ORDIN Nr. 2216
din 22 decembrie 2006
pentru aprobarea
Instructiunilor pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la
transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 128 alin.
(10) si art. 130 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: MINISTERUL
FINANTELOR PUBLICE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1040 din 28 decembrie 2006
In temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului
nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor
Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare,
în baza prevederilor art. 128 alin. (10) şi ale art.
1301 alin. (2) lit.
a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 927
din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile pentru aplicarea
măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii
intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 1301 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Referirile la Codul
fiscal din cuprinsul instrucţiunilor prevăzute în anexa la prezentul
ordin reprezintă trimiteri la
titlul VI „Taxa pe valoarea
adăugată" al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 4. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1
ianuarie 2007.
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
ANEXA
INSTRUCŢIUNI
pentru aplicarea măsurilor
de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin.
(10) şi art. 1301
alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
CAPITOLUL I
Aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la
transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi
art.1301 alin.
(2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile vândute în regim de consignaţie sau din stocuri la dispoziţia clientului
Art. 1. In scopul aplicării prezentelor instrucţiuni:
1. Pentru bunurile livrate în baza unui contract de
consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar
are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi. In
sensul titlului VI din Codul
fiscal, contractul de consignaţie reprezintă un contract prin care consignantul
se angajează să livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmă să găsească un cumpărător pentru
aceste bunuri. Consignatarul acţionează în nume propriu dar în contul
consignantului când livrează bunurile către cumpărători.
*) Anexa este reprodusă în facsimil.
2. Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se
consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul
intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o
operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit
propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii
bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate
bunurile din depozit., în principal pentru a le utiliza în procesul de
producţie.
Art. 2. (1) Dacă nu se aplică măsurile de simplificare
prevăzute la art. 3 din prezentele instrucţiuni, atunci când un bun este trimis
în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau
al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu
este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România:
a) realizează un transfer în statul membru de origine,
conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128
alin. (10) din Codul fiscal;
b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în
România, conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;
c) realizează o livrare de bunuri care are loc în
România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când
consignatarul livrează ulterior la rândul său bunurile cumpărătorului sau când
bunurile din stocul la dispoziţia clientului intră efectiv în posesia
clientului;
d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
în România conform art. 153 din Codul fiscal pentru a realiza operaţiunile
prevăzute la lit. b), sau după caz, lit. c).
Art. 3. (1) Pentru a diminua
problemele de natură practică în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de
TVA în România a furnizorilor menţionaţi la art. 2, se aplică măsurile de
simplificare prevăzute de prezentul articol, dacă:
a) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul
stocurilor la dispoziţia clientului, sunt înregistraţi în România în scopuri de
TVA conform art. 153 sau art. 1531 din Codul fiscal;
b) statul membru de origine nu consideră mutarea
acestor bunuri ca transfer, sau aplică un regim de simplificare similar celui aplicat în România;
c) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul
stocurilor la dispoziţia clientului, din România, sunt cunoscuţi de către
furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.
(2) Se consideră că furnizorul nu a realizat o
achiziţie intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce
au fost trimise în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract
privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor
respective în statul membru din care au provenit, nu va fi considerată transfer
în sensul art. 128 alin.(lO) din Codul fiscal.
(3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar
sau la clientul la dispoziţia căruia au fost puse bunurile este considerată:
a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al
furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din
care au fost transportate bunurile;
b) o achiziţie intracomunitară, din punctul de vedere
al consignatarului sau al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la
dispoziţia clientului, conform art.1301 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpărătorul
bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.
(4) Consignatarul şi cumpărătorul bunurilor, în cazul
stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la
art. 1551 din Codul
fiscal şi să ţină un registru special în care să raporteze:
a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor
primite;
b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu
o trimitere la factură sau la alt document emis;
c) data transportului de bunuri care nu au fost
achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum
şi natura şi cantitatea acestor bunuri;
d) numele, adresa şi datele de
identificare ale fiecărui furnizor.
Art.4. (1) In cazul bunurilor transportate din România
în alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract
privind stocuri la dispoziţia clientului, dacă nu se aplică măsurile de
simplificare prevăzute la alin.(3) - (4), furnizorul:
a) realizează un transfer în România, conform art. 128
alin. (10) din Codul fiscal, operaţiune asimilată livrării intracomunitare de
bunuri;
b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în
statul membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia
statului membru respectiv al art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;
c) realizează o livrare de bunuri ce are loc în statul
membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia statului
membru respectiv al art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal către
consignatar, atunci când consignatarul livrează bunurile clientului, pentru
bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, sau către cumpărătorul
bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, atunci când clientul
intră efectiv în posesia bunurilor;
d) trebuie, în principiu, să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA în statul membru de sosire a bunurilor, pentru a realiza
operaţiunile menţionate la lit. lit. b) sau, după caz, lit. c).
(2) Pentru a diminua problemele de natură practică
legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celălalt stat membru a
furnizorului menţionat la art. 6, se aplică sistemul de simplificare prevăzut
la alin.(3) - (4) dacă:
a) statul membru de sosire nu consideră sosirea
bunurilor ca o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică un regim de simplificare similar celui aplicat în România;
b) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul
stocurilor la dispoziţia clientului, din celălalt stat membru sunt cunoscuţi de
către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din România în statul
membru de sosire a bunurilor şi sunt înregistraţi în scopuri de TVA în respectivul
stat membru.
(3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar
sau la cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului,
este considerată ca fiind:
a) o livrare intracomunitară
de natura celei menţionate la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal pe care
furnizorul trebuie să o declare ca atare în România;
b) o achiziţie intracomunitară în statul membru de
destinaţie, de natura celei menţionate în echivalentul din legislaţia statului
membru respectiv al art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpărătorul
bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să o declare
ca atare în celălalt stat membru.
(4) Transportul bunurilor în
celalalt stat membru, fără să existe o tranzacţie propriu-zisă, trebuie
raportat de către furnizor în registrul non-transferurilor şi dacă ulterior
bunurile sunt cumpărate, trebuie să se facă o menţiune în registrul
non-transferurilor cu privire la factura emisă pentru această livrare
intracomunitară de bunuri. Eventuala restituire în România a bunurilor
respective din statul membru în care au fost transportate, nu va fi considerată
transfer în acel stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului
membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, şi nici o achiziţie
intracomunitară asimilată în România, fiind consemnată doar în registrul de
nontransferuri.
CAPITOLUL II
Aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la
transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate menţionate la art. 128 alin. (10) şi la
art. 1301
alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile transmise în vederea
testării sau a verificării conformităţii
Art. 5. (1) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că
transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de
către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt
bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le
achiziţioneze fie, să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor
livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea
efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare
în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili
că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv. (2) In scopul
aplicării prezentelor instrucţiuni:
a) un bun expediat dintr-un stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzări cu verificarea conformităţii,
definită la art. 576 alin. (2) din Regulamentul Comisiei Europene nr.
2454/93 din 2 iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a
Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar, se referă la bunuri
care, dacă ar fi importate, nu ar putea fi importate ca mostre, şi pe care
furnizorul care doreşte să le vândă le trimite pentru verificare clientului
care poate decide să le cumpere după verificare sau,
b) un bun expediat dintr-un
stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzări cu testare definită la
art. 573 lit. a) sau b) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2454/93 din 2
iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a Regulamentului
Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal
Comunitar, se referă la bunuri care, pentru a fi
importate, ar fi supuse unor teste, experimente, demonstraţii sau verificări
prevăzute în contractul de cumpărare.
Art. 6 . (1) In cazul bunurilor sosite în România în
situaţiile şi în condiţiile prevăzute la art. 5, furnizorul:
a) realizează un nontransfer în statul membru de
plecare conform echivalentului în legislaţia statului membru respectiv a art.
128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal;
b) nu realizează o achiziţie intracomunitară asimilată
în România conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.
(2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile
prevăzute la art. 5 este achiziţionat de beneficiar, dacă nu se aplică măsurile
de simplificare prevăzute la alin. (3), furnizorul:
a) realizează un transfer în statul membru de plecare
conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128
alin. (13) din Codul fiscal;
b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în
România conform art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;
c) realizează o livrare de bunuri ce are loc în România
conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;
d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA
în România pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, după caz,
lit. c).
(3) Pentru a diminua problemele de natură practică
privind înregistrarea în scopuri de TVA în România, dacă beneficiarul este
înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal, se aplică
următorul sistem de simplificare, în momentul în care
bunurile sunt vândute beneficiarului:
a) se consideră că are loc o livrare intracomunitară
conform echivalentului în legislaţia statului membru de plecare al art. 128
alin. (9) din Codul fiscal, pe care furnizorul trebuie să o declare ca atare în
statul membru de plecare;
b) se consideră că achiziţia intracomunitară este
realizată de către beneficiar conform art. 1301 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pe care beneficiarul trebuie
să o declare ca atare în România.
Art. 7. (1) In situaţia în care
un bun este expediat din România în alt stat membru în situaţiile şi condiţiile
prevăzute la art. 5, furnizorul: a) realizează un nontransfer în România
conform art. 128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal;
(b) în principiu, nu realizează
o achiziţie intracomunitară asimilată în celălalt stat membru, conform
echivalentului din legislaţia statului membru respectiv a art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.
(2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile
prevăzute în alin. (1) este achiziţionat de beneficiar, dacă nu se aplică
măsurile de simplificare prevăzute la alin.(4)-(5), furnizorul:
a) realizează, în principiu, un transfer în România
conform art. 128 alin. (13) din Codul fiscal;
b) realizează în principiu o achiziţie intracomunitară
asimilată în celălalt stat membru, conform echivalentului din legislaţia
statului membru respectiv al art. 1301 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;
c) realizează o livrare de bunuri care are loc în
celălalt stat membru, conform echivalentului în legislaţia statului membru
respectiv al art. 132 alin. (1) lit.
c) din Codul fiscal;
d) în principiu, trebuie să solicite înregistrarea în
scopuri de TVA în celălalt stat membru pentru a realiza operaţiunile menţionate
la lit. b) sau, după caz la lit. c).
(3) Pentru a diminua problemele de natură practică
legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celalalt stat membru, se aplică
sistemul de simplificare prevăzut la alin.(4)-(5) dacă:
a) statul membru de sosire nu consideră că operaţiunea
este o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică un sistem de simplificare
similar cu cel aplicat în România;
b) potenţialul cumpărător al bunurilor din statul
membru de sosire este înregistrat în scopuri de TVA în acel stat membru şi este
cunoscut de furnizor în momentul în care bunurile sunt
transportate din România în acel stat membru.
(4) Atunci când bunurile sunt achiziţionate de
beneficiar :
a) furnizorul realizează o livrare intracomunitară
conform art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, pe care trebuie să o declare ca
atare în România; b)beneficiarul realizează o achiziţie intracomunitară,
conform echivalentului în legislaţia celuilalt stat membru al art. 132 alin.
(1) lit. a) din Codul fiscal, pe care trebuie să o declare ca atare în celălalt
stat membru.
(5) Transportul bunurilor din România în celălalt stat
membru, tară a exista o tranzacţie propriu-zisă, trebuie raportat în registrul
nontransferurilor, iar dacă ulterior bunurile sunt achiziţionate de beneficiar,
se va face o menţiune în registrul nontransferurilor cu privire la factura
emisă pentru livrarea intracomunitară a bunurilor.