DECIZIE Nr.
937 din 23 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 si art. 209 din Codul penal,
precum si a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru
modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 722 din 24 octombrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal,
precum şi a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie
ridicată de Mihăiţă Munteanu şi Adrian Giurgea în Dosarul nr. 367/316/2007 al
Judecătoriei Târgu Bujor.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 martie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 367/316/2007, Judecătoria Târgu Bujor a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor
art. I pct. 158
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie
ridicată de Mihăiţă Munteanu şi Adrian Giurgea în dosarul de mai sus, având ca
obiect soluţionarea unei cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin.
(1)-(3) şi art. 24, deoarece faptele furt şi furt calificat instituie un
tratament discriminatoriu mai aspru faţă de infracţiunea similară de furt
prevăzută de art. 210 din Codul penal. Or, ar trebui ca cetăţeanului care ia
din posesia sau detenţia unei persoane un bun mobil, fără consimţământul
acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept să i se aplice acelaşi
tratament juridic ca aceluia care comite o faptă identică al cărei subiect
pasiv este o rudă apropiată, tutore ori îl găzduieşte pe autor. De vreme ce în
cea din urmă situaţie legea permite posibilitatea ca răspunderea penală să fie
înlăturată de împăcarea părţilor, pentru identitate de tratament, şi în prima
situaţie ar fi echitabil să existe o astfel de reglementare.
In ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 prin care s-a abrogat art. 333 din Codul de procedură penală, autorii excepţiei susţin că prin
absenţa posibilităţii
instanţei de judecata de a restitui cauza la procuror le sunt afectate dreptul
la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Judecătoria Târgu Bujor opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin conţinutul lor
infracţiunile de furt şi furt calificat se deosebesc de infracţiunile de furt
prevăzute de art. 210 din Codul penal, în cazul cărora acţiunea penală se pune
în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor
înlătură răspunderea penală. Or, principiul egalităţii nu înseamnă
uniformitate, astfel încât la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament
egal, iar la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De asemenea, dispoziţiile art. I
pct. 158 din Legea nr. 356/2006 au fost adoptate în
temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie care conferă legiuitorului
competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe
acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli
speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procesuale. In acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d)din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992,'să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 208 - Furtul şi art. 209 - Furtul calificat, ambele din Codul penal, precum şi art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, prin care s-a abrogat art. 333 din Codul de procedură penală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, şi Deciziei nr. 344 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007,
Curtea Constituţională a statuat că prevederile art.
208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi ale art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale.
Aşa fiind, deoarece până în prezent nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.146 lit.
d) şi al art.147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, precum şi a prevederilor
art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Mihăiţă
Munteanu şi Adrian Giurgea în Dosarul nr. 367/316/2007 al Judecătoriei Târgu
Bujor.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru