DECIZIE Nr.
1094 din 15 octombrie 2008
referitoare la obiectia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) si
(4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin.
(1)] si pct. 53 [art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea si
completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de
Conturi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 721 din 23 octombrie 2008
Cu Adresa nr. 2.378 din 10 octombrie 2008, Preşedintele
României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate
asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Sesizarea, formulată în temeiul
art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată
la Curtea Constituţională sub nr. 10.946 din 10 octombrie 2008 şi formează
obiectul Dosarului nr. 1.983A/2008.
In motivarea obiecţiei se arată că următoarele texte
din legea criticată sunt neconstituţionale, deoarece:
- art. 107 alin. (4), potrivit căruia persoanele care
au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet
beneficiază la data pensionării de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de
lege pentru magistraţi, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii,
fără privilegii şi fără discriminări. Se consideră că acest text de lege
„creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în beneficiul
consilierilor de conturi „care au îndeplinit funcţia pe durata unui mandat
complet, respectiv 6 ani, în timp ce magistraţii beneficiază de pensie de
serviciu, dacă au îndeplinit funcţia timp de 25 de ani". De altfel,
dispoziţiile criticate „sunt discriminatorii" şi faţă de art. 82 din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevede că
pot beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut de lege pentru
magistraţi şi „foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de
conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea
de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori
procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat
judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi
de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi". Or, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a
statuat că discriminarea trebuie apreciată prin raportare la cetăţenii care au
acelaşi statut profesional sau social, astfel că, dacă la situaţii egale
trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul
juridic nu poate fi decât diferit;
- art. 12 alin. (2), care
dispune că organizarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor
de control se reglementează „printr-un regulament adoptat de plenul
Curţii", contravine art. 73 alin. (3) lit. I) din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea
acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că „în felul acesta
Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind
atribuţii de legiferare";
- art. 96, „prin care se instituie în sarcina Curţii de
Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie «a persoanelor
acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor
abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a
auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt
implicate»", încalcă
atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovăţie
ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de
condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, „pentru că restricţionează
dreptul la muncă". Astfel, în situaţia în care angajatorul a formulat
plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată
pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, art. 52 alin. (1) din Codul
muncii permite suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa
angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Aşadar,
doar angajatorul poate aprecia care sunt măsurile ce se impun pentru protejarea
activităţii economice. Stabilirea acestei competenţe a Curţii de Conturi contravine
şi art. 135 din Constituţie, referitor la principiul economiei de piaţă,
întrucât „deciziile privind conducerea întreprinderilor aparţin exclusiv
administraţiei acestora";
- art. 129 privind stabilirea amenzii printr-un
regulament aprobat de Plenul Curţii de Conturi este
contrar dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia
impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor de stat se stabilesc numai prin lege. Or, art. 129 alin.
(2) din legea criticată prevede că sumele reprezentând amenzi civile se fac
venit la bugetul de stat, astfel că „amenda trebuie să se stabilească prin lege
şi nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată
abaterile". In sensul acestor susţineri se invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, care a „statuat că stabilirea sancţiunii trebuie să fie în
competenţa autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii şi
nu a celei însărcinate cu aplicarea legii";
- art. 105 alin. (2) privind
condiţiile de numire în funcţia de consilier de conturi este contrar art. 140
alin. (4) din Constituţie, întrucât „restrângerea sferei studiilor absolvite,
doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituţional,
consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de către Parlament, în urma
negocierii dintre partidele politice". Se mai arată că, dacă legiuitorul
constituant ar fi dorit ca numirea consilierilor de conturi să se facă în
anumite condiţii, „ar fi procedat ca în cazul magistraţilor sau al membrilor
Curţii Constituţionale", în sensul că aceştia sunt numiţi în funcţie în
condiţiile legii organice, aşa cum prevede art. 125 din Constituţie;
- art. 107 alin. (1) recunoaşte membrilor Curţii de
Conturi statutul de „demnitari de stat" tocmai din cauza numirii lor pe
criterii politice. Or, „sintagma «demnitar de stat» nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia actuală,
art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnităţi
publice".
In consecinţă, solicită Curţii Constituţionale să
admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că Legea pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii de Conturi contravine art. 16 alin. (1), art. 23 alin.
(11), art. 41 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. I), art. 135 alin. (1), art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din
Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea privind obiecţia de neconstituţionalitate a
Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 este vădit
neîntemeiată. In acest sens, arată că art. 107 alin. (4) din lege nu contravine
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece, potrivit art. 140
alin. (4) din Constituţie, „membrii Curţii de Conturi sunt supuşi incompatibilităţii
prevăzute de lege pentru judecători. In aceste condiţii, este firesc ca
Parlamentul să aibă dreptul de a crea o corespondenţă între cele două categorii
de funcţii şi în privinţa stabilirii cuantumului pensiei de serviciu". Cu
privire la criticile ce vizează art. 12 alin. (2) din lege, apreciază că
„Parlamentul nu poate fi obligat să legifereze în detaliu modul concret în care
urmează să se organizeze şi să funcţioneze o anumită autoritate publică",
precum şi că „nu s-a încălcat nicio dispoziţie constituţională prin atribuirea
Curţii de Conturi a dreptului de a-şi aproba un regulament propriu".
Invocarea încălcării art. 73 alin. (3) lit. I) din Constituţie este, pe de o parte, inadmisibilă, „întrucât este
identică cu unul dintre motivele pentru care Preşedintele României a transmis
Parlamentului spre reexaminare legea respectivă, iar forul legislativ s-a
pronunţat deja în această materie", iar, pe de altă parte, Legea pentru
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptată ca lege specială,
chiar în temeiul acestui text constituţional. „Parlamentul nu poate interzice
acestei autorităţi să dezvolte prevederile legii sale organice în reglementări
de procedură." De altfel, şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că aceasta îşi desfăşoară
activitatea în baza unui regulament propriu. In legătură cu criticile
referitoare la art. 96 din lege, se arată că „prin această dispoziţie s-a
instituit obligaţia Curţii de Conturi de a cere celor în drept suspendarea din
funcţie a celor în cauză, dar această procedură nu este discreţionară",
iar textul de lege este „de natură a consolida auditul financiar, ceea ce nu
afectează nicio prevedere constituţională". In plus, se consideră că art.
96 din lege se referă la o persoană împotriva căreia organele competente au
formulat acuzaţii susţinute cu probe şi suspendarea din funcţie „nu impietează
asupra prezumţiei de nevinovăţie a acesteia, de care va continua să beneficieze
până la definitivarea procedurii judiciare." Apreciază că nici susţinerile
privind neconstituţionalitatea art. 129 alin. (2) din lege nu pot fi reţinute,
întrucât acesta dispune cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 127
şi art. 128 din aceeaşi lege. In sfârşit, şi criticile formulate cu privire la
art. 105 alin. (2) din lege, prin raportare la art. 140 alin. (4) din
Constituţie, sunt neîntemeiate, deoarece „ţinând seama de specificul
activităţii Curţii de Conturi şi de rolul ei special" este dreptul
Parlamentului să stabilească condiţiile de specializare a consilierilor de
conturi, iar numirea lor în urma unor negocieri politice „nu are relevanţă
pentru desemnarea candidaţilor la funcţia respectivă".
Guvernul, în punctul de
vedere exprimat, arată că sesizarea este neîntemeiată, deoarece: prevederile
art. 107 alin. (4), care dispun cu privire la dreptul la pensie al
consilierilor de conturi, sunt în concordanţă cu art. 47 alin. (2) din
Constituţie, astfel că „legiuitorul este în drept să stabilească şi să
modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de
acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora". Invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului
cu privire la situaţia juridică obiectiv diferită în care se află anumite
categorii de persoane, se arată că legiuitorul poate institui tratamente
juridice diferenţiate „[...] şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale
pensiilor", dacă situaţia obiectiv diferită a unor categorii de persoane
le justifică sau chiar le impune, fără ca aceasta să reprezinte privilegii sau
discriminări. Aspectul criticat este de oportunitate, iar nu de
constituţionalitate. Se precizează că „modalitatea de instituire a pensiei de
serviciu prin raportare la pensia de serviciu a magistraţilor se regăseşte şi
în alte reglementări, precum: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi
senatorilor, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public
parlamentar". De altfel, „doar în mod formal critica de neconstituţionalitate
se raportează la art. 16 din Constituţie", deoarece motivarea
discriminării se întemeiază pe prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ceea ce este inadmisibil faţă
de dispoziţiile art. 146 din Constituţie, potrivit cărora controlul de
constituţionalitate se face prin raportarea la textele constituţionale, iar nu
prin compararea actelor normative. Susţinerile referitoare la
neconstituţionalitatea art. 12 alin. (2) din lege prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. I) din Constituţie sunt
neîntemeiate, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi este lege organică, iar dispoziţiile din textul criticat referitoare la
„organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii şi valorificarea
actelor rezultate" reprezintă „norme secundare, cu caracter predominant
tehnic, emise pentru organizarea Curţii de Conturi", în temeiul propriei
sale legi. Art. 96 din lege, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional,
„nu obligă autoritatea sau instituţia publică să şi opereze suspendarea celui
acuzat de săvârşirea respectivelor fapte, ci doar instituie obligaţia Curţii de
Conturi de a cere luarea acestei măsuri, decizia privind oportunitatea
suspendării aparţinând angajatorului". Acest text de lege nu încalcă nici
dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura suspendării din
funcţie constă în „suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată şi nu
în înlăturarea sau eliberarea din funcţie, după cum nici nu impune vreo interdicţie
pentru exercitarea dreptului la muncă". Cât priveşte art. 129 din lege, se
arată că „prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se
stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii" pentru
faptele ce constituie abateri, în condiţiile prevăzute de art. 127 şi art. 128
din lege, astfel că şi această susţinere este neîntemeiată. In legătură cu
neconstituţionalitatea art. 105 alin. (2) din legea de modificare a Legii nr.
94/1992, în esenţă, se consideră că impunerea unor condiţii privind studiile de
specialitate şi vechimea în profesie ale „candidaţilor" pentru numirea în
funcţia de consilier de conturi nu contravine prevederilor constituţionale ale
art. 140 alin. (4) privind statutul acestora. Singura condiţionare constituţională
pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publică este cuprinsă în art. 16 alin.
(3) din Legea fundamentală şi ea priveşte cetăţenia şi domiciliul, celelalte
condiţii urmând a fi stabilite prin lege.
Preşedintele Senatului nu
a comunicat punctul său de vedere cu privire la
sesizarea de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele
de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Legii pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de
Conturi, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi
ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra
obiecţiei de neconstituţionalitate formulate de Preşedintele României.
Obiecţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost
formulată, se referă la Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.
94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, în ansamblul
său. In realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează, în ordinea
formulării lor, doar art. 107 alin. (4) şi (1), art. 12 alin. (2), art. 96,
art. 129 şi art. 105 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 94/1992, şi anume art. I pct. 56, pct. 12, pct. 50, pct. 77 şi pct. 53 din aceasta. Aşa
fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituţională se va pronunţa cu privire
la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii din lege, care prevăd:
„Art. I. - Legea nr. 94/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
116 din 16 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică
şi se completează după cum urmează: [...]
56. Articolul 107
va avea următorul cuprins:
«Art. 107. - (1) Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea
mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Aceştia sunt demnitari
de stat şi sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru
judecători. [...]
(4) Persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat
complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul
prevăzut de lege pentru magistraţi.»
12. Articolul 12
va avea următorul cuprins:
«[...] (2) Organizarea şi desfăşurarea activităţilor
specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din
aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul
Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi.»
50. Articolul 96
va avea următorul cuprins:
«Art. 96. - Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în
condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de
prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar,
constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea
definitivă a cauzelor în care sunt implicate.»
77. Articolul 129
va avea următorul cuprins:
«Art. 129. - (1) Abaterile prevăzute la art. 127 şi
128 se constată de auditorii publici externi ai Curţii de Conturi, iar amenda
se stabileşte potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12
alin. (2). [...]».
53. Articolul 105
va avea următorul cuprins:
«[...] (2) Pentru a fi numiţi consilieri de conturi,
se cere îndeplinirea următoarelor condiţii: studii superioare economice sau
juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite şi
pregătire profesională temeinică.»"
Articolele din Constituţie invocate ca fiind încălcate
sunt următoarele:
- Art. 16 alin. (1): „(1)
Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii
şi fără discriminări.";
- Art. 23 alin. (11): „(11)
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana
este considerată nevinovată.";
- Art. 41 alin. (1): „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei
sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.";
- Art. 73 alin. (3) lit. I): „(3) Prin lege organică se reglementează: [...] I) organizarea şi funcţionarea [...]
Curţii de Conturi;";
- Art. 135 alin. (1): „(1) Economia
României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi
concurenţă.";
-Art. 139 alin. (1): „(1)
Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat se
stabilesc numai prin lege.";
- Art. 140 alin. (4): „(4)
Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care
nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi
în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt
supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători."
Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1. O primă critică de neconstituţionalitate vizează
dispoziţiile art. I pct. 56 -
art. 107 alin. (1) şi (4) - din legea supusă controlului. In legătură cu alin.
(4) al acestui articol, care dispune că persoanele care au îndeplinit funcţia
de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază de pensie de
serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi, se susţine că
încalcă principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din
Constituţie, precum şi art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor. Analizând aceste susţineri, Curtea constată că,
în concordanţă cu prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie referitoare la
membrii Curţii de Conturi al căror mandat este de 9 ani, prevederi ale
capitolului VII Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi din
Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc pentru
consilierii de conturi o serie de condiţii şi incompatibilităţi. Astfel, art.
107 alin. (1)-(3) din legea criticată prevede că membrii Curţii de Conturi sunt
independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata
acestuia; sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători;
nu pot face parte din partidele politice sau să desfăşoare activităţi publice
cu caracter politic; le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a
activităţilor de comerţ, participarea la administrarea ori conducerea unor
societăţi comerciale sau civile şi nu pot fi experţi ori arbitri desemnaţi
într-un arbitraj. Aşadar, sub acest aspect, textele de lege menţionate prevăd
pentru consilierii de conturi incompatibilităţile prevăzute pentru judecători
la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia: „(3) Funcţia de judecător este
incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din învăţământul superior." De
asemenea, art. 124 alin. (3) din Constituţie stabileşte că „(3) Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii",
iar conform prevederilor constituţionale ale art.
125 alin. (1) „Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili,
în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale şi legale
Curtea constată că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al
judecătorilor. De asemenea, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul
la pensie, ca şi celelalte forme de asistenţă socială, se exercită în
condiţiile stabilite de lege, iar Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa,
de exemplu, prin deciziile nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, şi nr. 119 din 15 februarie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 252 din 16 aprilie 2007, a statuat că legiuitorul
poate institui, în considerarea situaţiei specifice deosebite a unor categorii
socio-profesionale, tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi
criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi un cuantum
diferite ale pensiilor. Această jurisprudenţa este în concordanţă cu practica
Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia situaţia obiectiv
diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar
impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat,
fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări. Aşa fiind, în cauză,
Curtea nu poate reţine susţinerea autorului sesizării, în sensul că prevederile
art. 107 alin. (4) din lege „creează o discriminare pozitivă inacceptabilă"
în favoarea consilierilor de conturi.
Critica potrivit căreia sintagma „demnitari de
stat" din cuprinsul alin. (1) al art. 107 „nu îşi găseşte corespondentul
în legislaţia actuală, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la
funcţii şi demnităţi publice" urmează a fi respinsă. Intr-adevăr, prin
nuanţarea terminologiei - funcţii şi demnităţi publice - din cuprinsul
art. 16 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul constituant a intenţionat să
determine cât mai precis sfera lui de aplicabilitate, întrucât pentru dreptul
constituţional demnitarii - deputat, senator, şef de stat, ministru - nu sunt
simpli funcţionari publici în sensul strict al dreptului administrativ. Fără a
proceda la o delimitare rigidă, Curtea reţine că funcţiile şi demnităţile
publice sunt într-o incontestabilă legătură, fără însă a se confunda. De
altfel, atât în literatura de specialitate, cât şi în vorbirea curentă se
foloseşte sintagma „demnitari de stat" ca un corespondent al sintagmei
„demnităţi publice".
Raportarea neconstituţionalităţii art. 107 alin. (4)
din lege la prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor urmează a fi respinsă, întrucât în exercitarea
controlului Curtea este competentă să se pronunţe doar asupra compatibilităţii
legilor şi ordonanţelor cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei, iar nu cu
privire la compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.
2. In opinia autorului sesizării art. 12 alin. (2) din
lege dispune că organizarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea
actelor sale de control se reglementează „printr-un regulament adoptat de
plenul Curţii", ceea ce contravine art. 73 alin. (3) lit. I) din Constituţie, potrivit căruia
organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se
consideră că „în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie
Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare". Examinând
această susţinere, Curtea Constituţională constată că art. 73 alin. (3) lit. I) din Constituţie prevede că „(3) Prin
lege organică se reglementează: [...] I) organizarea şi funcţionarea [...] Curţii de Conturi", precum şi că în sensul acestor prevederi constituţionale,
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este reglementată prin Legea nr.
94/1992. Legea cuprinde dispoziţii privind „Organizarea şi conducerea Curţii
de Conturi", „Atribuţii de control şi audit financiar", „Atribuţii de
raportare, avizare şi alte competenţe", „Numirea şi statutul personalului
Curţii de Conturi", „Atribuţiile organelor de conducere". Art. 12
alin. (2) criticat ca fiind neconstituţional, cuprins în capitolul II Organizarea şi conducerea Curţii de
Conturi, prevede că: „Organizarea şi
desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea
actelor rezultate din aceste activităţi se efectuează potrivit regulamentului
aprobat de plenul Curţii de Conturi, în temeiul prezentei legi." Aşadar,
conform acestui text, printr-un regulament aprobat de plenul Curţii se
stabileşte modalitatea de organizare şi desfăşurare a activităţilor ce îi revin
potrivit Legii nr. 94/1992, regulament care, de altfel, potrivit alin. (3) al
aceluiaşi articol „[...] se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I." Acest
regulament va conţine reglementări emise numai în limitele impuse de legea
organică şi în executarea acesteia. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu poate
reţine, aşa cum se susţine în sesizare, că prin aceste dispoziţii „plenul
Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii
de legiferare."
3. Articolul 96 din lege este
criticat, întrucât „instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere
celor în drept suspendarea din funcţie «a persoanelor acuzate de săvârşirea
de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu
caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor
efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt
implicate»", ceea ce încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituţie,
referitor la prezumţia de nevinovăţie ce operează până la rămânerea definitivă
a hotărârii judecătoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta,
„pentru că restricţionează dreptul la muncă".
Examinând această susţinere, Curtea constată că nu
poate fi reţinută. Potrivit art. 96 „Curtea de Conturi
cere celor în drept suspendarea din
funcţie, în condiţiile legii, [...]", iar
angajatorul decide în legătură cu această cerere. Prin aceste dispoziţii nu
este încălcată prezumţia de nevinovăţie prevăzută de art. 23 alin. (11) din
Constituţie, care se referă exclusiv la procese penale, iar cererea Curţii de
Conturi poate privi alte abateri financiare care nu au caracter penal. De
asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 41 alin.
(1) care stabilesc că „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit", deoarece
măsura constă în suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată, şi nu
în înlăturarea sau eliberarea din funcţie, după cum nici nu impune vreo
interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncă. Măsura suspendării raporturilor
de muncă este o măsură administrativă, care nu îi îngrădeşte persoanei în cauză
dreptul la garantarea unui alt loc de muncă. Exerciţiul acestui drept poate fi
supus, în condiţiile legii, unor condiţionări ce nu pot fi interpretate ca o
îngrădire.
4. Se susţine că art. 129 din lege, care prevede că
„Abaterile prevăzute la art. 127 şi 128 se constată de auditorii publici
externi ai Curţii de Conturi, iar amenda se stabileşte potrivit regulamentului
aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2)", este neconstituţional întrucât, conform art. 139 alin. (1) din
Constituţie, „amenda trebuie să se stabilească prin lege şi nu printr-un
regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". Art. 127,
la care textul face trimitere, stabileşte faptele care constituie abateri şi
sancţiunile ce se aplică pentru acestea, iar art. 128 sancţionează cu
penalizări încălcarea de către persoanele juridice sau fizice supuse
controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi a obligaţiei de a transmite
acesteia actele, documentele sau informaţiile solicitate. Examinând critica de
neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că prin regulamentul la care
face referire textul criticat urmează a se stabili condiţiile concrete de
aplicare a sancţiunii amenzii, stabilită prin lege, ceea ce nu contravine art.
139 alin. (1) din Constituţie.
5. Criticile referitoare la art. 105 alin. (2) din lege
sunt raportate la prevederile art. 140 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea
că „restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau
juridice, excedează textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi
fiind numiţi de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele
politice". Art. 105 alin. (2) din lege prevede că „Pentru a fi numiţi consilieri de
conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii: studii superioare
economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor
absolvite şi pregătire profesională temeinică", iar art. 140 alin. (4) din Constituţie
dispune: „(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de
Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi
inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute
de lege pentru judecători." Din examinarea
textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea nu poate
reţine contrarietatea acestuia cu art. 140 alin. (4) din Constituţie.
Dimpotrivă, singura condiţionare constituţională pentru ocuparea funcţiilor de
demnitate publică este cea cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală
şi ea priveşte cetăţenia şi domiciliul. Stabilirea altor condiţii pentru
numirea în funcţie a consilierilor de conturi este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, ceea ce s-a şi realizat prin acest text de lege.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta
decizie, dispoziţiile art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi ale art. 1-3, ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art.
15 şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că prevederile art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) şi (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)],
pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] şi pct. 53 [art. 105 alin. (2)]
din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale.
Dezbaterile au avut loc la data de 15 octombrie 2008 şi
la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Ion Predescu, Puskâs Valentin Zoltan,
Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă şi general obligatorie.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu