ORDIN   Nr. 24 din 22 decembrie 2008

pentru punerea in aplicare a Normelor privind prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism prin intermediul pietei asigurarilor

ACT EMIS DE: COMISIA DE SUPRAVEGHERE A ASIGURARILOR

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 12 din 7 ianuarie 2009

In temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) şi (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 16 decembrie 2008, prin care s-au adoptat Normele privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor,

preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se pun în aplicare Normele privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Normele privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.128/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.165 din 22 decembrie 2005. Art. 3. - Direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Angela Toncescu

ANEXA

NORME

privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezentele norme reglementează prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, prin intermediul pieţei asigurărilor.

Art. 2. - Sub incidenţa prezentelor norme intră asigurătorii, reasiguratorii, brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare persoane juridice române, precum şi sucursalele din România ale asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări cu sediul în Spaţiul Economic European, denumiţi în continuare entităţi.

Art. 3. - (1) In înţelesul prezentelor norme, termenii, expresiile şi abrevierile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)  spălarea banilor- noţiune definită conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare;

b) finanţarea actelor de terorism - infracţiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;

c)  tranzacţie suspectă - operaţiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei şi/sau caracterul neobişnuit în raport cu activităţile clientului uneia dintre entităţile prevăzute la art. 2, trezeşte suspiciunea de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism;

d)   transferuri externe în şi din conturi - transferurile transfrontaliere, astfel cum sunt acestea definite potrivit reglementărilor naţionale în materie, precum şi operaţiunile de plăţi şi încasări efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul României;

e)   client - asiguratul/potenţialul asigurat/contractantul, persoana fizică ori juridică sau beneficiarul contractului de asigurare/reasigurare;

f) CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

g)  Oficiu - Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

h) persoane expuse politic - persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcţii publice importante, membrii direcţi ai familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante. Definiţia se completează cu prevederile art. I pct. 3 art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism;

i) beneficiar real - orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacţie ori o operaţiune. Definiţia se completează cu prevederile art. I pct. 3 art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008;

j) relaţie de afaceri - relaţia profesională sau comercială legată de activităţile profesionale ale entităţilor şi despre care, la momentul iniţierii, se consideră a fi de o anumită durată.

(2) Termenii şi expresiile de mai sus se completează cu prevederile din legislaţia specifică activităţii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

Art. 4. - (1) CSA supraveghează şi controlează entităţile prevăzute la art. 2 pentru a se asigura că acestea aplică şi respectă prevederile legale în vigoare referitoare la identificarea, verificarea şi înregistrarea clienţilor şi tranzacţiilor, la raportarea tranzacţiilor suspecte şi a tranzacţiilor cu numerar, precum şi la elaborarea şi implementarea unor proceduri pentru respectarea tuturor acestor cerinţe şi instruirea personalului în acest sens.

(2) CSA este în drept să verifice procedurile şi/sau normele interne privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism emise de entităţi.

(3)  CSA este în drept să solicite modificarea procedurilor şi/sau normelor interne emise de entităţi, atunci când constată că acestea nu reflectă măsurile prudenţiale prevăzute în prezentele norme.

(4)   CSA este în drept să monitorizeze operaţiunile cu instrumente financiare efectuate de entităţi, în scopul de a identifica tranzacţiile suspecte.

(5) CSA va informa de îndată Oficiul atunci când din datele obţinute rezultă suspiciuni de spălare a banilor, de finanţare a actelor de terorism sau de încălcări ale dispoziţiilor Legii nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) In procesul de supraveghere şi control, CSA poate solicita entităţilor orice informaţii sau documente relevante.

CAPITOLUL II

Obligaţiile entităţilor

Art. 5. - (1) Entităţile au obligaţia să elaboreze şi să aplice politici, proceduri şi mecanisme adecvate în materie de cunoaştere a clientului, de raportare, de păstrare a evidenţelor, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, pentru a preveni şi împiedica implicarea lor în operaţiuni suspecte de spălare de bani şi finanţare a actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzătoare a personalului propriu şi a celui cu mandat.

(2)  Mecanismele şi măsurile de implementare trebuie să permită identificarea, pe baza unor indicatori de risc, a categoriilor de clienţi, produse şi servicii, a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce prezintă un grad de risc potenţial mai ridicat.

(3)  Entităţile au obligaţia de a stabili proceduri proprii de analiză pe bază de risc, în urma cărora să clasifice clienţii în cel puţin 3 clase de risc.

(4)  Pentru clienţii actuali, această clasificare trebuie făcută în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

(5)   Entităţile trebuie să aplice procedura standard de cunoaştere a clientului tuturor clienţilor noi.

(6)  Determinarea profilului de risc al clientului, a produselor şi serviciilor oferite, precum şi a operaţiunilor şi tranzacţiilor se face atât prin analiza datelor obţinute în procesul de identificare, cât şi prin monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri cu acesta.

(7)   Entităţile trebuie să emită o procedură scrisă de acceptare a clienţilor.

(8)   Entităţile trebuie să determine, să verifice şi să înregistreze identitatea clienţilor şi a beneficiarilor reali, înainte de a iniţia orice relaţie de afaceri sau de a efectua tranzacţii în numele clientului/beneficiarului real.

(9) Politicile şi procedurile interne trebuie să fie aplicate atât la sediile secundare ale entităţilor, inclusiv cele localizate în Spaţiul Economic European sau în state terţe, cât şi la sediile principale şi secundare ale agenţilor de asigurare persoane juridice.

(10)  Procedurile interne vor fi remise către CSA pe suport electronic, CD, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme, şi, ulterior, în termen de 10 zile de la data modificării acestora.

Art. 6. - (1) Entităţile au obligaţia să desemneze una sau mai multe persoane din cadrul personalului propriu, care să aibă responsabilităţi în aplicarea şi respectarea prevederilor legale în vigoare privind combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

(2)  Persoanele desemnate după data intrării în vigoare a prezentelor norme trebuie să urmeze o pregătire specializată în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

(3)  Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să aibă acces direct şi permanent la conducerea operativă a entităţii în cauză şi la toate evidenţele, întocmite în conformitate cu prevederile prezentelor norme şi ale legislaţiei specifice.

(4)   Numele, funcţia şi responsabilităţile stabilite pentru persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să fie comunicate Oficiului şi CSA în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme.

(5) Entităţile au obligaţia de a notifica Oficiul şi CSA cu privire la schimbarea sau înlocuirea persoanelor menţionate la alin. (1), în termen de 10 zile de la data respectivei modificări.

(6) Persoanele desemnate conform alin. (1) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentelor norme şi a legislaţiei aferente prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

Art. 7. - (1) Entităţile trebuie să asigure instruirea personalului propriu şi a celui cu mandat cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

(2)  Programele de instruire trebuie să asigure faptul că persoanele:

a)   sunt la curent cu legile, regulamentele, normele şi procedurile privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism;

b)   au competenţa necesară pentru a analiza adecvat tranzacţiile în scopul identificării activităţilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism;

c) cunosc în întregime cerinţele de raportare.

(3) Entităţile vor comunica tuturor persoanelor menţionate la alin. (1) procedura privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

Art. 8. - Entităţile trebuie să instituie proceduri de verificare, în vederea asigurării unor standarde ridicate pentru tot personalul propriu şi, atunci când este cazul, pentru persoanele fizice şi/sau juridice mandatate să acţioneze în numele lor.

CAPITOLUL III

Măsuri-standard de cunoaştere a clientului

Art. 9. - (1) In desfăşurarea activităţii lor, entităţile sunt obligate să adopte măsuri adecvate de prevenire a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism şi, în acest scop, pe bază de risc, să aplice măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientului, care să permită identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real.

(2) In momentul în care apar suspiciuni asupra clientului în cursul relaţiei de afaceri, entitatea are obligaţia de a-l încadra într-o altă clasă de risc.

(3) Entităţile trebuie să se asigure că toate măsurile-standard de identificare a clientului sunt aplicate atât la sediile secundare, inclusiv cele localizate în Spaţiul Economic European sau în state terţe, cât şi la sediile principale şi secundare ale agenţilor de asigurare persoane juridice.

Art. 10. - (1) Entităţile sunt obligate să aplice toate măsurile-standard de cunoaştere a clientului, în următoarele situaţii:

a) la stabilirea unei relaţii de afaceri;

b) atunci când se efectuează tranzacţii ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacţia se realizează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni, suspectate de a avea o legătură între ele;

c) când există suspiciuni că operaţiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de valoarea operaţiunii ori de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientului;

d)  dacă există îndoieli privind veridicitatea sau adecvarea informaţiilor de identificare deja deţinute despre client; în cazul în care există suspiciuni că un client nu acţionează în nume propriu sau există certitudine că acţionează în numele altei persoane, entităţile trebuie să aplice măsurile-standard de cunoaştere a clientului, pentru a obţine informaţii cu privire la adevărata identitate a persoanei în interesul ori în numele căreia acţionează clientul.

(2) Entităţile au obligaţia de a revizui informaţiile referitoare la identitatea clientului, în momentul în care apar suspiciuni asupra acestuia, în cursul relaţiei de afaceri.

Art. 11. - (1) Pentru a împiedica folosirea lor în acţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, entităţile au obligaţia de a adopta măsurile care se impun în cazul operaţiunilor care favorizează anonimatul sau care permit interacţiunea cu clientul în absenţa acestuia.

(2)  Entităţile sunt obligate să stabilească mecanisme şi să aplice măsuri de monitorizare continuă a relaţiei de afaceri, care să includă: analizarea tranzacţiilor încheiate pe tot parcursul relaţiei, pentru a avea siguranţa că acestea corespund informaţiilor deţinute despre client şi activităţii şi profilului său de risc, analizarea sursei fondurilor acestuia, dacă este cazul, şi actualizarea permanentă a documentelor, datelor şi informaţiilor deţinute.

(3)  In cazul în care sunt în incapacitate de a realiza identificarea clientului conform prevederilor prezentelor norme, entităţile sunt obligate să nu iniţieze operaţiuni, să nu realizeze tranzacţii ori să interzică orice operaţiune cu acesta sau, după caz, să înceteze relaţia de afaceri şi să raporteze acest lucru Oficiului şi CSA.

(4) O entitate poate refuza derularea de operaţiuni în cazul în care are suspiciuni că un client poate fi implicat în operaţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

Art. 12. - (1) Datele privind identitatea clientului se verifică şi se actualizează sau se completează, după caz, dacă este necesar, pentru orice tranzacţie care implică o sumă reprezentând echivalentul în lei a minimum 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia este efectuată printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni, legate între ele.

(2) In conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (3) din Legea nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare, de îndată ce există o informaţie că printr-o operaţiune se urmăreşte spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, se va proceda la identificarea şi raportarea clienţilor, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât 15.000 euro.

(3)  Entităţile vor verifica dacă atât persoanele care încheie poliţe de asigurare, cât şi beneficiarii acestor poliţe figurează pe lista persoanelor suspecte, prevăzută prin Hotărârea Guvernului nr. 784/2004 pentru aprobarea Listei persoanelor fizice şi persoanelor juridice suspecte de săvârşirea sau de finanţarea actelor de terorism şi prin Hotărârea Guvernului nr. 1.272/2005 pentru aprobarea listei persoanelor fizice şi juridice suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism.

Art. 13. - (1) Entităţilor nu li se impune să identifice clientul în cazul poliţelor de asigurare generală, dacă prima de asigurare este mai mică decât sau egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.500 euro.

(2)  Entităţilor nu li se impune să identifice clientul în cazul poliţelor de asigurare de viaţă, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici decât sau egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este mai mică decât sau egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.500 euro.

(3)  Dacă ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie majorate în aşa fel încât să depăşească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro, în echivalent lei, se va cere identificarea clienţilor, aplicându-se măsurile-standard de cunoaştere.

(4)  In cazul activităţilor de asigurări de viaţă, verificarea identităţii beneficiarului unei poliţe de asigurare de viaţă se va face ori de câte ori acesta este schimbat pe durata de derulare a contractului de asigurare.

(5)  Cerinţele de identificare a clientului nu se impun, dacă s-a stabilit că plata se va face prin debitarea unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit sau financiară din România, dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat terţ, care are în vigoare cerinţe de identificare a clienţilor similare cu cele din legislaţia română.

Art. 14. - (1) Entităţile trebuie să preia în evidenţele lor, de la fiecare client persoană fizică, următoarele informaţii, furnizate sub semnătură:

a)  numele şi prenumele complet al clientului şi orice alte nume folosite (de exemplu, pseudonim);

b) locul şi data naşterii;

c)  codul numeric personal sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;

d) numărul şi seria documentului de identitate;

e) data eliberării documentului de identitate şi entitatea care l-a emis;

f)  domiciliul stabil/reşedinţa (adresa completă - stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament, oraş, judeţ/sector, codul poştal, ţara);

g) cetăţenia, naţionalitatea şi ţara de origine;

h) calitatea de rezident/nerezident;

i) telefon/fax;

j) scopul şi natura operaţiunilor derulate cu entitatea;

k) denumirea şi locul desfăşurării activităţii/ocupaţia;

l) funcţia publică deţinută, dacă este cazul;

m) numele beneficiarului real, dacă este cazul.

(2)  Entitatea va păstra o copie a documentului de identitate al clientului. Clientul trebuie să prezinte documente de identitate cu fotografie, emise de organele abilitate, în condiţiile legii.

(3) Entitatea are obligaţia de a verifica informaţiile primite de la client, pe baza documentelor primare obţinute de la acesta.

Art. 15. - (1) Entităţile trebuie să preia în evidenţele lor următoarele informaţii legate de clientul persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, după caz:

a) denumirea comercială completă/denumirea din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

b) forma şi structura juridică;

c) numărul, seria şi data certificatului de înregistrare/documentului de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau la autorităţi similare ori echivalente;

d) capitalul social subscris şi vărsat;

e) codul unic de înregistrare (CUI) sau echivalentul acestuia pentru persoanele străine;

f) instituţia de credit şi codul IBAN;

g)   lista persoanelor cu drept de semnătură în cont, a administratorilor, a persoanelor cu funcţii de conducere sau cu mandat de reprezentare a clientului şi specimenele de semnătură ale acestora;

h) adresa completă a sediului social/sediului central sau, după caz, a sucursalei;

i) structura acţionariatului/asociaţilor;

j) telefon, fax şi, după caz, e-mail, adresă pagină de internet;

k) scopul şi natura operaţiunilor derulate cu entitatea;

l) numele/denumirea beneficiarului real.

(2) Clientul, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, trebuie să prezinte următoarele documente, iar entitatea va reţine, după caz, copii certificate ale acestora:

a) actul constitutiv/contractul de societate şi statutul;

b) împuternicirea pentru persoana care reprezintă clientul, dacă aceasta nu este reprezentantul legal;

c)   certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (pentru societăţile comerciale) sau autorităţi similare din statul de origine şi documente echivalente pentru celelalte tipuri de persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică, care să ateste informaţiile ce ţin de identificarea clientului;

d)  o declaraţie semnată de către reprezentanţii legali cu privire la activitatea desfăşurată de client şi la funcţionarea legală a acestuia.

(3) Entităţile au obligaţia de a lua măsuri pentru identificarea persoanelor fizice care intenţionează să acţioneze în numele clientului, persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, potrivit politicilor şi procedurilor referitoare la identificarea persoanelor fizice, şi vor analiza documentele în baza cărora persoanele sunt mandatate să acţioneze în numele persoanei juridice sau entităţii fără personalitate juridică.

(4) Documentele prezentate de clientul persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică trebuie să includă şi traducerea legalizată în limba română, în cazul în care documentele originale sunt întocmite în altă limbă.

Art. 16. - (1) Entităţile pot utiliza, în scopul aplicării măsurilor standard de cunoaştere a clientului, informaţiile referitoare la acesta obţinute de la o terţă parte.

(2) In cazul în care intermediază contactul cu clientul, terţa parte trebuie să transmită entităţii care aplică măsurile-standard de cunoaştere a clientului toate informaţiile care ar fi fost obţinute în cadrul procedurilor directe de identificare, astfel încât să fie respectate cerinţele prevăzute în aceste norme.

(3)  Copii ale documentelor pe baza cărora s-au realizat determinarea şi verificarea identităţii clientului şi, după caz, a beneficiarului real vor fi transmise de terţa parte imediat, la cererea persoanei căreia i-a fost recomandat clientul.

(4)   Responsabilitatea ultimă pentru îndeplinirea tuturor măsurilor-standard de cunoaştere a clientului aparţine persoanelor care utilizează informaţiile obţinute de la terţa parte.

CAPITOLUL IV

Măsuri simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientului

Art. 17. - Entităţile pot aplica măsurile simplificate de cunoaştere a clientului în situaţiile menţionate la art. 12 din Legea nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte cazuri şi condiţii, care prezintă risc scăzut în privinţa spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, prevăzute de lege sau de reglementările emise în aplicarea legii.

Art. 18. - (1) Entităţile trebuie să aplice, pe lângă măsurile-standard de cunoaştere a clientului, pe bază de risc, măsuri suplimentare de cunoaştere a clientului în toate situaţiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

(2) Entităţile trebuie să aplice măsuri suplimentare de cunoaştere a clientului, luând drept indicii de anomalie pentru activitatea de asigurare unul sau mai multe dintre următoarele cazuri, fără a se limita la acestea:

a) cumpărarea de poliţe de asigurare de viaţă care necesită plata unor prime mari şi care par a fi contradictorii cu profilul economic al clientului sau cu capacitatea sa de a obţine venituri;

b) plata frecventă a unor prime în numerar ori în valută pentru sume mari care par a fi contradictorii cu capacităţile financiare ale clientului sau cu activitatea sa;

c)  plăţi frecvente de prime în numerar efectuate prin sume fracţionate, care prin cumul ar depăşi valorile minime prevăzute la art. 12 alin. (1);

d)  numirea unor beneficiari pentru poliţele de asigurare de viaţă, astfel încât sumele prevăzute a fi plătite fiecăruia dintre ei şi stabilite în baza contractului de asigurare, ca fracţiuni din suma totală, să depăşească prin cumul valorile minime prevăzute la art. 12 alin. (1), în cazul în care relaţia dintre asigurat şi beneficiar nu justifică acest lucru;

e)  semnarea unor poliţe de asigurare cu plata primelor folosind cecuri emise de terţe părţi, în special, unde nu există vreo legătură aparentă între terţi şi client;

f)  semnarea de către acelaşi contractant a unor poliţe de asigurare de viaţă de acelaşi tip, care au beneficiari diferiţi;

g) schimbarea beneficiarului poliţei de asigurare în favoarea unor terţe părţi care nu aparţin familiei asiguratului sau care nu au nicio legătură cu acesta, într-o manieră justificată;

h) clientul refuză ori este reţinut în furnizarea de informaţii necesare pentru încheierea contractului de asigurare sau dă informaţii nereale;

i) clientul persoană juridică prezintă declaraţii financiare care nu sunt întocmite de către un contabil;

j) clientul prezintă documente de proprietate a bunului ce urmează a fi asigurat, care nu sunt conforme cu realitatea sau care prezintă urme de fals;

k) clientul refuză să îi permită reprezentantului entităţii să se convingă de existenţa bunului care face obiectul contractului de asigurare;

l) clientul evită contactele directe cu angajaţii sau colaboratorii entităţii, prin emiterea frecventă de mandate ori împuterniciri, într-o manieră nejustificată;

m) clientul evită în mod repetat contactele directe cu entitatea, comunicările având loc prin fax sau prin alte mijloace;

n) deschiderea de către client a unui număr mare de conturi la mai multe sucursale ale unei/unor instituţii de credit şi efectuarea de transferuri repetate ale unor sume semnificative de bani, cu care urmează a fi achitate primele de asigurare;

o) achitarea primelor de asigurare folosind conturile unei societăţi comerciale, care indică o activitate redusă şi care nu ar justifica încheierea unor contracte de asigurare pentru sume semnificative;

p) solicitarea ca prima operaţiune să se realizeze prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit care nu este supusă unor cerinţe echivalente privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

CAPITOLUL V

Persoanele expuse politic

Art. 19. -In cazul tranzacţiilor ocazionale sau al relaţiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, entităţile trebuie să dispună de reguli şi proceduri, pe bază de risc, ce permit identificarea clienţilor/beneficiarilor reali încadraţi în această categorie.

Art. 20. - (1) Inaintea stabilirii unei relaţii de afaceri cu un client din această categorie, trebuie să se solicite şi să se obţină aprobarea în scris a conducerii entităţii. In cazul în care un client a fost acceptat iar, ulterior, a fost identificat ca făcând parte din această categorie de clienţi, este, de asemenea, obligatorie aprobarea scrisă a conducerii entităţii pentru continuarea relaţiilor de afaceri cu clientul respectiv.

(2)   Entităţile trebuie să adopte proceduri şi măsuri corespunzătoare pentru a stabili sursa veniturilor, precum şi a fondurilor implicate în relaţia de afaceri sau tranzacţia ocazională.

(3)  Entităţile trebuie să monitorizeze şi să supravegheze în permanenţă modul de derulare a relaţiei de afaceri cu persoanele din această categorie.

Art. 21. - Entităţile trebuie să aplice măsuri suplimentare de cunoaştere a clientului şi în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 18, care, prin natura lor, prezintă un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

CAPITOLUL VI

Clienţii cu risc ridicat

Art. 22. - (1) Entităţile au obligaţia să monitorizeze toate operaţiunile efectuate de clienţii lor, acordând prioritate categoriei de clienţi cu risc ridicat.

(2) In momentul în care se decide cu privire la clienţii incluşi în categoria clienţilor cu risc ridicat, trebuie avute în vedere următoarele informaţii:

a) tipul de client - persoană fizică/juridică sau entitate fără personalitate juridică;

b) ţara de origine;

c) funcţia publică sau funcţia importantă deţinută;

d) tipul de activitate desfăşurată de către client;

e) sursa fondurilor clientului;

f) alţi indicatori de risc.

Art. 23. - (1) Entităţile trebuie să acorde o atenţie sporită relaţiilor de afaceri şi tranzacţiilor cu persoane din jurisdicţii care nu beneficiază de sisteme adecvate de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.

(2)   Entităţile vor acorda o atenţie deosebită tuturor tranzacţiilor complexe, neobişnuit de mari sau care nu se circumscriu tipologiei obişnuite, inclusiv operaţiunilor care nu par să aibă un sens economic, comercial ori legal.

(3)   Circumstanţele şi scopul unor asemenea tranzacţii trebuie să fie examinate cât mai curând posibil de către entitate, inclusiv pe baza unor documente suplimentare, solicitate clientului pentru justificarea tranzacţiei.

(4)  Constatările verificărilor efectuate conform prevederilor alin. (3) trebuie să fie consemnate în scris şi vor fi disponibile pentru verificări efectuate ulterior sau pentru autorităţile competente şi auditori, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.

CAPITOLUL VII

Păstrarea înregistrărilor şi obligaţii de raportare

Art. 24. - (1) Entităţile au obligaţia să păstreze toate informaţiile privind măsurile de identificare a clientului, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, începând cu data încetării relaţiei cu clientul.

(2)  Entităţile au obligaţia să păstreze evidenţele secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare efectuate de client, pentru o perioadă de 5 ani ori chiar mai mult, la solicitarea Oficiului sau a altor autorităţi, de la efectuarea fiecărei operaţiuni, într-o formă corespunzătoare, indiferent dacă contractul de asigurare a încetat prin ajungere la termen sau prin producerea evenimentului asigurat ori a fost denunţat, reziliat sau anulat. Respectivele evidenţe trebuie să fie suficiente pentru a permite o reconstituire a tranzacţiei individuale, inclusiv suma şi tipul valutei, pentru a furniza probe în justiţie, dacă este necesar.

(3)  Entităţile sunt obligate să aibă proceduri interne şi să dispună de sisteme care să le permită transmiterea promptă, la solicitarea Oficiului, respectiv la solicitarea CSA şi/sau a organelor de urmărire penală, a informaţiilor privind identitatea şi natura relaţiei pentru clienţii specificaţi în solicitare, cu care sunt în relaţii de afaceri sau cu care au avut o relaţie de afaceri în ultimii 5 ani.

Art. 25. - (1) Entităţile trebuie să instituie proceduri prin care să identifice tranzacţiile sau tipurile de tranzacţii suspecte efectuate în numele clienţilor lor.

(2)  In cazul în care sunt suspiciuni că o operaţiune care urmează a fi efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, entitatea va transmite în cel mult 24 de ore către Oficiu şi CSA un raport de tranzacţii suspecte.

(3)  Administratorii/membrii consiliului de supraveghere, directorii/membrii directoratului, reprezentanţii şi personalul entităţii au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevăzute de lege, informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii implicaţi sau terţe persoane despre faptul că o raportare privind o tranzacţie suspectă ori informaţii aferente acesteia au fost/vor fi înaintate către Oficiu şi CSA.

Art. 26. - (1) Entităţile trebuie să raporteze în cel mult 10 zile lucrătoare către Oficiu şi CSA operaţiunile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă o reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi transferurilor externe.

Art. 27. - Contractele de confidenţialitate, legislaţia sau prevederile privind secretul profesional nu pot fi invocate pentru a restricţiona capacitatea entităţilor de a raporta tranzacţiile suspecte.

Art. 28. - Entităţile menţionate la art. 2 sunt obligate să utilizeze numai formularele de raportare elaborate de Oficiu.

CAPITOLUL VIII

Sancţiuni şi alte prevederi

Art. 29. - Entităţile sunt obligate să îşi revizuiască procedurile şi/sau normele interne emise privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism ori de câte ori intervine o modificare a legislaţiei specifice, precum şi în funcţie de identificarea unor noi riscuri.

Art. 30. - Incălcarea prevederilor prezentelor norme constituie contravenţie şi se sancţionează în conformitate cu prevederile art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 31. - Prezentele norme se completează de drept cu celelalte prevederi ale legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.