Ţinând cont de prevederile pct. 73 alin. (6) de la titlul VII din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere prevederile art. 2067 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul finanţelor publice emite următorul ordin: Articolul 1Distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal nu se consideră eliberare pentru consum atunci când se datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când produsele accizabile nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare. Articolul 2(1) Distrugerea este datorată unui caz fortuit atunci când aceasta este rezultatul unui eveniment care nu putea fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.(2) Constituie cazuri fortuite: fenomene ale naturii, defecţiuni tehnice neprevăzute, deteriorarea utilajelor de producţie, utilizarea în cadrul procesului de fabricaţie a unor componente (materie primă şi/sau materiale auxiliare) cu vicii ascunse sau acţiunea neprevăzută ori imprudentă a unei persoane.(3) Pentru ca o situaţie să fie considerată un caz fortuit trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:a)rezultatul pericolelor să fie consecinţa unei intervenţii străine de voinţa antrepozitarului autorizat; b)antrepozitarul autorizat să fi fost în imposibilitatea, fie şi relativă, de a prevedea intervenţia împrejurării care a determinat producerea rezultatului. Articolul 3(1) Distrugerea este datorată unei cauze de forţă majoră atunci când aceasta este rezultatul unui eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil.(2) Se consideră distrugere din cauze de forţă majoră:a)distrugerea produselor situate în zone pentru care s-a instituit potrivit legii stare de urgenţă, antrepozitarii autorizaţi fiind obligaţi în această situaţie să respecte şi să aplice prevederile legale speciale şi măsurile dispuse de autorităţile competente; b)distrugerile cauzate de accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale ori economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi de război sunt cele prevăzute de Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; c)distrugerile cauzate de situaţii conflictuale violente, de greve, de explozii, de intervenţii asupra căilor de comunicaţii şi de acces, de întreruperi de alimentare cu combustibili sau cu materii prime necesare procesului de producţie şi/sau fabricaţie, de fenomene meteorologice grave şi/sau de mare intensitate, de catastrofe naturale (cutremure, secetă, inundaţii, furtuni), precum şi distrugerile cauzate de orice alte împrejurări externe cu caracter excepţional, străine de voinţa antrepozitarului, imprevizibile şi imposibil a fi rezolvate. Articolul 4Prin neîndeplinirea condiţiilor de comercializare, care atrage distrugerea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, se înţelege: a)încălcarea oricărei dispoziţii legale privind producţia sau comercializarea produsului respectiv conţinute de legislaţia specifică din domeniile protecţiei consumatorilor, protecţiei sănătăţii, protecţiei mediului, conformităţii produselor sau din altele similare; b)situaţia în care produsele nu sunt conforme specificaţiilor (tehnice) de produs şi/sau condiţiilor de calitate: termen de valabilitate, parametri de calitate fizici, chimici sau vizuali şi altele asemenea, iar acestea sunt declarate de către antrepozitarul autorizat ca nefiind conforme eliberării pentru consum. Articolul 5(1) Pentru ca distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal să nu fie considerată eliberare pentru consum, antrepozitarul autorizat care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2-4 trebuie ca înainte de efectuarea operaţiunii de distrugere să solicite aprobarea autorităţii vamale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.(2) Cererea de aprobare a distrugerii produselor accizabile va fi însoţită de o documentaţie care va cuprinde:a)un memoriu în care să justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii în antrepozitul fiscal; b)dovada intervenţiei cazului fortuit sau cauzei de forţă majoră ori documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal: rapoarte de evaluare a produselor sau rapoarte de evaluare a produsului şi/sau materiei prime ori materialelor auxiliare, emise de un laborator acreditat, procese-verbale de certificare a calităţii, procese-verbale de constatare a neconformităţii produsului, precum şi orice alte documente, după caz. (3) Cererea şi documentaţia vor fi depuse la autoritatea vamală teritorială după cum urmează:a)în termen de cel mult 60 de zile de la data producerii evenimentului, în situaţia intervenţiei unui caz fortuit sau unei cauze de forţă majoră; b)în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării neîndeplinirii condiţiilor de comercializare. (4) Autoritatea vamală teritorială prevăzută la alin. (1) va analiza documentaţia depusă de antrepozitarul autorizat şi va decide asupra încadrării operaţiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum, în termen de 15 zile de la data primirii documentaţiei.(5) Decizia motivată a autorităţii vamale teritoriale va fi comunicată antrepozitarului autorizat în termen de maximum 5 zile de la data luării deciziei.(6) Operaţiunea de distrugere se va efectua în termen de maximum 45 de zile de la data primirii deciziei de aprobare, sub supravegherea reprezentantului autorităţii vamale teritoriale.(7) Dacă operaţiunea de distrugere nu are loc în intervalul celor 45 de zile şi în prezenţa reprezentantului autorităţii vamale teritoriale, decizia de aprobare îşi pierde valabilitatea, iar distrugerea produselor accizabile după acest termen-limită sau altfel decât este prevăzut la alin. (6) va fi considerată eliberare pentru consum. În această situaţie, accizele devin exigibile la momentul distrugerii produselor accizabile, iar termenul de plată al accizelor este cel prevăzut la art. 20651 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.(8) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole ce urmează a fi distruse, seriile şi numerele aferente marcajelor vor fi menţionate distinct în procesul-verbal ce se va încheia la momentul desfăşurării operaţiunii de distrugere.(9) Contravaloarea marcajelor aferente produselor accizabile distruse nu se suportă din valoarea accizelor datorate bugetului de stat. Articolul 6Distrugerea poate consta într-o distrugere totală a produselor accizabile sau într-o distrugere parţială, cu recuperarea materiilor prime ori a materialelor auxiliare, în funcţie de cauzele care au generat-o. Articolul 7Autorităţile vamale teritoriale prevăzute la art. 5 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Articolul 8La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 918/2007 pentru aprobarea condiţiilor privind distrugerea în antrepozitul fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate pentru consum, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 27 august 2007. Articolul 9Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul finanţelor publice, Bogdan Alexandru Drăgoi