ORDIN Nr. 464
din 18 iunie 2010
pentru publicarea acceptarii
amendamentelor la Codul international al mijloacelor de salvare (Codul LSA),
adoptate de Organizatia Maritima Internationala prin Rezolutia MSC.207(81) si
Rezolutia MSC.272(85) ale Comitetului Securitatii Maritime din 18 mai 2006,
respectiv 4 decembrie 2008
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 432 din 28 iunie 2010
In temeiul prevederilor art. 2 pct. 18 şi ale art. 5
alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările
şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor si infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se publică amendamentele la Codul
internaţional al mijloacelor de salvare (Codul LSA), adoptate de Organizaţia
Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.207(81) a Comitetului Securităţii
Maritime din 18 mai 2006, prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 2. - Se publică amendamentele la Codul
internaţional al mijloacelor de salvare (Codul LSA), adoptate de Organizaţia
Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC.272(85) a Comitetului Securităţii
Maritime din 4 decembrie 2008, prevăzută în anexa nr. 2.
Art. 3. - Autoritatea Navală Română va lua măsurile
necesare pentru punerea în aplicare a prevederilor specifice cuprinse în
anexele nr. 1 şi 2.
Art. 4. -Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din
prezentul ordin.
Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
p. Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Constantin Dascaiu,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1
REZOLUŢIA MSC.207(81)
(adoptată la 18 mai
2006) Adoptarea amendamentelor la Codul internaţional al mijloacelor de salvare
(codul LSA)
Comitetul Securităţii Maritime,
amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea
Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,
notând Rezoluţia MSC.48(66) prin care s-a adoptat Codul
internaţional al mijloacelor de salvare (denumit în continuare Codul LSA), care
a devenit obligatoriu conform cap. III din Convenţia internaţională din 1974
pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (denumită în continuare Convenţia),
notând, de asemenea, art. Vlll(b) şi regula IM/3.10 din
Convenţie cu privire la procedura de amendare aplicabilă Codului LSA,
luând în considerare, la cea de-a optzeci şi una
sesiune a sa, amendamentele la Codul LSA, propuse şi difuzate în conformitate
cu art. VIII (b)(i) din Convenţie:
1. adoptă, în conformitate cu art. Vlll(b)(iv) din Convenţie,
amendamentele la Codul LSA, al căror text este redat în anexa la prezenta
rezoluţie;
2. stabileşte, în conformitate cu art.
Vlll(b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că amendamentele se vor considera ca fiind
acceptate la 1 ianuarie 2010, în afara cazului în care, înainte de această
dată, mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau
guvernele contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin
50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile
lor la aceste amendamente;
3. invită guvernele contractante să noteze că, în
conformitate cu art. Vlll(b)(vii)(2) din Convenţie, amendamentele vor intra în
vigoare la 1 iulie 2010, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de
mai sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu
art. VIII (b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la
Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului
amendamentelor conţinute în anexă;
5. solicită în plus secretarului general să transmită
copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale membrilor Organizaţiei care nu
sunt guverne contractante la Convenţie.
ANEXA la Rezoluţia MSC.207(81)
AMENDAMENTE
la Codul internaţional al mijloacelor de salvare
(Codul LSA)
CAPITOLUL I
Generalităţi
1. Alineatul .2 existent din paragraful 1.2.2 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.2 să nu fie deteriorate în timpul depozitării în
cazul în care temperatura aerului este cuprinsă între -30°C şi +65°C, iar în
cazul mijloacelor de salvare individuale, dacă nu se specifică altfel, să
rămână operaţionale la temperatura aerului cuprinsă între-15°Cşi+40°C;".
2. Alineatul .6 existent din paragraful 1.2.2 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.6 să fie de culoarea portocalie stabilită pe plan internaţional
sau de culoarea roşu-portocaliu intens sau de o culoare comparabilă foarte
vizibilă pe toate părţile pentru a înlesni reperarea pe mare;".
CAPITOLUL II
Mijloace de salvare individuale
3. La paragraful 2.1.1.7, cuvintele „suficientă pentru
a acţiona mecanismul de decuplare rapidă" se înlocuiesc cu cuvintele „de
cel puţin 4 kg".
4. La paragraful 2.1.3, cuvântul „şi" se mută de
la sfârşitul alineatului .4 la sfârşitul alineatului .5 şi se adaugă noul
alineat .6:
„.6 să fie prevăzute cu un mecanism de decuplare rapidă
care va declanşa automat şi va activa semnalul şi lumina aferentă cu
autoaprindere de la un colac de salvare cu o greutate de cel mult 4 kg."
5. Secţiunea 2.2 existentă se înlocuieşte după cum
urmează:
„2.2 Veste de salvare
2.2.1 Cerinţe generale pentru vestele de salvare
2.2.1.1 O vestă de salvare nu trebuie să continue să
ardă sau să se topească după ce a fost complet acoperită de flăcări timp de
două secunde.
2.2.1.2 Vestele de salvare trebuie să existe în dotare
în 3 mărimi conform tabelului 2.1. Dacă o vestă de salvare corespunde în
totalitate cerinţelor aplicabile la două mărimi alăturate, atunci ea poate fi
marcată cu ambele mărimi, dar limitele concrete ale mărimilor nu trebuie să fie
divizate. Vestele de salvare trebuie să fie marcate cu greutatea sau înălţimea
utilizatorului sau cu ambele, conform tabelului 2.1.
Tabelul 2.1 - Criterii pentru determinarea mărimilor
vestelor de salvare
|
Marcarea vestei de salvare
|
Sugar
|
Copil
|
Adult
|
|
Utilizator:
Greutate (în kg)
Inălţime (în cm)
|
mai puţin de 15
mai puţin de 100
|
15 sau mai mult, dar mai puţin de 43
100 sau mai mult, dar mai puţin de 155
|
43 sau mai mult
155 sau mai mult
|
2.2.1.3 Dacă o vestă de salvare pentru adulţi nu este
proiectată pentru a fi purtată de persoane având o greutate de până la 140 kg
şi cu o circumferinţă a bustului de până la 1.750 mm, atunci trebuie să fie
disponibile accesorii corespunzătoare care să permită fixarea acestei veste pe
aceste persoane.
2.2.1.4 Caracteristicile unei veste de salvare, atunci
când persoana care o poartă se află în apă, trebuie să fie evaluate prin
comparaţie cu acelea ale unei veste de salvare etalon standard cu o mărime
adecvată, şi anume ale dispozitivului etalon de încercare (RTD) care corespunde
recomandărilor Organizaţiei*.
2.2.1.5 O vestă de salvare pentru adulţi trebuie să fie
confecţionată astfel încât:
.1 cel puţin 75% din persoane, care sunt complet
nefamiliarizate cu vesta de salvare, să o poată îmbrăca corect în timp de un
minut fără a primi ajutor, instrucţiuni sau demonstraţie anterioară;
.2 după demonstraţie, toate persoanele să o poată
îmbrăca corect în timp de un minut fără a primi ajutor;
.3 să fie clar că poate fi purtată numai pe o faţă sau
pe cealaltă şi, dacă a fost îmbrăcată incorect, să nu rănească persoana care o
poartă;
.4 să poată fi fixată pe corpul persoanei cu ajutorul
mijloacelor rapide şi directe de încheiere fără a necesita noduri;
.5 să fie purtată comod; şi
.6 să permită persoanei care o poartă să sară în apă de
la o înălţime de cel puţin 4,5 m ţinând cu mâinile de vesta de salvare şi de la
o înălţime de cel puţin 1 m ţinând mâinile ridicate deasupra capului fără a se
răni şi fără ca vesta de salvare sau accesoriile sale să se desfacă sau să se
deterioreze.
2.2.1.6 La încercarea conform recomandărilor
Organizaţiei pe cel puţin 12 persoane, vestele de salvare pentru adulţi trebuie
să aibă o flotabilitate şi o stabilitate suficiente în apă dulce liniştită
pentru ca:
.1 să susţină o persoană, epuizată sau fără cunoştinţă,
cu gura la o înălţime medie deasupra apei care să nu fie mai mică decât media
obţinută cu RTD pentru adulţi;
.2 să rotească în apă corpul persoanelor fără
cunoştinţă, din poziţia cu faţa în jos într-o poziţie în care gura este
deasupra apei, într-o perioadă de timp medie care să nu depăşească pe aceea
obţinută cu RTD, dar numărul de persoane care nu sunt rotite de vesta de
salvare nu trebuie să fie mai mare decât acela obţinut cu RTD;
* Se face referire la Recomandarea revizuită privind
încercarea mijloacelor de salvare [Rezoluţia MSC.81 (70)], aşa cum a fost
amendată.
.3 să încline pe spate corpul persoanei din poziţia
verticală, dar unghiul mediu al trunchiului nu trebuie să fie mai mic decât
unghiul mediu obţinut cu RTD minus 5°;
.4 să ridice capul persoanei deasupra suprafeţei apei
astfel încât unghiul mediu pe care îl formează faţa în raport cu suprafaţa apei
să nu fie mai mic decât unghiul mediu obţinut cu RTD minus 5°; şi
.5 să îl întoarcă pe purtător într-o poziţie stabilă cu
faţa în sus după ce s-a aflat într-o stare instabilă de plutire în poziţie
ghemuită*.
2.2.1.7 O vestă de salvare pentru adulţi trebuie să
permită persoanei care o poartă să înoate o distanţă scurtă şi să poată urca
într-o ambarcaţiune de salvare.
2.2.1.8 O vestă de salvare pentru sugari sau copii
trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe ca şi pentru vesta de salvare pentru
adulţi, cu excepţia următoarelor:
.1 primirea ajutorului la îmbrăcare se permite pentru
copii mici şi sugari;
.2 RTD corespunzătoare pentru copii sau sugari trebuie
să fie utilizate în locul RTD pentru adulţi; şi
.3 ajutorul poate fi dat la îmbarcarea într-o
ambarcaţiune de salvare, dar mobilitatea persoanei care o poartă nu trebuie să
fie redusă mai mult decât aceea obţinută cu RTD de mărime corespunzătoare.
2.2.1.9 Cu excepţia prevederilor referitoare la bordul
liber şi la redresarea automată, se pot acorda derogări, dacă este necesar, de
la cerinţele privind vestele de salvare pentru sugari pentru ca:
.1 să se faciliteze salvarea sugarului de către o
persoană supraveghetoare;
.2 să se permită îmbrăţişarea sugarului de către
persoana supraveghetoare contribuind astfel la ţinerea acestuia cât mai aproape
de sine;
.3 sugarul să fie ferit de udare, fără obstrucţionarea
căilor respiratorii ale acestuia;
.4 să se protejeze sugarul de lovituri şi zdruncinături
în timpul evacuării; şi
.5 să se permită unei persoane supraveghetoare să
monitorizeze şi să verifice pierderea de căldură de către sugar.
2.2.1.10 Suplimentar faţă de marcajele cerute la
paragraful 1.2.2.9, o vestă de salvare pentru sugari sau copii trebuie să fie
marcată cu:
.1 mărimea conform paragrafului 2.2.1.2; şi
.2 simbolul pentru «sugar» sau «copil», aşa cum se
arată în simbolul «vestă de salvare pentru sugari» sau «vestă de salvare pentru
copii» adoptat de către Organizaţie**.
2.2.1.11 O vestă de salvare trebuie să aibă o
flotabilitate care să nu scadă cu mai mult de 5% după 24 ore de imersiune în
apă dulce.
2.2.1.12 Flotabilitatea unei veste de salvare nu
trebuie să depindă de utilizarea materialelor granulate şi fără coeziune.
2.2.1.13 Fiecare vestă de salvare trebuie să fie
prevăzută cu mijloace de protecţie a luminii vestei de salvare, aşa cum s-a
specificat la paragraful 2.2.3 astfel încât să poată respecta prevederile paragrafelor
2.2.1.5.6 şi 2.2.3.1.3.
2.2.1.14 Fiecare vestă de salvare trebuie să fie
prevăzută cu un fluier bine legat printr-un şnur.
2.2.1.15 Luminile şi fluierele vestei de salvare
trebuie să fie alese şi fixate de vesta de salvare astfel încât, la utilizarea
împreună cu vesta de salvare, caracteristicile lor de funcţionare să nu fie
reduse.
2.2.1.16 O vestă de salvare trebuie să fie prevăzută cu
o saulă plutitoare cu lansare sau cu alte dispozitive care permit legarea sa de
o vestă de salvare purtată de altă persoană aflată în apă.
2.2.1.17 O vestă de salvare trebuie să fie prevăzută cu
mijloace corespunzătoare care să permită unui salvator să ridice din apă, fie
în ambarcaţiunea de salvare, fie în barca de urgenţă, persoana care poartă
vesta de salvare.
2.2.2 Vesfe de salvare gonflabile
O vestă de salvare a cărei flotabilitate depinde de
umflarea prealabilă trebuie să aibă cel puţin două compartimente separate, să
îndeplinească cerinţele paragrafului 2.2.1 şi:
.1 să se umfle automat în cazul imersiunii, să fie
prevăzută cu un dispozitiv care să permită umflarea printr-o singură mişcare
manuală şi fiecare cameră să poată fi umflată cu gura;
.2 în cazul pierderii flotabilităţii unuia dintre
compartimente, să poată îndeplini cerinţele paragrafelor 2.2.1.5, 2.2.1.6 si
2.2.1.7; şi
.3 să corespundă cerinţelor paragrafului 2.2.1.11 după
umflare cu ajutorul dispozitivului automat.
2.2.3 Luminile vestei de salvare
2.2.3.1 Fiecare lumină a vestei de salvare trebuie:
.1 să aibă o intensitate luminoasă de cel puţin 0,75 cd
în toate direcţiile în partea superioară a emisferei;
.2 să aibă o sursă de energie care să poată asigura o
intensitate luminoasă de 0,75 cd pentru o perioadă de cel puţin 8 ore;
.3 să fie vizibilă pe cât posibil pe un sector cât mai
larg în partea superioară a emisferei atunci când este fixată de o vestă de
salvare; şi
.4 să fie de culoare albă.
2.2.3.2 Dacă lumina la care se referă paragraful
2.2.3.1 este o lumină cu sclipiri trebuie în plus:
.1 să fie prevăzută cu un comutator cu acţionare
manuală; şi
.2 să emită un număr de cel puţin 50 de sclipiri şi cel
mult 70 de sclipiri pe minut având o intensitate luminoasă efectivă de cel
puţin 0,75 cd."
6. Cuvântul „Costumul" de la începutul
paragrafului 2.3.1.1 se înlocuieşte cu cuvintele „Un costum".
7. Alineatul .1 existent din paragraful 2.3.1.1 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.1 să poată fi despachetat şi îmbrăcat fără a primi
ajutor în timp de două minute, ţinând seama de îmbrăcarea oricărei îmbrăcăminţi
aferente***, a unei veste de salvare, în cazul în care costumul hidrotermic
trebuie purtat împreună cu o vestă de salvare pentru a respecta cerinţele
paragrafului 2.3.1.2, precum şi de umflarea cu gura a camerelor gonflabile,
dacă acestea sunt prevăzute la costum;".
8. Alineatul .3 existent din paragraful 2.3.1.1 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.3 să acopere întreg corpul, cu excepţia feţei;
totuşi, acoperirea mâinilor se poate face cu mănuşi separate care trebuie să
fie ataşate permanent de costum;".
9. Paragraful 2.3.1.2 existent se înlocuieşte după cum
urmează:
„2.3.1.2 Un costum hidrotermic, purtat singur sau
împreună cu o vestă de salvare, dacă este necesar, trebuie să aibă o
flotabilitate şi o stabilitate suficiente în apă dulce liniştită pentru ca:
.1 să susţină o persoană, epuizată sau fără cunoştinţă,
cu gura la o înălţime de cel puţin 120 mm deasupra apei; şi
* Se face referire la ilustraţia de la pagina 11 din
Micul ghid OMI privind supravieţuirea în ape reci şi la Recomandarea revizuită
privind încercarea mijloacelor de salvare [Rezoluţia MSC.81(70)], aşa cum a
fost amendată.
** Se face referire la Simbolurile privind mijloacele
şi dispozitivele de salvare, adoptate de către Organizaţie prin Rezoluţia
A.760(18), aşa cum a fost modificată.
*** Se face referire la paragraful 3.1.3 din Recomandarea
privind încercarea mijloacelor de salvare, adoptată de Comitetul Securităţii
Maritime al Organizaţiei prin Rezoluţia MSC.81(70), aşa cum a fost amendată.
.2 să permită purtătorului său să se rotească din
poziţia cu faţa în jos în poziţia cu faţa în sus în cel mult 5 secunde."
10. La paragraful 2.3.1.3.3, cuvintele „sau a
accesoriilor sale" se introduc după cuvântul „costumului".
11. La paragraful 2.3.1.4, se înlocuieşte
„2.2.1.8" cu „2.2.1.14".
12. După paragraful 2.3.1.4 existent se introduc următoarele
noi paragrafe 2.3.1.5 şi 2.3.1.6:
„2.3.1.5 Un costum hidrotermic, care are flotabilitate
şi este proiectat să fie purtat fără o vestă de salvare, trebuie să fie
prevăzut cu o saulă plutitoare cu lansare sau cu un alt mijloc care permite
legarea sa de un costum purtat de altă persoană aflată în apă.
2.3.1.6 Un costum hidrotermic, care are flotabilitate
şi este proiectat să fie purtat fără o vestă de salvare, trebuie să fie
prevăzut cu un mijloc corespunzător care să permită unui salvator să ridice din
apă, fie în ambarcaţiunea de salvare, fie în barca de urgenţă, persoana care
poartă acest costum."
13. Paragraful 2.3.1.5 existent se înlocuieşte după cum
urmează:
„2.3.1.7 Dacă un costum hidrotermic urmează să fie
purtat împreună cu o vestă de salvare, vesta de salvare trebuie să fie purtată
peste costum. Persoanele care poartă un astfel de costum hidrotermic trebuie să
poată îmbrăca vesta de salvare fără a primi ajutor. Costumul hidrotermic
trebuie să poarte o inscripţie pentru a indica faptul că trebuie să fie purtat
împreună cu o vestă de salvare compatibilă."
14. Se adaugă următorul nou paragraf 2.3.1.8:
„2.3.1.8 Un costum hidrotermic trebuie să aibă o
flotabilitate care să nu scadă cu mai mult de 5% după 24 de ore de imersiune în
apă dulce şi care să nu depindă de utilizarea materialelor granulate şi fără
coeziune."
15. Paragraful 2.3.3 existent se elimină.
16. Cuvântul „Costumul" de la începutul
paragrafului 2.4.1.1 se înlocuieşte cu cuvintele „Un costum".
17. Alineatul .3 existent din paragraful 2.4.1.1 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.3 să acopere întreg corpul, cu excepţia picioarelor,
dacă Administraţia permite acest lucru; totuşi, acoperirea mâinilor şi a
capului se poate face cu mănuşi separate şi o cagulă care trebuie să fie
ataşate permanent de costum;".
18. Paragraful 2.4.1.2 existent se elimină, iar
paragrafele 2.4.1.3 şi 2.4.1.4 se renumerotează ca paragrafele 2.4.1.2 şi,
respectiv, 2.4.1.3.
19. La alineatul .2 din paragraful 2.4.1.2 renumerotat,
între cuvântul „costumului" şi cuvintele „sau fără a fi rănit" se
introduc cuvintele „sau a accesoriilor sale".
20. Paragraful 2.4.1.3 renumerotat se înlocuieşte după
cum urmează:
„2.4.1.3 Un costum antiexpunere trebuie să fie prevăzut
cu o lumină, care să îndeplinească cerinţele paragrafului 2.2.3, astfel încât
să poată respecta prevederile paragrafelor 2.2.3.1.3 şi 2.4.1.2.2, şi cu
fluierul prevăzut la paragraful 2.2.1.14."
21. Alineatul existent .2 din paragraful 2.4.2.1 se
înlocuieşte după cum urmează:
„.2 să fie confecţionat astfel încât, fiind îmbrăcat
conform menţiunii de pe el, acesta să continue să asigure o protecţie termică
suficientă, după o săritură în apă cu scufundarea completă a purtătorului
acestui costum, pentru ca temperatura corpului persoanei să nu scadă cu mai
mult de 1,5°C pe oră după prima jumătate de oră petrecută în apă calmă,
curgătoare cu temperatura de 5°C."
ANEXA Nr. 2
REZOLUŢIA MSC.272(85)
(adoptată la 4 decembrie 2008)
Adoptarea amendamentelor la Codul internaţional al
mijloacelor de salvare (Codul LSA)
Comitetul Securităţii Maritime,
amintind art. 28(b) din Convenţia privind crearea
Organizaţiei Maritime Internaţionale, referitor la funcţiile Comitetului,
notând Rezoluţia MSC.48(66) prin care s-a adoptat Codul
internaţional al mijloacelor de salvare (denumit în continuare Codul LSA), care
a devenit obligatoriu conform cap. III din Convenţia internaţională din 1974
pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (denumită în continuare Convenţia),
notând, de asemenea, art. Vlll(b) şi regula Ml/3.10 din
Convenţie cu privire la procedura de amendare aplicabilă Codului LSA,
luând în considerare, la cea de-a optzeci şi cincea
sesiune a sa, amendamentele la Codul LSA, propuse şi difuzate în conformitate
cu art. VIII (b)(i) din Convenţie:
1. adoptă, în conformitate cu art. VIII (b)(iv) din
Convenţie, amendamentele la Codul LSA, al căror text este redat în anexa la
prezenta rezoluţie;
2. stabileşte, în conformitate cu art. VIII
(b)(vi)(2)(bb) din Convenţie, că amendamentele se vor considera ca fiind
acceptate la 1 ianuarie 2010, în afara cazului în care, înainte de această
dată, mai mult de o treime din guvernele contractante la Convenţie sau
guvernele contractante ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puţin
50% din tonajul brut al flotei comerciale mondiale vor fi notificat obiecţiile
lor la aceste amendamente;
3. invită guvernele contractante să noteze că, în
conformitate cu art. VIII (b)(vii)(2) din Convenţie, amendamentele vor intra în
vigoare la 1 iulie 2010, după acceptarea lor în conformitate cu paragraful 2 de
mai sus;
4. solicită secretarului general, în conformitate cu
art. VIII (b)(v) din Convenţie, să transmită tuturor guvernelor contractante la
Convenţie copii certificate ale prezentei rezoluţii şi ale textului
amendamentelor conţinute în anexă;
5. solicită în plus secretarului general să transmită
copii ale acestei rezoluţii şi ale anexei sale membrilor Organizaţiei care nu
sunt guverne contractante la Convenţie.
ANEXA la Rezoluţia MSC. 272(85)
AMENDAMENTE
la Codul internaţional al mijloacelor de salvare
(Codul LSA)
CAPITOLUL IV
Ambarcaţiuni de salvare
4.4 Cerinţe generale pentru bărci de salvare
1. La alineatul .1 din paragraful 4.4.2.2, după
cuvintele „75 kg" se introduc cuvintele „(la o barcă de salvare pentru o
navă de pasageri) sau 82,5 kg (la o barcă de salvare pentru o navă de
marfă)".
2. Paragraful 4.4.9.1 existent se înlocuieşte după cum
urmează:
„4.4.9.1 Numărul de persoane pe care barca de salvare
este autorizată să-l transporte, la navele de pasageri şi/sau navele de marfă,
după caz, trebuie să fie clar înscris pe ea, cu caractere permanente şi
lizibile."
4.7 Bărci de salvare lansate la apă prin cădere
liberă
3. Paragraful 4.7.2 existent se înlocuieşte după cum
urmează:
„4.7.2 Capacitatea de transport a unei bărci de
salvare lansate la apă prin cădere liberă
4.7.2.1 Capacitatea de transport a unei bărci de
salvare lansate la apă prin cădere liberă este reprezentată de numărul de
persoane care au o greutate medie de 82,5 kg şi care pot sta aşezate pe un
scaun fără a stânjeni mijloacele de propulsie sau exploatarea vreunui
echipament al bărcii de salvare. Suprafaţa scaunului trebuie să fie netedă, să
aibă o formă corespunzătoare, iar toate locurile cu care corpul omenesc vine în
contact să aibă un capitonaj cu o grosime de cel puţin 10 mm pentru a asigura
susţinerea părţii dorsale şi a bazinului; de asemenea, trebuie să aibă un
suport lateral flexibil pentru cap. Scaunele nu trebuie să fie pliabile, ci
trebuie să fie fixate permanent de barca de salvare şi să fie dispuse astfel
încât să se evite situaţia în care orice înclinare a corpului ambarcaţiunii sau
a tendei sale în timpul lansării la apă ar putea cauza vătămarea ocupanţilor.
Amplasarea şi structura scaunului trebuie să fie astfel încât să nu producă
vătămări corporale ocupanţilor în timpul lansării la apă dacă acesta este mai
îngust decât lăţimea umerilor ocupantului. Culoarul dintre scaune trebuie să
aibă o lăţime de cel puţin 480 mm de la punte la partea superioară a scaunului,
să fie degajat de toate obstacolele şi să aibă o suprafaţă antiderapantă cu
puncte de sprijin corespunzătoare pentru picioare care să permită îmbarcarea în
deplină siguranţă atunci când ambarcaţiunea se află în poziţie de lansare la
apă. Toate scaunele trebuie să fie prevăzute cu hamuri corespunzătoare pe care
ocupanţii să le poată desprinde rapid în starea de tensiune şi care să le
menţină corpurile fixate de ele în timpul lansării.
4.7.2.2 Unghiul dintre suprafaţa şezutului şi spătarul
scaunului trebuie să fie de cel puţin 90°. Lăţimea şezutului scaunului trebuie
să fie de cel puţin 480 mm. Spaţiul liber de la spătar până la spătarul
scaunului din faţă (distanţa şezut-genunchi) trebuie să fie de cel puţin 650 mm
măsurat la un unghi de 90° pe spătar. Spătarul trebuie să aibă o înălţime de
cel puţin 1.075 mm deasupra şezutului scaunului. Inălţimea spătarului scaunului
până la nivelul umerilor trebuie să fie de cel puţin 760 mm. Suportul pentru
picioare trebuie să fie orientat astfel încât să formeze un unghi egal cu cel
puţin jumătatea unghiului de înclinare a şezutului scaunului şi să aibă o
lungime de cel puţin 330 mm (a se vedea figura 2).
CAPITOLUL V
Bărci de urgenţă
5.1 Bărci de urgenţă
4. In prima frază din paragraful 5.1.1.1, după
menţiunea „4.4.9" se adaugă cuvintele „; totuşi, la toate bărcile de
urgenţă, greutatea medie care trebuie să se aplice la paragraful 4.4.2.2.1 este
de 82,5 kg".
5. In a doua frază din paragraful 5.1.3.5, cuvintele
„75 kg" se înlocuiesc cu cuvintele „82,5 kg".
* Figura 2 este reprodusă în facsimil.