ORDIN   Nr. 444 din 3 iulie 2009

privind aprobarea Planului de ajustare a efortului de pescuit

ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR SI DEZVOLTARII RURALE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 510 din 24 iulie 2009

Având în vedere Referatul de aprobare al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura nr. 3.426 din 22 iunie 2009,

în temeiul prevederilor:

- art. 7 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

- art. 4 lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2008 privind organizarea, structura şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 11 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 2.371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului;

- art. 22 din Regulamentul (CE) 1.198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit,

ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Planul de ajustare a efortului de pescuit, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. -Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

ANEXA

PLAN

de ajustare a efortului de pescuit

1.  Introducere

Prezentul plan de ajustare a efortului de pescuit a fost elaborat în baza Programului operaţional pentru pescuit, în care sunt prezentate măsurile planificate de administraţia română de pescuit care au ca scop atât adaptarea flotei de pescuit în funcţie de cotele disponibile, cât şi implementarea liniilor directoare a Politicii comune de pescuit, respectiv reducerea capacităţii de pescuit. Aceste măsuri se vor realiza în cadrul Axei prioritare 1 şi au ca scop, pe lângă reducerea capacităţii de pescuit, crearea condiţiilor economice pentru susţinerea flotei de pescuit a României la Marea Neagră.

2.   Descrierea flotei româneşti în relaţie cu starea pescuitului

In România, pescuitul la mare, de-a lungul liniei de coastă, este limitat la o suprafaţă marină până la izobata de 60m, ca o consecinţă a caracteristicilor vaselor şi autonomiei lor limitate.

Pescuitul cu traul prezintă un model sezonal şi este legat de prezenţa speciilor de peşte în zonă. In 2005 speciile cele mai capturate în Marea Neagră au fost cele de mărime mică, precum: şprot (73,39%), guvizi (4,67%) şi bacaliar (4,55%). Pe litoralul românesc, pescuitul cu unelte fixe se caracterizează prin concentrarea activităţii în primele 3/4 luni ale sezonului (aprilie- iulie), când de regulă speciile se apropie de coastă pentru hrănire şi reproducere.

Capturile înregistrate în Marea Neagră de către România au scăzut de la 16.000 de tone în 1980 la aproximativ 2.000 tone în anii recenţi. Situaţia s-a îmbunătăţit uşor începând cu 2003, semnalându-se o creştere de la 1.612 tone în acel an la 2.026 tone înregistrate în 2005. Mai mult de 70% din capturi sunt realizate cu vase de tip trauler, restul capturilor provenind din pescuitul la scară mică.

Aproximativ 40 de tone de calcan au fost descărcate în 2005. In anul 2007 au fost raportate capturi de specii valoroase, precum calcan (Psetta maxima) şi rechin (Squalus acanthias).

Capturile româneşti de şprot rămân cu mult mai mici faţă de potenţialul maxim calculat de cercetători. Şi alte specii ar fi disponibile în cantităţi suficiente dacă navele ar fi echipate cu echipament adecvat pescuirii lor, aceasta fiind lipsa principală în cele mai multe cazuri. Astfel în ciuda lipsei generale de resurse în pescuitul românesc, nu se poate spune că flota românească nu este în echilibru cu stocurile de peşte. De asemenea, faptul că pescuitul cu traul de fund este interzis, şi traularea nu are loc lângă ţărm, sprijină ideea că flota operează într-o manieră durabilă.

Din navele de pescuit cu lungimi mai mari de 12 m, nu toate au fost pe deplin operaţionale în ultimii ani. Marea majoritate a acestor nave sunt de acelaşi tip, cu o lungime de aproximativ 25 m.

Aceste nave au fost construite în 1980. Vârsta medie a navelor de pescuit este de aproximativ 20 de ani, multe dintre ele având corpul din oţel. In prezent sunt într-o stare tehnică proastă, deoarece sunt prost întreţinute, în timp ce condiţiile sanitare, cele de sănătate şi siguranţă la bord au nevoie de îmbunătăţire, mai ales lipsa spaţiilor de depozitare la rece. Design-ul şi motorul permit numai operarea pe timp favorabil. Mai mult de jumătate din flota costieră la scară mică nu este echipată cu motoare, ceea ce reprezintă o caracteristică de siguranţă.

Deşi România este o ţară cu ieşire la mare, având o lungime de litoral de 244 km, în ultimul deceniu, având în vedere noile condiţiile de practică a pescuitului, cu sistarea subvenţiilor de stat şi alinierea la principiile economiei concurentiale, s-a produs schimbarea radicală a condiţiilor de desfăşurare a pescuitului marin naţional. Totodată, concurenţa creată de deschiderea importurilor de produse pescăreşti, în special a importurilor de şprot congelat, lipsa de experienţă a unei exploatări în noile condiţii, îmbătrânirea parcului de nave, cât şi mai ales creşterea costurilor combustibililor şi a celor de întreţinere au dus la o involuţie drastică a pescuitului activ în sectorul românesc al Mării Negre.

An de an activitatea de pescuit activ s-a redus treptat, ajungând ca, în anul 2008, din cele 22 de nave înscrise în Fişierul navelor şi ambarcaţiunilor de pescuit să activeze doar 6 nave de pescuit, din care două nave au desfăşurat sporadic un pescuit specializat de şprot şi alte specii pelagice şi alte 4, un pescuit specializat de calcan.

Flota românească de pescuit a fost compusă în conformitate cu cifrele înregistrate în Registrul flotei de pescuit comunitare, precum şi în Registrul român al navelor de pescuit, pe 1 ianuarie 2007, din 436 de nave ce totalizau tonaj brut (GT) total de 2.357 tone şi o putere totală de 7.680 kW. După aderare capacitatea a crescut la 440 de nave de pescuit ce au cumulat o greutate totală de 2.474 tone şi o putere totală de 8.253 kW, datorită noilor intrări din lista „coups partis", la sfârşitul anului 2007 înregistrându-se după regimul „intrări-ieşiri" un număr de 439 de nave ce totalizau o greutate totală de 2.426 tone şi o putere totală de 8.106 kW. La sfârşitul anului 2008, în urma regimului „intrări/ieşiri" erau înregistrate 438 de nave ce însumau un GT total de 1.670 tone şi o putere totală de 6.241 kW (sursa: Raportul anual al flotei de pescuit 2008).

2.1. Captura, efortul de pescuit

In sezonul de pescuit din perioada 2001-2008, nivelul capturilor realizate, exceptând anii 2001 şi 2002, când s-au realizat peste 2.000 tone (2.431 t, respectiv 2.116 tone), a fost destul de redus, situându-se între 1.390 tone/2006 şi 1.940 tone/2005, după care a scăzut vertiginos la 435 tone/2007 şi circa 177 tone/2008 (date preliminare)

Nivelul capturilor realizate în anul 2008 (date preliminare), cel mai mic obţinut în ultimii 10 ani, s-a datorat creşterii costurilor de producţie, cât şi influenţei condiţiilor hidroclimatice asupra populaţiilor de peşti. Capturile de şprot, specie predominantă a capturilor anuale, au avut o involuţie considerabilă în ultimul deceniu, scăzând de la 3.318 tone/1997 la 208 tone/2007 şi circa 100 tone/2008. Dacă în trecut interesul pentru pescuitul calcanului a fost foarte redus, după anul 2001, operatorii economici ce activează în sectorul litoralul românesc îşi schimbă opţiunile şi interesul, acordând prioritate dotării navelor cu echipamente şi unelte de pescuit specializate în pescuitul acestei specii. Capturile au crescut uşor de la un an la altul, fiind realizate producţii de 12,527 tone/2001 şi 42,031 tone/2004, respectiv 44,32 tone în 2007. Rezultatele obţinute în anul 2008, 26,016 tone (intervalul martie - august), au fost aproape asemănătoare cu cele obţinute în anii 2006-2007, acelaşi interval.

In cele 8 luni de activitate de pescuit pe an (martie-octombrie), din perioada 2001-2008, navele trauler costiere româneşti au realizat capturi diferite, determinate atât de efortul de pescuit (număr de nave, zile efective de mare, număr de traulări şi ore de traulare), cât şi de evoluţia condiţiilor hidroclimatice, starea stocurilor principalelor specii pescuibile (şprot şi bacaliar) şi a ofertei de desfacere a peştelui pe piaţă, ele oscilând între circa 100 tone/2008 şi 2.008 tone/2001. Desfăşurarea pescuitului activ a fost şi este determinată de distribuţia aglomerărilor de peşte, în special a populaţiilor de şprot şi a cererii pe piaţă a produsului. In ultimii ani navele pescuiesc doar atunci când au comenzi ferme, având în vedere costurile ridicate ale combustibililor. Singurele sectoare în care se desfăşoară activitatea de pescuit sunt Constanţa - Corbu şi Zătoane - Sulina.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu cea mai valoroasă specie, pescuită pasiv de traulerele costiere, calcanul, ale cărui capturi au crescut în ultimii ani de la 1 tonă pe an/2000 până la 44,32 tone/2007. Perioada cea mai bună de pescuit este intervalul martie - iulie şi noiembrie - decembrie, perioadă ce coincide cu formarea aglomerărilor de calcan şi apropierea acestora de coastă, pentru reproducere şi hrănire, în restul perioadelor se răspândeşte pe întreaga platformă continentală din zona litoralului românesc al Mării Negre.

2.2. Componenţa pe specii a capturilor

Caracteristica principală a capturilor de peşti realizată în sectorul marin românesc este prezenţa unui număr foarte mare de specii (peste 20), dintre care de bază sunt speciile de talie redusă (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi). De remarcat este faptul că ponderea speciilor valoroase (calcan, rechin, sturioni, stavrid, zărgan, scrumbie de Dunăre, stavrid, chefal, lufar) continuă să fie scăzută, cu toate că stocurile acestora au o tendinţă de refacere.

In perioada 2001-2008, pe întreg ansamblu sectorului românesc şi pe întreaga perioadă de pescuit (martie - noiembrie), dominanţa în capturi a revenit în principal speciilor şprot (Sprattus sprattus) şi calcan (Psetta maeotica), alături de care au mai apărut speciile tradiţionale: hamsie (Engraulis encrasicolus), bacaliar (Merlangius merlangus ponticus), guvizi (Gobiidae), stavrid (Trachurus mediterraneus ponticus), rechin (Squalus acanthias), chefal (Mugidae), alte specii.

In baza rezultatelor obţinute în cele 4 expediţii de cercetare efectuate în anul 2008, putem aprecia că valoarea biomasei aglomerărilor de şprot a oscilat între 9.285 tone/mai şi 62.900 tone/iunie, iar de calcan, între 411,1 tone şi 504,2 tone. In baza evaluărilor efectuate în perioada 1998-2007 pentru principalele specii pescuibile de peşti, precum şi a rezultatelor obţinute în cercetările efectuate în anul 2008, se pot aprecia următoarele stocuri şi estimări ale TAC-ului (captura totală admisibilă), pentru specia şprot şi calcan din sectorul litoralul românesc al Mării Negre (tabelul nr. 1)

Tabel 1

Valoarea stocurilor (tone) şi valoarea estimativă a TAC-ului pentru sectorul românesc (sursa: Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare „Grigore Antipa" - Constanţa)

Specia	Stoc (t) (sector românesc)	TAC (t) (estimat)	Metoda de determinare
Şprot	60.000	10.000	Metoda suprafeţelor
Calcan	1.300	50	Metoda suprafeţelor

Cele prezentate mai sus permit evidenţierea următoarelor aspecte, semnalate la nivelul anului 2008:

-   Pentru speciile şprot şi calcan din zona litoralului românesc, formarea aglomerărilor şi disponibilitatea în pescuit sunt puternic influenţate de variaţia condiţiilor de mediu.

- La fel ca şi în anul 2007, în anul 2008 biomasa maximă a aglomerărilor de şprot a fost apreciată la 60.000 tone, fiind recomandat un TAC de 10.000 tone.

Comparând valorile TAC-ului şi ale capturilor realizate în perioada 2001-2007, rezultă că pentru speciile şprot şi calcan cantitatea anuală capturată în sectorul marin românesc nu a depăşit limitele lor biologice.

3.   Măsuri şi recomandări privind administrarea şi gestionare durabilă a resurselor

In vederea creării premiselor dezvoltării pescuitului costier, de-a lungul litoralului românesc, abordând o metodă de gestionare sustenabilă, sunt necesare:

- reducerea efortului de pescuit, cu precădere a navelor cu un grad ridicat de uzură morală, energofage şi poluante;

- înnoirea şi modernizarea navelor în vederea îmbunătăţirii siguranţei navigaţiei şi asigurarea condiţiilor de păstrare a produselor pescăreşti;

- proiectarea de ambarcaţiuni specifice activităţilor marine;

- dotarea pescarilor cu ambarcaţiuni mici, sub 12 m, proiectate, construite şi adaptate condiţiilor mediului marin;

- îmbunătăţirea şi reproiectarea uneltelor de pescuit;

- dezvoltarea infrastructurii în scopul de a asigura o industrie pescărească profitabilă şi competitivă pe termen lung, prin modernizarea şi construirea de porturi pescăreşti şi puncte de debarcare.

4.   Impactul planului de reducere a efortului asupra capacităţii

Pentru a obţine echilibrul necesar între capacitatea flotei şi posibilităţile de pescuit disponibile, România a adoptat Planul strategic naţional privind dezvoltarea pescuitului şi Programul operaţional pentru pescuit. Planul naţional strategic (PNS) a fost pregătit pentru perioada 2007-2013, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit. Programul operaţional pentru pescuit (POP) a fost pregătit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului pentru definirea măsurilor sub incidenţa celor patru axe prioritare pentru dezvoltarea sectorului pescăresc, acvacultura şi procesare. POP a fost aprobat în decembrie 2007.

Datorită faptului că navele de pescuit sunt vechi, prost întreţinute şi au unelte învechite, PNS prevede o oportunitate de a reduce numărul de nave prin oferirea ajutoarelor de stat pentru încetarea temporară sau permanentă a activităţii de pescuit. Incetarea temporară sau permanentă a activităţii de pescuit trebuie să îi permită României ajustarea efortului de pescuit a anumitor segmente ale flotei în conformitate cu Politica comună de pescuit. Totuşi, România doreşte să păstreze un nivel minim pentru flota de pescuit (minimum vitalis) care poate fi estimat la 12-13 nave moderne şi performante. Flota de pescuit trebuie reînnoită şi modernizată, ceea ce ar asigura piaţa cu produsele cerute, fără mărirea presiunii asupra resurselor naturale.

4.1. Incetarea permanentă a activităţii de pescuit

Incetarea permanentă a activităţii de pescuit este unul dintre cele mai importante elemente din Planul de ajustare a efortului de pescuit. Obiectivul acestui program de ajustare a efortului de pescuit este de a atinge până la sfârşitul anului 2013 o reducere cu cel puţin 1300 kW, respectiv 520 tone, aşa cum este prevăzut în tabelul 2.

Cifrele menţionate mai sus sunt estimative, deoarece este greu de calculat cu exactitate reducerea capacităţii navelor, având în vedere caracterul de „voluntariat" al acestui plan de ajustare a efortului de pescuit.

Tabelul 2

Premizele evoluţiei efortului de pescuit

Indicatori                                         Obiective 2013
Reducerea capacităţii flotei prin   încetarea   temporară sau permanentă a activităţii navelor de pescuit: •GT •kW	Reducere cu minimum 520 tone Reducere cu minimum 1300 kW
Gradul de modernizare a flotei de pescuit	-  80% din navele de pescuit -  70% din flota pescuitului la scară-mică

4.2. Modernizarea şi investiţii la bordul navelor

Această măsură va sprijini creşterea competitivităţii flotei româneşti prin adaptarea caracteristicilor navelor şi ambarcaţiunilor la cerinţele moderne privind siguranţa navigaţiei, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de depozitare a capturilor. Investiţiile făcute pentru modernizare pot cuprinde: a) motoare noi cu un consum redus de combustibil şi un impact redus asupra mediului;

b)  echipamente ce fac posibilă menţinerea şi păstrarea capturilor accidentale la bord;

c)  echipamente ce reduc impactul asupra habitatelor şi speciilor care nu se comercializează;

d)  echipamente ce reduc impactul asupra ecosistemelor şi bentosului;

e)  investiţii pentru unelte de pescuit mai selective (sprijinul este acordat până când acestea devin obligatorii);

f) echipamente pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi siguranţă la bord.

5.  Durata, monitorizarea şi raportarea

Durata prezentului plan de ajustare a efortului de pescuit este stabilită pentru perioada 2009-2013. Punerea în aplicare a Planului de ajustare a efortului de pescuit va fi monitorizată, pentru a se asigura atât eficienţa măsurilor ce urmează a fi aplicate, cât şi îndeplinirea cerinţelor din regulamentul Fondului European pentru Pescuit (FEP) şi reducerea permanentă a efortului de pescuit.

6.  Măsuri de raportare

In cadrul obligaţiilor prevăzute la art. 67 din Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului, Autoritatea de management pentru Programul operaţional pentru pescuit pentru perioada 2007-2013, reprezentată de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura (ANPA), va întocmi un Raportul anual privind punerea în aplicare a POP aferent anului anterior.