ORDIN   Nr. 1215/117 din 23 decembrie 2003

privind completarea Ordinului ministrului sanatatii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 84/91/2002 pentru aprobarea Normelor privind contaminantii din alimente

ACT EMIS DE: MINISTERUL SANATATII

              Nr. 1.215 din 23 decembrie 2003
              MINISTERUL AGRICULTURII, PADURILOR, APELOR SI MEDIULUI
              Nr. 117 din 12 februarie 2004
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 165 din 25 februarie 2004

    Avand in vedere prevederile art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 57/2002,
    vazand referatul de aprobare al Directiei generale de sanatate publica si inspectia sanitara de stat nr. OB 6.828/2003,
    in temeiul Hotararii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Hotararii Guvernului nr. 739/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, cu modificarile si completarile ulterioare,

    ministrul sanatatii si ministrul agriculturii, padurilor, apelor si mediului emit urmatorul ordin:

    Art. 1
    La Normele privind contaminantii din alimente, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 84/91/2002, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, se elimina articolul 10, iar dupa articolul 9 se introduce un nou capitol, capitolul V, cu urmatorul cuprins:
    "CAP. 5
    Metode de prelevare a probelor si de analiza utilizate in controlul oficial al dioxinelor (PCDD/PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB din alimente

    Art. 10
    Prelevarea probelor efectuate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine si furani si determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectueaza conform metodelor descrise in anexa nr. VI.
    Art. 11
    Pregatirea probelor si metodele de analiza utilizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine si furani si determinarea limitelor de dioxine similare PCB din alimente se efectueaza in conformitate cu criteriile descrise in anexa nr. VII.
    Art. 12
    Anexele nr. I - VII fac parte integranta din prezentele norme."
    Art. 2
    Dupa anexa nr. V la normele aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al ministrului agriculturii, alimentatiei si padurilor nr. 84/91/2002 se introduc anexele nr. VI si VII, al caror continut este prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 3
    Directia generala de sanatate publica si inspectia sanitara de stat din cadrul Ministerului Sanatatii impreuna cu institutele de sanatate publica, Directia de productie animala si industrie alimentara si directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, directiile pentru agricultura si dezvoltare rurala, directiile sanitare veterinare judetene si a municipiului Bucuresti si institutele centrale de profil vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
    Art. 4
    Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si va intra in vigoare in termen de 12 luni de la data publicarii.

                            Ministrul sanatatii,
                              Ovidiu Brinzan

                         p. Ministrul agriculturii,
                       padurilor, apelor si mediului,
                                Petre Daea,
                              secretar de stat

    ANEXA 1

    "ANEXA 6
    la norme

                                  METODE
de prelevare a probelor pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente

    1. Scopul si domeniul de aplicare
    Probele destinate controlului oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) si determinarii continutului de dioxine similare PCB din alimente trebuie prelevate in conformitate cu metodele descrise mai jos. Probele globale astfel obtinute sunt considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile respective. Respectarea limitelor maxime impuse de legislatia in vigoare este stabilita pe baza limitelor determinate in probele de laborator.

    2. Definitii
    Lot - cantitatea de aliment identificabila, livrata o singura data si determinata de agentul responsabil pentru a prezenta caracteristici comune, cum ar fi: originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajul.
    Sublot - partea desemnata dintr-un lot mare pentru aplicarea metodei de prelevare a probei din lotul respectiv. Fiecare sublot trebuie separat fizic si sa fie identificabil.
    Proba elementara - cantitatea de material prelevata dintr-un singur punct al lotului sau sublotului.
    Proba globala - totalul combinat al tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot.
    Proba de laborator - o parte/cantitate din proba globala destinata laboratorului.
    Tabel OMS - Factorii echivalenti de toxicitate pentru evaluarea riscului uman, bazat pe concluziile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, intrunita la Stockholm, Suedia, la 15 - 18 iunie 1997. Factorii echivalenti de toxicitate (FET) pentru PCB, PCDD, PCDF, pentru oameni, animale si mediu
    _________________________________________
     Congener                     Valoare FET
    _________________________________________
    Dibenzo-p-dioxine (PCDD)
    2,3,7,8 - TCDD                   1
    1,2,3,7,8 - PeCDD                1
    1,2,3,4,7,8-HxCDD                0,1
    1,2,3,6,7,8-HxCDD                0,1
    1,2,3,7,8,9-HxCDD                0,1
    1,2,3,4,6,7,8-HpCDD              0,01
    OCDD                             0,0001

    Dibenzofurani (PCDF)
    2,3,7,8 - TCDF                   0,1
    1,2,3,7,8 - PeCDF                0,05
    2,3,4,7,8-PeCDF                  0,5
    1,2,3,4,7,8-HxCDF                0,1
    1,2,3,6,7,8-HxCDF                0,1
    1,2,3,7,8,9 - HxCDF              0,1
    2,3,4,6,7,8-HxCDF                0,1
    1,2,3,4,6,7,8-HpCDF              0,01
    1,2,3,4,7,8,9-HpCDF              0,01
    1,2,3,4,7,8,9-HpCDF              0,01
    OCDF                             0,0001

    "Dioxine-similare PCB" Non-orto PCB +
    Mono-orto PCB

    Non-orto PCB
    PCB 77                           0,0001
    PCB 81                           0,0001
    PCB 126                          0,1
    PCB 169                          0,01

    Mono-orto PCB
    PCB 105                          0,0001
    PCB 114                          0,0005
    PCB 118                          0,0001
    PCB 123                          0,0001
    PCB 156                          0,0005
    PCB 157                          0,0005
    PCB 167                          0,00001
    PCB 189                          0,0001
    _________________________________________

    Abrevieri: T = tetra, Pe = penta, Hx = hexa, Hp = hepta, O = octo, CDD = clorodibenzodioxine, CDF = clorodibenzofuran, CB = clorobifenil.

    3. Prevederi generale
    3.1. Personalul
    Prelevarea probelor se va efectua de persoane autorizate conform reglementarilor in vigoare.
    3.2. Materialul pentru esantionare
    Fiecare lot supus examinarii trebuie prelevat separat.
    3.3. Masuri de precautie necesare
    In cursul prelevarii si pregatirii probelor trebuie luate masurile de precautie necesare pentru a se evita orice modificari care ar putea schimba continutul de dioxine si dioxine similare PCB, determinarea analitica sau reprezentativitatea probei globale.
    3.4. Probe elementare
    In masura posibilitatilor probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului. Abaterea de la aceasta regula trebuie semnalata in procesul-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8.
    3.5. Pregatirea probei globale
    Proba globala se obtine prin amestecul corespunzator al probelor elementare. Ea trebuie sa cantareasca minimum 1 kg, cu exceptia cazului cand nu este posibil, de exemplu cand a fost prelevat un singur ambalaj.
    3.6. Subdivizarea probei globale in probe de laborator, in scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului
    Probele de laborator utilizate in scopul controlului, dreptului la recurs si al arbitrajului vor fi prelevate din proba globala omogenizata, cu conditia ca aceasta procedura sa fie in conformitate cu reglementarile in vigoare privind prelevarea probelor. Marimea probei de laborator pentru control trebuie sa fie suficienta pentru a permite cel putin doua analize (duplicate).
    3.7. Ambalarea si transmiterea probei globale si a probei de laborator
    Fiecare proba globala si de laborator prelevata va fi introdusa intr-un recipient curat, confectionat dintr-un material inert care sa asigure o protectie adecvata impotriva contaminarii, pierderii compusilor prin adsorbtie de catre peretii interni ai recipientului si impotriva pagubelor ce se pot produce in timpul transportului. Trebuie luate toate masurile de precautie necesare pentru ca in timpul transportului sau al depozitarii sa nu se produca modificari in compozitia probei globale si a probei de laborator.
    3.8. Sigilarea si etichetarea probei globale si a probei de laborator
    Fiecare proba prelevata in scopul utilizarii oficiale va fi sigilata la locul de prelevare si identificata conform reglementarilor in vigoare respective. Trebuie intocmit un proces-verbal pentru fiecare prelevare, pentru a se permite identificarea fara echivoc a fiecarui lot si indicand data si locul prelevarii impreuna cu orice informatie posibila suplimentara pentru a fi in ajutorul chimistului analist.

    4. Planul de esantionare
    Metoda de prelevare aplicata trebuie sa asigure ca proba globala este reprezentativa pentru lotul care este controlat.
    4.1. Numarul probelor elementare
    In cazul laptelui si uleiurilor pentru care se presupune o distributie omogena a contaminantilor ce trebuie analizati intr-un lot desemnat, este suficient sa se preleveze trei probe elementare per lot, care formeaza proba globala. Trebuie data o referire la numarul lotului. Pentru alte produse numarul minim de probe elementare de prelevat din lot trebuie sa fie cel prezentat in tabelul nr. 1.
    Proba globala care reuneste toate probele elementare trebuie sa fie de minimum 1 kg (pct. 3.5.) Probele elementare trebuie sa aiba mase similare. Masa unei probe elementare trebuie sa fie de minimum 100 g. Masa probei elementare depinde de marimea unitatii individuale. Abaterea de la aceasta regula trebuie semnalata in procesul-verbal, conform specificatiilor de la pct. 3.8 si prevederilor legislatiei in vigoare.

    Tabelul nr. 1 - Numarul minim de probe elementare ce trebuie prelevate din lot

    _________________________________________________
     Masa lotului (in kg)      Numarul minim de probe
                                     elementare
    _________________________________________________
             < 50                        3
    _________________________________________________
           50 - 500                      5
    _________________________________________________
             > 500                      10
    _________________________________________________

    Daca lotul este format din ambalaje individuale, numarul ambalajelor care trebuie prelevate pentru a forma proba globala este mentionat in tabelul nr. 2.

    Tabelul nr. 2 - Numarul de ambalaje (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globala, daca lotul consta in ambalaje individuale

    _______________________________________________________________
     Numarul de ambalaje        Numarul de ambalaje sau
     sau unitati din lot        unitati de prelevat
    _______________________________________________________________
          1 - 25                1 ambalaj sau unitate
    _______________________________________________________________
         26 - 100               aproximativ 5%, minimum 2 ambalaje
                                sau unitati
    _______________________________________________________________
           > 100                aproximativ 5%, maximum 10 ambalaje
                                sau unitati
    _______________________________________________________________

    5. Conformitatea lotului sau sublotului cu specificatia tehnica
    In caz de litigiu laboratorul de control trebuie sa efectueze analiza in dublu a probei de laborator, daca rezultatul obtinut la prima analiza este inferior sau superior cu mai putin de 20% fata de limita maxima stabilita, si sa calculeze media rezultatelor. Lotul este acceptat daca rezultatul obtinut la prima analiza este inferior cu mai mult de 20% fata de limita maxima sau, in cazul analizei in dublu, daca media rezultatelor este conforma cu limita maxima stabilita de legislatia in vigoare.

    ANEXA 7
    la norme

                      PREGATIREA PROBELOR SI CERINTELE
pentru metodele de analiza utilizate in controlul oficial al limitelor de dioxine (PCDD/PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB din anumite alimente

    1. Obiectivul si domeniul de aplicare
    Aceste cerinte se aplica in cazul in care alimentele sunt analizate pentru controlul oficial al limitelor de dioxine (dibenzo-p-dioxine policlorurate PCDD) si dibenzofurani policlorurati (PCDF) si determinarea dioxinelor similare PCB.
    Monitorizarea prezentei dioxinelor in alimente se poate efectua printr-o strategie implicand o metoda de screening (depistare) in scopul selectionarii probelor al caror continut de dioxine si dioxine similare PCB este fie inferior limitei stabilite, fara ca abaterea sa depaseasca 30 - 40%, fie superior limitei stabilite. Concentratia de dioxine a probelor cu valori semnificative trebuie determinata/confirmata printr-o metoda de confirmare.
    Metodele de screening (depistare) sunt metode care se utilizeaza pentru detectarea prezentei dioxinelor si dioxinelor similare PCB in limita stabilita. Aceste metode asigura analiza unui numar mare de probe, ceea ce permite selectionarea probelor pozitive. Ele sunt special concepute pentru evitarea unor rezultate negative incorecte. Metodele de confirmare sunt metode care furnizeaza informatii complete sau complementare permitand identificarea si cuantificarea fara echivoc a dioxinelor si dioxinelor similare PCB la limita stabilita.

    2. Introducere
    Deoarece probele de mediu si biologice (inclusiv probele de alimente) contin in general amestecuri complexe de diferite dioxine congenere, conceptul factori echivalenti de toxicitate (FET) a fost dezvoltat pentru a facilita evaluarea riscului. Acesti FET au fost stabiliti pentru a exprima concentratiile amestecurilor de 2,3,7,8 substituenti PCDD si PCDF si curand unele non-orto si mono-orto dioxine similare PCB care au proprietati asemanatoare dioxinelor din punct de vedere al exprimarii in echivalenti toxici (TEQ) pentru 2,3,7,8 TCDD (anexa nr. VIII nota din subsol).
    Concentratiile fiecarei substante dintr-o proba data sunt multiplicate prin factorul echivalent de toxicitate propriu si apoi sunt insumate, obtinandu-se concentratia totala de compusi tip dioxina exprimata in echivalenti toxici (TEQ).
    Pentru calculul "limitei superioare" se considera contributia fiecarui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egala cu limita de cuantificare.
    Pentru calculul "limitei inferioare" se considera contributia fiecarui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egala cu zero.
    Pentru calculul "limitei medii" se considera contributia fiecarui congener necuantificat la valoarea echivalentului toxic (TEQ) egala cu jumatate din limita de cuantificare.

    3. Cerinte de asigurarea calitatii, ce trebuie respectate la pregatirea probei
    Trebuie luate masuri pentru evitarea contaminarii incrucisate, in fiecare etapa a procedurilor de prelevare de probe si de analiza.
    Probele trebuie depozitate si transportate in recipiente de sticla, aluminiu, polipropilena sau polietilena. Urmele de pulberi de hartie trebuie indepartate din recipientul pentru probe. Vasele de sticla trebuie spalate cu solventi controlati in prealabil de prezenta dioxinelor.
    Depozitarea si transportul probelor trebuie efectuate astfel incat sa se mentina integritatea probei de aliment.
    Daca este necesar, fiecare proba de laborator trebuie macinata fin si amestecata bine printr-un procedeu caruia i s-a demonstrat eficienta de omogenizare completa (de exemplu, particulele trebuie sa treaca prin sita de 1 mm); probele trebuie uscate inaintea macinarii, daca umiditatea lor este prea mare.
    Realizarea unei analize a probei martor de reactivi trebuie efectuata prin parcurgerea intregii proceduri de analiza in absenta probei.
    Masa probei pentru extractie trebuie sa fie suficient de mare pentru a corespunde exigentelor privind sensibilitatea metodei.
    Exista multe metode specifice corespunzatoare pentru pregatirea probelor de alimente. Metodele trebuie validate conform recomandarilor acceptate pe plan international.

    4. Cerinte pentru laboratoare
    Laboratoarele trebuie sa demonstreze validitatea metodei pentru un domeniu de valori situat in jurul limitei maxime admise, de exemplu: 0,5 x 1 x 2 x limita maxima admisa, cu un coeficient de variatie acceptabil pentru analizele repetate. (Pentru detalii privind criteriile de validitate vezi pct. 5.)
    Limita de cuantificare pentru metoda de confirmare nu trebuie sa depaseasca o cincime din limita maxima admisa, pentru a se garanta coeficienti de variatii acceptabili in domeniul sus-mentionat.
    In cadrul masurilor de asigurare a calitatii interne trebuie efectuat in mod regulat controlul probelor martor de reactivi, al probelor experimentale impurificate artificial sau analiza unor probe de control (de preferinta, materiale de referinta certificate).
    Pentru a demonstra competenta laboratorului in efectuarea de analize specifice sunt necesare participari in studii interlaboratoare, cu rezultate foarte bune. Participarea cu succes la un studiu interlaboratoare pentru probe de sol sau ape reziduale nu demonstreaza competenta laboratorului pentru probe de alimente sau de alimente pentru animale, care contin niveluri inferioare de contaminare. Prin urmare este obligatorie participarea continua la studii interlaboratoare pentru determinarea dioxinelor si dioxinelor similare PCB in probe matrice, furaje-alimente corespunzatoare.
    Laboratoarele trebuie sa fie acreditate de o institutie abilitata, care sa garanteze ca acestea aplica procedeele de asigurare a calitatii analitice pentru analizele efectuate. Laboratoarele trebuie acreditate conform standardului ISO 17025:1999.

    5. Cerinte ce trebuie intrunite de procedurile analitice pentru dioxine si dioxine similare PCB
    5.1. Cerinte principale pentru validarea procedurilor de analiza
    Sensibilitate inalta si limite de detectie joase. Cantitatile detectabile pentru PCDD si PCDF trebuie sa se incadreze in domeniul picogramelor TE (10^-12 g) din cauza extremei toxicitati a unor compusi. Compusi PCB (bifenilpoliclorurati) se gasesc in cantitati mai mari decat PCDD si PCDF. Pentru majoritatea congenerilor din grupa PCB sensibilitatea metodei de ordinul nanogramelor (10^-9 g) este suficienta. In orice caz pentru masurarea congenerilor mai toxici din grupa dioxinelor similare PCB (in special congenerii substituiti non-orto) trebuie atinsa aceeasi sensibilitate ca si pentru PCDD si PCDF.
    Selectivitate inalta (specificitate). Este necesara diferentierea intre compusii PCDD, PCDF si dioxinele similare PCB de alti compusi extrasi simultan din proba, susceptibili de a interfera prin prezenta in concentratii superioare corespunzatoare a catorva ordine de marime fata de substantele de analizat (analiti). In metodele gaz cromatografice/spectrometrie de masa (GC/SM) este necesara diferentierea intre mai multi congeneri, in special intre cei toxici (de exemplu, cei 17 compusi ai PCDD, PCDF substituiti in pozitiile 2,3,7,8 si dioxinele similare PCB) si ceilalti congeneri. Bioanalizele trebuie sa determine valorile TEQ in mod selectiv ca suma PCDD, PCDF si dioxinelor similare PCB.
    Acuratete inalta (justete si fidelitate). Determinarea trebuie sa asigure o estimare valabila a concentratiei reale din proba. Acuratetea inalta (acuratetea masuratorii: gradul de concordanta intre rezultatul masuratorii si valoarea reala sau valoarea atribuita masuratorii) este necesara pentru a evita respingerea rezultatului analizei probei datorita nesigurantei in estimarea TEQ. Acuratetea este exprimata ca justete (diferenta dintre valoarea medie masurata pentru un analit intr-un material certificat si valoarea sa certificata exprimata ca procente din aceasta valoare) si fidelitate (fidelitatea este in general calculata ca deviatie standard; ea include repetabilitatea si reproductibilitatea si indica gradul de concordanta intre rezultatele obtinute prin aplicarea repetata a procedeului experimental in conditii determinate).
    Metodele de screening pot cuprinde bioanalize si metode GC/SM, pe cand metodele de confirmare sunt metode gaz cromatografice de inalta rezolutie cuplate cu spectrometrie de masa de inalta rezolutie (HRGC/HRMS). Urmatoarele criterii trebuie respectate pentru valoarea totala in TEQ:
___________________________________________________________________________
                                  Metode de screening  Metode de confirmare
___________________________________________________________________________
Procentul probelor fals negative         < 1%
___________________________________________________________________________
Justete                                                 -20% pana la +20%
___________________________________________________________________________
Coeficient de variatie                   < 30%                < 15%
___________________________________________________________________________

    6. Cerinte specifice pentru metodele GC/SM ce trebuie respectate pentru scopuri de screening (selectare) sau confirmare
    In scopul validarii metodei analitice, trebuie adaugate inaintea fazei de extractie etaloane interne de compusi PCDD/F substituiti in pozitiile 2,3,7,8 si marcati cu 13C (in cazul dozarii dioxinelor similare PCB, trebuie adaugate etaloane interne din acesti compusi marcati cu 13C. Trebuie adaugat cel putin un congener pentru fiecare grupa de izomeri tetra-octoclorurati ai compusilor PCDD/F (si cel putin un congener pentru fiecare grupa de izomeri ai dioxinelor similare PCB, in cazul dozarii acestora); alternativ se adauga cel putin un congener pentru fiecare functie de ioni selectata si inregistrata prin spectrometrie de masa in scopul monitorizarii compusilor PCDD/F si dioxinelor similare PCB. Se recomanda in cazul metodelor de confirmare utilizarea standardelor interne pentru cei 17 izomeri substituiti in pozitiile 2,3,7,8 ai PCDD/F marcati cu 13C si a celor 12 standarde interne ale dioxinelor similare PCB marcate cu 13C (in cazul dozarii dioxinelor similare PCB).
    De asemenea, trebuie determinati factorii de raspuns relativ, prin utilizarea de solutii de calibrare adecvate in cazul congenerilor pentru care nu se adauga un compus analog marcat cu 13C.
    In cazul produselor alimentare de origine vegetala si de origine animala, continand mai putin de 10% grasime, este obligatorie adaugarea de etaloane interne inaintea fazei de extractie. In cazul alimentelor de origine animala, continand mai mult de 10% grasime, etaloanele interne se pot adauga fie inaintea fazei de extractie, fie dupa extractia grasimilor. Trebuie efectuata validarea eficacitatii fazei de extractie in functie de faza in care se introduc standardele interne si de modul de raportare a rezultatelor (pe baza produsului sau raportat la grasime).
    Inaintea analizei GC/SM trebuie adaugate unul sau doua standarde pentru evaluarea coeficientului de recuperare.
    Controlul coeficientului de recuperare este necesar. In cazul metodelor de confirmare, coeficientii de recuperare pentru standardele interne individuale trebuie sa fie cuprinsi intre 60 - 120% . Coeficienti de recuperare mai mici sau mai mari pentru congenerii individuali, in special pentru unii compusi hepta- si octo-clorurati ai dibenzodioxinelor si dibenzofuranilor, sunt acceptati numai daca contributia acestora la valoarea TEQ nu depaseste 10% din valoarea TEQ totala (numai pentru compusii PCDD/F). In cazul metodelor de screening, coeficientii de recuperare trebuie sa fie cuprinsi intre 30 - 140% .
    Trebuie efectuata separarea dioxinelor de compusii clorurati interferenti, cum sunt PCB si eterii difenil clorurati, prin tehnici cromatografice adecvate (de preferinta cu o coloana umpluta cu florisil, alumina si/sau carbon).
    Separarea izomerilor prin gaz cromatografie trebuie sa fie eficace (< 25% intre varfurile cromatogramelor compusilor 1,2,3,4,7,8 - HxCDF si 1,2,3,6,7,8 - HxCDF).
    Dozajul compusilor trebuie efectuat conform metodei Agentiei de Protectie a Mediului din S.U.A. (Environment Protection Agency) EPA 1613, reviziune B, intitulata "Tetra-through octa-clorinate dioxins and furans by isotope dilution HRGC/HRMS", sau altei metode ce intruneste criterii de performanta echivalente.
    Diferenta dintre limita superioara si limita inferioara nu trebuie sa depaseasca 20% pentru alimentele cu o contaminare in dioxine de aproximativ 1 pg OMS - TEQ/g grasime (numai pentru compusii PCDD/PCDF). Aceste recomandari se aplica si in cazul alimentelor cu continut scazut de grasime, a caror contaminare este de ordinul 1 pg OMS - TEQ/g de produs. Pentru niveluri de contaminare inferioare, de exemplu 0,5 pg OMS-TEQ/g produs, diferenta dintre limita superioara si limita inferioara se poate situa intre 25 - 40% .

    7. Metode screening de analiza
    7.1. Introducere
    Metoda screening se poate realiza in diferite moduri: selectiv si cantitativ.
    Abordare selectiva
    Raspunsul probelor este comparat cu cel al unei probe de referinta situate la nivelul de interes. Probele cu un raspuns inferior probei de referinta sunt declarate negative si cele cu raspuns superior probei de referinta sunt considerate pozitive.
    Recomandari:
    In fiecare serie de probe de testat, extrase si testate in acelasi timp si in conditii identice, trebuie incluse un blanc si o proba de referinta. Raspunsul probei de referinta trebuie sa fie in mod clar mai ridicat in comparatie cu proba blanc.
    Trebuie incluse probe de referinta suplimentare cu o concentratie egala cu 0,5 x si 2 x limita considerata pentru a demonstra eficacitatea metodei la concentratia respectiva.
    In cazul analizei altor matrice trebuie demonstrat ca probele de referinta sunt corespunzatoare, de preferinta, prin includerea de probe cu o valoare TEQ stabilita prin HRGC/HRMS de ordinul probei de referinta sau prin includerea unei probe blanc imbogatite pentru a atinge acest nivel.
    In cazul bioanalizelor nu se poate utiliza un standard intern si testele de repetabilitate sunt foarte importante pentru a se obtine informatii asupra deviatiei standard in cadrul unei serii de probe. Coeficientul de variatie trebuie sa fie sub 30% .
    In cazul bioanalizelor trebuie definiti compusii-tinta, interferentele posibile, precum si valoarea maxima pentru blanc.
    Abordare cantitativa
    Abordarea cantitativa necesita serii de dilutii tip, un proces de purificare si masurare dublu sau triplu, precum si controlul blancului si al coeficientului de recuperare. Rezultatul se poate exprima in TEQ, ceea ce presupune ca acei compusi care produc semnalul corespund principiului TEQ. Aceasta se poate realiza prin utilizarea TCDD (sau un amestec standard de dioxine/furan) pentru obtinerea unei curbe etalon ce permite calcularea valorii TEQ in extract si in proba. Rezultatul este apoi corectat cu valoarea TEQ calculata pentru proba blanc (luandu-se in considerare impuritatile provenite din solventi sau din substantele chimice utilizate) si pentru recuperare (calculata pornind de la valoarea TEQ a unei probe de control de calitate a carei concentratie este in jurul nivelului de interes). Este important sa se noteze ca o parte din pierderea aparenta de recuperare se datoreaza efectelor de matrice si/sau diferentelor dintre valorile FET in bioanaliza si valorile FET stabilite de OMS.
    7.2. Cerinte pentru metodele screening de analize
    Screeningul (selectarea) se poate face cu metode de analiza GC/SM si bioanalize. Cerintele pentru metodele GC/SM sunt prevazute la pct. 6.
    Cerintele pentru bioanalize celulare sunt prevazute la pct. 7.3 si pentru bioanalize pe baza de kituri la pct. 7.4.
    Sunt necesare informatii asupra numarului de rezultate fals pozitive si fals negative ale unei serii mari de probe situate sub sau peste limita maxima ori limita de interventie, in comparatie cu valoarea TEQ determinata printr-o metoda analitica de confirmare. Procentele de probe fals negative trebuie sa fie sub 1% . Procentul probelor fals pozitive trebuie sa fie suficient de mic pentru ca metoda screening sa fie avantajoasa.
    Rezultatele pozitive trebuie intotdeauna confirmate printr-o metoda analitica de confirmare (HRGC/HRMS). De asemenea, probele ce se incadreaza intr-un domeniu larg de valori ale TEQ trebuie confirmate prin HRGC/HRMS (aproximativ 2 - 10% probe negative). Trebuie prezentate informatii asupra corespondentei dintre rezultatele bioanalizei si cele obtinute din HRGC/HRMS.
    7.3. Cerinte specifice pentru bioanalize celulare
    In cazul bioanalizelor este necesara utilizarea unei serii de concentratii de referinta pentru TCDD sau unui amestec de dioxine/furani (curba de raspuns cu R^2 > 0,95 pentru o doza completa) la fiecare serie de probe.
    Pentru rezultatele bioanalizei obtinute intr-un interval de timp constant se utilizeaza o concentratie de referinta pentru TCDD (aproximativ de 3 ori limita de cuantificare) pe un formular de control de calitate.
    Grafice pentru controlul calitatii trebuie realizate si verificate pentru fiecare tip de material de referinta, in scopul asigurarii ca rezultatul corespunde cu indicatiile stabilite.
    Pentru calculele cantitative in special diluarea probei utilizate trebuie sa se situeze in partea liniara a curbei de raspuns. Probele care se situeaza deasupra acestei parti liniare trebuie diluate si analizate din nou. Prin urmare se recomanda analizarea cel putin a 3 dilutii in acelasi timp.
    Deviatia standard nu trebuie sa fie peste 15% in cazul unei determinari in triplu pentru fiecare dilutie de proba si sa nu fie peste 30% intre 3 experimente independente.
    Limita de detectie se poate stabili la o valoare de 3 ori mai mare decat deviatia standard pentru blancul de solventi sau decat raspunsul fondului. Alta metoda consta in aplicarea unui raspuns superior raspunsului de fond (factor de inductie de 5 ori mai mare decat blancul de solvent) calculat din curba etalon a zilei. Limita de cuantificare se poate stabili la o valoare de 5 - 6 ori mai mare decat deviatia standard a blancului de solvent sau a raspunsului de fond ori prin aplicarea unui raspuns care este superior raspunsului de fond (factor de inductie de 10 ori superior blancului de solvent) calculat din curba de calibrare a zilei.
    7.4. Cerinte specifice pentru bioanalize realizate cu ajutorul kiturilor*1)
    Trebuie respectate instructiunile fabricantului in privinta prepararii probei si analizelor.
    Kiturile nu trebuie utilizate dupa data expirarii.
    Kiturile trebuie pastrate in conditiile de temperatura specificate si utilizate la temperatura indicata.
    Limita de detectie pentru testele imunologice se obtine prin adunarea valorii medii cu o valoare egala de 3 ori deviatia standard pentru o serie de 10 analize ale blancului si prin impartirea sumei obtinute la valoarea pantei din ecuatia de regresie liniara.
    Trebuie utilizate standarde de referinta pentru experimentele de laborator pentru siguranta ca raspunsul la standard se situeaza intr-un domeniu acceptabil.
------------
    *1) Pana in prezent nu s-a mentionat nici o dovada ca bioanalizele bazate pe kituri comercializate au suficienta sensibilitate si siguranta pentru a fi utilizate in screeningul (selectarea) prezentei dioxinelor in limitele stabilite in probe de alimente si furaje."

    8. Raportarea rezultatelor
    In masura in care procedurile analitice folosite fac posibil acest lucru, rezultatele analitice trebuie sa cuprinda continutul de congeneri individuali PCDD/F si ai PCB-urilor si sa fie raportate ca limita inferioara, limita superioara si limita medie, pentru a cuprinde maximum de informatii in raportarea rezultatelor si prin urmare facand posibila interpretarea rezultatelor in functie de cerintele specifice.
    Raportarea trebuie sa includa, de asemenea, continutul in grasime al probei, precum si metoda utilizata pentru extractia grasimii.
    Trebuie mentionati coeficientii de recuperare pentru standardele interne individuale, in cazul in care acestia se situeaza in afara domeniului mentionat la pct. 6, in cazul in care limita maxima este depasita si in alte cazuri, dupa cerinte.