DECIZIE   Nr. 427 din 18 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 868 din  5 decembrie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Luminita Mari-Jeane Eftimie in Dosarul nr. 938/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal raspund partile Tudora Ispas si Florin Naidin, prin reprezentant, lipsind autoarea exceptiei si celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Partile prezente solicita Curtii Constitutionale respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, depunand in acest sens note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, aratand ca termenul reglementat de acest text de lege nu incalca dispozitiile constitutionale prevazute de art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privata, si invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 aprilie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 938/2003, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Luminita Mari-Jeane Eftimie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se arata ca prin reglementarea prevazuta de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aduce atingere directa dreptului de proprietate si imprescriptibilitatii acestui drept, intrucat se limiteaza expres posibilitatea de a cere in justitie constatarea nulitatii absolute a unor acte juridice de instrainare care au drept obiect imobile preluate in mod abuziv de stat.
    Autoarea exceptiei considera ca argumentul potrivit caruia "justificarea majora a adoptarii acestei prevederi a fost aceea a asigurarii securitatii circuitului civil" este neintemeiat, actiunile fostilor proprietari urmand a fi supuse controlului justitiei. Se sustine ca "nu ar plana nici un fel de insecuritate asupra circuitului juridic, a motiva in acest fel adoptarea acestui art. 46 alin. (5) insemnand a suspecta justitia ca nu ar fi capabila sa-si indeplineasca rolul, acela de garant al legalitatii si al statului de drept, conform art. 123 din Constitutia Romaniei".
    Se mai arata ca prin instituirea termenului prevazut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, fostii proprietari sunt impiedicati sa promoveze actiuni in justitie in situatiile in care au aflat cu intarziere de existenta unor contracte de vanzare-cumparare incheiate cu incalcarea dispozitiilor legale, din cauza refuzului autoritatilor care le-au incheiat de a le comunica, fiind nesocotit astfel dreptul de proprietate, drept real imprescriptibil, ocrotit de art. 41 din Constitutie.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti apreciaza ca textul de lege invocat nu afecteaza regimul proprietatii, ci pe acela al nulitatii anumitor acte juridice civile, care, de altfel, fiind reglementat de lege (imprescriptibilitatea actiunilor in nulitate absoluta este prevazuta de Decretul nr. 167/1958), iar nu de Constitutie, ofera legiuitorului posibilitatea de a deroga de la normele generale, cand situatii speciale o impun.
    De asemenea, textul atacat nu interzice accesul la justitie ori controlul judecatoresc, ci doar stabileste conditiile de exercitiu al actiunii in nulitatea unei conventii si limitele in care aceasta poate fi exercitata.
    Ramane la latitudinea legiuitorului de a stabili situatiile in care este oportuna limitarea in timp a exercitiului unor actiuni, in functie de specificitatea unor domenii, pentru a nu se perpetua la nesfarsit rezolvarea unor situatii juridice deosebite si incertitudinea ce planeaza asupra lor.
    In concluzie, instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dau expresie particularitatilor specifice regimului juridic al nulitatii actelor de instrainare avand ca obiect imobile ce cad sub incidenta legii si sunt menite sa grabeasca clarificarea situatiei juridice a acestora, prevenind eventualele contestatii sau litigii privind titlul juridic in temeiul caruia sunt stapanite si folosite asemenea imobile.
    Derogarea de la dreptul comun in materia prescriptiei extinctive, prin instituirea unui termen special, in care persoanele interesate se pot adresa autoritatilor publice, nu reprezinta o incalcare a art. 41 din Constitutie, ci o norma juridica speciala fata de reglementarea generala, impusa de necesitatea transarii situatiei juridice a unor imobile.
    Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca instituirea unui termen derogator de la dreptul comun, inauntrul caruia o persoana are posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, nu incalca art. 21 din Constitutie. Reglementarea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate stabili reguli deosebite in considerarea unor situatii speciale.
    Pe de alta parte, se apreciaza ca dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naste in viitor, astfel incat prevederile privind garantarea si ocrotirea proprietatii, consacrate de art. 41 din Constitutie, se aplica numai dupa reconstituirea dreptului de proprietate, ca efect al aplicarii dispozitiilor Legii nr. 10/2001. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 41/2003 si 43/2003.
    In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 123 din Constitutie, se precizeaza ca aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei, neavand incidenta in cauza.
    Se considera astfel ca prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate,

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are urmatorul continut:
    - Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi."
    Termenul de un an, prevazut de textul de lege criticat, a fost prelungit succesiv cu cate trei luni, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
    Autoarea exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21, 41 si 123 din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Textul constitutional are urmatorul continut:
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. [...]";
    - Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
    (3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, de exemplu, prin Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003, si prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003.
    Cu acel prilej s-a retinut ca liberul acces la justitie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste actul de justitie, a caror stabilire este de competenta exclusiva a legiuitorului, solutie ce rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". In considerentele aceleiasi decizii se retine ca, pentru situatii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, astfel incat liberul acces la justitie sa nu fie afectat.
    In jurisprudenta sa Curtea a constatat ca "institutia prescriptiei, in general, si termenele in raport cu care isi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie, finalitatea lor fiind, dimpotriva, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitarii in conditii optime a acestui drept constitutional, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila. [...] Art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui termen, impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile, precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate".
    In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 44 din Constitutie, Curtea constata ca, in argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita constand in absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, republicata, potrivit carora "continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", ca si de cele ale art. 136 alin. (5) care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii organice".
    Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este, asadar, competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constata ca, prin reglementarea dedusa controlului, legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
    Pe de alta parte, Curtea constata ca imprescriptibilitatea, consfintita cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a indreptati calificarea reglementarii respective ca fiind neconstitutionala.
    Mai mult, independent de ratiunile infatisate, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca termenul de introducere a actiunii in constatarea nulitatii, precum si consecintele juridice ale nerespectarii acestuia, nu s-a conformat exigentei legale, aceasta invocand, de fapt, propria sa culpa (cu atat mai putin scuzabila cu cat respectivul termen a fost prelungit de doua ori), lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
    In sfarsit, referitor la invocarea, in sustinerea criticii de neconstitutionalitate, a art. 124 din Constitutie, Curtea retine ca aceasta este irelevanta, intre textul legal dedus controlului si norma constitutionala invocata nefiind posibila nici o coliziune, date fiind domeniile de incidenta diferite.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, al art. 2 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Luminita Mari-Jeane Eftimie in Dosarul nr. 938/2003 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu