ORDIN Nr. 918
din 14 august 2007
pentru aprobarea conditiilor
privind distrugerea in antrepozitul fiscal a produselor accizabile care nu au
fost eliberate pentru consum
ACT EMIS DE:
MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 589 din 27 august 2007
In temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea şi
funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor,
având în vedere prevederile art. 166 alin. (4) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare,
ministrul economiei
şi finanţelor emite următorul ordin:
Art. 1. - Distrugerea de produse accizabile într-un
antrepozit fiscal nu se consideră eliberare pentru consum atunci când se
datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când produsele
accizabile nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.
Art. 2. - (1) Distrugerea este datorată unui caz fortuit
atunci când aceasta este rezultatul unei împrejurări care nu putea fi prevăzută
sau înlăturată.
(2) Constituie cazuri fortuite: fenomene ale naturii, defecţiuni tehnice neprevăzute, deteriorarea
utilajelor de producţie, utilizarea în cadrul procesului de fabricaţie a unor
componente (materie primă şi/sau materiale auxiliare) cu vicii ascunse sau
acţiunea neprevăzută ori imprudentă a unei persoane.
(3) Pentru ca o situaţie să fie considerată un caz
fortuit trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) rezultatul pericolelor să fie consecinţa unei
intervenţii străine de voinţa antrepozitarului autorizat;
b) antrepozitarul autorizat să
fi fost în imposibilitatea, fie şi relativă, de a prevedea intervenţia
împrejurării care a determinat producerea rezultatului.
Art. 3. - (1) Distrugerea este datorată unei cauze de
forţă majoră atunci când aceasta este rezultatul unui eveniment sau al unei
împrejurări externe, imprevizibile şi inevitabile.
(2) Se consideră distrugere din cauze de forţă majoră:
a) distrugerea produselor situate în zone pentru care
s-a instituit potrivit legii stare de urgenţă, antrepozitarii autorizaţi fiind
obligaţi în această situaţie să respecte şi să aplice prevederile legale
speciale şi măsurile dispuse de autorităţile competente;
b) distrugerile cauzate de accidente industriale sau
nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în
caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în
caz de război sunt cele prevăzute de Legea nr. 82/1992 privind rezervele de
stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) distrugerile cauzate de situaţii conflictuale
violente, de greve, de explozii, de intervenţii asupra căilor de comunicaţii şi
de acces, de întreruperi de alimentare cu combustibili sau cu materii prime
necesare procesului de producţie şi/sau fabricaţie, de fenomene meteorologice
grave şi/sau de mare intensitate, de catastrofe naturale (cutremure, secetă,
inundaţii, furtuni), precum şi distrugerile cauzate de orice alte împrejurări
externe cu caracter excepţional, străine de voinţa antrepozitarului,
imprevizibile şi imposibil a fi rezolvate.
Art. 4. - Prin neîndeplinirea
condiţiilor de comercializare, care atrage
distrugerea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, se înţelege:
a) încălcarea oricărei dispoziţii legale privind
producţia sau comercializarea produsului respectiv, conţinute de legislaţia
specifică din domeniile protecţiei consumatorilor, protecţiei sănătăţii,
protecţiei mediului, conformităţii produselor sau altele similare;
b) cazul produselor care nu sunt conforme
specificaţiilor (tehnice) de produs şi/sau condiţiilor de calitate: termen de
valabilitate, parametri de calitate fizici, chimici sau vizuali şi altele
asemenea, iar produsele sunt declarate de către antrepozitarul autorizat ca
nefiind conforme eliberării pentru consum.
Art. 5. - (1) Pentru ca distrugerea produselor
accizabile în antrepozitul fiscal să nu fie considerată eliberare pentru
consum, antrepozitarul autorizat care se află în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 2-4 trebuie ca înainte de efectuarea operaţiunii de
distrugere să solicite aprobarea autorităţii fiscale teritoriale unde este
înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
(2) Cererea de aprobare a distrugerii produselor
accizabile va fi însoţită de o documentaţie care va cuprinde:
a) un memoriu în care să
justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul
distrugerii în antrepozitul fiscal;
b) dovada intervenţiei cazului fortuit sau a forţei majore
ori documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea
produselor accizabile în antrepozitul fiscal (rapoarte de evaluare a produselor sau rapoarte de evaluare produs şi/sau
materie primă ori materiale auxiliare, emise de un laborator acreditat,
procese-verbale de certificare a calităţii, procese-verbale de constatare a
neconformităţii produsului, precum şi orice alte documente, după caz).
(3) Cererea şi documentaţia vor fi depuse la
autoritatea fiscală teritorială după cum urmează:
a) în termen de cel mult 60 de zile de la data
producerii evenimentului, în situaţia intervenţiei
unui caz fortuit sau de forţă majoră;
b) cu 30 de zile înainte de data planificată pentru
distrugerea produselor accizabile, în cazul neîndeplinirii condiţiilor legale
de comercializare.
(4) Autoritatea fiscală teritorială prevăzută la alin.
(1) va analiza documentaţia depusă de antrepozitarul autorizat şi va decide
asupra încadrării operaţiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum,
în termen de 15 zile de la data primirii documentaţiei.
(5) Decizia motivată a autorităţii fiscale teritoriale
va fi comunicată antrepozitarului autorizat în termen de maximum 5 zile de la
data luării deciziei.
(6) Operaţiunea de distrugere se va efectua în termen
de maximum 45 de zile de la data primirii deciziei de aprobare, sub
supravegherea reprezentantului autorităţii fiscale. Atunci când antrepozitul
fiscal nu se situează în aceeaşi localitate cu autoritatea fiscală prevăzută la
alin. (1), supravegherea va fi asigurată de către un reprezentant fiscal
desemnat de autoritatea fiscală teritorială în raza căreia antrepozitul fiscal
îşi desfăşoară activitatea, la cererea autorităţii fiscale la care este
înregistrat antrepozitarul autorizat ca plătitor de impozite şi taxe.
(7) Dacă operaţiunea de distrugere nu are loc în
intervalul celor 45 de zile şi în prezenţa reprezentantului fiscal, decizia de
aprobare îşi pierde valabilitatea, iar distrugerea produselor accizabile după
acest termen-limită sau altfel decât este prevăzut la alin. (6) va fi
considerată eliberare pentru consum, In această situaţie acciza devine
exigibilă la momentul distrugerii produselor accizabile, iar termenul de plată
a accizei este cel prevăzut la art. 193 alin. (1) din Codul fiscal.
(8) In cazul produselor accizabile marcate cu timbre
sau banderole ce urmează a fi distruse, seriile şi numerele aferente marcajelor
vor fi menţionate distinct în procesul-verbal ce se va încheia la momentul
desfăşurării operaţiunii de distrugere.
(9) Contravaloarea marcajelor aferente produselor
accizabile distruse nu se suportă din valoarea accizelor
datorate bugetului de stat.
Art. 6. - Distrugerea poate consta într-o distrugere
totală a produselor accizabile sau într-o distrugere parţială prin recuperarea
materiilor prime sau a materialelor auxiliare, în funcţie de cauzele care au
generat-o.
Art. 7. -Autorităţile fiscale
teritoriale prevăzute la art. 5 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului
ordin.
Art. 8. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian