ORDIN Nr. 6880
din 23 iulie 2008
pentru aprobarea
Mecanismului national de identificare si referire a victimelor traficului de
persoane
ACT EMIS DE:
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 849 din 17 decembrie 2008
Având în vedere Obiectivul specific D.1.1, activitatea
a) din Planul naţional de acţiune 2006-2007 în vederea implementării Strategiei
naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.720/2006,
în temeiul dispoziţiilor art. 7 alin.(4) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ale art. 11 alin.(5) din
Hotărârea Guvernului nr. 366/2007 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu modificările şi
completările ulterioare, ale art. 7 alin.(4) din Hotărârea Guvernului nr.
862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, cu
modificările şi completările ulterioare, ale art. 14 din Hotărârea Guvernului
nr. 381/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei
şi Egalităţii de Şanse, ale art. 5 alin.(5) din Hotărârea Guvernului nr.
1.432/2004 privind atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, cu modificările şi
completările ulterioare, ale art. 4 alin.(5) din Hotărârea Guvernului nr.
100/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe,
cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 76 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 6 alin.(4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi
completările ulterioare,
ministrul internelor şi reformei administrative,
ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului, ministrul sănătăţii publice,
ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse, preşedintele Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, ministrul afacerilor externe,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi ministrul justiţiei emit următorul
ordin:
Art. 1. - Se aprobă Mecanismul naţional de identificare
şi referire a victimelor traficului de persoane, prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul internelor şi reformei administrative,
Cristian David
Ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului,
Cristian Mihai Adomnitei
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului,
Marieta Neagu
Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Laura Codruta Kovesi
Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse,
Paul Păcuraru
Ministrul afacerilor externe,
Lazăr Comănescu
p. Ministrul justiţiei,
Gabriel Tănăsescu,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1
MECANISMUL NAŢIONAL
de identificare si referire a victimelor traficului
de persoane
A. PREAMBUL
Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor
omului şi o atingere adusă demnităţii şi integrităţii fiinţei umane, aşa cum se
afirmă în toate documentele internaţionale în materie, inclusiv în textul
recent al Convenţiei Consiliului Europei, semnată la Varşovia la 16 mai 2005.
România a adoptat gradual, alături de alte state ale lumii şi, în speţă, ale
Uniunii Europene un ansamblu de măsuri legislative destinate construcţiei,
consolidării şi eficientizării continue a dispozitivului naţional, în contextul
consolidării cooperării internaţionale, în scopul prevenirii şi combaterii
acestui fenomen.
Toate naţiunile mileniului III consideră persoana valoarea socială cea mai
importantă pentru societatea modernă. Astfel, pentru Uniunea Europeană
respectarea drepturilor omului reprezintă o condiţie fundamentală a
apartenenţei la aceasta. Nu întâmplător dintre criteriile de aderare a României
la Uniunea Europeană, stabilite la Copenhaga încă din anul 1993, primul este
cel care are în vedere existenţa în statul candidat a unor instituţii stabile care
să garanteze democraţia, statul de drept şi drepturile omului. Chiar în primul
articol Constituţia României consacră printre valorile supreme demnitatea
umană, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane şi dreptatea.
Până în prezent, identificarea victimelor traficului de
persoane se realiza, de la caz la caz, de către diferite instituţii sau
organizaţii, fără să existe un mecanism formal destinat identificării
victimelor traficului de persoane şi referirii acestora.
Prezentul mecanism naţional urmăreşte adoptarea unui
răspuns unitar, coordonat de către toate instituţiile şi organizaţiile
implicate în lupta antitrafic, fapt care conduce la îmbunătăţirea capacităţii
de identificare a victimelor traficului de persoane şi de asigurare a
protecţiei şi asistenţei acestora, indiferent de instituţia sau organizaţia cu
care aceasta intră în contact pentru prima dată. Acesta reprezintă ansamblul de
norme (măsuri şi acţiuni) destinate identificării şi referirii victimelor traficului
de persoane în vederea asigurării nevoilor de asistenţă şi protecţie ale
acestora.
Acest document poate fi modificat în funcţie de
evoluţia şi situaţia traficului de persoane în România şi de implicarea unor
noi instituţii/organizaţii în activităţi directe de combatere a traficului de
persoane şi asistenţă a victimelor acestuia.
B. PRINCIPII
PRINCIPII GENERALE
Activităţile instituţiilor implicate în lupta împotriva
traficului de persoane, desfăşurate în vederea aplicării prezentelor norme, se
realizează cu respectarea principiilor directoare prevăzute în Strategia
naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010, aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.654/2006.
PRINCIPII SPECIALE
Activităţile specifice desfăşurate în baza prezentelor
norme se realizează cu respectarea următoarelor principii speciale:
Respectarea dreptului victimelor la recuperare
fizică, psihologică şi socială
Procesul identificării şi referirii trebuie să aibă în
vedere, pe lângă investigarea infracţiunii de trafic de persoane, şi asigurarea
accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistenţă
specializată.
Principiul egalităţii şi nondiscriminării
Accesul la serviciile de asistenţă
şi protecţie trebuie să fie asigurat tuturor victimelor traficului de persoane
fără restricţie sau preferinţă faţă de rasă, naţionalitate, origine etnică,
limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o
categorie defavorizată, indiferent de decizia victimei de a participa sau nu în
procesul penal.
Principiul participării
Victimele traficului de persoane sunt consultate cu privire la toate deciziile/măsurile care le privesc, respectându-se
dreptul persoanei la autodeterminare.
Principiul continuităţii
Acţiunile şi măsurile întreprinse de instituţiile şi
organizaţiile implicate în procesul identificării şi referirii trebuie
realizate astfel încât să se asigure accesul victimelor traficului de persoane
la serviciile de asistenţă şi protecţie sau la măsurile de reparare în justiţie
a daunelor suferite în urma experienţei de trafic, respectiv identificarea să
fie urmată de referire, fie de către organele de aplicare a legii, fie de furnizorii
de servicii, fie de către instituţiile responsabile pentru asigurarea acestora.
C. CADRUL LEGAL
Instrumentele legislative destinate luptei împotriva
traficului de persoane conţin prevederi specifice în domeniul prevenirii
traficului de persoane, combaterii fenomenului infracţional şi asistenţei şi
protecţiei victimelor traficului de persoane.
Principalele acte normative naţionale în domeniul
traficului de persoane:
1. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările
şi completările ulterioare;
Prin Legea nr. 678/2001 s-au incriminat formele pe care
le poate îmbrăca traficul de persoane, s-a creat cadrul juridic pentru
utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii acestor
fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului,
a familiilor acestora, precum şi a martorilor.
2. Hotărârea Guvernului nr.
299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii
678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane;
3. Legea nr. 39/2003 privind
prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;
4. Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru
asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor;
Legea nr. 211/2004, transpune prevederile următoarelor
instrumente comunitare:
- Decizia-cadru a Consiliului
European 2001/220/JHA privind poziţia victimelor în procedura penală. Această
decizie, având la bază titlul VI din Tratatul asupra
Uniunii Europene, permite victimelor infracţiunilor să
solicite daune de la făptuitor în cursul procedurilor penale;
- Directiva Consiliului
2004/80/CE din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracţiunilor;
- Convenţia europeană privind
compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983);
- Recomandarea Consiliului
Europei nr. R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al
procedurii penale.
- Comunicarea Comisiei Europene „Victimele
infracţiunilor în Uniunea Europeană - Reflecţii privind standarde si
acţiune" (14 iulie 1999);
- Cartea verde „Compensarea
victimelor infracţiunilor" a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).
Legea instituie 4 categorii de măsuri care se adresează
în mod direct nevoilor victimei (printre care şi victimele infracţiunilor
prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare:
a) informarea victimelor infracţiunilor cu privire la
drepturile lor;
b) consilierea psihologică;
c) asistenţa juridică gratuită;
d) compensarea financiară de
către stat a victimelor unor infracţiuni.
• Consilierea psihologică se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute în Legea nr.
678/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Mecanismul instituţional
prin care se asigură consilierea psihologică a victimelor este reprezentat de
serviciile de probaţiune care funcţionează pe lângă tribunale. In cadrul
acestor servicii, consilierea psihologică se asigură, în mod gratuit, pentru o
perioadă de cel mult 3 luni, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vârsta
de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni. Desigur, servicii pentru
consilierea psihologică a victimelor infracţiunilor şi pentru asigurarea altor
forme de asistenţă a acestora pot fi constituite şi de organizaţiile
neguvernamentale, independent sau printr-un parteneriat cu autorităţile administraţiei
publice. In acest scop, organizaţiile neguvernamentale pot beneficia, în
condiţiile legii, de subvenţii de la bugetul de stat.
• Asistenţa juridică gratuită se acordă în primul rând victimelor directe ale
infracţiunilor, dar şi victimelor indirecte ale unor infracţiuni grave (soţul,
copiii şi cei aflaţi în întreţinerea victimelor directe decedate prin
săvârşirea infracţiunilor). Aceste măsuri de acordare a asistenţei juridice
gratuite se adaugă celor din dreptul comun, unde se prevede cu caracter de
regulă generală că în cazul în care este necesară acordarea asistenţei
juridice, iar persoana în cauză nu are un apărător ales şi nici mijloace
materiale pentru a-şi putea procura o apărare calificată, instanţa va declanşa
procedura de desemnare a unui apărător din oficiu, care va acorda asistenţă
juridică gratuită.
• Compensaţia financiară. Legea stabileşte mai multe categorii de condiţii pentru acordarea
compensaţiei financiare victimelor directe şi indirecte ale infracţiunilor
menţionate, printre care şi sesizarea organelor de urmărire penală cu privire
la săvârşirea infracţiunii, în anumite termene, având în vedere faptul că
raţiuni de echitate impun compensarea financiară a victimelor care îşi aduc o
minimă contribuţie pentru constatarea la timp a infracţiunilor (victimele care
nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de
a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii).
Legea reglementează şi posibilitatea acordării unui avans din compensaţia
financiară pentru victimele infracţiunilor aflate într-o situaţie financiară
precară.
Legea nr. 211/2004 acordă posibilitatea victimelor de a
solicita prin intermediul Ministerului Justiţiei compensaţie financiară
(inclusiv pentru victimele infracţiunilor privind traficul de persoane) şi
stabileşte modalităţile prin care o victimă poate obţine compensaţia financiară
în situaţia săvârşirii unei infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al
Uniunii Europene, altul decât cel în care victima locuieşte în mod legal;
5. Hotărârea Guvernului nr.
1.295/2004 privind aprobarea Planului naţional de acţiune pentru prevenirea şi
combaterea traficului de copii;
6. Hotărârea Guvernului nr.
1.584/2005 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale
împotriva Traficului de Persoane, cu modificările şi completările ulterioare;
7. Hotărârea Guvernului nr.
1.654/2006 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de
persoane 2006- 2010;
8. Hotărârea Guvernului nr.
1.720/2006 privind aprobarea Planului naţional de acţiune 2006-2007 în vederea
implementării Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru
perioada 2006-2010.
Principalele documente internaţionale relevante în domeniul traficului de persoane:
- Convenţia Naţiunilor Unite
împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15
noiembrie 2000, ratificată prin Legea nr. 565/2002;
România a semnat la data de 14 decembrie 2000, la
Palermo, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate şi cele două protocoale ale sale,
adoptate la New York la 15 noiembrie 2000:
• Protocolul privind
prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al
femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate;
• Protocolul împotriva
traficului ilegal de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare,
adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale
organizate.
- Convenţia Consiliului Europei
privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, ratificată prin Legea nr.
300/2006.
România a semnat Convenţia Consiliului Europei cu
privire la acţiunile de combatere a traficului de fiinţe umane, încheiată între
statele membre ale Consiliului Europei la Varşovia la 16 mai 2005.
Principalele obiective ale acestei convenţii sunt:
• prevenirea şi combaterea
traficului de fiinţe umane, cu garantarea respectării principiului egalităţii
între bărbaţi şi femei;
• protecţia drepturilor
fundamentale ale victimelor traficate, prin oferirea unui cadru legal referitor
la protecţia şi asistarea victimelor şi martorilor, precum şi la asigurarea
eficienţei procesului penal;
• consolidarea cooperării
internaţionale în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.
- Planul Uniunii Europene
privind cele mai bune practici, standarde şi proceduri pentru combaterea şi
prevenirea traficului de fiinţe umane, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene din 9 decembrie 2005.
D. DEFINIŢII OPERAŢIONALE
Traficul de persoane1 - recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea
unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere,
prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de
imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori
prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase
pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Victima traficului de persoane - în sensul prezentului mecanism naţional conceptul de victimă a
traficului de persoane desemnează orice persoană fizică despre care există
informaţii că a suferit o vătămare fizică sau psihică, o suferinţă emoţională,
o pierdere economică sau o vătămare gravă a drepturilor sale fundamentale, prin
acţiuni sau inacţiuni care încalcă legislaţia penală în materia prevenirii şi
combaterii traficului de persoane.
Victima traficului de
persoane asistată - persoană vătămată prin
săvârşirea infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 678/2001, cu modificările şi
completările ulterioare, care beneficiază de un serviciu de asistenţă.
Identificarea victimelor traficului de persoane - procesul de constatare a faptului că o
persoană este victimă a traficului de persoane. Identificarea se poate realiza
în mod formal, de către organele judiciare, în urma activităţilor de cercetare
penală, precum şi de către furnizorii de servicii sociale, prin anchete
sociale, dar şi în mod informai, prin analiza indicatorilor care pot oferi
indicii referitoare la existenţa unui posibil caz de trafic de persoane.
1 Art. 12 alin. (1)
din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane,
cu modificările şi completările ulterioare.
Referirea victimelor traficului de persoane - în sensul prezentului mecanism naţional, conceptul de referire a
victimei traficului de persoane se referă la încredinţarea acesteia către
furnizorii de servicii de protecţie şi asistenţă.
Asistenţa în tranzit/în regim de urgenţă - ansamblul de măsuri şi acţiuni întreprinse de către o instituţie
sau organizaţie începând din momentul identificării victimelor traficului de
persoane şi până la momentul clarificării situaţiei sale şi al intrării într-un
program de asistenţă şi protecţie.
Serviciile de protecţie şi asistenţă a victimelor
traficului de persoane - totalitatea serviciilor
de asistenţă specializate acordate victimelor traficului de persoane prevăzute
de normele legale în vigoare. Furnizorii de servicii sociale pot acorda
servicii sociale de asistenţă specializată, cu sau fără găzduire, aşa cum este
prevăzut în Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială.
Mecanismul naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane - ansamblul de măsuri şi acţiuni întreprinse în coordonare de către
instituţiile statului şi diferite organizaţii neguvernamentale, destinate
protejării drepturilor fundamentale ale victimelor traficului de persoane şi
asigurării nevoilor de asistenţă şi protecţie ale acestora2.
E. MODALITĂŢI DE
IDENTIFICARE A VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE
Identificarea victimelor traficului de persoane trebuie
să ţină cont de două perspective majore:
• perspectiva legală;
• perspectiva victimologică.
E.1. Perspectiva
legală
Pentru a putea determina dacă o persoană este sau nu
victima traficului de persoane este necesar mai întâi să determinăm ceea ce
constituie infracţiunea de trafic de persoane.
In România, definiţia infracţiunii de trafic de
persoane este prevăzută în art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, cu
modificările şi completările ulterioare. Astfel, constituie infracţiunea de
trafic de persoane „recrutarea, transportarea,
transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin
ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă
ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea
consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării acestei persoane (...)", iar art. 13 prevede: „Recrutarea,
transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori (...)."
Un instrument legislativ suplimentar îl constituie
Legea nr. 565/2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea,
reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi
copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal
de migranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia
Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate
la New York la 15 noiembrie 2000.
Astfel, art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al
femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, prevede:
„Art. 3. -In termenii prezentului protocol
a) expresia trafic de persoane
indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare de recurgere sau prin recurgere la forţă ori la alte
forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau
de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăţi ori
avantaje pentru a obţine consimţămîntul unei persoane având autoritate asupra
alteia în scopul exploatării. Exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin
prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau
serviciile forţate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau
prelevarea de organe.
b) consimţământul unei victime
a traficului de persoane pentru exploatarea amintită, astfel cum este enunţată
la lit. a) din prezentul articol, este indiferent atunci când unul din oricare
dintre mijloacele enunţate la lit. a) a fost folosit;
c) recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este
considerată trafic de persoane, chiar dacă aceştia nu fac apel la niciunul
dintre mijloacele menţionate la lit. a) din prezentul articol;
d) termenul copil indică
orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani."
Fenomenul traficului de persoane trebuie analizat din perspectiva următoarelor aspecte:
• Acţiunile:
- Recrutarea poate fi
materializată în propunerea care se face victimei în faza iniţială a procesului
de traficare. Această propunere, de obicei, se dovedeşte a fi în final o
promisiune falsă, fie legată de obiectul sau natura muncii, destinaţia
călătoriei victimei, condiţiile în care se va afla, va fi ţinută ori va munci
sau de locul desfăşurării activităţii. Recrutarea poate fi realizată de către
una sau mai multe persoane fizice ori juridice, în mod direct sau prin
intermediul unui anunţ, prin intermediul mass-mediei sau al internetului,
utilizându-se una ori mai multe dintre mijloacele enumerate mai jos.
- Transportarea implică
deplasarea victimei de către traficanţi (intermediari sau transportatori) din
locul de origine sau de unde a avut loc recrutarea către locul de destinaţie,
unde va avea loc exploatarea. Nu este obligatoriu ca transportarea să fie
realizată peste frontiera de stat.
- Transferarea sau vânzarea poate avea loc în situaţia în care victima este dată de către
recrutor unui intermediar pentru transportare şi/sau mai departe persoanei
fizice sau juridice pentru exploatare. Transferarea poate fi însoţită de plata
unei sume de bani, bunuri materiale sau de altă natură. Totodată, sunt şi
cazuri când transferul şi/sau vânzarea sunt realizate de către persoana fizică
sau juridică care a exploatat prima dată victima, aceasta fiind transferată
şi/sau vândută unei alte persoane/grupări care o va exploata în continuare.
- Adăpostirea sau cazarea poate fi realizată de către recrutor, intermediari sau persoana
fizică ori juridică care exploatează victima, aceasta putând fi ţinută într-o
locuinţă, hotel, spaţii improvizate etc.
- Primirea persoanei sau
persoanelor destinate obiectului exploatării are loc în contextul transferului
sau al vânzării;
Există şi situaţii când toate acţiunile prezentate mai
sus sunt realizate de către aceeaşi persoană.
• Mijloacele: prin
ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă
ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei
persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea,
acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea
consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul
exploatării acestei persoane;
2 „National Referral
Mechanism - Joining efforts to protect the rights of trafficked persons. A
practicai handbook", OSCE - ODIHR, 2004.
• Scopul: exploatarea
unei persoane prin următoarele forme: executarea unei munci sau îndeplinirea de
servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de
muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte
procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, folosirea unei
persoane pentru săvârşirea de diferite infracţiuni, obligarea la practicarea
prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării
de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală, prelevarea de
organe3.
Aspectele anterior menţionate
se pot regăsi şi în cadrul altor infracţiuni, caz în care trebuie avute în
vedere următoarele:
• acţiunile: atât traficanţii de persoane, cât şi cei implicaţi în traficul de
migranţi realizează acţiuni de transportare, transferare şi adăpostire a persoanelor;
• mijloacele: persoanele
implicate în traficul de migranţi nu recurg de obicei la mijloacele de
constrângere, manipulare sau înşelăciune care se regăsesc în cazul infracţiunii
de trafic de persoane. Totodată, aceste mijloace luate separat pot face
obiectul altor infracţiuni, de exemplu: ameninţare, vătămare corporală, lipsire
de libertate, înşelăciune;
• scopul: exploatarea
sau intenţia de a supune o persoană unei forme de exploatare este considerată a
fi elementul-cheie pentru identificarea victimelor
traficului de persoane4.
Referitor la aspectele relevate, în cazul infracţiunii
de trafic de minori apare o diferenţiere, în sensul că pentru aceasta sunt
necesare numai două dintre aspectele menţionate în cazul infracţiunii de trafic
de persoane, respectiv acţiunile de recrutare, transportare, transferare,
găzduire sau primire a unui minor, în scopul ori în vederea exploatării.
E.2. Perspectiva
victimologică
Această perspectivă trebuie să ţină cont de
circumstanţele şi particularităţile fiecărui caz.
Spre deosebire de victimele traficului de migranţi,
victimele traficului de persoane pot fi victime ale violenţei fizice sau
sexuale, drepturile şi libertăţile le sunt negate ori nerespectate, sunt supuse
exploatării pe perioade mai scurte sau mai îndelungate de timp, în scopul
practicării prostituţiei ori a muncii ilegale sau în scopul comiterii
diferitelor infracţiuni ori al prelevării de organe, ţesuturi şi celule.
Toate aceste caracteristici şi consecinţele în plan
psihosocial ce apar ca urmare a unei experienţe traumatizante sunt prezente în
cazul victimelor traficului de persoane, iar particularităţile fiecărui caz vor
furniza indiciile pentru identificarea informală a unui posibil caz de trafic
de persoane.
E.3. Indicatori pentru identificarea victimelor
traficului de persoane
Identificarea victimelor traficului de persoane
constituie prima etapă a mecanismului de identificare şi referire, scopul
acesteia fiind de a constata dacă o persoană este sau nu victima traficului de
persoane şi de a asigura, în acest caz, accesul la servicii specializate de
asistenţă şi protecţie.
Identificarea presupune stabilirea unui prim contact cu
persoana presupusă a fi victimă a traficului de persoane, analiza indicatorilor
care pot ajuta instituţia/organizaţia care a venit în contact cu aceasta să
determine existenţa unei posibile situaţii de trafic de persoane şi realizarea
doar de către personal specializat a unui prim interviu care poate să
stabilească prezenţa elementelor traficului de persoane.
Anexa, care face parte
integrantă din prezentul mecanism naţional, conţine Lista indicatorilor ce pot
fi folosiţi pentru evaluarea iniţială a unei posibile situaţii de trafic de
persoane sau pentru identificarea unei prezumtive victime a traficului de
persoane. Aceştia nu se
substituie definiţiei traficului de persoane, ci constituie numai indicii care pot să declanşeze
mecanismul de identificare şi referire.
Indiferent de locul identificării şi de instituţia sau
organizaţia care a venit în prim contact cu victima, următorii indicatorii pot
fi luaţi în calcul pentru identificarea unei posibile victime a traficului de
persoane5:
1. Sex
Traficul în scopul exploatării sexuale este considerat
a fi cea mai răspândită formă a traficului de persoane, ce afectează, în
principal, persoanele de sex feminin, adulţi şi copii. Totuşi, există şi
victime ale traficului de persoane de sex masculin, în special adolescenţi. De
aceea, evaluarea indicatorilor de vârstă şi sex trebuie să fie realizată
împreună sau în interdependenţă pentru o mai bună identificare a victimelor
traficului de persoane sau a tipului de exploatare la care acestea au fost
supuse.
2. Vârstă
Cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât este mai
puţin probabil că ar putea fi un caz de trafic în scopul exploatării sexuale,
care constituie în continuare principala formă de exploatare. De exemplu, este
mai probabil ca traficanţii să urmărească cu predilecţie persoanele tinere sau
a căror vârstă este mai mică de 30 de ani, deoarece cererea pentru persoane de
o astfel de categorie de vârstă este mai mare.
Aceeaşi regulă se aplică şi traficului în scopul
exploatării prin muncă sau sclavie, deoarece cu cât este victima mai în vârstă,
cu atât este mai puţin productivă.
Persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani se pot
regăsi în toate categoriile de trafic.
3. Caracteristicile sociale
Identificarea victimelor traficului de persoane trebuie
să urmărească în egală măsură identificarea anumitor factori care au condus sau
au contribuit la intrarea persoanei în procesul traficului de persoane.
Traficanţii se bazează pe manipularea următorilor factori: sărăcia,
discriminarea şi lipsa de oportunităţi de angajare sau educaţie, marginalizarea
socială, neglijenţa şi abuzul din partea familiei, insuficienta cunoaştere a
drepturilor, obligaţiilor şi reglementărilor din domeniul migraţiei şi al
accesului la libera circulaţie.
4. Documentele
Lipsa documentelor de identitate personale sau prezenţa
lor între bunurile persoanelor bănuite de săvârşirea infracţiunii de trafic de
persoane ori prezenţa unui document de călătorie temporar la reîntoarcerea în
ţară a unei persoane poate să constituie un indiciu în identificarea unei
posibile victime a traficului de persoane.
Totodată, utilizarea unui alt nume sau a unui apelativ
de către persoana identificată şi folosirea unui/unor act(e) de identitate sau
document(e) de călătorie alterat(e) sau falsificat(e) pot să constituie un
indiciu suplimentar pentru constatarea unei posibile situaţii de trafic.
5. Locul unde a fost găsită/identificată sau locul unde s-a aflat anterior persoana
Locul în care persoana a fost găsită sau s-a aflat
anterior identificării de către o instituţie ori organizaţie constituie un
indiciu important, de exemplu: anumite zone, fie de la periferie, fie din oraş,
cunoscute ca fiind locuri unde se oferă sau se cumpără servicii sexuale,
cluburile de noapte sau hotelurile, gările ori punctele de trecere a
frontierei.
3 Conform art. 2 din
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu
modificările şi completările ulterioare.
4 „Guide to the new
UN trafficking protocol" de Janice G. Raymond, Coalition Against
Trafficking in Women, SUA, 2001.
5 „The IOM
Handbookon Direct Assistance for Victims of Trafficking" (Manualul OIM
pentru asistenţa victimelor traficului de persoane),
IOM, Geneva, 2007.
6. Circumstanţele în care a fost identificată
persoana
Circumstanţele în care persoana/victima a fost
identificată constituie întotdeauna un element important în evaluarea unei
posibile situaţii de trafic.
De exemplu: modul de trecere a
frontierei a constituit în trecut un indicator important în identificarea unei
posibile victime a traficului de persoane sau în găsirea unor femei în urma
unor razii efectuate de către organele de poliţie într-un apartament deţinut de
persoane despre care se ştie că sunt implicate în activităţi de proxenetism sau
persoanele fără documente de identitate şi care nu cunosc foarte bine locul în
care se află, identificate în urma unei razii, persoanele în compania cărora se
află sau cele care au fost găsite în condiţii mizere, fără bani asupra lor,
deşi din declaraţiile lor reiese faptul că se aflau în locul respectiv pentru a
munci, dar nu cunosc oraşul/locul în care se află, pot să constituie indicii
care să determine luarea în considerare a unui posibil
caz de trafic de persoane.
7. Semne care pot să
indice prezenţa unei forme de abuz
Orice semn al unei traume fizice sau psihice poate
constitui un indiciu pentru identificarea ori diferenţierea unui caz de trafic
de persoane.
Victimele traficului de
persoane, spre deosebire de victimele traficului de migranţi, sunt supuse unor
forme de abuz şi constrângere ale căror consecinţe pot fi documentate şi
utilizate, inclusiv în vederea probării săvârşirii infracţiunii de trafic de
persoane. Astfel, persoana identificată poate să prezinte diferite echimoze,
plăgi care pot fi semnele unui posibil abuz fizic sau să reclame că a fost
supusă abuzului sexual. Totodată, persoana identificată poate să fie apatică,
absentă, să dea impresia că nu înţelege foarte clar ceea ce i se cere ori ceea
ce i se explică, să izbucnească în plâns de fiecare dată când este abordată sau
să aibă dificultăţi în a-şi reaminti cu exactitate ce i s-a întâmplat.
Pot exista şi situaţii în care persoana
identificată/presupusa victimă a traficului de persoane să reacţioneze cu
neîncredere şi chiar iritare faţă de cei care au intervenit în scoaterea ei din
mediul în care se afla şi să nege chiar situaţia de abuz în care s-ar fi aflat.
Majoritatea victimelor traficului de persoane şi în
special cele supuse exploatării prin muncă prezintă, în perioada imediată
ieşirii din trafic, semne ale privării de somn, hrană şi ale epuizării fizice
la care au fost supuse.
8. Evaluarea şi, respectiv, opinia unei alte
instituţii sau organizaţii
Opinia şi evaluarea realizată de către o altă instituţie/organizaţie
implicată în lupta antitrafic sau cu atribuţii legale în domeniu trebuie luate
în considerare în procesul identificării şi referirii pentru asigurarea
continuităţii şi transparenţei procesului decizional.
Fiecare dintre aceşti indicatori, dacă ar fi
consideraţi separat sau prezenţa lor ar fi evaluată independent unul de
celălalt, ar putea conduce la identificarea altor categorii de victime ori
situaţii. De aceea, când se are în vedere un posibil caz de trafic de persoane,
este importantă urmărirea tuturor indicatorilor în momentul evaluării.
Totodată, aceşti indicatori trebuie folosiţi în scopul
semnalării unei posibile situaţii de trafic şi iniţierii mecanismului de
referire şi nu se vor substitui modalităţilor de investigare a infracţiunii de
trafic de persoane.
Chiar dacă identificarea formală (respectiv,
intervievarea detaliată) nu poate fi realizată într-o fază iniţială sau
ulterioară stabilirii unui prim contact, se va face o analiză pe baza
indicatorilor prezentaţi în anexa la preentul mecanism naţional. Dacă în urma
analizei efectuate se constată existenţa unui posibil caz de trafic de
persoane, presupusa victimă a traficului de persoane va beneficia de o perioadă
de recuperare şi reflecţie de până la 90 de zile.
E.4. Intervievarea victimelor traficului de persoane
Intervievarea victimelor traficului de persoane
constituie modalitatea formală de identificare a unei
victime a traficului de persoane.
In funcţie de instituţia sau organizaţia care
realizează intervievarea persoanei presupuse a fi victimă a traficului de
persoane, interviul poate să îndeplinească două funcţii importante şi
distincte:
- funcţia de strângere a
probelor necesare constatării infracţiunii de trafic de persoane, situaţie în
care intervievarea victimei poate rezulta în luarea unei declaraţii în calitate
de parte vătămată sau în calitate de martor;
- funcţia de evaluare a nevoilor de asistenţă şi
protecţie a victimelor traficului de persoane, situaţie în care intervievarea
victimei vizează cunoaşterea nevoilor acesteia, respectiv strângerea de
informaţii necesare pregătirii măsurilor de asistenţă şi protecţie care se vor
lua în acel caz.
Orice reprezentant al
instituţiei sau organizaţiei implicate în procesul de identificare a victimelor
traficului de persoane care urmăreşte realizarea unui interviu va respecta
următoarele recomandări, aşa cum au fost elaborate de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii6, şi totodată va solicita acordul persoanei pentru realizarea
interviului:
1. Să nu faci rău.
Abordează fiecare victimă a traficului de persoane sau
situaţie ca şi când ar exista riscul major de a cauza un rău acesteia. Nu
intervieva victima dacă interviul va înrăutăţi situaţia acesteia pe termen
scurt sau lung.
2. Cunoaşte-ţi subiectul şi
evaluează riscurile. Documentează-te asupra riscurilor asociate traficului de persoane şi cunoaşte cazul fiecărei
persoane înainte de a realiza un interviu.
3. Pregăteşte informaţiile
necesare referirii victimei.
Să nu faci promisiuni pe care nu le poţi ţine.
Fii pregătit să oferi informaţii în limba maternă a
victimei sau în cea utilizată în zona respectivă, cu privire la servicii de
asistenţă juridică, de sănătate, adăpost, asistenţă socială şi măsuri de
protecţie şi să ajuţi cu referirea către acestea, dacă acest lucru este
solicitat.
4. Selectează şi pregăteşte în mod corespunzător
interpreţii şi colaboratorii.
Cântăreşte riscurile şi beneficiile asociate folosirii
serviciilor unor interpreţi angajaţi, ale colaboratorilor sau ale altor persoane
şi implementează metode adecvate de pregătire a acestora şi de realizare a
interviului.
5. Asigură anonimitatea şi confidenţialitatea.
Protejează identitatea persoanei intervievate şi confidenţialitatea
pe toată durata procesului de intervievare - din momentul în care ea este
identificată/contactată până când detaliile legate de caz sunt făcute publice.
6. Obţine consimţământul dat în
cunoştinţă de cauză. Verifică dacă fiecare persoană intervievată înţelege în
mod clar conţinutul şi scopul
interviului, scopul sau destinaţia informaţiilor furnizate, dreptul de a nu
răspunde la întrebări, dreptul de a încheia interviul în orice moment şi
dreptul de a impune restricţii asupra modului de folosire a informaţiei.
7. Ascultă şi respectă opinia fiecărei persoane
referitoare la situaţia acesteia şi la riscurile la adresa siguranţei sale.
6 WHO, „Ethical and
Safety Recommendations for Interviewing Trafficked Women" (Organizaţia
Mondială a Sănătăţii „Recomandări etice şi de siguranţă pentru intervievarea
femeilor, victime ale traficului de persoane"), Geneva, 2003.
Acceptă faptul că fiecare persoană are griji diferite
şi că modul în care aceasta le percepe pot să difere de modul în care o altă
persoană le-ar evalua sau considera.
8. Nu retraumatiza/revictimiza victima.
Nu pune întrebări cu intenţia de a provoca o stare de
disconfort emoţional. Fii pregătit să reacţionezi în mod corespunzător la
suferinţa unei persoane şi să remarci punctele ei tari.
9. Fii pregătit pentru a
interveni în caz de urgenţă.
Fii pregătit să reacţionezi dacă persoana spune că este
în pericol iminent.
10. Foloseşte bine informaţiile
strânse.
Foloseşte informaţiile oferite astfel încât să fie în
beneficiul unei persoane sau astfel încât să îmbunătăţească politicile şi
măsurile luate pentru victimele traficului de persoane în general.
Interviul destinat identificării elementelor traficului
de persoane sau planificării asistenţei necesare în acel caz va fi realizat
numai de către personalul specializat sau de reprezentanţii acelor instituţii
şi/sau organizaţii cu responsabilităţi directe în domeniul combaterii
traficului de persoane şi al asistenţei victimelor.
In măsura în care informaţiile obţinute în urma
interviului sunt necesare îndeplinirii şi a altor atribuţii de către alte
instituţii/organizaţii partenere, se va realiza schimbul/transferul de
informaţii necesar acestora astfel încât să se evite intervievarea repetată a
victimei atunci când se va solicita furnizarea de
categorii similare de date.
E.5. Modalităţi
concrete de identificare şi repatriere a victimelor traficului de persoane
Din analiza rapoartelor publicate în domeniul
traficului de persoane şi pornind de la atribuţiile şi responsabilităţile
legale ce revin anumitor instituţii, se pot diferenţia mai multe modalităţi de
identificare a victimelor traficului de persoane:
• prin intermediul organelor judiciare:
Acţiunile organelor de poliţie sunt considerate a fi
principala modalitate de identificare a victimelor
traficului de persoane.
Procesul identificării din perspectiva organelor
judiciare are loc în contextul activităţilor de urmărire penală, care vizează
strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii de trafic de
persoane, precum şi în contextul acţiunilor specifice de aplicare a legii:
acţiuni informative, de investigare.
In urma acţiunilor specifice întreprinse de organele
judiciare se poate identifica victima traficului de persoane prin intervievarea
şi luarea unei declaraţii persoanei despre care există indicii că ar fi fost
supusă traficului de persoane, iar persoana identificată ca fiind victimă a
traficului de persoane poate să se constituie în parte vătămată sau în martor
la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
Identificarea victimelor
traficului de persoane poate să aibă loc şi la frontiera de stat a României, în
situaţia în care cetăţenii români pot fi expulzaţi sau returnaţi de pe
teritoriul altor state, în eventualitatea în care nu îndeplinesc condiţiile de
intrare pe teritoriul acelui stat, au fost depistaţi încălcând anumite
prevederi legale ale statului respectiv, sunt consideraţi a fi migranţi
ilegali, chiar dacă faptele de care aceştia s-ar face vinovaţi ar fi putut fi
rezultatul experienţei de trafic de persoane la care aceştia au fost supuşi.
La intrarea în ţară, acestor persoane li se iau
declaraţii de către ofiţeri ai poliţiei de frontieră, existând posibilitatea ca
unele dintre aceste persoane să fie identificate ca fiind victime ale
traficului de persoane;
• prin
intermediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României în
străinătate:
De cele mai multe ori, victimelor traficului de
persoane le sunt luate sau distruse documentele de identitate şi călătorie sau
se află pe teritoriul statului unde au fost traficate fără a dispune de
resursele materiale necesare reîntoarcerii în ţara de origine.
Cetăţenii români, victime ale traficului de persoane,
aflaţi pe teritoriul altui stat, pot solicita direct asistenţa misiunii
diplomatice sau oficiului consular al României7.
• prin intermediul TelVerde:
Prin intermediul serviciului TelVerde pot fi preluate
şi referite solicitări de asistenţă din partea victimelor traficului de
persoane sau sesizări cu privire la posibila săvârşire a infracţiunii de trafic
de persoane.
In România, serviciul este oferit prin intermediul unei
linii telefonice gratuite înfiinţate în cadrul Agenţiei Naţionale împotriva
Traficului de Persoane, destinată publicului larg şi în special victimelor
traficului de persoane sau persoanelor care au cunoştinţă despre existenţa unei
posibile situaţii de trafic de persoane;
• alte modalităţi
de identificare a victimelor traficului de persoane:
Există şi situaţii în care victimele traficului de
persoane pot fi identificate
şi referite instituţiilor/organizaţiilor implicate în mecanismul formal de identificare
şi referire de către cetăţeni, poate chiar foşti clienţi, inspectori ai
serviciilor teritoriale de muncă, personal din spitale sau din alte unităţi
sanitare, instituţii şcolare sau comunitate.
In aceste situaţii, este important ca acea persoană care
a fost identificată de către categoriile mai sus menţionate să fie referită
instituţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale implicate în mecanismul formal
de identificare şi referire, în vederea asigurării nevoilor de asistenţă şi
protecţie;
• repatrierea victimelor traficului de persoane:
Repatrierea victimelor traficului de persoane se face
cu respectarea dispoziţiilor Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi
pedepsirea traficului de persoane la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva
criminalităţii transnaţionale organizate, ratificată prin Legea nr. 565/2002.
Procedura repatrierii victimelor traficului de persoane
poate fi realizată şi prin intermediul Organizaţiei Internaţionale pentru
Migraţie - OIM, prin
misiunile sale, şi în cadrul programului de asistenţă şi repatriere voluntară a
victimelor traficului de persoane, prin intermediul unei organizaţii
neguvernamentale, al misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României
în străinătate ori al reprezentanţilor autorităţilor statului, atât a celui „de
primire", cât şi a celui de origine, şi, în special, prin intermediul
reprezentanţilor autorităţilor responsabile pentru protecţia drepturilor
copilului, în situaţia în care victimă a traficului de
persoane este un minor.
Personalul reprezentanţelor sau misiunilor consulare va
acorda asistenţă victimelor traficului de persoane în vederea obţinerii unui
document de călătorie care să permită repatrierea acestora şi va identifica
resursele necesare şi/sau organizaţiile care să asigure reîntoarcerea acestor
victime în ţară.
F. PROCEDURI DE REFERIRE
Tuturor instituţiilor şi organizaţiilor implicate în
procesul de referire le revine obligaţia de a colabora în vederea luării
măsurilor de protecţie şi asistenţă consecutive identificării unei victime a
traficului de persoane. Fiecare dintre acestea trebuie să desemneze cel puţin
câte un reprezentant al instituţiei/organizaţiei implicate în mecanismul de
identificare şi referire, iar datele de contact ale acestuia trebuie comunicate
partenerilor instituţionali.
7 Conform art. 28
din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane,
cu modificările şi completările ulterioare şi art. 21 din Hotărârea Guvernului
nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii
nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
In funcţie de instituţiile şi organizaţiile implicate
în lupta antitrafic şi de locul şi modul în care a avut loc identificarea
victimei traficului de persoane, se pot distinge următoarele proceduri şi
modalităţi concrete de referire a victimelor traficului de persoane:
1. Victima este identificată
de către organele judiciare, respectiv structuri
specializate ale poliţiei, cu atribuţii în domeniul traficului de persoane:
direcţia, brigăzile şi serviciile de combatere a criminalităţii organizate,
poliţia judiciară, poliţia de frontieră, birouri şi servicii DIICOT.
Victima are dreptul de a fi informată cu privire la
dreptul la asistenţă juridică, drepturile procesuale, precum şi la alte
drepturi conform art. 4 din Legea nr. 211/2004.
Referirea victimei către instituţia sau organizaţia
responsabilă pentru coordonarea activităţilor de acordare a asistenţei şi
monitorizare a acestora se desfăşoară astfel:
• structurile specializate ale
poliţiei - IGPR, prin DCCO, BCCO, SCCO şi IGPF: vor contacta reprezentantul
regional al ANITP în vederea evaluării nevoilor de asistenţă ale victimei şi
menţinerea contactului cu aceasta;
• alte structuri din sistemul
de apărare naţională şi ordine publică - poliţie de investigaţii criminale,
poliţie transporturi, poliţie ordine publică, jandarmerie: vor sesiza celelalte
structuri specializate ale poliţiei şi/birouri şi servicii DIICOT;
• reprezentantul centrului regional al ANITP:
- va realiza evaluarea iniţială a victimei pentru
identificarea nevoilor de asistenţă specializată ale victimei şi, cu acordul
persoanei, va asigura referirea imediată a acesteia pentru asistenţă în regim
de urgenţă. Se va desemna un responsabil de caz care va monitoriza asistenţa
acordată victimei şi va menţine legătura cu aceasta în vederea pregătirii
victimei pentru toate etapele necesare desfăşurării procesului penal. Numele
responsabilului de caz din partea centrului regional al ANITP va fi comunicat partenerilor
instituţionali;
- va anunţa furnizorul de servicii sociale şi va
transmite acestuia, cu acordul persoanei, informaţiile necesare pregătirii
intervenţiei de caz;
- va asigura victimei suportul necesar pentru prezentarea în vederea audierii acesteia de către organele judiciare;
• structurile specializate ale poliţiei:
- la solicitarea reprezentantului centrului regional al
ANITP vor realiza evaluarea de risc a cazului în vederea stabilirii măsurilor
de protecţie;
- vor oferi consilierea tactică
necesară transportării victimei în condiţii de securitate, în funcţie de
nevoile de asistenţă şi protecţie stabilite în urma evaluării cazului.
2. Victima a fost referită
şi repatriată de către OIM
Misiunea OIM România întâmpină victima
înainte de punctul de trecere a frontierei de stat şi,
în cazul în care persoana acceptă să fie găzduită într-un adăpost pentru o
perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp şi să participe la un program de
asistenţă specializată, se realizează referirea victimei către serviciile de
asistenţă specializată. Reprezentantul OIM:
- va anunţa reprezentantul
centrului regional al ANITP despre repatrierea victimei traficului de persoane;
- va discuta cu victima posibilitatea colaborării cu
organele judiciare.
In situaţia în care victimei nu i se va putea acorda
asistenţă în tranzit, va fi anunţat reprezentantul centrului regional al ANITP
pentru preluarea victimei şi asigurarea accesului
acesteia la alte servicii de asistenţă în comunitatea de provenienţă.
3. Victima este identificată
de către o organizaţie nequvernamentală (ONG)
internaţională şi victima este repatriată
şi referită către o ONG din România.
In situaţia în care victima a fost identificată de
către o ONG dintr-o altă ţară, reprezentantul ONG din România va întâmpina
victima la punctul de trecere a frontierei sau în locul convenit cu partenerul
de referire. In funcţie de acordul victimei de a participa sau nu la un program
de asistenţă fie din partea acelei ONG, fie din partea altei organizaţii sau
instituţii şi în funcţie de particularităţile cazului, victima va fi inclusă
într-un program de asistenţă specializat.
Reprezentantul ONG sau al serviciului public
specializat pentru asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane:
- va anunţa reprezentantul centrului
regional al ANITP pentru coordonarea activităţilor de acordare a asistenţei şi
monitorizare a situaţiei victimei şi pentru luarea acesteia în evidenţă;
- va discuta cu victima posibilitatea colaborării cu
organele judiciare.
4. Victima de
cetăţenie română este identificată prin intermediul misiunii diplomatice sau al
oficiului consular al României
In situaţia în care victima traficului de persoane nu
deţine documente de identitate sau călătorie care să îi ateste cetăţenia
română, personalul reprezentanţei diplomatice sau misiunii consulare a României
eliberează, la cerere documentul de identitate/titlul de călătorie care să
permită repatrierea persoanei8 şi informează în timp util ANITP şi poliţia de frontieră despre
reîntoarcerea în ţară a victimei/victimelor traficului de persoane, în vederea
preluării acesteia/acestora de la frontiera de stat a României.
In situaţia în care victima traficului de persoane
necesită şi solicită asistenţă9, diplomatul responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere va contacta şi va referi persoana unei ONG sau
autorităţilor locale ale statului respectiv, care acordă asistenţă victimelor
traficului de persoane.
Pe toată această perioadă aspectele legate de situaţia
victimei traficului de persoane şi datele acesteia vor fi tratate cu
confidenţialitate.
5. Victimă a traficului de
persoane, cetăţean străin
Persoanele, cetăţeni străini, victime
ale traficului de persoane vor beneficia, fără
discriminare, de aceleaşi măsuri de asistenţă şi protecţie ca şi victimele
traficului de persoane, cetăţeni români. Astfel, victimele traficului de
persoane, cetăţeni străini, trebuie informaţi într-o limbă pe care o înţeleg cu
privire la dreptul de a beneficia de o perioadă de recuperare şi reflecţie de
până la 90 de zile, precum şi de accesul la alte servicii de asistenţă
specializată, respectiv: cazare în centre special amenajate, de consiliere
psihologică, precum şi de asistenţă medicală şi socială10.
Interpreţii/traducătorii care vor fi utilizaţi atât
pentru intervievarea, cât şi pentru asistenţa victimelor, cetăţeni străini, vor
fi pregătiţi de către ANITP pentru a putea lucra cu victimele traficului de
persoane, astfel încât să se asigure confidenţialitatea informaţiilor, a
identităţii persoanei şi abordarea ei într-o manieră profesională.
8 Conform
dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea
traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu
dispoziţiile art. 41-42 din Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind
prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
9 Asistenţa este
acordată victimelor traficului de persoane în conformitate cu prevederile art.
6 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de
persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor
Unite împotriva criminalităţii transfrontaliere organizate, ratificată prin
Legea nr. 565/2002, ale art. 12 din Convenţia Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de fiinţe umane, ratificată prin Legea nr. 300/2006, şi
ale art. 43 din Hotărârea Guvernului nr. 299/2003.
10 Conform art.
38-391 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de
persoane, cu modificările şi completările ulterioare.
In situaţia în care victima traficului de persoane de
altă cetăţenie doreşte să fie repatriată în ţara de origine, reprezentantul ORI
va contacta reprezentanţa diplomatică sau misiunea consulară a acelei ţări
pentru a facilita obţinerea documentului de călătorie necesar repatrierii
acesteia şi va îndeplini toate formalităţile necesare reglementării şederii
victimei, cetăţean străin, pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de
legislaţia care reglementează regimul străinilor în România.
• Structurile teritoriale
specializate în domeniul de referinţă ale IGPR şi IGPF vor contacta
reprezentanţii centrelor regionale ale ANITP pentru evaluarea nevoilor de
asistenţă ale victimei, cetăţean străin, şi menţinerea
contactului cu aceasta.
• Reprezentanţii centrelor
regionale ale ANITP vor contacta ORI pentru informarea existenţei unei victime,
cetăţean străin, în vederea acordării unei forme de protecţie în România.
• Structurile specializate ale
IGPF şi IGPR vor oferi consilierea tactică necesară transportării victimei, în
condiţii de securitate, către adăpostul destinat asistenţei victimelor,
cetăţeni străini.
• ORI:
- reglementează situaţia victimelor traficului de
persoane, cetăţeni străini, în conformitate cu prevederile legislaţiei
referitoare la regimul străinilor în România;
- coordonează, împreună cu ANITP, activitatea
instituţiilor publice, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a ONG-urilor
implicate în integrarea victimelor, cetăţeni străini, care au dobândit o formă
de protecţie în România sau un drept de şedere în România11;
• Structurile specializate ale
IGPR şi IGPF: vor realiza evaluarea de risc a cazului în vederea stabilirii măsurilor
de protecţie, la solicitarea reprezentantului centrului
regional al ANITP, într-un interval de 72 de ore de la referirea cazului.
6. Victimă a traficului de
persoane, copil: în momentul identificării
victimei traficului de persoane, copil, indiferent de ţara de origine a
acesteia, se va anunţa reprezentantul DGASPC sau cel al serviciului specializat
pentru copilul victimă a abuzului, neglijării şi a traficului de persoane
pentru luarea unei măsuri de protecţie specială.
In situaţia în care victima, copil, este cetăţean
străin, aceasta va beneficia, fără discriminare, de aceleaşi măsuri de
asistentă şi protecţie ca toţi copiii, victime ale traficului de persoane. In
situaţia în care sunt mai multe victime de aceeaşi naţionalitate/cetăţenie,
printre care şi copii, se recomandă asistarea acestora de către acelaşi
furnizor de servicii sociale.
• Structurile specializate ale
IGPR şi IGPF vor contacta reprezentantul DGASPC responsabil de asistenţa
copiilor, victime ale abuzului, neglijării şi traficului de persoane, şi
reprezentantul centrului regional al ANITP pentru evaluarea nevoilor de
asistenţă ale victimei, copil, şi menţinerea contactului cu aceasta.
• Reprezentantul DGASPC responsabil de asistenţa
copiilor, victime ale abuzului, neglijării şi a traficului de persoane, va
sigura referirea cazului către un centru specializat pentru asistenţa copiilor,
victime ale abuzului, neglijării şi a traficului de persoane şi va menţine
legătura cu partenerii din echipa interinstituţională.
• Reprezentantul centrului
regional al ANITP va păstra legătura cu reprezentantul DGASPC în vederea
monitorizării cazului.
• In cazul străinilor minori neînsoţiţi, victime ale
traficului de persoane, în vederea stabilirii regimului juridic aplicabil
acestora, ORI cooperează cu alte instituţii, precum şi cu organizaţii
naţionale şi internaţionale specializate în domeniul
ocrotirii minorilor, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
7. Caz neclar de trafic de persoane
a) In situaţia în care persoana
presupusă a fi victimă a traficului de persoane refuză să coopereze cu organele
judiciare, dar există indicii care să determine considerarea unui posibil caz
de trafic de persoane, însă nu sunt identificate toate elementele infracţiunii
de trafic, cazul va fi referit spre reevaluare unui reprezentant al centrului
regional al ANITP sau unei organizaţii/serviciu public specializate/specializat
pentru asistenţa şi protecţia victimelor traficului de persoane. Atunci când,
în urma evaluării, se constată că acea persoană este într-adevăr victimă a
traficului de persoane, în primă fază se oferă participarea la un program de
asistenţă specializat, urmând ca ulterior, cu acordul victimei, să se realizeze
o nouă referire a cazului către organele judiciare.
b) In situaţia în care persoana nu acceptă să discute
nici cu un reprezentant al centrului regional ANITP/ONG şi nu este interesată
de participarea într-un program de asistenţă şi nici nu doreşte să stea de
vorbă cu poliţia/organele judiciare, în funcţie de locul unde a fost găsită
persoana, respectiv:
- punct de trecere a frontierei, la ieşirea din
România: i se vor oferi materiale informative cu caracter preventiv despre
migraţia ilegală şi traficul de persoane;
- punct de trecere a frontierei, la intrarea în România:
i se vor oferi materiale informative cu privire la apelarea Serviciului
TelVerde al ANITP.
c) In situaţia în care
persoana, presupusă a fi victimă a traficului de persoane, este cetăţean
străin, autorităţile competente vor desfăşura anumite activităţi, după cum
urmează:
• structurile teritoriale specializate în domeniul de
referinţă ale IGPR şi IGPF vor contacta reprezentanţii centrelor regionale ale
ANITP pentru evaluarea nevoilor de asistenţă ale victimei, cetăţean străin, şi
menţinerea contactului cu aceasta;
• procurorii din cadrul DIICOT:
- solicită ORI tolerarea
rămânerii pe teritoriul României pentru străinii cu privire la care există
motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de persoane şi
care beneficiază de o perioadă de recuperare şi reflecţie;
- anunţă reprezentantul centrului regional al ANITP
despre acordarea unei perioade de recuperare şi reflecţie, precum şi despre
necesitatea luării unei măsuri de protecţie şi monitorizării cazului;
• reprezentantul centrului regional al ANITP:
- anunţă reprezentantul ORI despre existenţa unei
posibile victime, cetăţean străin;
- anunţă misiunea OIM din România în vederea evaluării
necesităţii includerii persoanei în programul de repatriere voluntară;
• ORI:
- reglementează situaţia străinilor, victime ale
traficului de persoane, în conformitate cu prevederile legislaţiei care
reglementează regimul străinilor;
- referă cazul spre asistenţă unui centru specializat.
d) In situaţia în care cazul a fost identificat prin
intermediul serviciului TelVerde al ANITP, preluarea solicitării se va face
imediat, iar până la identificarea formală a unei situaţii clare de trafic de
persoane persoana va fi tratată ca o posibilă victimă a traficului de persoane.
11 Conform
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a
străinilor care au dobândit o formă de protecţie sau un drept de şedere în
România, precum şi a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului
Economic European, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.
Operatorul serviciului TelVerde realizează analiza
iniţială şi evaluarea gradului de urgenţă al cazului, în funcţie de gradul de
siguranţă în care se află persoana. Dacă persoana a ieşit recent dintr-o
situaţie de abuz şi/exploatare în orice formă, se impune contactarea rapidă a
serviciilor de intervenţie a poliţiei din comunitatea respectivă - poliţie,
jandarmerie -, urmând ca ulterior procesul referirii să se deruleze conform
celorlalte proceduri existente.
e) Victima traficului de persoane care nu are
discernământ sau se află într-o stare medicală critică.
In situaţia în care persoana presupusă a fi victima
traficului de persoane prezintă simptomele unei tulburări psihice grave,
instituţia/organizaţia care a stabilit primul contact cu aceasta va lua
măsurile necesare pentru stabilirea, printr-un examen de specialitate, a
capacităţii de discernământ a persoanei.
Până la momentul stabilirii capacităţii de discernământ
a persoanei, aceasta va fi tratată ca o victimă a traficului de persoane, îi
vor fi respectate drepturile şi libertăţile fundamentale şi va beneficia de
asistenţă medicală de specialitate.
• Structurile specializate ale IGPR şi IGPF, ORI,
ANITP, ONG şi autorităţile administraţiei publice locale anunţă şi conduc
persoana către cea mai apropiată unitate spitalicească pentru a primi asistenţa
medicală necesară. Vor fi anunţaţi de urgenţă reprezentantul centrului regional
al ANITP şi structura specializată a poliţiei (în cazul în care niciunul dintre
aceştia nu a fost cel care a identificat persoana) pentru monitorizarea cazului
şi luarea unei măsuri de protecţie, dacă este necesară.
ANEXA la mecanismul naţional
LISTA
indicatorilor ce pot fi folosiţi pentru evaluarea
iniţială a unei posibile situaţii de trafic de persoane sau pentru identificarea unei prezumtive victime a traficului de persoane
Domeniul de activitate: Indicatori
generali Oraş/zonă
sau grup social
Agricultură
Exploatarea persoanelor în prostituţie Prostituţie juvenilă
Construcţii Exploatare în alte
domenii Cadru
intern/internaţional
Stare de dependenţă şi libertatea de mişcare şi
expresie
Stare de dependenţă
1. Angajatorul se ocupă de
cazarea, îmbrăcămintea, şi transportul victimei.
2. Persoana nu are/nu a avut unde
să locuiască în România sau în ţara de unde s-a întors.
3. Persoana a lucrat în
diferite locaţii fără ca să aibă cunoştinţă de aceste aranjamente.
4. Persoana se afla şi noaptea
la locul de muncă.
5. Persoana se îndatorează din
ce în ce mai mult faţă de angajator sau faţă de o terţă persoană.
6. Persoana nu este retribuită
financiar.
7. Persoana se află într-o
stare de dependenţă economică sau de vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea de a fi şantajată şi/este supusă la
diferite presiuni exercitate de alţii
8. Paşaportul persoanei este
ţinut de altcineva şi folosit pentru a o şantaja.
9. Câştigul persoanei este luat şi folosit pentru a o
şantaja.
10. Persoana se află/s-a aflat
sau lucrează/a lucrat în România/În ţara de unde s-a întors ilegal.
11. Angajatorul sau o terţă
persoană a realizat transferul banilor.
12. Rudele victimei sunt şantajate
sau ameninţate.
13. Victima este şantajată că îi va fi dezvăluită
identitatea şi ameninţată că va fi făcută publică activitatea în care a fost
implicată (de exemplu, prostituţie).
14. Victima este ameninţată cu
violenţa fizică sau supusă violenţei fizice.
15. Victima este învinovăţită
pentru implicarea ei în comiterea unei/de infracţiuni.
Drepturi fundamentale
16. Libertatea de mişcare sau
expresie a victimei este îngrădită.
17. Victimei nu i se permite să aibă contacte cu cei
din jurul ei sau i se restricţionează libertatea de mişcare.
18. Victima nu are acces/dispune de documentele de
identitate.
19. Victima nu are
acces/dispune de câştigurile pe care le obţine.
20. Victima nu are acces la
asistenţă medicală. Fraudă sau înşelăciune
21. Victima a fost
înşelată/amăgită: promisiuni false de căsătorie sau ale unei relaţii.
22. Victima a fost
înşelată/amăgită: promisiuni false referitoare la câştigul pe care îl va obţine
sau datorie.
23. Victima a fost
înşelată/amăgită: promisiuni false referitoare la tipul de muncă/activitate.
24. Victima a fost
înşelată/amăgită: promisiuni false referitoare la condiţiile de muncă.
Necunoaşterea propriilor
circumstanţe
25. Victima nu cunoaşte adresa/locaţia unde se află.
26. Alte persoane sunt responsabile pentru menţinerea
în stare de izolare a victimei.
27. Victima nu
cunoaşte/cunoaşte insuficient drepturile pe care le are.
Capacitate limitată de exercitare a drepturilor şi vulnerabilitate
28. Victima are capacitate
limitată de a acţiona: de exemplu, prezintă o dizabilitate fizică sau mentală.
29. Victima nu a fost cea care a aranjat călătoria,
obţinerea vizei/a permisului de muncă sau de şedere
30. Victima se teme de acţiunea violentă sau de
ameninţările altora
31. Victima este
supusă/obedientă faţă de angajator/ proxenet.
Trăsături de personalitate sau comportamentul
persoanei, care pot constitui factori de risc pentru persoana în sine ori
grupul din care face parte
Comportament.
32. Persoana protejează sau
apără angajatorul ori alte terţe persoane implicate.
33. Persoana are multe
cunoştinţe noi.
34. Persoana deţine/dispune de
multe bunuri noi: haine, telefoane mobile.
35. Victima absentează de obicei de la şcoală sau a
renunţat la scoală.
36. Victima prezintă/acuză
dureri sau prezenţa sângelui în zona abdominală, excretorie, vaginală sau pe
corp, tulburări de alimentare şi sarcină.
37. Victima prezintă semnele unui comportament deviant
sau modificări bruşte ale comportamentului.
38. Semnele au fost observate
de către mediul social apropiat al victimei: părinţi, rude, prieteni.
39. Victima bea alcool sau foloseşte medicaţie
psihotropă ori droguri.
40. Victima nu se mai integrează acasă; s-a izolat.
41. Victima are tendinţa de a fugi de acasă.
Exploatare
Circumstanţele exploatării şi câştigurile
42. Victima munceşte sau oferă servicii în condiţii
mizere.
43. Venitul victimei este
considerabil mai mic decât media care se obţine pe piaţa muncii.
44. Victima trebuie să dea o
parte considerabilă din câştigurile ei.
45. Victima lucrează în condiţii periculoase.
46. Victima lucrează multe ore pe zi şi program
prelungit în fiecare săptămână; victima este obligată să câştige/să obţină o
anumită sumă în fiecare zi.
47. Victima este exploatată nu
doar accidental, ci într-o manieră organizată şi continuă.
Integritatea fizică şi mentală
48. Integritatea fizică a
persoanei este încălcată.
49. Victima a fost forţată să îi fie scoase anumite
organe.
50. Victima este ameninţată sau
a fost supusă abuzului sexual.
51. Victima este forţată să ofere anumite servicii
sexuale.
52. Victima oferă servicii sexuale împotriva voinţei
ei.
Alţi indicatori
53. Persoana a fost introdusă
ilegal în ţară.
54. Victima are asupra sa un document falsificat.
55. O combinaţie de factori, precum: nu este cetăţean
al ţării, s-a căsătorit sau locuieşte cu cineva şi de curând oferă servicii
sexuale.
56. Victima este supravegheată îndeaproape.
57. Victima se află în contact cu persoane sau zone
asociate traficului de fiinţe umane.
58. Naţionalitatea/cetăţenia persoanei: una dintre
ţările care sunt frecvente ţări de origine pentru victimele traficului.
59. Victima prezintă tatuaje
sau alte însemne care arată dependenţa de o terţă persoană/grup.
60. Victima prezintă semne sau
răni care indică un abuz sexual.
61. Informaţii primite de la o
sursă sigură.
62. Mediul în care se află
victima prezintă anumite particularităţi: prezenţa bodyguarzilor, camere de
supraveghere, ascunzători.
63. Locuiesc mai multe persoane la aceeaşi locaţie şi
preţul chiriei este foarte mare.
64. Paşaportul arată că au fost efectuate mai multe
călătorii, de la şi către ţări cu situaţie economică precară.
Indicatori privind prezenţa unui grup
65. Terţe persoane sunt găsite în vecinătatea anumitor
zone sau în vecinătatea unui anumit grup.
66. Vârsta membrilor grupului variază.
67. Potenţialele victime sunt
supravegheate.
68. Victimele evită contactul cu poliţia sau cu
autorităţile.
Aspecte legate de prezenţa infracţiunii de criminalitate organizată
69. Sunt transferuri de bani, datorii sau acte.
70. Alte infracţiuni sunt
comise: droguri, arme, infracţiuni economice, înşelăciune.
ABREVIERI
ANITP - Agenţia
Naţionala împotriva Traficului de Persoane
BCCO - Brigada de
Combatere a Criminalităţii Organizate
DCCO - Direcţia de Combatere a Crimei Organizate
DGASPC - Direcţia
Generală pentru Asistenţa şi Protecţia Drepturilor Copilului
DGCCO - Direcţia
Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate
DIICOT- Direcţia pentru
Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
IGPF- Inspectoratul
General al Poliţiei de Frontieră
IGPR - Inspectoratul
General al Poliţiei Române
OIM - Organizaţia
Internaţională pentru Migraţie
ONG - organizaţie
neguvernamentală
ORI- Oficiul Român
pentru Imigrări
SCCO - Serviciul de
Combatere a Criminalităţii Organizate