv legată de un/o asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7
sau 14.
5. Când o societate rezidentă
a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat
contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor
plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite
unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de
dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de
un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună
profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor
nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile
nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri
provenind din celălalt stat.
ARTICOLUL 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi
plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt
stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile
în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar
dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat
contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a
dobânzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de
comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Independent de prevederile paragrafului 2,
dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel
stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat
contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială
a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui
guvern, a acelei autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori
dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate,
asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime
guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, astfel
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de
creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză
de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte
publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile
legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile
pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului
articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin
dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt
stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în
legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un/o asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7
sau 14.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul
dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are
într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care
a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă
de acest sediu permanent sau această bază fixă, atunci aceste dobânzi se
consideră că provin din statul contractant în care este situat(ă) sediul
permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte
suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această
ultimă sumă menţionată. In acest caz, partea excedentară a plăţilor este
impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de
celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ARTICOLUL 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un
stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt
impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a
redevenţelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de
comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite
pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere
literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator,
filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor
folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune,
transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de
comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori
pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial,
comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în
domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat
contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din
care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează
în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar
dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate
de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică
prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când
plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de
care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de
un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevente se
consideră că provin din statul în care este situat(ă) sediul permanent sau baza
fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care
sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul
efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se
aplică numai la această ultimă sumă menţionată. In acest caz, partea
excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat
contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un
rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare,
astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, sunt
impozabile în celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii
mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere
a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii
mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat
contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii
independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea
sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze
fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui
stat contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare
sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare
necesare exploatării unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai
în acel stat.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul
unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din
proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror
proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3
şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel
care înstrăinează.
ARTICOLUL 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui
stat contractant din exercitarea unei profesii libere
sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest
stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa
în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă
dispune de o astfel de bază fixă, este impozabilă în celălalt stat contractant
numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii libere cuprinde în special activităţile independente cu caracter
ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea
independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist,
contabil şi auditor.
ARTICOLUL 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva
prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare
obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată
sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea
salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea
salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în
celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1,
remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o
activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile
numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o
perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă
de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în
numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat;
şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu
permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează îl/o are în celălalt
stat.
3. Independent de prevederile
precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate
salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier
exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant
sunt impozabile în acel stat.
ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un
rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de
prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat
contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de
film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi,
din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile
personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această
calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte
persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care
sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2,
veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul
schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante
şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de
impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.
ARTICOLUL 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului
2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al
unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt
impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al
prezentului articol, plăţile făcute în baza
legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt
impozabile numai în acel stat.
ARTICOLUL 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi
alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat
contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile
prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acel
stat.
b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare
sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt
prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat; şi
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în
scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un
stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială
a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau
autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în
celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al
acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică
salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile
prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat
contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia.
ARTICOLUL 20
Studenţi şi practicanţi
Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare
sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat
anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat
contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul
educării sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca
astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.
ARTICOLUL 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică
care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii
sale în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi,
colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare care este
recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt
stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în
celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru
ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în
celălalt stat pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se
aplică venitului din cercetare dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în
interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite
persoane sau al unui grup de persoane.
ARTICOLUL 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al
unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la
articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt
impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra
veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare,
aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de
venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de
afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau
exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată
acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este
efectiv legat/legată de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această
situaţie se aplică prevederile art. 7 sau art. 14.
ARTICOLUL 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la
care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat
contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt
stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare
făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui
stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi
mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat
contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii
independente este impozabil în celălalt stat.
3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule
feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi din proprietăţi
mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport deţinute de
o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile
numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui
rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ARTICOLUL 24
Eliminarea dublei impuneri
1. In cazul României, s-a
convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
Când un rezident al României realizează venituri sau
deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sunt
impozitate în Tadjikistan, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul
pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în
Tadjikistan;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul de capital plătit în Tadjikistan.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun
caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum
este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă,
după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Tadjikistan.
2. In cazul Tadjikistanului,
s-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
a) când un rezident al Tadjikistanului realizează
venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei
convenţii sunt impozitate în România, Tadjikistanul va
acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venit acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în
România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.
Totuşi, această deducere nu va
putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe
venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este
calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România;
b) când, în conformitate cu orice prevedere în
Convenţie, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al
Tadjikistanului este scutit de impozit în Tadjikistan, Tadjikistan poate cu
toate acestea, în calcularea sumei impozitului stabilit asupra venitului rămas
sau a capitalului deţinut de acest rezident, să ia în considerare venitul sau
capitalul scutit.
ARTICOLUL 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat
contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare
sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât
impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt
stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.
Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea,
persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state
contractante.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat
contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei
impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare
decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi
supuşi naţionalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în
ceea ce priveşte rezidenţa.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o
întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va
fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant
decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară
aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat
contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere
personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe
considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe
care le acordă rezidenţilor săi.
4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile
paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art.
12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat
contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în
scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în
aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat
menţionat. In mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat
contractant faţă de un
rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea
determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi
condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat
menţionat.
5. Intreprinderile unui stat contractant, al căror
capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau
indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu
vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau
obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât
impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse
alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Prevederile prezentului articol se aplică numai
impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ARTICOLUL 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că
datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori
va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile
prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de
legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente
a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se
încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al
cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima
notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă
reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la
o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri
amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea
evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.
Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie
prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau
dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De
asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în
cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante
pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate
din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în
sensul paragrafelor precedente.
ARTICOLUL 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale
statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării
prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor
contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care
impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de
informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de
un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia
obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi
dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor
judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea,
încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu
privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau
autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui
informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca
impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei
legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat
contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe
baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a
acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret
comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie
sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
ARTICOLUL 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta
privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai
posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional
sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ARTICOLUL 29
Intrarea în vigoare
1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat,
pe canale diplomatice, îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa
internă pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Prezenta convenţie va
intra în vigoare la data ultimei astfel de notificări.
2. Prevederile convenţiei vor produce efecte în ambele
state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul plătit, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi
pe capital plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.
ARTICOLUL 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi
denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa
convenţia pe canale diplomatice, prin remiterea unei note scrise de denunţare
cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic următor
perioadei de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare. In această
situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul plătit, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi
pe capital plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic
imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită
formă, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Duşanbe la 6 decembrie 2007, în două
exemplare în limbile română, tadjică, rusă şi engleză, toate textele fiind egal
autentice. In caz de divergenţe în interpretarea prevederilor convenţiei,
textul în limba engleză va prevala.
Pentru România,
Cătălin Doica,
secretar de stat
Ministerul Economiei si Finanţelor
Pentru Republica Tadjikistan,
Sherali Safarov,
prim-adjunct al ministrului finanţelor