ACORD Nr. 0
din 30 aprilie 2007
privind transportul aerian
intre Comunitatea Europeana si statele sale membre, pe de o parte, si Statele
Unite ale Americii, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 si
la Washington la 30 aprilie 2007*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 186 din 11 martie 2008
Statele Unite ale Americii (denumite
în cele ce urmează Statele Unite), pe de o parte,
şi
Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria,
Republica Cipru, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Estonia,
Republica Finlanda, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica
Elenă, Republica Ungară, Irlanda, Republica Italiană, Republica Letonia,
Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Regatul
Ţărilor de Jos, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica
Slovacă, Republica Slovenia, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord,
fiind semnatare ale Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene şi state membre ale Uniunii Europene (denumite în cele ce
urmează state membre),
şi Comunitatea Europeană, pe de altă parte,
dorind să promoveze un sistem de transport aerian
internaţional bazat pe concurenţa dintre companiile aeriene pe o piaţă supusă
unui minim de intervenţie şi reglementare din partea statului;
dorind să faciliteze oportunităţile de extindere a
transportului aerian internaţional, în special prin dezvoltarea reţelelor de
transport aerian care oferă servicii aeriene corespunzătoare pasagerilor şi
expeditorilor;
dorind să permită companiilor aeriene să ofere
pasagerilor şi expeditorilor preţuri şi servicii competitive pe pieţele
deschise;
dorind să permită tuturor sectoarelor din domeniul
transportului aerian, inclusiv personalului companiilor aeriene, să beneficieze
de avantajele unui acord de liberalizare;
dorind să asigure cel mai înalt grad de siguranţă şi
securitate în transportul aerian internaţional şi să reafirme deosebita grijă
faţă de actele sau ameninţările îndreptate împotriva securităţii aeronavelor,
care pun în pericol siguranţa persoanelor şi a bunurilor, afectând negativ
operaţiunile de transport aerian şi subminând încrederea publicului în
siguranţa aviaţiei civile;
luând act de Convenţia privind aviaţia civilă
internaţională, deschisă spre semnare la Chicago în data de 7 decembrie 1944;
recunoscând că subvenţiile guvernamentale pot afecta
negativ concurenţa dintre companiile aeriene şi pot pune în pericol realizarea
obiectivelor fundamentale ale acestui acord;
subliniind importanţa protejării mediului în cadrul
dezvoltării şi punerii în aplicare a politicii aeronautice internaţionale;
luând act de importanţa protecţiei consumatorilor,
inclusiv a protecţiei prevăzute prin Convenţia pentru unificarea anumitor norme
în transportul aerian internaţional, semnată la Montreal la 28 mai 1999;
intenţionând să dezvolte acordurile existente în scopul
de a deschide accesul la pieţe şi a maximiza avantajele consumatorilor, ale
companiilor aeriene, ale forţei de muncă şi ale populaţiei de ambele părţi ale
Atlanticului;
recunoscând importanţa consolidării accesului
companiilor lor aeriene la pieţele globale de capital în vederea consolidării
concurenţei şi a promovării obiectivelor prezentului acord;
având intenţia de a crea un precedent la scară mondială
pentru a promova avantajele liberalizării în acest sector economic esenţial,
au convenit următoarele:
*) Traducere.
ARTICOLUL 1
Definiţii
In sensul prezentului acord şi în lipsa unor dispoziţii
contrare:
1. acord înseamnă
prezentul acord şi anexele sale, inclusiv orice eventuale modificări ale
acestora;
2. serviciu aerian înseamnă transportul cu aeronave al pasagerilor, bagajelor, mărfurilor şi
poştei, separat sau mixt, oferit publicului contra cost sau prin închiriere;
3. Convenţie înseamnă Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, deschisă
spre semnare la Chicago în data de 7 decembrie 1944, şi include:
a) orice modificare care a intrat in vigoare în temeiul
art. 94 lit. (a) din Convenţie şi care a fost ratificată atât de Statele Unite,
cât şi de statul membru sau statele membre, după caz, precum şi
b) orice anexă sau orice modificare la aceasta,
adoptată în temeiul art. 90 din Convenţie, în măsura în care o astfel de anexă
sau modificare este aplicabilă în orice moment pentru ambele părţi, Statele
Unite şi statul membru sau statele membre, după caz;
4. cheltuieli totale înseamnă
costul prestării serviciului plus cheltuieli administrative în limite
rezonabile;
5. serviciu aerian
internaţional înseamnă transportul aerian care
traversează spaţiul aerian al mai multor state;
6. parte înseamnă fie
Statele Unite, fie Comunitatea Europeană şi statele sale membre;
7. preţ înseamnă orice tarif pentru transportul aerian al pasagerilor,
bagajelor şi/sau mărfurilor (exclusiv poşta), inclusiv, dacă este cazul,
transportul la sol legat de serviciul aerian internaţional, practicat de către
companiile aeriene, inclusiv agenţiile lor, şi condiţiile care reglementează
disponibilitatea unui astfel de tarif;
8. escală în scopuri
necomerciale înseamnă o aterizare efectuată în alt
scop decât îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, bagajelor, mărfurilor şi/sau
poştei în transportul aerian;
9. teritoriu înseamnă,
pentru Statele Unite, regiunile terestre (continent şi insule), apele
interioare şi apele maritime teritoriale aflate sub suveranitatea sau
jurisdicţia lor, iar pentru Comunitatea Europeană şi statele sale membre,
regiunile terestre (continent şi insule), apele interioare şi apele maritime
teritoriale acoperite de Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, conform
dispoziţiilor prevăzute de acesta din urmă şi de orice instrument juridic
ulterior. Se înţelege că aplicarea prezentului acord în cazul aeroportul
Gibraltar nu aduce atingere poziţiilor juridice respective ale Regatului
Spaniei şi Marii Britanii cu privire la diferendul referitor la suveranitatea
asupra teritoriului pe care este situat aeroportul şi la menţinerea suspendării
aplicării, în cazul aeroportului Gibraltar, a măsurilor Comunităţii Europene de
liberalizare a transportului aerian în vigoare la 18 septembrie 2006, în
conformitate cu declaraţia ministerială referitoare la aeroportul Gibraltar,
asupra căreia s-a convenit la Cordoba în septembrie 2006; şi
10. drept de folosinţă înseamnă o taxă impusă companiilor aeriene pentru utilizarea
instalaţiilor sau serviciilor de aeroport, de mediu, de navigaţie aeriană sau
de siguranţă a navigaţiei aeriene, inclusiv serviciile şi instalaţiile conexe.
ARTICOLUL 2
Posibilitatea concurenţei loiale şi echitabile
Fiecare parte garantează companiilor aeriene ale
ambelor părţi posibilitatea concurenţei loiale şi echitabile pentru furnizarea
serviciilor aeriene internaţionale aflate sub incidenţa prezentului acord.
ARTICOLUL 3
Acordarea drepturilor
1. Fiecare parte acordă celeilalte părţi următoarele
drepturi pentru exploatarea serviciilor aeriene internaţionale de către
companiile aeriene ale celeilalte părţi:
a) dreptul de a traversa teritoriul său fără a ateriza;
b) dreptul de a efectua escale în scopuri necomerciale
pe teritoriul său;
c) dreptul de a efectua transporturi aeriene
internaţionale între destinaţii situate pe următoarele
rute:
(i) pentru companiile aeriene din Statele Unite
(denumite în continuare companiile aeriene din SUA), din puncte exterioare Statelor Unite trecând prin Statele Unite şi
prin puncte intermediare către orice punct sau puncte din orice stat sau state
membre şi în exteriorul acestora; şi pentru serviciile de transport exclusiv de
mărfuri, între orice stat membru şi orice punct sau puncte (inclusiv în orice
alt stat membru);
(ii) pentru companiile aeriene din Comunitatea
Europeană şi din statele sale membre (denumite în
continuare companiile aeriene din Comunitate), din
puncte exterioare statelor membre trecând prin statele membre şi puncte
intermediare către orice punct sau puncte din Statele Unite şi în exteriorul
acestora; pentru serviciile de transport exclusiv de mărfuri, între Statele
Unite şi orice punct sau puncte; şi pentru servicii combinate, între orice
destinaţie sau destinaţii din Statele Unite şi orice destinaţie sau destinaţii
din orice stat al spaţiului aerian european comun (denumit în continuare SAEC) la data semnării
prezentului acord; şi
d) celelalte drepturi specificate în prezentul acord.
2. Fiecare companie aeriană, pe oricare sau pe toate
cursele aeriene, la propria alegere, poate:
a) să opereze curse aeriene în una sau ambele direcţii;
b) să combine numere de curse aeriene diferite pe
aceeaşi aeronavă;
c) să deservească punctele anterioare, intermediare şi
ulterioare, respectiv puncte de pe teritoriul părţilor, în orice combinaţie şi
în orice ordine;
d) să omită escalele în unul
sau mai multe puncte;
e) să transfere traficul de pe oricare din aeronavele
sale pe oricare altă aeronavă a sa, în orice punct;
f) să deservească destinaţii dincolo de oricare punct
din teritoriul său, cu sau fără schimbarea aeronavei sau a numărului cursei, şi
să propună aceste servicii publicului, ca servicii directe;
g) să facă escale pe ruta sa, în orice punct de pe
teritoriul uneia dintre părţi sau în afara acestuia;
h) să opereze trafic de tranzit prin teritoriul
celeilalte părţi; şi
i) să combine, la bordul aceleiaşi aeronave, traficul
fără să ţină cont de
provenienţa acestuia, fără limită de direcţie sau de ordin geografic şi fără pierderea vreunui drept de trafic posibil
în conformitate cu prezentul acord.
3. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în următoarele
condiţii:
a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepţia
serviciilor de transport exclusiv de mărfuri, transportul face parte dintr-un
serviciu care deserveşte Statele Unite; şi
b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu
excepţia: (i) serviciilor de transport exclusiv de mărfuri; şi (ii) serviciilor
combinate între Statele Unite şi orice stat membru al SAEC, de la data semnării
prezentului acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte un
stat membru.
4. Fiecare parte contractantă
permite fiecărei companii aeriene să determine frecvenţa şi capacitatea
serviciului aerian internaţional pe care le oferă în baza criteriilor
comerciale ale pieţei. Urmând acest drept, nicio parte nu limitează unilateral
volumul traficului, frecvenţa sau continuitatea serviciului, tipul sau tipurile
de aeronave exploatate de companiile aeriene ale celeilalte părţi şi nici nu
pretinde depunerea programelor pentru zborurile regulate sau charter ori a
planurilor operaţionale, cu excepţia cazurilor cu motivaţie vamală, tehnică,
operaţională sau de mediu (în aplicarea art. 15), în temeiul condiţiilor
uniforme în conformitate cu art. 15 din Convenţie.
5. Orice companie aeriană poate să opereze servicii de
transport aerian internaţional, fără nicio limitare a modificării în orice
moment a tipului sau a numărului de aeronave cu care operează, cu condiţia ca:
a) pentru companiile aeriene din SUA, cu excepţia serviciilor de transport
exclusiv de mărfuri, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte
Statele Unite; şi b) pentru companiile aeriene din Comunitate, cu excepţia: (i)
serviciilor de transport exclusiv de marfă; şi (ii) serviciilor combinate
dintre Statele Unite şi un stat membru al SAEC, de la data semnării prezentului
acord, transportul face parte dintr-un serviciu care deserveşte statul membru.
6. Nicio dispoziţie a prezentului acord nu poate fi
interpretată ca oferind:
a) companiilor aeriene din SUA dreptul de a lua la
bord, cu titlu oneros, pe teritoriul oricărui stat membru, pasageri, bagaje,
mărfuri sau poştă care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul acelui
stat membru;
b) companiilor aeriene din Comunitate dreptul de a lua
la bord, pe teritoriul Statelor Unite, pasageri, bagaje, mărfuri sau poştă, cu
titlu oneros şi fiind destinate unui alt punct de pe
teritoriul Statelor Unite.
7. Accesul companiilor aeriene din Comunitate la
serviciile de transport achiziţionate de Statele Unite prin procedură publică
este reglementat de anexa nr. III.
ARTICOLUL 4
Autorizarea
La primirea cererilor din
partea unei companii aeriene a uneia dintre părţi, în forma prevăzută pentru
autorizaţiile de operare şi permisele tehnice, cealaltă parte acordă eliberarea
autorizaţiilor şi permiselor corespunzătoare cu întârzieri procedurale minime, cu
condiţia ca:
a) în cazul unei companii aeriene din SUA, o parte
importantă a companiei şi controlul efectiv al acesteia să fie deţinute de
Statele Unite, de resortisanţi ai SUA sau de ambii, iar compania să fie
înregistrată în Statele Unite şi să aibă sediul
principal pe teritoriul Statelor Unite;
b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o
parte importantă a companiei şi controlul efectiv al acesteia să fie deţinute
de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanţii acelui stat
membru sau state membre ori de ambii, iar compania să fie înregistrată în
Comunitatea Europeană şi să aibă sediul principal pe teritoriul Comunităţii
Europene;
c) o companie aeriană să fie în măsură să
îndeplinească condiţiile prevăzute în actele cu putere de lege şi normele
administrative care se aplică în mod obişnuit la exploatarea serviciilor
aeriene internaţionale de către partea care examinează cererea sau cererile
respective; şi
d) prevederile art. 8 (Siguranţa) şi 9 (Securitatea)
să se păstreze şi să se aplice.
ARTICOLUL 5
Revocarea autorizaţiei
1. Fiecare parte poate
revoca, suspenda sau limita autorizaţiile de operare sau permisele tehnice,
poate suspenda sau limita în alt mod operarea unei companii aeriene a
celeilalte părţi, atunci când:
a) în cazul unei companii
aeriene din SUA, o parte importantă a companiei şi controlul efectiv al
acesteia nu sunt deţinute de Statele Unite, de resortisanţi ai SUA sau de ambii ori compania aeriană nu este
înregistrată în Statele Unite sau nu îşi are sediul
principal pe teritoriul Statelor Unite;
b) în cazul unei companii aeriene din Comunitate, o
parte importantă a companiei aeriene şi controlul efectiv al acesteia nu sunt
deţinute de un stat membru sau de mai multe state membre, de resortisanţii
acelui stat membru ori state membre sau de ambii ori compania aeriană nu este
înregistrată în Comunitatea Europeană sau nu îşi are sediul principal pe
teritoriul Comunităţii Europene; ori
c) compania aeriană nu s-a conformat actelor cu putere
de lege şi normelor administrative prevăzute în art. 7 (Respectarea actelor cu
putere de lege şi a normelor administrative) din prezentul acord.
2. Exceptând cazul în care luarea unor măsuri urgente
este esenţială pentru a evita noi încălcări ale alin. 1 lit. c) din prezentul
articol, drepturile instituite prin prezentul articol se exercită numai după
consultarea prealabilă a celeilalte părţi.
3. Prezentul articol nu restrânge drepturile oricărei
părţi de a refuza, revoca, restrânge sau impune condiţii pentru eliberarea
autorizaţiei de operare sau a permisului tehnic ale unei ori mai multor
companii aeriene ale celeilalte părţi în conformitate cu prevederile art. 8
(Siguranţa) şi 9 (Securitatea).
ARTICOLUL 6
Chestiuni complementare referitoare la proprietate,
investiţii şi control
Sub rezerva oricăror alte prevederi din prezentul
acord, părţile pun în aplicare prevederile din anexa nr. IV atunci când iau decizii în temeiul
actelor cu putere de lege şi al normelor administrative privind proprietatea,
investiţiile şi controlul.
ARTICOLUL 7
Respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor
administrative
1. Actele cu putere de lege şi
normele administrative ale unei părţi, referitoare la intrarea sau la ieşirea
de pe teritoriul său a aeronavelor care asigură un serviciu aerian
internaţional sau la exploatarea şi navigarea acestor aeronave atunci când se
află pe teritoriul său, se aplică aeronavelor utilizate de către companiile
aeriene ale celeilalte părţi şi sunt respectate la intrarea şi ieşirea sau în
timpul staţionării acestora pe teritoriul primei părţi.
2. La intrarea, ieşirea şi pe durata staţionării unei
aeronave pe teritoriul unei părţi, actele cu putere de lege şi normele
administrative privind accesul pe acel teritoriu şi ieşirea din acesta a pasagerilor,
echipajului sau a mărfurilor aeronavelor (în special cele referitoare la
intrare, verificare, imigrare
paşapoarte, vamă şi carantină sau, în cazul poştei, regulamentele poştale)
trebuie să fie respectate de pasagerii şi echipajele companiilor aeriene ale
celeilalte părţi sau de alte persoane în numele lor, respectiv pentru mărfurile
lor.
ARTICOLUL 8
Siguranţa
1. Autorităţile
competente ale părţilor recunosc, în vederea operării serviciilor aeriene care
intră sub incidenţa prezentului acord, valabilitatea certificatelor de
navigabilitate, a brevetelor de aptitudine şi a licenţelor eliberate sau
validate de către cealaltă parte şi aflate încă în vigoare, cu condiţia ca
cerinţele de obţinere a unor astfel de certificate, brevete sau licenţe să fie
egale sau superioare normelor minime care pot fi stabilite conform Convenţiei.
Cu toate acestea, autorităţile competente pot refuza recunoaşterea
valabilităţii, pentru survolarea propriului teritoriu, a brevetelor de
aptitudine şi a licenţelor eliberate sau validate propriilor cetăţeni de către
autorităţile celeilalte părţi.
2. Autorităţile competente ale unei părţi pot cere
consultarea cu autorităţile competente ale unei alte părţi în privinţa normelor
de siguranţă aplicate de acestea din urmă referitoare la instalaţiile
aeronautice, echipaje, aeronave şi la exploatarea companiilor aeriene
controlate de autorităţile respective. Aceste consultări au loc în termen de 45
de zile de la data la care au fost solicitate, în lipsa unor dispoziţii
contrare. Dacă, în urma unor astfel de consultări, autorităţile competente
solicitante consideră că autorităţile celeilalte părţi nu păstrează sau nu
aplică eficient normele şi cerinţele de siguranţă egale sau superioare normelor
minime care pot fi stabilite în acest domeniu conform Convenţiei, acestea
informează autorităţile celeilalte părţi despre aceste constatări şi despre
măsurile considerate necesare pentru a se ajunge la aceste norme minime, iar
autorităţile celeilalte părţi adoptă măsurile corective corespunzătoare. Autorităţile
competente care au introdus cererea de consultare îşi rezervă dreptul de a
refuza, revoca sau limita autorizaţia de operare sau permisul tehnic al uneia
sau mai multor companii aeriene pentru care autorităţile celeilalte părţi
asigură controlul în materie de siguranţă, în cazul în care acele autorităţi nu
intervin corespunzător într-o perioadă de timp rezonabilă şi îşi rezervă
dreptul de a lua măsuri imediate împotriva companiilor aeriene în cauză, dacă
aceste măsuri sunt indispensabile pentru a împiedica noi încălcări ale
obligaţiei de menţinere în vigoare şi de aplicare a normelor şi a exigenţelor
sus-menţionate, care reprezintă o ameninţare iminentă pentru siguranţa
zborului.
3. Comisia Europeană primeşte simultan toate
solicitările şi notificările efectuate în conformitate
cu prezentul articol.
4. Niciuna din prevederile prezentului articol nu
împiedică autorităţile competente ale părţilor să poarte discuţii referitoare
la siguranţă, inclusiv referitoare la aplicarea curentă a standardelor şi a
cerinţelor de siguranţă sau la situaţiile de urgenţă care pot apărea ocazional.
ARTICOLUL 9
Securitatea
1. In conformitate cu drepturile şi obligaţiile care le
revin în temeiul dreptului internaţional, părţile reafirmă că obligaţia
reciprocă de a proteja securitatea aviaţiei civile împotriva actelor de
intervenţie ilegală face parte integrantă din prezentul acord. Fără a limita
generalitatea drepturilor şi obligaţiilor lor în temeiul dreptului
internaţional, părţile acţionează în special în conformitate cu dispoziţiile
următoarelor acorduri: Convenţia privind infracţiunile şi anumite alte acte
săvârşite la bordul aeronavelor,
semnată la Tokyo la 14 septembrie 1963, Convenţia pentru reprimarea capturării
ilicite a aeronavelor, semnată la Haga la 16 decembrie 1970, Convenţia pentru
reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranţei aviaţiei civile,
semnată la Montreal la 23 septembrie 1971, şi Protocolul pentru reprimarea
actelor ilicite de violenţă în aeroporturile care deservesc aviaţia civilă internaţională,
semnat la Montreal la 24 februarie 1988.
2. Părţile îşi acordă reciproc, la cerere, asistenţa
necesară pentru a face faţă oricărei ameninţări la adresa securităţii aviaţiei
civile, în special pentru a împiedica actele de capturare ilicită a aeronavelor
civile şi alte acte ilicite îndreptate împotriva siguranţei acestor aeronave, a
pasagerilor şi echipajului, a aeroporturilor şi a instalaţiilor şi serviciilor
de navigaţie aeriană.
3. Părţile acţionează, pe baza relaţiilor mutuale,
în conformitate cu standardele de securitate aviatică şi cu practicile
corespunzătoare recomandate stabilite de Organizaţia Aviaţiei Civile
Internaţionale şi indicate ca anexe la Convenţie; părţile solicită operatorilor
aeronavelor înmatriculaţi pe teritoriul lor, operatorilor aeronavelor cu sediul
principal de desfăşurare a activităţilor sau cu rezidenţă permanentă pe
teritoriul lor şi operatorilor aeroporturilor de pe teritoriul lor să acţioneze
în conformitate cu aceste prevederi de securitate aviatică.
4. Fiecare parte asigură luarea unor măsuri eficiente
pe teritoriul său pentru a proteja aeronavele şi pentru a verifica pasagerii,
echipajele, bagajele lor de cabină sau de mână, mărfurile şi proviziile
aeronavelor, înainte şi în timpul îmbarcării sau al încărcării; părţile se
asigură de asemenea că aceste măsuri sunt adaptate pentru a răspunde
ameninţărilor tot mai frecvente la adresa aviaţiei civile. Fiecare parte
acceptă respectarea prevederilor de securitate solicitate de cealaltă parte
pentru părăsirea teritoriului sau staţionarea pe teritoriul acesteia. Fiecare
parte examinează într-un spirit pozitiv orice solicitare a celeilalte părţi
privind luarea de măsuri de securitate pentru a face faţă unei anumite
ameninţări.
5. In condiţiile respectării depline şi reciproce a
suveranităţii celeilalte părţi, o parte poate adopta măsuri de securitate
pentru intrarea pe teritoriul său. Atunci când este posibil, partea respectivă
ia în considerare măsurile de securitate aplicate deja de către cealaltă parte
şi punctele de vedere exprimate de aceasta. Cu toate acestea, fiecare parte
recunoaşte că niciuna dintre dispoziţiile prezentului articol nu limitează
posibilitatea uneia dintre părţi de a refuza intrarea pe teritoriul său a
oricărui zbor sau a oricăror zboruri care poate/pot reprezenta o ameninţare
pentru securitatea sa.
6. O parte poate lua măsuri de urgenţă, inclusiv
modificarea măsurilor în vigoare, pentru a face faţă unei ameninţări specifice
la adresa securităţii. Astfel de măsuri se comunică imediat autorităţilor
competente ale celeilalte părţi.
7. Părţile subliniază importanţa colaborării în
vederea adoptării unor practici şi standarde compatibile în vederea
consolidării securităţii transportului aerian şi a reducerii semnificative a
divergenţelor de reglementare. In acest scop, părţile folosesc şi dezvoltă pe
deplin căile existente pentru a discuta măsurile de securitate actuale şi
propuse. Părţile se aşteaptă ca discuţiile să abordeze, pe lângă alte subiecte:
noi măsuri de securitate propuse sau luate în considerare de cealaltă parte,
inclusiv revizuirea măsurilor de securitate ocazionată de o schimbare a
circumstanţelor; măsuri propuse de una dintre părţi pentru îndeplinirea
cerinţelor în materie de securitate ale celeilalte părţi; posibilităţi de
adaptare mai rapidă a standardelor cu privire la măsurile de securitate
aviatică; şi compatibilitatea cerinţelor unei părţi cu obligaţiile legislative
ale celeilalte părţi. Astfel de discuţii trebuie să favorizeze comunicarea din timp şi discuţiile prealabile
despre noi iniţiative şi exigenţe în materie de securitate.
8. Fără a aduce atingere necesităţii de a lua măsuri
imediate în vederea protejării securităţii transportului, părţile afirmă că,
atunci când se au în vedere măsurile de securitate, fiecare parte trebuie să
evalueze posibilele efecte negative asupra transportului aerian internaţional
şi, în afara cazului în care există o constrângere legală, trebuie să ia în
considerare astfel de factori atunci când hotărăşte ce măsuri sunt necesare şi
adecvate pentru a răspunde preocupărilor legate de securitatea aviaţiei.
9. In cazul unei capturări ilicite a unei aeronave sau
al unei ameninţări în acest sens ori în cazul altor acte ilicite săvârşite
împotriva pasagerilor, echipajului, aeronavei, aeroporturilor sau instalaţiilor
navigaţiei aeriene, părţile îşi acordă reciproc asistenţă prin facilitarea
comunicării şi prin alte măsuri adecvate, cu scopul de a pune rapid şi sigur
capăt unui astfel de incident sau unei ameninţări în acest sens.
10. In cazul în care una dintre părţi are motive
întemeiate să creadă că cealaltă parte nu a respectat prevederile prezentului
articol în materie de siguranţă aviatică, autorităţile competente ale părţii
respective pot solicita consultări imediate cu autorităţile competente ale
celeilalte părţi. Imposibilitatea de a ajunge la un acord satisfăcător în
termen de 15 zile de la data unei astfel de solicitări constituie un motiv
pentru a refuza, a revoca, a limita sau a condiţiona autorizaţia de operare şi
permisele tehnice ale uneia sau mai multor companii aeriene ale părţii vizate.
O parte poate lua măsuri provizorii înainte de încheierea termenului de 15
zile, atunci când se impune luarea unor măsuri urgente.
11. Independent de verificările aeroportuare
întreprinse pentru a determina conformitatea cu standardele şi practicile de
siguranţă aviatică menţionate în alin. 3 din prezentul articol, una dintre
părţi poate solicita celeilalte părţi cooperarea cu scopul de a verifica dacă
măsurile specifice luate de aceasta din urmă în materie de siguranţă
îndeplinesc cerinţele părţii solicitante. Autorităţile competente ale părţilor
coordonează anticipat lista aeroporturilor de verificat şi datele verificărilor
şi stabilesc o procedură de luare de măsuri în baza rezultatelor acestor evaluări.
Ţinând cont de rezultatele verificărilor, partea solicitantă poate hotărî că
măsurile de siguranţă aplicate pe teritoriul celeilalte părţi sunt echivalente
cu cele proprii, pentru ca pasagerii, bagajele şi/sau mărfurile în tranzit să
poată fi scutiţi de o nouă inspecţie pe teritoriul părţii solicitante. O astfel
de decizie este comunicată celeilalte părţi.
ARTICOLUL 10
Activităţi comerciale
1. Companiile aeriene
ale fiecărei părţi au dreptul de a-şi stabili birouri pe teritoriul celeilalte
părţi pentru promovarea şi vânzarea serviciilor de transport aerian şi a altor
activităţi conexe.
2. Companiile aeriene ale fiecărei părţi sunt
autorizate, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele
administrative ale celeilalte părţi în materie de intrare, şedere şi angajare,
să aducă şi să menţină pe teritoriul celeilalte părţi propriul personal
comercial, tehnic, de gestiune şi de exploatare sau orice alt personal
specializat necesar furnizării serviciului de transport aerian.
3. a) Fără a aduce atingere lit. b), fiecărei companii
aeriene îi revine, în ceea ce priveşte serviciile de asistenţă în escală pe
teritoriul celeilalte părţi:
(i) dreptul să îşi asigure propriile servicii de
asistenţă în escală („autoasistenţă") sau, la alegere,
(ii) dreptul să îşi aleagă furnizorii concurenţi de
servicii de asistenţă în
escală complete sau parţiale, în cazul în care actele cu putere de lege şi normele administrative ale fiecărei părţi garantează accesul
acestora la piaţă şi dacă
aceşti furnizori sunt prezenţi pe piaţă.
b) Drepturile stabilite la lit. a) pct. (i) şi (ii)
sunt supuse doar obligaţiilor specifice de spaţiu sau de capacitate, rezultate
din necesitatea de a asigura exploatarea în deplină siguranţă a aeroportului. In cazul în care astfel de
obligaţii împiedică autoasistenţă
şi în lipsa concurenţei efective dintre prestatorii de servicii de asistenţă în escală, ansamblul acestor servicii trebuie puse la dispoziţia tuturor
companiilor aeriene în condiţii echitabile şi adecvate; tarifele acestor servicii nu trebuie să depăşească costul lor total, luându-se în
calcul o rentabilitate moderată
a activelor după amortizare.
4. Orice companie aeriană a oricăreia dintre părţi are
dreptul să se angajeze în vânzarea serviciilor de transport aerian pe teritoriul
celeilalte părţi în mod direct şi/sau, în funcţie de propria decizie, prin
intermediul agenţilor sau al altor intermediari desemnaţi. Fiecare companie are
dreptul să vândă aceste servicii de transport şi orice persoană este liberă să
le achiziţioneze, în moneda teritoriului pe care se află sau într-o valută
liber convertibilă.
5. Fiecare companie are dreptul de a converti şi a
transfera surplusul de venituri rezultat după sumele cheltuite local de pe
teritoriul celeilalte părţi către teritoriul de origine şi, la cerere, în ţara
sau ţările alese de ea, în lipsa unor acte cu putere de lege şi norme
administrative contrare care sunt de aplicare generală. Convertirea şi
transferul încasărilor trebuie autorizate în cel mai scurt timp posibil, fără
restricţii sau taxe, la o rată de schimb aplicabilă tranzacţiilor şi
transferurilor curente la data la care compania face cererea iniţială de
transfer.
6. Companiile aeriene ale fiecărei părţi sunt
autorizate să plătească în moneda locală şi pe teritoriul celeilalte părţi
cheltuielile locale, inclusiv cheltuielile de combustibil. In funcţie de
deciziile lor, companiile fiecărei părţi pot face plăţile corespunzând acestor
cheltuieli pe teritoriul celeilalte părţi în valută liber convertibilă, în
conformitate cu reglementările valutare locale.
7. Pentru exploatarea sau furnizarea de servicii în
temeiul prezentului acord, orice companie aeriană a unei părţi poate să încheie
acorduri de cooperare comercială, cum sunt acordurile de rezervare de
capacitate sau de partajare de cod, cu:
a) orice companie aeriană a
părţilor;
b) orice companie aeriană a unei terţe ţări; şi
c) un furnizor de servicii de transport la suprafaţă
(terestre sau maritime) din orice ţară, cu condiţia ca: (i) toţi participanţii
la aceste acorduri să dispună de autorizaţii adecvate; şi (ii) acordurile să
îndeplinească condiţiile impuse de actele cu putere de lege şi normele
administrative care se aplică în mod obişnuit de către părţi la exploatarea sau
la oferta de servicii aeriene internaţionale.
8. Companiile aeriene ale
fiecărei părţi au dreptul de a încheia contracte de franciză sau de atribuire a
numelui de marcă cu companii, inclusiv companii aeriene, ale oricăreia dintre
părţi sau ale unei ţări terţe, cu condiţia să dispună de autorizaţiile necesare
şi să îndeplinească condiţiile impuse de actele cu putere de lege şi normele
administrative care se aplică în mod curent de părţi în cazul încheierii unor
astfel de contracte. Anexa nr. V se aplică acestor contracte.
9. Companiile aeriene ale fiecărei părţi pot încheia
acorduri, în vederea furnizării de aeronave cu echipaj destinate serviciului
aerian internaţional, cu:
a) orice companie aeriană a părţilor; şi
b) orice companie aeriană a unei terţe ţări,
cu condiţia ca toţi participanţii la aceste acorduri să
dispună de autorizaţii adecvate şi să îndeplinească condiţiile impuse prin actele cu putere de lege şi normele
administrative care se aplică în mod curent de părţi în cazul încheierii unor
astfel de acorduri. Nicio parte nu va pretinde unei companii aeriene a
oricăreia dintre părţi care furnizează aeronavele să dispună de drepturile de
trafic în temeiul prezentului acord pentru rutele pe care aeronavele vor fi
exploatate.
10. Sub rezerva oricărei alte prevederi din prezentul
acord, companiile aeriene şi furnizorii indirecţi de transport de mărfuri ai
părţilor sunt autorizaţi, fără restricţie, să recurgă în raport cu serviciul
aerian internaţional la orice transport de suprafaţă pentru mărfuri cu
destinaţia sau provenind din orice punct situat pe teritoriile părţilor ori
într-o terţă ţară, inclusiv transportul cu destinaţia sau provenind din orice
aeroport cu instalaţii vamale şi dispunând, acolo unde este cazul, de dreptul
de a transporta mărfuri prin vamă, conform actelor cu putere de lege şi normelor
administrative în vigoare. Această marfă, fie că este transportată pe căi de
suprafaţă, fie pe calea aerului, are acces la instalaţiile şi serviciile vamale
aeroportuare. Companiile aeriene pot alege să îşi efectueze propriul transport
de suprafaţă sau să îl încredinţeze altor transportatori de suprafaţă, inclusiv
celor care sunt de asemenea companii aeriene, sau unor furnizori indirecţi de
servicii de transport aerian de marfă. Astfel de servicii de transport combinat
de mărfuri pot fi oferite la un preţ unic de la un punct la altul pentru
transportul aerian şi transportul de suprafaţă combinat, cu condiţia ca
expeditorii să nu fie induşi în eroare asupra modalităţilor acestor
transporturi.
ARTICOLUL 11
Drepturi şi taxe vamale
1. La sosirea pe teritoriul uneia dintre părţi, aeronavele companiilor aeriene ale celeilalte părţi care
asigură servicii de transport aerian internaţional, echipamentul lor obişnuit,
echipamentul de la sol, carburanţii, lubrifianţii, consumabilele de natură
tehnică, piesele de schimb (inclusiv motoare), proviziile de bord (inclusiv,
dar nelimitându-se la alimente, băutură şi alcool, ţigări şi alte produse
destinate comercializării sau consumării de către pasageri în cantităţi
limitate în timpul zborului) şi alte articole destinate să fie folosite doar în
raport cu exploatarea sau serviciile aeronavei care efectuează transporturi
aeriene internaţionale sunt exonerate, pe baza reciprocităţii, de toate
restricţiile la import, impozite şi taxe de proprietate şi capital, taxe
vamale, accize şi alte redevente similare care sunt: a) impuse de autorităţile
naţionale sau de Comunitatea Europeană; şi b) care nu se bazează pe costurile
serviciilor furnizate, cu condiţia ca aceste echipamente şi provizii să rămână
la bordul aeronavei.
2. De asemenea, sunt exonerate,
pe baza reciprocităţii, de aceleaşi taxe, impozite, drepturi şi redevente
menţionate în alin. 1 din prezentul articol, cu excepţia redevenţelor calculate
în funcţie de costurile serviciului prestat:
a) proviziile de bord importate sau obţinute pe
teritoriul unei părţi şi îmbarcate, în cantităţi rezonabile, pentru a fi
utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene ce aparţine celeilalte
părţi angajate în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste
provizii sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a călătoriei
efectuate deasupra teritoriului părţii unde au fost îmbarcate;
b) echipamentul de sol şi piesele de schimb (inclusiv
motoare) introduse pe teritoriul uneia dintre părţi în vederea efectuării de
operaţiuni de service, întreţinere sau reparaţie a aeronavelor unei companii
aeriene a celeilalte părţi folosite în transportul aerian internaţional;
c) combustibilul, lubrifianţii şi proviziile tehnice
consumabile introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre părţi pentru a
fi utilizate la bordul aeronavelor unei companii aeriene a celeilalte părţi,
angajată în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când aceste
provizii sunt folosite doar pe o perioadă a călătoriei deasupra teritoriului
părţii unde au fost îmbarcate; şi
d) imprimatele, aşa cum sunt prevăzute în legislaţia
vamală a fiecărei părţi, introduse sau furnizate pe teritoriul uneia dintre
părţi şi îmbarcate pe aeronavele unei companii aeriene ce aparţine celeilalte
părţi, angajată în transportul aerian internaţional, chiar şi atunci când
aceste articole sunt destinate pentru a fi folosite doar pentru o parte a
călătoriei efectuate deasupra teritoriului părţii unde au fost îmbarcate.
3. Se poate solicita păstrarea echipamentelor şi
proviziilor menţionate la alin. 1 şi 2 sub supravegherea sau controlul
autorităţilor competente.
4. Exonerările prevăzute în prezentul articol sunt de
asemenea acordate în cazul în care companiile aeriene ale unei părţi au
încheiat un contract cu o altă companie aeriană, care se bucură în mod similar
de astfel de exonerări de la cealaltă parte, în vederea punerii la dispoziţie
sau a transferului pe teritoriul celeilalte părţi a articolelor menţionate în
alin. 1 şi 2 din prezentul articol.
5. Nicio prevedere din prezentul
acord nu interzice vreunei părţi să aplice taxe, impozite, drepturi şi
redevente la vânzarea articolelor care nu sunt destinate consumului la bordul
aeronavelor de către pasageri pe un sector al serviciului aerian între două
puncte situate pe teritoriul său unde îmbarcarea sau debarcarea este permisă.
6. In cazul în care două sau mai multe state membre
intenţionează să aplice pentru carburantul furnizat aeronavelor companiilor
aeriene din SUA, pe teritoriile acelor state membre, pentru zborurile între
acele state membre, orice anulare a exonerării prevăzute în art. 14 alin. (1)
lit. b) din Directiva nr. 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003,
comitetul mixt examinează această problemă, în conformitate cu alin. 4 lit.
e)din art. 18.
7. Oricare parte poate
solicita asistenţa celeilalte părţi, în numele companiei sau companiilor
aeriene proprii, pentru a obţine exonerarea de taxe, impozite, drepturi şi
redevente percepute de autorităţile naţionale sau locale asupra bunurilor
enunţate în alin. 1 şi 2 din prezentul articol, cât şi exonerarea de redevente
pentru distribuţia de carburant, în condiţiile descrise în prezentul articol,
cu excepţia cazului în care redevenţele sunt bazate pe costul serviciului
oferit. Ca răspuns la o astfel de solicitare, cealaltă parte face cunoscută
poziţia părţii solicitante în faţa departamentului sau autorităţii
guvernamentale competente şi cere ca această poziţie să fie luată în
considerare.
ARTICOLUL 12
Redevente de utilizare
1. Redevenţele de utilizare care pot fi impuse de
către autorităţile sau organismele competente ale unei părţi companiilor
aeriene ale celeilalte părţi trebuie să fie corecte, rezonabile,
nediscriminatorii şi distribuite în mod echitabil între categoriile de
utilizatori. In orice situaţie, aceste redevente de utilizare nu pot fi
evaluate pentru companiile aeriene ale celeilalte părţi în termeni mai puţin
favorabili decât cei mai favorabili termeni acordaţi oricărei alte companii
aeriene la momentul evaluării acestora.
2. Redevenţele de utilizare aplicate companiilor
aeriene ale celeilalte părţi pot reflecta cheltuielile totale asumate de către
autorităţile sau organismele competente pentru furnizarea instalaţiilor şi
serviciilor adecvate de aeroport, de mediu, de navigaţie aeriană şi de
siguranţă a navigaţiei aeriene, pe un aeroport sau în cadrul unui sistem
aeroportuar, fără să le depăşească. La calcularea acestor redevenţe de
utilizare se poate lua în calcul o rentabilitate moderată a activelor după
amortizare. Instalaţiile şi serviciile care fac obiectul acestor redevenţe sunt
furnizate pe baze eficiente şi economice.
3. Fiecare parte încurajează consultările dintre
autorităţile sau organismele competente pe teritoriul său şi companiile aeriene
care utilizează servicii şi instalaţii şi invită autorităţile sau organismele
competente şi companiile aeriene să facă schimb de astfel de informaţii care
pot fi necesare pentru a obţine o examinare precisă a caracterului moderat al
redevenţelorde utilizare, în conformitate cu principiile prevăzute la alin. 1
şi 2 din prezentul articol. Fiecare parte încurajează autorităţile competente
să informeze utilizatorii cu un preaviz rezonabil despre orice propunere de
modificare a redevenţelor de utilizare pentru a permite consumatorilor să îşi
exprime opiniile înainte de punerea în aplicare a acestor modificări.
4. In cadrul procedurilor de rezolvare a litigiilor
în conformitate cu art. 19, nicio parte nu este considerată a nu fi respectat
dispoziţiile prezentului articol, în afara cazului în care: a) nu revizuieşte o
practică sau o redevenţă de utilizare care face obiectul unei plângeri din
partea unei alte părţi într-un termen rezonabil; sau b) în urma unei astfel de
revizuiri, nu ia toate măsurile de care dispune pentru a corecta o redevenţă de
utilizare sau o practică incompatibilă cu dispoziţiile prezentului articol.
ARTICOLUL 13
Tarifarea
1. Tarifele pentru
serviciile de transport aerian exploatate în conformitate cu prezentul acord se
stabilesc în mod liber şi nu se supun vreunei aprobări ori solicitărilor de a fi comunicate.
2. Sub rezerva alin. 1:
a) Introducerea sau menţinerea unui tarif aplicat ori
propus spre a fi aplicat de către o companie aeriană din SUA pentru transportul
aerian internaţional între un punct situat într-un stat membru şi un punct
situat în alt stat membru trebuie să fie compatibilă cu dispoziţiile art.1
alin. 3 din Regulamentul (CEE) 2.409/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 sau cu
o reglementare ulterioară care să nu fie mai restrictivă.
b) In conformitate cu prezentul alineat, companiile aeriene ale părţilor acordă autorităţilor competente
ale părţilor, la cerere, accesul imediat la informaţiile privind tarifele
practicate în trecut, cele aplicate în prezent şi cele a căror introducere este
propusă, într-o manieră şi un format acceptabil pentru autorităţile respective.
ARTICOLUL 14
Subvenţiile şi ajutorul de stat
1. Părţile recunosc că
subvenţiile şi ajutorul de stat pot influenţa în mod negativ concurenţa loială
şi echitabilă între companiile aeriene pentru furnizarea de servicii aeriene
internaţionale prevăzute în prezentul acord.
2. Dacă una dintre părţi consideră că subvenţiile sau
ajutorul de stat acordate ori preconizate de către cealaltă parte companiilor
aeriene de pe teritoriul său ar influenţa sau influenţează concurenţa loială şi
echitabilă în detrimentul companiilor aeriene ale primei părţi, aceasta poate
adresa observaţii către acea parte. In plus, poate solicita o reuniune a
comitetului mixt în temeiul art. 18, în scopul de a examina chestiunea şi de a
prezenta răspunsuri potrivite în privinţa preocupărilor considerate legitime.
3. Fiecare parte se poate adresa instituţiilor
publice competente pe teritoriul celeilalte părţi, inclusiv instituţiilor de nivel
naţional, regional sau local, dacă consideră că o subvenţie sau un ajutor
preconizat ori acordat deja de aceste entităţi poate avea asupra concurenţei
efectele negative menţionate la alin. 2. Dacă o parte hotărăşte să intre în
contact direct, aceasta informează imediat cealaltă parte pe căi diplomatice.
Aceasta poate de asemenea să solicite o reuniune a comitetului mixt.
4. Problemele vizate de prezentul articol pot include,
de exemplu, infuzia de capital, subvenţiile încrucişate, subvenţiile, garanţiile,
proprietăţile, reducerile sau exonerările fiscale din partea oricărei
instituţii de stat.
ARTICOLUL 15
Mediul
1. Părţile recunosc importanţa
protejării mediului în cadrul dezvoltării şi punerii în aplicare a politicii
aeronautice internaţionale. Părţile recunosc că raportul dintre costurile şi
beneficiile măsurilor de protecţie a mediului trebuie să fie evaluat cu multă
atenţie în procesul de elaborare a politicii aeronautice internaţionale.
2. In cazul în care o parte examinează un proiect de
măsuri de protecţie a mediului, trebuie să estimeze posibilele efecte negative
asupra exercitării drepturilor prevăzute în prezentul acord şi, dacă astfel de
măsuri sunt adoptate, trebuie să acţioneze pentru a contracara orice astfel de
efecte negative.
3. In cazul adoptării unor măsuri de protecţie a
mediului, trebuie respectate standardele de protecţie a mediului adoptate de
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale ca anexe la Convenţie, în afara
cazurilor în care au fost constatate deosebiri. Părţile aplică orice măsură de
protecţie a mediului care influenţează serviciile aeriene prevăzute în
prezentul acord, în conformitate cu art. 2 şi art. 3 alin. 4 din prezentul
acord.
4. Dacă o parte consideră că un subiect care implică
protecţia mediului în contextul aviaţiei ridică preocupări în privinţa
aplicării sau a punerii în aplicare a prezentului acord, aceasta poate solicita
o reuniune a comitetului mixt, aşa cum se prevede în art. 18, pentru a lua în
discuţie problema şi a oferi soluţii adecvate la preocupările considerate
legitime.
ARTICOLUL 16
Protecţia consumatorului
Părţile afirmă importanţa protecţiei consumatorilor şi
fiecare parte poate solicita o întrunire a Comitetului mixt pentru a discuta
probleme legate de protecţia consumatorului pe care partea solicitantă le
consideră semnificative.
ARTICOLUL 17
Sistemele informatizate de rezervare
1. Furnizorii de sisteme informatizate de
rezervare (SIR) care operează pe teritoriul
unei părţi sunt îndreptăţiţi să îşi instaleze propriul SIR, să îl întreţină şi
să îl pună la libera dispoziţie a agenţiilor sau companiilor de turism ori a
călătorilor, având drept scop principal distribuirea de produse legate de
călătorii pe teritoriul celeilalte părţi, cu condiţia ca aceste SIR să fie
conforme cu cerinţele normative ale celeilalte părţi.
2. Niciuna dintre părţi nu impune sau nu permite
impunerea pe teritoriul său a unor reguli mai stricte furnizorilor de SIR ale
celeilalte părţi decât cele impuse propriilor săi furnizori de SIR în ceea ce
priveşte prezentările SIR (inclusiv parametrii de editare şi prezentare),
activităţile, practicile, vânzările sau proprietăţile.
3. Deţinătorii/operatorii de SIR ai unei părţi care
se conformează eventualelor cerinţe normative ale celeilalte părţi trebuie să
aibă aceleaşi şanse să posede SIR-uri pe teritoriul celeilalte părţi ca
deţinătorii/operatorii acelei părţi.
ARTICOLUL 18
Comitetul mixt
1. Un comitet mixt format din
reprezentanţii părţilor se întruneşte cel puţin o dată pe an pentru consultări
legate de prezentul acord şi pentru a examina punerea
lui în aplicare.
2. Orice parte poate solicita convocarea unei reuniuni
a comitetului mixt pentru a încerca să rezolve chestiuni legate de
interpretarea sau aplicarea acestui acord. Cu toate acestea, în ceea ce
priveşte art. 20 sau anexa nr. II, comitetul mixt poate examina doar
chestiunile legate de refuzul oricăruia dintre participanţi de a executa
angajamentele pe care şi Ie-a asumat şi impactul deciziilor în materie de
concurenţă asupra aplicării prezentului acord. Reuniunea trebuie organizată cât
mai curând cu putinţă şi la nu mai mult de 60 de zile de la data primirii
solicitării, în afara cazului în care se ajunge la un acord contrar.
3. Comitetul mixt examinează, cel târziu până la data
primei reuniuni anuale şi ulterior potrivit necesităţilor, punerea globală în
aplicare a acordului, în special eventualele efecte ale obligaţiilor privind
infrastructurile aeroportuare asupra exercitării drepturilor prevăzute în art.
3, efectele măsurilor de securitate luate în baza art. 9, efectele asupra
condiţiilor concurenţiale, în special în domeniul sistemelor informatizate de
rezervare, respectiv efectele sociale eventuale ale punerii în aplicare a
acordului.
4. Comitetul mixt dezvoltă cooperarea şi prin:
a) încurajarea schimburilor la nivel de specialişti în
domeniul noilor iniţiative şi al noilor progrese legislative şi normative, în
special în materie de securitate, siguranţă, mediu, infrastructura aeroportuară
(inclusiv intervalele orare) şi protecţia consumatorului;
b) luarea în considerare a consecinţelor sociale ale
aplicării acordului şi elaborarea unor soluţii adecvate la preocupările
considerate legitime;
c) luarea în discuţie a domeniilor susceptibile a fi
incluse în acord, inclusiv recomandarea introducerii unor eventuale modificări
în textul acordului;
d) inventarierea problemelor legate de subvenţiile
sau ajutorul public ridicate de cele două părţi în cadrul comitetului mixt;
e) adoptarea de comun acord a deciziilor referitoare la
orice aspect legat de aplicarea art. 11 alin. 6;
f) elaborarea, până la
încheierea primului an de aplicare provizorie, a unor metode de abordare a
deciziilor normative referitoare la conformitatea şi la cetăţenia companiilor
de transport aerian, cu scopul de a obţine recunoaşterea reciprocă a acestor
decizii;
g) favorizarea înţelegerii
unitare a criteriilor folosite de cele două părţi pentru luarea deciziilor lor
în chestiuni legate de controlul companiilor, în măsura în care acest lucru nu
intră în conflict cu normele de confidenţialitate;
h) încurajarea consultărilor, atunci când este cazul,
în problemele legate de transportul aerian care fac obiectul discuţiilor din
cadrul organizaţiilor internaţionale şi al discuţiilor cu ţările terţe,
inclusiv discutarea posibilităţii de a adopta o poziţie comună;
i) adoptarea de comun acord a
deciziilor menţionate la art. 1 alin. 3 şi la art. 2 alin. 3 din anexa nr. IV.
5. Părţile au obiectivul comun de a optimiza
beneficiile consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale angajaţilor şi ale
comunităţilor de ambele părţi ale Atlanticului prin extinderea prezentului
acord, astfel încât să includă şi ţări terţe. In acest
scop, comitetul mixt va lucra la elaborarea unei
propuneri referitoare la condiţiile şi procedurile necesare pentru a permite
accesul ţărilor terţe la prezentul acord, care va include eventual unele
modificări necesare ale prezentului acord.
6. Comitetul mixt funcţionează pe o bază consensuală.
ARTICOLUL 19
Arbitrajul
1. Orice litigiu referitor la aplicarea sau la interpretarea
prezentului acord, altul decât chestiunile care se
ridică în conformitate cu art. 20 sau în conformitate cu anexa nr. II, care nu este soluţionat prin reunirea
comitetului mixt, poate fi înaintat spre soluţionare unei persoane sau unui
organism prin acordul părţilor. Dacă părţile nu ajung la un consens în acest
fel, litigiul este supus, la cererea oricărei părţi, arbitrajului, în
conformitate cu procedurile descrise în continuare.
2. Cu excepţia cazului în care părţile au convenit
altfel, arbitrajul este de competenţa unui complet format din 3 arbitri şi
constituit după cum urmează:
a) In termen de 20 de zile de la primirea cererii de
arbitraj, fiecare parte va numi un arbitru. In termen de 45 de zile de la
numirea celor 2 arbitri, aceştia stabilesc un al treilea arbitru, care exercită
funcţia de preşedinte al completului.
b) Dacă oricare dintre părţi nu numeşte un arbitru sau
dacă al treilea arbitru nu este desemnat în conformitate cu lit. a) din
prezentul alineat, oricare dintre părţi poate solicita preşedintelui
consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale să desemneze arbitrul
sau arbitrii necesari în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. Dacă
preşedintele consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale este cetăţean
al Statelor Unite sau al unui stat membru, primul vicepreşedinte al acestui
consiliu care nu este descalificat pe acest motiv face desemnarea.
3. In absenţa unui acord contrar, completul hotărăşte
limitele competenţei sale în conformitate cu prezentul acord şi îşi stabileşte
propriile reguli procedurale. La cererea uneia dintre părţi, completul, odată
constituit, poate cere celeilalte părţi să aplice măsuri corective temporare
până la primirea deciziei finale a completului. La recomandarea completului sau
la cererea oricăreia dintre părţi, se organizează o conferinţă în cel mult 15
zile după constituirea întregului complet, astfel încât acesta să stabilească
cu exactitate chestiunile care vor face obiectul arbitrajului şi procedurile
specifice care vor fi aplicate.
4. In absenţa unui acord contrar sau în absenţa altei
recomandări a completului:
a) Reclamaţia este depusă în termen de 30 de zile de la
data constituirii completului în întregime, iar poziţia apărării este înaintată
în termen de 40 de zile de la depunerea reclamaţiei. Orice răspuns din partea
reclamantului se înaintează în termen de 15 zile de la prezentarea poziţiei
apărării. Orice răspuns din partea pârâtului se comunică în termen de 15 zile
de la comunicarea răspunsului reclamantului.
b) Completul ţine o audiere la solicitarea oricărei
părţi sau la iniţiativa sa, în termen de 15 zile de la comunicarea ultimului
răspuns.
5. Completul urmăreşte pronunţarea unei decizii sub
formă scrisă în termen de 30 de zile de la încheierea audierii sau, dacă nu are
loc nicio audiere, în termen de 30 de zile de la data ultimului răspuns
comunicat. Completul decide cu majoritatea membrilor săi.
6. Părţile pot înainta cereri de clarificare a deciziei
în termen de 10 zile de la pronunţarea acesteia, iar orice clarificare dată
este înaintată în termen de 15 zile de la o astfel de
cerere.
7. Dacă completul constată că a existat o încălcare a
prezentului acord, iar partea responsabilă nu procedează la înlăturarea ei sau
nu ajunge la o înţelegere cu cealaltă parte pe baza unei rezoluţii reciproc
satisfăcătoare în termen de 40 de zile de la pronunţarea deciziei completului,
cealaltă parte poate suspenda acordarea unor privilegii comparabile prevăzute
în prezentul acord până când părţile ajung la o înţelegere în privinţa
soluţionării litigiului. Niciuna dintre dispoziţiile prezentului alineat nu
trebuie interpretată ca limitând dreptul vreunei părţi de a lua măsuri
compensatoare în conformitate cu dreptul internaţional.
8. Cheltuielile completului, inclusiv taxele şi
onorariile arbitrilor, se împart în mod egal între părţi. Orice cheltuială
pretinsă de preşedintele consiliului Organizaţiei Aviaţiei Civile
Internaţionale sau de orice vicepreşedinte al acestui consiliu, în legătură cu
procedurile prevăzute la alin. 2 lit. b) din prezentul articol, se consideră
cheltuială a completului.
ARTICOLUL 20
Concurenţa
1. Părţile recunosc
importanţa concurenţei dintre companiile aeriene de pe piaţa transatlantică
pentru promovarea obiectivelor prezentului acord şi confirmă că aplică
regimurile concurenţiale corespunzătoare pentru a proteja şi a întări
concurenţa la nivel general, fără a favoriza concurenţii individuali.
2. Părţile recunosc că pot interveni diferenţe în
privinţa aplicării regimurilor lor concurenţiale privind transportul aerian
internaţional care influenţează piaţa transatlantică şi că diminuarea acestor
diferenţe poate favoriza concurenţa dintre companiile aeriene pe această piaţă.
3. Părţile recunosc că cooperarea dintre autorităţile lor
în domeniul concurenţei contribuie la promovarea concurenţei pe pieţe şi este
susceptibilă de a favoriza o compatibilitate a reglementărilor şi de a reduce
la minimum diferenţele de abordare în legătură cu examinările concurenţiale
corespunzătoare ale acordurilor dintre transportatori. Prin urmare, părţile
aprofundează această cooperare cât mai mult posibil, luând în considerare
responsabilităţile, competenţele şi procedurile diferite ale autorităţilor, în
conformitate cu anexa nr. II.
4. Comitetul mixt este informat anual de rezultatele
cooperării în conformitate cu anexa nr. II.
ARTICOLUL 21
A doua etapă a negocierilor
1. Părţile au
obiectivul comun de a continua deschiderea accesului la pieţe şi de a creşte
beneficiile consumatorilor, ale companiilor, ale angajaţilor şi ale
comunităţilor de ambele părţi ale Atlanticului, inclusiv încurajarea
investiţiilor, astfel încât să reflecte mai bine realităţile unei industrii
aviatice globale, consolidarea sistemului de transport aerian transatlantic şi
constituirea unui cadru care va încuraja alte ţări să îşi deschidă pieţele de
servicii de transport aerian. Părţile încep negocierile în cel mult 60 de zile
de la data aplicării provizorii a acestui acord, în scopul pregătirii rapide a
următoarei etape.
2. In acest scop, cea de-a doua etapă a negocierilor
va cuprinde următoarele elemente de interes prioritar pentru una dintre părţi
sau pentru ambele părţi:
a) continuarea liberalizării drepturilor de trafic;
b) mai multe oportunităţi pentru investiţiile străine;
c) efectul măsurilor de protecţie a mediului şi al
constrângerilor impuse de infrastructură asupra drepturilor de trafic;
d) un acces mai bun la serviciile de transport aerian
finanţate de stat; şi
e) furnizarea de aeronave cu echipaj.
3. Părţile îşi evaluează evoluţia către încheierea unui
acord în a doua etapă în cel mult 18 luni de la data prevăzută pentru începerea
negocierilor în conformitate cu alin. (1). Dacă părţile nu au ajuns la niciun
acord în a doua etapă a negocierilor într-un interval de 12 luni de la
începerea evaluării, fiecare dintre părţi îşi rezervă dreptul de a suspenda
anumite drepturi prevăzute în prezentul acord. O astfel de suspendare intră în
vigoare nu mai devreme de începerea sezonului de trafic al Asociaţiei
Transportului Aerian Internaţional (IATA), care începe cel mai devreme după 12
luni de la data la care se înaintează notificarea de suspendare.
ARTICOLUL 22
Relaţia cu alte acorduri
1. Pe perioada aplicării
provizorii în conformitate cu art. 25 din prezentul acord, acordurile
bilaterale enumerate în partea 1 din anexa nr. I se suspendă, cu excepţia
măsurilor prevăzute în partea a 2-a din anexa nr. I.
2. La intrarea sa în vigoare, în conformitate cu art.
26, prezentul acord înlocuieşte acordurile bilaterale enumerate în partea 1 din
anexa nr. I, cu excepţia măsurilor prevăzute în partea a 2-a din anexa nr. I.
3. Dacă părţile devin părţi ale unui acord
multilateral sau subscriu unei decizii adoptate de Organizaţia Aviaţiei Civile
Internaţionale ori de altă organizaţie internaţională care tratează aspecte
aflate sub incidenţa prezentului acord, acestea se consultă în cadrul
comitetului mixt pentru a determina în ce măsură acest acord trebuie revizuit
pentru a lua seama de aceste evoluţii.
ARTICOLUL 23
Incetarea acordului
Orice parte poate, în orice moment, să înainteze
celeilalte părţi, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia sa de
a denunţa prezentul acord. Această notificare este comunicată simultan
Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale. Prezentul acord este reziliat la
ora 0,00 GMT, la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei Transportului
Aerian Internaţional (IATA), care durează un an de la data notificării scrise
de denunţare, în afara cazului în care notificarea este retrasă prin acordul
părţilor înainte de încheierea acestei perioade.
ARTICOLUL 24
Inregistrarea la OACI
Prezentul acord şi toate amendamentele sale se
înregistrează la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI).
ARTICOLUL 25
Aplicarea provizorie
Până la intrarea în vigoare conform art. 26:
1. Părţile au convenit să pună în aplicare acest acord de la 30 martie'2008.
2. Oricare dintre părţi poate în orice moment să
înainteze celeilalte părţi, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind
decizia sa de a nu mai aplica prezentul acord. In acest caz, aplicarea
încetează la ora 0,00 GMT, la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei
Transportului Aerian Internaţional (IATA), care durează un an de la data notificării
scrise, în afara cazului în care notificarea este retrasă prin acordul părţilor
înainte de încheierea acestei perioade.
ARTICOLUL 26
Intrarea în vigoare
Prezentul acord intră în vigoare în termen de o lună de
la data ultimei notificări din schimbul de note diplomatice dintre părţi care
confirmă că toate procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a acestui
acord au fost îndeplinite. In sensul acestui schimb de note, Statele Unite
trimit Comunităţii Europene nota diplomatică către Comunitatea Europeană şi
statele sale membre, iar Comunitatea Europeană trimite Statelor Unite nota sau notele diplomatice din partea
Comunităţii Europene şi a statelor sale membre. Nota sau notele diplomatice din
partea Comunităţii Europene şi a statelor sale membre conţin din partea
fiecărui stat membru comunicări prin care se confirmă că procedurile necesare
de intrare în vigoare a prezentului acord au fost
încheiate.
Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat
prezentul acord.
Incheiat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 şi la
Washington la 30 aprilie 2007, în dublu exemplar.
ANEXA Nr. I
Partea 1
Conform dispoziţiilor art. 22 din prezentul acord,
următoarele acorduri bilaterale încheiate între Statele Unite şi statele membre
se suspendă sau sunt înlocuite prin prezentul acord:
a) Republica Austria: Acordul privind serviciile
aeriene, semnat la Viena la 16 martie 1989, modificat la 14 iunie 1995;
b) Regatul Belgiei: Acordul privind transportul aerian,
intrat în vigoare prin schimb de note la Washington la 23 octombrie 1980,
modificat la 22 septembrie şi la 12 noiembrie 1986, modificat la 5 noiembrie
1993 şi la 12 ianuarie 1994.
[amendamentul încheiat la 5 septembrie 1995 (aplicat în
mod provizoriu)];
c) Republica Bulgaria: Acordul privind securitatea
aviaţiei civile, semnat la Sofia la 24 aprilie 1991;
d) Republica Cehă: Acordul privind transportul
aerian, semnat la Praga la 10 septembrie 1996, modificat la 4 iunie 2001 şi la
14 februarie 2002.
e) Regatul Danemarcei: Acord referitor la serviciile
de transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 16 decembrie
1944, modificat la 6 august 1954, modificat la 16 iunie 1995;
f) Republica Finlanda: Acordul privind transportul
aerian, semnat la Helsinki la 29 martie 1949; protocol conex semnat la 12 mai
1980; acord de modificare a acordului din 1949 şi protocolul din 1980 încheiat
la 9 iunie 1995;
g) Republica Franceză: Acordul
privind transportul aerian, semnat la Washington la 18 iunie
1998, modificat la 10 octombrie 2000, modificat la 22 ianuarie 2002;
h) Republica Federală Germania: Acordul privind
transportul aerian şi schimbul de note, semnat la Washington la 7 iulie 1955, modificat la 25 aprilie 1989
[protocol conex încheiat la 1 noiembrie 1978; acord
conex încheiat la 24 mai 1994; protocol de modificare a acordului din 1955,
încheiat la 23 mai 1996; acord de modificare a protocolului din 1996 încheiat
la 10 octombrie 2000 (toate aplicate provizoriu)];
i) Republica Elenă: Acordul privind transportul aerian,
semnat la Atena la 31 iulie 1991, prelungit până la 31 iulie 2007 prin schimbul
de note din 22 şi 25 iunie 2006;
j) Republica Ungară: Acordul privind transportul aerian
şi memorandumul de înţelegere, semnat la Budapesta la 12 iulie 1989, prelungit
până la 12 iulie 2007 prin schimbul de note din 11 şi 20 iulie 2006;
k) Irlanda: Acordul privind serviciile de transport
aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la
3 februarie 1945, modificat la 25 ianuarie 1988 şi la 29 septembrie 1989,
modificat la 25 iulie şi la 6 septembrie 1990
[Memorandumul consultărilor, semnat la Washington la 28
octombrie 1993 (aplicat provizoriu)];
l) Republica Italiană: Acordul privind transportul aerian, cu memorandumul si schimbul de
note, semnat la Roma la 22 iunie 1970, modificat la 25
octombrie 1988; memorandumul de înţelegere conex, semnat la 27 septembrie 1990;
modificarea acordului din 1970 şi a memorandumului de înţelegere din 1990
încheiat la 22 noiembrie şi la 23 decembrie 1991; modificarea acordului din
1970 şi a memorandumului de înţelegere din 1990 încheiat la 30 mai şi la 21
octombrie 1997; acord de completare a acordului din 1970, încheiat la 30
decembrie 1998 şi la 2 februarie 1999
[Protocolul de modificare a acordului din 1970, încheiat
la 6 decembrie 1999 (aplicat provizoriu)];
m) Marele Ducat al Luxemburgului: Acordul privind
transportul aerian, semnat la Luxemburg la 19 august 1986, modificat la 6 iunie
1995, modificat la 13 şi la 21 iulie 1998;
n) Republica Malta: Acordul privind transportul aerian,
semnat la Washington la 12 octombrie 2000;
o) Regatul Ţărilor de Jos: Acordul privind transportul
aerian, semnat la Washington la 3 aprilie 1957; protocol de modificare a
acordului din 1957, încheiat la 31 martie 1978; amendamentul la protocolul din
1978, încheiat la 11 iunie 1986; amendamentul la acordul din 1957, încheiat la
13 octombrie şi la 22 decembrie 1987; amendamentul la acordul din 1957,
încheiat la 29 ianuarie şi la 13 martie 1992; amendamentul la acordul din 1957
şi la protocolul din 1978, încheiat la 14 octombrie 1992;
p) Republica Polonă: Acordul privind transportul
aerian, semnat la Varşovia la 16 iunie 2001;
q) Republica Portugheză: Acordul privind transportul aerian, semnat la Lisabona la 30 mai 2000;
r) România: Acordul privind transportul aerian, semnat
la Washington la 15 iulie 1998;
s) Republica Slovacă: Acordul privind transportul
aerian, semnat la Bratislava la 22 ianuarie 2001;
t) Regatul Spaniei: Acordul
privind transportul aerian, semnat la Madrid la 20 februarie 1973; acord conex
din 20 februarie, 31 martie şi 7 aprilie 1987; amendamentul la acordul din
1973, încheiat la 31 martie 1989; amendamentul la acordul din 1973, încheiat la
27 noiembrie 1991;
u) Regatul Suediei: Acordul referitor la serviciile de
transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 16 decembrie
1944, modificat la 6 august 1954, modificat la 16 iunie 1995;
v) Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord:
Acordul privind serviciile aeriene şi schimbul de scrisori, semnat la Bermuda
la 23 iulie 1977; acordul referitor la tarifele de transport aerian
nord-atlantice, încheiat la 17 martie 1978; acordul de modificare a acordului
din 1977, încheiat la 25 aprilie 1978; acordul de modificare şi prelungire a
acordului din 1970 referitor la tarifele de transport aerian nord-atlantice,
încheiat la 2 şi la 9 noiembrie 1978; acordul de modificare a acordului din
1977, încheiat la 4 decembrie 1980; acordul de modificare
a acordului din 1977, încheiat la 20 februarie 1985; acordul de modificare a articolului 7, anexa 2, şi a anexei 5 din acordul din 1977,
încheiat la 25 mai 1989; acordul privind modificările la acordul din 1977,
încetarea arbitrajului dintre SUA şi Marea Britanie în privinţa redevenţelor de
folosire a aeroportului Heathrow şi solicitarea de arbitraj făcută de Marea
Britanie în nota diplomatică nr. 87 din 13 octombrie 1993 şi rezolvarea
problemelor care au stat la originea acestor proceduri, încheiat la 11 martie 1994; acordul de modificare a acordului din 1977,
încheiat în 27 martie 1997. Inţelegerile, de aplicare
provizorie, cuprinse în memorandumul consultărilor din 11 septembrie 1986;
înţelegerile cuprinse în schimbul de scrisori din 27 iulie 1990; înţelegerile
cuprinse în memorandumul consultărilor din 11 martie 1991; înţelegerile
cuprinse în schimbul de scrisori din 6 octombrie 1994; înţelegerile cuprinse în
memorandumul consultărilor din 5 iunie 1995; înţelegerile cuprinse în schimbul
de scrisori din 31 martie şi 3 aprilie 2000 (toate aplicate cu titlu
provizoriu)]
Partea a 2-a
Sub rezerva primei părţi din prezenta anexă, pentru
zonele care nu sunt cuprinse în definiţia teritoriu de la art. 1 din prezentul acord, înţelegerile de la lit. e)
(Danemarca-Statele Unite), g) (Franţa-Statele Unite) şi v) (Marea
Britanie-Statele Unite) din partea respectivă continuă să se aplice în
conformitate cu prevederile lor.
Partea a 3-a
Sub rezerva art. 3 din prezentul acord, companiile
aeriene din SUA nu au dreptul de a furniza servicii de
transport exclusiv de mărfuri care nu sunt parte a unui serviciu care
deserveşte Statele Unite, cu puncte cu destinaţia sau plecând din statele
membre, excepţie făcând puncte cu destinaţia sau plecând din Republica Cehă,
Republica Franceză, Republica Federală Germania, Marele Ducat al Luxemburgului,
Republica Malta, Republica Polonă, Republica Portugalia şi Republica Slovacă.
Partea a 4-a
Sub rezerva oricăror alte prevederi din prezentul
acord, prezenta parte se aplică transportului aerian mixt, prin curse regulate
sau charter, dintre Irlanda şi Statele Unite, cu intrare în vigoare de la
începutul sezonului de iarnă 2006/2007 al IATA şi până la sfârşitul sezonului
de iarna 2007/2008 al IATA.
a)(i) Orice companie aeriană din SUA sau din Comunitate
poate opera 3 zboruri fără escală între Statele Unite şi Dublin pentru fiecare
zbor fără escală pe care compania îl operează între Statele Unite şi Shannon.
Acest drept pentru zboruri fără escală către/de la Dublin se bazează pe o medie
a operărilor din întreaga perioadă de tranziţie de 3 sezoane. Un zbor este
considerat a fi fără escală către/de la Dublin sau zbor fără escală către/de la
Shannon, dacă aeroportul corespunzător constituie primul punct de intrare în
sau ultimul punct de plecare din Irlanda.
(ii) Exigenţa de a deservi Shannon, prevăzută la lit.
a) pct. (i) din prezenta parte, încetează dacă oricare dintre companiile
aeriene inaugurează un serviciu mixt, regulat şi charter, între Dublin şi
Statele Unite, în orice direcţie, fără a opera cel puţin un zbor fără escală către
Shannon pentru 3 zboruri fără escală către Dublin, calculat în medie pe
perioada de tranziţie.
b) Pentru serviciile între Statele Unite şi Irlanda,
companiile comunitare pot deservi doar Boston, New York, Chicago, Los Angeles
şi alte 3 puncte din Statele Unite, care sunt comunicate Statelor Unite în
cazul alegerii sau schimbării lor. Aceste servicii pot opera prin puncte
intermediare din alte state membre sau ţări terţe.
c) Partajarea de cod este autorizată între Irlanda şi
Statele Unite doar prin alte puncte din Comunitatea Europeană. Alte acorduri de
partajare de cod sunt examinate pe baza bunei înţelegeri şi a reciprocităţii.
ANEXA Nr. II
Cu privire la cooperarea în problemele de concurenţă din sectorul transporturilor
aeriene
ARTICOLUL 1
Cooperarea, aşa cum este prevăzută în prezenta anexă,
este pusă în aplicare de Departamentul de Transport al Statelor Unite ale
Americii şi de Comisia Comunităţilor Europene (denumite în cele ce urmează participanţi),
în conformitate cu
atribuţiile care le revin în legătură cu tratarea aspectelor de concurenţă din
sectorul transporturilor aeriene care implică Statele Unite şi Comunitatea
Europeană.
ARTICOLUL 2
Obiectul
Obiectul acestei cooperări este:
1. de a consolida înţelegerea reciprocă a aplicării de
către participanţi a legilor, procedurilor şi practicilor în cadrul regimurilor
lor de concurenţă şi de a încuraja concurenţa din sectorul transporturilor
aeriene;
2. de a facilita înţelegerea dintre participanţi
privind impactul evoluţiilor care caracterizează sectorul transporturilor
aeriene asupra concurenţei în interiorul pieţei transportului aerian
internaţional;
3. de a diminua potenţialele conflicte în aplicarea de
către participanţi a regimurilor lor de concurenţă faţă de acorduri şi alte regimuri
de cooperare care influenţează piaţa transatlantică; si
4. de a promova abordări normative compatibile în
acorduri şi alte regimuri de cooperare, printr-o înţelegere mai bună a
metodelor şi a tehnicilor analitice, inclusiv definiţia pieţelor în cauză şi
analiza efectelor concurenţiale, şi a soluţiilor pe care participanţii le
aplică în cadrul examinărilor independente în materie de concurenţă.
ARTICOLUL 3
Definiţii
In sensul prezentei anexe, regim
de concurenţă înseamnă legile, procedurile şi practicile
care reglementează exercitarea de către participanţi a atribuţiilor care le
revin cu privire la revizuirea acordurilor şi a altor înţelegeri de cooperare
între companiile aeriene aflate pe piaţa internaţională. Pentru Comunitatea
Europeană, acesta include, fără a se limita la art. 81, 82, şi 85 din Tratatul
de instituire a Comunităţii Europene şi regulamentele de punere în aplicare în
temeiul tratatului menţionat, precum şi modificările acestora. Pentru
Departamentul de Transport, acesta include, fără a se limita la secţiunile
41308, 41309 şi 41720 din titlul 49 din Codul Statelor Unite, şi regulamentele
de punere în aplicare şi precedentele juridice în temeiul acestora.
ARTICOLUL 4
Domeniile de cooperare
Sub rezerva condiţiilor
prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b) din art. 5, formele de cooperare între
participanţi includ următoarele:
(1) reuniuni în principiu semestriale între
reprezentanţii participanţilor, inclusiv experţi în domeniul concurenţei, în
scopul discutării evoluţiilor din sectorul transporturilor aeriene, probleme de
interes comun referitoare la politica concurenţei şi metodele analitice pentru
aplicarea dreptului concurenţei la transportul aerian internaţional, în special
pe piaţa transatlantică. Discuţiile de mai sus pot conduce la dezvoltarea unei
mai bune înţelegeri a abordărilor participanţilor privitoare la problemele
concurenţei, inclusiv a punctelor comune existente şi a creşterii
compatibilităţilor acestor abordări, în special în privinţa acordurilor dintre transportatori;
(2) consultări între participanţi, organizate în orice
moment, de comun acord sau la solicitarea unuia dintre participanţi, cu scopul
de a dezbate toate chestiunile legate de prezenta anexă, inclusiv cazurile
speciale;
(3) fiecare participant poate,
la alegerea sa, să invite reprezentanţi ai altor autorităţi guvernamentale să
participe, dacă este cazul, la orice reuniune sau consultare ce are loc în
temeiul alin. (1) sau (2);
(4) notificările în timp util ale următoarelor
proceduri sau aspecte care, potrivit participantului care face notificarea, pot
avea implicaţii semnificative pentru interesele celuilalt participant în
materie de concurenţă:
a) din partea Departamentului de Transport: (i)
procedurile de examinare a cererilor de aprobare a
acordurilor şi a altor regimuri de cooperare între companiile aeriene în
domeniul serviciilor aeriene internaţionale, în special cererile pentru
dispensarea de dispoziţii antitrust ce implică companiile aeriene organizate
conform legislaţiei Statelor Unite şi ale Comunităţii Europene; şi (ii)
recepţia de către Departamentul de Transport a unui acord de asociaţie în
participaţiune încheiat în baza secţiunii 41720 din titlul 49 din Codul
Statelor Unite; şi
b) din partea Comisiei Comunităţii Europene: (i)
procedurile pentru examinarea acordurilor şi a altor înţelegeri de cooperare
între companiile aeriene implicate în transportul aerian internaţional, în
special pentru alianţe şi alte acorduri de cooperare ce implică companiile
aeriene organizate conform legislaţiilor Statelor Unite şi Comunităţii
Europene; şi (ii) analizarea dispenselor individuale sau pe categorie faţă de
dispoziţiile legislaţiei europene în domeniul concurenţei;
(5) notificări privind disponibilitatea şi orice alte
condiţii care gestionează această disponibilitate, privind informaţiile şi
datele comunicate de un participant, în formă electronică sau în altă formă,
care, în opinia acelui participant, pot avea implicaţii semnificative pentru
interesele concurenţiale ale celuilalt participant; şi
(6) notificări despre alte activităţi legate de
politica concurenţei în domeniul transportului aerian, a căror comunicare este
considerată drept utilă de către un participant.
ARTICOLUL 5
Utilizarea şi divulgarea informaţiilor
(1) Sub rezerva oricărei alte
prevederi din prezenta anexă, niciun participant nu este obligat să furnizeze
informaţii altui participant, dacă divulgarea informaţiei către participantul
solicitator:
a) este interzisă de actele cu putere de lege, normele
administrative sau practicile participantului care deţine informaţiile; sau
b) ar fi incompatibilă cu interese majore ale
participantului care deţine informaţiile.
(2) In măsura posibilului, fiecare participant
păstrează confidenţialitatea asupra oricărei informaţii transmise în mod
confidenţial de către celălalt participant în cadrul prezentei anexe şi refuză
orice formă de divulgare a unei astfel de informaţii către o terţă persoană
fără autorizaţia participantului care a furnizat informaţia. Participanţii se
avertizează reciproc în cazul în care o informaţie propusă să fie schimbată în
discuţii sau în orice altă manieră ar putea fi divulgată în cadrul unei
proceduri publice.
(3) In cazul în care, în temeiul prezentei anexe, un
participant furnizează informaţii confidenţiale celuilalt participant în
scopurile specificate în art. 2, acele informaţii trebuie folosite de către
participantul care le primeşte numai în acel scop.
ARTICOLUL 6
Punerea în aplicare
(1) Fiecare participant desemnează un reprezentant
responsabil pentru coordonarea activităţilor prevăzute în prezenta anexă.
(2) Prezenta anexă şi toate activităţile întreprinse
de un participant în aplicarea acesteia sunt:
a) destinate să fie puse în aplicare doar în măsura în
care respectă toate actele cu putere de lege, normele administrative şi
practicile aplicabile acelui participant; şi
b) destinate să fie puse în aplicare fără a aduce
atingere acordului dintre Comunităţile Europene şi Guvernul Statelor Unite ale
Americii referitor la aplicarea regulilor de concurenţă.
ANEXA Nr. III
Cu privire la serviciile de transport achiziţionate de Guvernul Statelor Unite prin procedura publica
Companiile aeriene ale Comunităţii au dreptul să
transporte pasageri şi marfă cu zborurile regulate şi charter, pentru care un
serviciu, o agenţie sau un organism civil oficial al Statelor Unite: (1) obţine
dreptul de transport pentru el însuşi sau în cadrul unui acord conform căruia
plata se face de către guvern sau din sume puse la dispoziţia guvernului; sau
(2) furnizează serviciul de transport către sau în numele unei ţări străine sau
al unei organizaţii internaţionale ori de alt fel fără rambursare şi acel serviciu de transport este: a) între
oricare punct din Statele Unite şi oricare punct dintr-un stat membru, cu
excepţia destinaţiilor pentru care tarifele sunt stabilite în baza unui
contract de parteneriat între oraşe, în cazul transportului exclusiv de
pasageri; sau b) între oricare două puncte din afara Statelor Unite. Prezentul
alineat nu se aplică serviciilor de transport achiziţionate sau finanţate de
secretarul apărării sau de un secretar de stat dintr-un departament militar.
ANEXA Nr. IV
Cu privire la unele chestiuni complementare
referitoare la proprietate, investiţii şi control
ARTICOLUL 1
Proprietatea companiilor aeriene ale uneia dintre părţi
1. Resortisanţii statelor membre pot deţine acţiuni ale
unei companii aeriene din Statele Unite sub rezerva a două limitări. Prima
limitare este constituită de interdicţia ca un resortisant străin să deţină mai
mult de 25% din acţiunile cu drept de vot ale unei corporaţii. A doua limitare
constă în interdicţia pentru un resortisant străin de a deţine controlul
efectiv asupra unei companii aeriene din Statele Unite. Sub rezerva limitării
la 25% a acţiunilor cu drept de vot pe care le poate deţine un resortisant
străin:
a) deţinerea de către un resortisant al unui stat
membru:
(1) a unui procent de până la 25% din acţiunile cu
drept de vot; şi/sau
(2) a unui procent de până la 49,9% din numărul total
al acţiunilor unei companii aeriene din Statele Unite nu se consideră, în sine,
deţinere a controlului asupra companiei aeriene respective; şi
b) deţinerea de către resortisanţi ai statelor membre a
unui procent de 50% sau mai mult din numărul total de acţiuni ale unei companii
aeriene din Statele Unite nu se consideră deţinere a controlului asupra
companiei aeriene respective. Proprietatea asupra unor astfel de acţiuni se
estimează de la caz la caz.
2. Deţinerea de către resortisanţi ai Statelor Unite a
unei companii aeriene din Comunitate este permisă cu două limitări. Prima
limitare constă în obligaţia ca pachetul majoritar al companiei aeriene să fie
în proprietatea statelor membre şi/sau a resortisanţilor statelor membre. A
doua limitare constă în obligaţia deţinerii controlului efectiv al companiei
aeriene de către statele membre şi/sau resortisanţii statelor membre.
3. In sensul art. 4 lit. b) şi art. 5 alin. 1 lit. b)
din prezentul acord, un stat membru al SAEC şi resortisanţii unui astfel de
stat vor fi trataţi ca stat membru al UE şi, respectiv, ca resortisanţi ai unui
stat membru al UE, din momentul semnării prezentului acord. Comitetul mixt
poate hotărî dacă această dispoziţie se aplică noilor state membre ale SAEC şi
resortisanţilor lor.
4. Sub rezerva alin. 2, Comunitatea Europeană şi statele sale membre îşi rezervă dreptul de a
limita investiţiile făcute de resortisanţi ai Statelor Unite în acţiuni cu
drept de vot ale unei companii aeriene din Comunitate, după semnarea
prezentului acord, la un nivel echivalent cu cel impus de Statele Unite
resortisanţilor străini referitor la companiile aeriene din SUA, cu condiţia ca
exercitarea dreptului respectiv să fie în conformitate cu dreptul
internaţional.
ARTICOLUL 2
Proprietatea şi controlul companiilor aeriene din
ţările terţe
1. Niciuna dintre părţi nu poate să îşi exercite
eventualele drepturi conferite de acordurile privind serviciile aeriene,
semnate cu o ţară terţă, pentru a refuza, a revoca, a suspenda sau a limita
acordarea de autorizaţii sau permisiuni oricăror companii aeriene din ţara terţă respectivă, invocând ca motiv faptul că
cealaltă parte, resortisanţi ai acesteia sau ambii deţin controlul efectiv
asupra companiei respective.
2. Statele Unite nu pot să îşi exercite eventualele
drepturi conferite de acordurile privind serviciile aeriene pentru a refuza, a
revoca, a suspenda sau a limita acordarea de autorizaţii sau permisiuni
oricărei companii aeriene din Principatul Liechtenstein, din Confederaţia
Elveţiană, dintr-un stat membru al SAEC sau din oricare ţară africană care
aplică un acord privind serviciile aeriene „Open-Skies" cu Statele Unite
de la data semnării prezentului acord, invocând ca motiv faptul că un stat
membru sau mai multe state membre, resortisanţii acestora sau ambii deţin
controlul efectiv asupra companiei aeriene respective.
3. Comitetul mixt poate să impună ambelor părţi
interdicţia de a-şi exercita drepturile menţionate la alin. 2 din prezentul
articol faţă de companiile aeriene dintr-o anumită ţară sau din anumite ţări.
ARTICOLUL 3
Controlul companiilor aeriene
1. Normele referitoare la proprietatea şi controlul
asupra companiilor de transport aerian din Comunitate aplicabile în Comunitatea
Europeană sunt prevăzute în prezent la art. 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2407/92
al Consiliului din 23 iulie 1992 privind licenţele operatorilor de transport
aerian. In conformitate cu acest regulament, răspunderea acordării de licenţe
de funcţionare operatorilor comunitari de transport aerian revine statelor
membre. Statele membre aplică Regulamentul 2407/92 în conformitate cu
reglementările şi procedurile lor interne.
2. Normele aplicabile în Statele Unite sunt enunţate
în prezent în secţiunile 40102(a)(2), 41102 şi 41103 din titlul 49 din Codul
Statelor Unite (CSU), care prevăd că licenţele emise de Departamentul de
Transport pentru un „transportator aerian" din Statele Unite, fie că sunt
sub formă de certificat, derogare sau licenţă de nivelul al treilea, în scopul
furnizării curente a unor servicii de transport public aerian, pot fi deţinute
numai de resortisanţi ai Statelor Unite conform definiţiei din secţiunea
40102(a)(15) din titlul 49 din CSU. Secţiunea menţionată impune ca, în cadrul
unei corporaţii, preşedintele şi două treimi din membrii consiliului de
administraţie şi alţi funcţionari cu funcţie de conducere să fie cetăţeni ai
SUA, ca cel puţin 75% din acţiunile cu drept de vot să fie deţinute de cetăţeni
ai SUA şi controlul efectiv al corporaţiei să fie deţinut de cetăţeni ai SUA.
Solicitanţii trebuie să îndeplinească această cerinţă, iar companiile aeriene
din SUA care deţin deja o licenţă trebuie şi ele să îndeplinească în continuare
această cerinţă.
3. Modalităţile fiecăreia dintre părţi de aplicare a
actelor cu putere de lege şi a normelor administrative proprii sunt prevăzute
în apendicele la prezenta anexă.
APENDICE la Anexa nr. IV
1. In Statele Unite este necesară stabilirea cetăţeniei
pentru toţi transportatorii aerieni din SUA care solicită un certificat, o
derogare sau o licenţă de gradul al treilea. Se depune o cerere iniţială de
licenţă într-un registru public oficial, care este prelucrată împreună cu
documentele justificative depuse de solicitant şi de alte părţi interesate.
Departamentul de Transport emite o decizie finală printr-un
ordin bazat pe dosarul public oficial al cazului,
inclusiv pe documentele pentru care s-a acordat prelucrarea în regim de
confidenţialitate. Cererile de confirmare a conformităţii pot fi prelucrate în
mod informai de către Departamentul de Transport sau în conformitate cu
procedura prevăzută pentru cererile iniţiale.
2. Deciziile Departamentului de Transport ţin cont de
diferite antecedente care reflectă, printre altele, caracterul fluctuant al
pieţelor financiare şi al structurilor de investiţii, precum şi
disponibilitatea Departamentului de Transport de a ţine seama de noi abordări
în materie de investiţii străine care sunt în conformitate cu legislaţia din
Statele Unite. Departamentul de Transport colaborează cu solicitanţii în
vederea evaluării formelor de investiţii propuse şi a sprijinirii
solicitanţilor în elaborarea unor tranzacţii în deplină conformitate cu
legislaţia SUA referitoare la cetăţenie, iar solicitanţii se consultă în mod
curent cu personalul Departamentului de Transport înainte de a-şi finaliza
cererile. In orice moment anterior începerii procedurii oficiale, personalul
Departamentului de Transport poate să discute probleme legate de cetăţenie sau
alte aspecte ale tranzacţiilor propuse şi poate face sugestii, dacă este cazul, referitoare la eventuale alternative care ar permite unei tranzacţii propuse să respecte cerinţele legale ale SUA
referitoare la cetăţenie.
3. La stabilirea cetăţeniei şi a conformităţii prin
procedura iniţială sau prin procedura de confirmare, Departamentul de Transport
ia în considerare totalitatea circumstanţelor care afectează compania aeriană
din SUA, iar antecedentele aflate la dispoziţia Departamentului de Transport au
permis evaluarea naturii relaţiei aviatice dintre Statele Unite şi ţările de
origine ale tuturor investitorilor străini. In contextul prezentului acord,
Departamentul de Transport ar trata investiţiile resortisanţilor din UE într-un
mod cel puţin la fel de favorabil ca modul în care sunt tratate investiţiile
resortisanţilor ţărilor partenere cu care are acorduri bilaterale sau
multilaterale „Open-Skies."
4. In Uniunea Europeană, art. 4 alin. (5) din
Regulamentul 2407/92 prevede că Comisia Europeană, acţionând la cererea unui
stat membru, examinează conformitatea cu cerinţele art. 4 şi ia o decizie dacă
este necesar. In luarea unor astfel de decizii, Comisia trebuie să asigure
conformitatea cu drepturile procedurale recunoscute ca principii generale ale
legislaţiei comunitare de către Curtea Europeană de Justiţie, inclusiv cu
dreptul părţilor interesate de a fi ascultate în timp util.
5. In aplicarea actelor cu
putere de lege şi a normelor administrative proprii, fiecare parte trebuie să
asigure tratarea corectă şi rapidă a tranzacţiilor care implică investiţii ale
celeilalte părţi într-una dintre companiile sale aeriene.
ANEXA Nr. V
Cu privire la
franciză şi atribuirea unui nume de marcă
1. Companiile aeriene ale oricăreia dintre părţi au
dreptul să încheie contracte de franciză sau de atribuire de nume de marcă,
inclusiv în ceea ce priveşte condiţiile de protejare a mărcilor şi chestiunile
operaţionale, cu condiţia: să respecte în special actele cu putere de lege şi
normele în vigoare privind controlul; să nu se pună în pericol capacitatea
companiei aeriene de a exista în afara contractului de franciză; să nu se
ajungă astfel la situaţia în care o companie aeriană străină să întreprindă
operaţiuni de cabotaj; şi să se respecte reglementările aplicabile, cum ar fi
dispoziţiile de protecţie a consumatorului, inclusiv cele referitoare la divulgarea
identităţii companiei aeriene care furnizează serviciul. Atâta timp cât aceste
cerinţe sunt respectate, relaţiile apropiate de afaceri şi regimurile de
cooperare dintre companiile aeriene ale oricăreia dintre părţi şi societăţi
străine sunt permise fără ca vreunul dintre următoarele aspecte individuale,
printre altele, ale unei francize sau ale unui contract de atribuire de nume de
marcă să pună probleme de control, cu excepţia situaţiilor speciale:
a) utilizarea şi afişarea unei mărci sau a unei mărci
comerciale specifice a unui francizor, inclusiv menţionarea zonei geografice în
care marca sau marca comercială poate fi utilizată;
b) afişarea culorilor şi a siglei mărcii
francizorului pe aeronava cesionarului, inclusiv afişarea în mod vizibil a unei astfel de mărci de fabricaţie, mărci
comerciale, sigle sau element de identificare similar pe aeronavă şi pe
uniformele personalului;
c) utilizarea şi afişarea mărcii de fabricaţie, a
mărcii comerciale sau a siglei pe instalaţiile şi echipamentele aeroportuare
ale cesionarului sau în asociere cu acestea;
d) menţinerea standardelor de servicii pentru clienţi
concepute în scopuri de marketing;
e) menţinerea standardelor de servicii pentru clienţi
concepute pentru a proteja integritatea mărcii francizate;
f) prevederea unor tarife de licenţă în funcţie de
condiţiile standard de comercializare;
g) prevederea participării la programele de fidelizare, inclusiv la cele bazate pe
acumularea de beneficii; şi
h) prevederea dreptului francizorului sau cesionarului
de a rezilia contractul de franciză sau de atribuire a mărcii şi de a retrage
marca de fabricaţie, cu condiţia ca resortisanţii Statelor Unite sau ai
statelor membre să păstreze controlul asupra companiei aeriene din Statele
Unite sau, respectiv, din Comunitate.
2. Contractele de franciză şi de atribuire a mărcii
sunt independente, dar pot coexista cu un acord de partajare de cod, care
impune deţinerea de către ambele companii aeriene a autorizării adecvate din
partea părţilor, conform prevederilor art. 10 alin. (7) din prezentul acord.
Declaraţie comună
Reprezentanţii Statelor Unite şi cei ai Comunităţii
Europene şi ai statelor sale membre au confirmat faptul că Acordul privind
transportul aerian parafat la Bruxelles la 2 martie 2007 şi prevăzut a fi
semnat la 30 aprilie 2007 va fi autentificat în celelalte limbi, după caz, fie
prin schimb de scrisori, anterior semnării acordului, fie prin decizie a comitetului mixt, ulterior
semnării acordului.
Prezenta declaraţie comună face parte integrantă din
Acordul privind transportul aerian.
Pentru Statele Unite,
John Byerly
18 aprilie 2007
Pentru Comunitatea Europeană şi statele sale membre,
ad referendum
Daniel Calleja
18 aprilie 2007