DECIZIE Nr. 5 din 18 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
2 lit. b) si c) din Codul de procedura penala si ale art. 29 alin. (1), (3) si
(6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 160 din 23 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 209, 221, 222, 223 si ale art. 279 lit. b) si c) din Codul
de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23 alin. (1), (3) si (6)
din Legea nr. 47/1992, exceptie ridicata de Ion Constantin in Dosarul nr.
3.077/2003 al Judecatoriei Brasov.
La apelul nominal este prezenta partea Dragomir Constantin, prin avocat
Silica-Vali Tudor, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare
a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent informeaza Curtea ca partea Dragomir Constantin, prin
reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicita respingerea
exceptiei ca nefondata.
Reprezentanta partii Dragomir Constantin, avand cuvantul, invedereaza ca nu
are vechimea prevazuta de lege pentru a pune concluzii orale in fata Curtii
Constitutionale, motiv pentru care a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii
de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca
textele de lege criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.077/2003,
Judecatoria Brasov a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 209, 221, 222, 223 si ale art. 279
lit. b) si c) din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor art. 23
alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, modificata prin Legea nr.
138/1997. Exceptia a fost ridicata de Ion Constantin in dosarul mentionat,
avand ca obiect plangerea formulata impotriva lui Gheorghe Dragomir, cu privire
la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor
si a infractiunii de abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi, plangere
inregistrata de autorul exceptiei direct la instanta de judecata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
din Codul de procedura penala criticate instituie o discriminare intre cetateni
cu privire la modul in care se solutioneaza plangerile acestora. Astfel, pentru
unele plangeri, cetatenii se pot adresa in mod direct justitiei, iar pentru
alte plangeri, sunt obligati sa se adreseze organelor de cercetare penala. Se
arata ca, in acest mod, textele criticate incalca si prevederile art. 21 din
Constitutie, privind liberul acces la justitie, in opinia autorului exceptiei
fiind "mai rational si eficient ca toate plangerile [...] sa fie adresate
instantelor de judecata pentru a le rezolva, iar instantele [...] sa decida
cand sa apeleze la efectuarea de cercetari penale acolo unde este cazul".
Totodata se sustine ca aceleasi texte legale incalca principiul separatiei
puterilor in stat, intrucat sensul acestora este "de a institui, prin
obligatia de a adresa plangerile organelor de cercetare penala, un filtru prin
care puterea executiva poate controla justitia, pentru ca anumite dosare sa nu
fie rezolvate, asa cum cer tratatele internationale la care Romania este parte,
<<intr-un termen rezonabil>>, ci doar atunci cand alte interese
decat cele ale bunei administrari a justitiei vor admite aceasta".
Referitor la dispozitiile art. 23 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr.
47/1992, se sustine ca, reglementand o serie de cauze de inadmisibilitate a
exceptiei de neconstitutionalitate, incalca prevederile care reglementeaza
atributiile Curtii Constitutionale, egalitatea in drepturi si liberul acces la
justitie, cuprinse in Legea fundamentala. In acest sens se arata ca, pentru
apararea efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale, trebuie sa existe
posibilitatea pentru orice persoana de a se adresa justitiei, "implicit
Curtii Constitutionale", "cu orice exceptie de neconstitutionalitate,
si nu doar cu acelea de care depinde solutionarea cauzei". De asemenea, in
opinia autorului exceptiei, Curtea Constitutionala ar trebui, in conformitate
cu dispozitiile art. 146 lit. d) din Constitutie, sa hotarasca asupra tuturor
exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in
fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial, si nu doar asupra
celor care nu au fost constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie
anterioara a Curtii Constitutionale. Se considera ca, in caz contrar, sunt
incalcate si prevederile constitutionale ce consacra egalitatea in fata legii,
prin crearea unei discriminari fata de cetatenii care au beneficiat de
reglementarea art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, inainte de modificarea
sa prin Legea nr. 138/1997. Sub acelasi aspect al discriminarii create intre
cetateni este criticat si textul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, care,
anterior modificarii prin Legea nr. 138/1997, nu prevedea obligatia instantei,
in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, de a nu mai
sesiza Curtea Constitutionala in situatia in care exceptia de
neconstitutionalitate este inadmisibila.
Judecatoria Brasov considera ca textele de lege criticate sunt in
concordanta cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. In
sustinerea acestei opinii arata ca stabilirea unor reguli speciale de procedura
privind sesizarea organelor de urmarire penala si a instantei de judecata
"nu este contrara principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor, atata timp cat orice persoana poate adresa o
plangere penala organelor abilitate in cazul incalcarii drepturilor lor",
si nici nu aduce atingere principiului separatiei puterilor in stat, respectiv
dispozitiilor constitutionale care consacra suprematia Constitutiei si a
legilor statului.
Referitor la critica art. 23 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992,
modificata si completata prin Legea nr. 138/1997, instanta apreciaza ca
"acest text de lege nu are aplicabilitate in speta, iar solutionarea
cauzei nu depinde de aplicarea acestuia", precum si faptul ca nu
contravine nici unei prevederi constitutionale.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca dispozitiile art. 221, 222, 223 si ale art. 279 lit.
b) si c) din Codul de procedura penala nu ingradesc liberul acces la justitie,
intrucat realizarea acestui drept este asigurata prin sesizarea instantei de
judecata de catre procuror, prin rechizitoriu. In cazul in care procurorul da o
solutie de netrimitere in judecata, in temeiul art. 278^1 din Codul de
procedura penala, persoana vatamata sau orice alta persoana ale carei interese
legitime au fost vatamate se poate adresa instantei de judecata, accesul liber
la justitie fiind pe deplin asigurat. In ceea ce priveste pretinsa incalcare,
prin aceleasi dispozitii legale, a principiului egalitatii in drepturi in fata
legii, se arata ca "optiunea legislativa in reglementarea modalitatii de
sesizare a organelor judiciare nu creeaza un privilegiu ori vreo discriminare
intre cetateni in raport cu vreunul dintre criteriile prevazute in art. 4 alin.
(2) din Constitutie, intrucat stabilirea acestor reguli se intemeiaza pe natura
infractiunilor care fac obiectul procesului penal, cu respectarea drepturilor
procesuale ale partilor si cu asigurarea, in toate cazurile, a accesului liber
la justitie [...]".
Totodata se arata ca prevederile din Legea nr. 47/1992 criticate de autorul
exceptiei nu contravin nici unui text constitutional. Aceste norme reprezinta
concretizarea limitelor controlului exercitat de catre Curtea Constitutionala,
in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, nefiind de natura sa
incalce liberul acces la justitie, cata vreme Curtea Constitutionala nu este
instanta de judecata, ci garantul suprematiei Legii fundamentale, si nici
principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, deoarece nu creeaza privilegii
sau discriminari.
In concluzie, Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 209, 221, 222, 223 si ale
art. 279 lit. b) si c) din Codul de procedura penala nu incalca principiul
constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor
publice si nu contin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau
discriminatoriu intre partile care au aceeasi calitate in procesul penal, fiind
aplicabile tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale,
fara nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodata se arata ca aceste
texte de lege nu impiedica accesul liber la justitie si nu aduc atingere
dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen
rezonabil.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23
alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, se apreciaza ca este neintemeiata,
intrucat textele criticate nu contin norme contrare textelor constitutionale
invocate.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29
din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
Curtea constata ca, desi a fost sesizata in cauza cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 209, 221, 222, 223 si ale art. 279
lit. b) si c) din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 23
alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, modificata prin Legea nr.
138/1997, din analiza continutului motivarii exceptiei de neconstitutionalitate
rezulta ca, in realitate, obiectul acesteia il constituie, in ceea ce priveste
textele din Codul de procedura penala criticate, numai art. 279 alin. 2 lit. b)
si c), privind organele carora li se adreseaza plangerea prealabila. In
legatura cu dispozitiile art. 209, privind competenta procurorului in faza
urmaririi, ale art. 221, privind modurile de sesizare a organului de urmarire
penala, ale art. 222, care reglementeaza plangerea, si ale art. 223, care
reglementeaza denuntul, nu au fost formulate critici de neconstitutionalitate
si, ca atare, nu pot fi retinute ca obiect al exceptiei.
Totodata, Curtea constata ca dispozitiile art. 23 alin. (1), (3) si (6) din
Legea nr. 47/1992 au fost modificate prin Legea nr. 232/2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 502 din 3 iunie 2004, intrata in
vigoare dupa data sesizarii Curtii Constitutionale cu exceptia de
neconstitutionalitate. In prezent, ca urmare a republicarii Legii nr. 47/1992,
astfel cum a fost modificata, cu renumerotarea textelor, in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, continutul normelor criticate
de autorul exceptiei este cuprins in art. 29 alin. (1), (3) si (6) din lege.
Asa fiind, Curtea urmeaza a se pronunta asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. b) si c) din Codul
de procedura penala si ale art. 29 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992,
care au urmatorul continut:
- Art. 279 alin. 2 lit. b) si c) din Codul de procedura penala:
"Plangerea prealabila se adreseaza: [...]
b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor
infractiuni decat cele aratate la lit. a);
c) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea
prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public,
militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana,
controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele
aratate in art. 29 pct. 1.";
- Art. 29 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992: "(1) Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei
legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in
vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si
oricare ar fi obiectul acestuia. [...]
(3) Nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind
neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale. [...]
(6) Daca exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1),
(2) sau (3), instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare
a Curtii Constitutionale. Incheierea poate fi atacata numai cu recurs la
instanta imediat superioara, in termen de 48 de ore de la pronuntare. Recursul
se judeca in termen de 3 zile."
Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei de
neconstitutionalitate au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (4) si (5): "(4) Statul se organizeaza potrivit
principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si
judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale.
(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenesti vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 146 lit. d) teza intai: "Curtea Constitutionala are urmatoarele
atributii: [...]
d) hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si
ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj
comercial; [...]".
De asemenea, autorul exceptiei invoca si incalcarea, prin dispozitiile
legale criticate, a prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 279 alin. 2 lit. b) si c) din Codul de procedura penala, in motivarea
acesteia se sustine, in esenta, ca, prin stabilirea regulii ca, in anumite situatii,
plangerea prealabila sa fie adresata organelor de cercetare penala sau
procurorului, respectiv organului competent sa efectueze urmarirea penala, iar
nu direct instantei de judecata, aceste texte de lege instituie o discriminare
intre cetateni cu privire la solutionarea plangerilor penale, ingradesc liberul
acces la justitie si incalca dreptul la un proces echitabil prin prelungirea
inutila a duratei de solutionare a plangerilor. In consecinta, se considera ca
toate plangerile ar trebui sa fie adresate instantei de judecata. Se mai arata
ca diferenta de tratament juridic instituita de dispozitiile legale criticate,
sub aspectul organelor care solutioneaza plangerea prealabila, incalca si
principiul separatiei puterilor in stat, intrucat instituie "un filtru
prin care puterea executiva poate controla justitia".
Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra
constitutionalitatii art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, in
raport de critici similare, prin Decizia nr. 134/2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 29 aprilie 2004, precum si prin
Decizia nr. 229/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
553 din 22 iunie 2004. Cu acele prilejuri, respingand exceptia de
neconstitutionalitate ridicata, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 279 alin.
2 lit. c) din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor
constitutionale care consacra egalitatea in fata legii, intrucat
"stabilirea unor reguli speciale de competenta dupa calitatea persoanei si
a unor reguli de procedura diferite pentru anumite situatii nu reprezinta o
incalcare, ci o confirmare a principiului egalitatii, care presupune tratamente
juridice deosebite pentru situatii diferite".
Totodata, Curtea a retinut ca aceste dispozitii legale nu ingradesc dreptul
de acces liber la justitie, deoarece prin lege pot fi instituite reguli
deosebite in considerarea unor situatii diferite, semnificatia prevederilor
inscrise in alin. (2) al art. 21 din Constitutie fiind aceea ca
"legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a
instituit nici o categorie sau grup social.
In sfarsit, prin aceleasi decizii Curtea a mai statuat ca art. 279 alin. 2
lit. c) din Codul de procedura penala nu contravine dispozitiilor art. 6 pct. 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, drept garantat si
de art. 21 alin. (3) din Constitutie, intrucat "nu opresc partile interesate
de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de
toate garantiile procesuale care conditioneaza un proces echitabil".
Cata vreme nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziilor mai sus mentionate
sunt valabile si in prezenta cauza, atat in ceea ce priveste critica
dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. c) din Codul de procedura penala, cat si a
prevederilor lit. b) a aceluiasi alineat, critici fundamentate de autorul
exceptiei pe aceleasi argumente.
Nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 1 alin.
(4) din Constitutie, care consacra principiul separatiei puterilor in stat.
Aceasta sustinere, astfel cum a fost argumentata de autorul exceptiei, nu
reprezinta o veritabila critica de neconstitutionalitate, ci da expresie unor
presupuneri ale acestuia privind existenta unor "interese" straine
bunei administrari a justitiei.
De altfel, prin criticile formulate, autorul exceptiei de
neconstitutionalitate sustine necesitatea unei solutii legislative diferite de
cea instituita prin art. 279 alin. 2 lit. b) si c) din Codul de procedura
penala, aratand ca ar fi "mai rational si eficient ca toate plangerile
[...] sa fie adresate instantelor de judecata pentru a le rezolva, iar
instantele [...] sa decida cand sa apeleze la efectuarea de cercetari penale
acolo unde este cazul". Or, o asemenea problema nu este de resortul
contenciosului constitutional, sub acest aspect Curtea statuand in
jurisprudenta sa faptul ca nu se poate substitui legiuitorului pentru
modificarea reglementarilor adoptate, intrucat, conform dispozitiilor art. 61
alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este "[...] unica autoritate
legiuitoare a tarii".
II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 29 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca aceste
prevederi legale, care se refera la procedura solutionarii exceptiilor de
neconstitutionalitate, nu au legatura cu solutionarea litigiului dintre parti.
In consecinta, sub acest aspect, exceptia urmeaza sa fie respinsa ca
inadmisibila, in temeiul art. 29 alin. (1) si alin. (6) teza intai din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 2 lit. b) si c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ion
Constantin in Dosarul nr. 3.077/2003 al Judecatoriei Brasov.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1), (3) si (6) din Legea nr. 47/1992, invocata de
acelasi autor in aceeasi cauza.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta