ORDONANTA
URGENTA Nr. 97 din 21 iunie 2001
privind reglementarea
productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor*)
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 168 din 5 martie 2008
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte
cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea,
transportul şi comercializarea alimentelor, responsabilităţile producătorilor
şi comercianţilor de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor
şi sancţiunile în vederea protejării calităţii alimentelor.
(2) Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de
urgenţă protejează consumatorii de practici incorecte în fabricarea,
depozitarea şi comercializarea alimentelor şi asigură condiţii pentru
informarea lor corectă şi completă, în conformitate cu reglementările legale
privind protecţia consumatorilor.
Art. 2. - Reglementările prezentei ordonanţe de urgenţă
nu se aplică alimentelor produse în gospodării individuale pentru consumul
propriu şi nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt
depozitate temporar, ca bunuri care tranzitează ţara, dacă nu reprezintă un
pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu.
Art. 3. -In sensul prezentei ordonanţe de urgenţă,
termenii folosiţi se definesc după cum urmează:
a) alimente - produse în stare naturală sau prelucrate, destinate consumului uman, inclusiv apa
minerală şi guma de mestecat, din care se exclud tutunul, produsele medicinale
şi substanţele narcotice sau psihotrope;
b) alimente de origine
animală - alimente constând în sau conţinând
aproape în exclusivitate produse de origine animală;
c) alimente de origine
vegetală - alimente constând în sau conţinând
aproape în exclusivitate produse de origine vegetală;
d) alimente cu destinaţie
nutriţională specială - alimente care datorită
compoziţiei lor speciale sau procesului de prelucrare sunt în mod clar
distincte de alimentele destinate consumului normal, au o compoziţie
corespunzătoare cu scopurile nutriţionale pretinse şi sunt comercializate
într-o formă care indică acest obiectiv. Aceste alimente trebuie să
îndeplinească cerinţele nutriţionale speciale ale anumitor categorii de
persoane ale căror procese digestive sau metabolice sunt perturbate ori ale
anumitor categorii de persoane care se află în condiţii fiziologice speciale şi
care din această cauză pot să obţină un beneficiu special ca urmare a
consumului controlat de anumite substanţe din alimente sau pentru sugari ori
copii mici sănătoşi;
e) alimente provenite din
organisme modificate genetic şi/sau organisme modificate genetic - alimente care conţin o combinaţie nouă de
material genetic obţinut prin tehnici de biotehnologie şi/sau organisme (orice
entitate biologică capabilă să se reproducă sau să transfere material genetic)
în care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc în
mod natural prin împerechere şi/sau recombinare naturală;
f) ingrediente - orice
substanţă, inclusiv aditivii, folosită în producerea sau la prepararea
alimentelor şi prezentă în produsul finit ca atare sau într-o formă modificată;
g) aditivi alimentari -
orice substanţă care în mod normal nu este consumată ca aliment în sine şi care
nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau neavând o
valoare nutritivă, care, adăugată intenţionat în produsele alimentare în
scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare,
preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea
produse alimentare, devine sau poate deveni ea însăşi ori prin derivaţii săi,
direct sau indirect, o componentă a acestor produse
alimentare;
h) contaminanţi alimentari - orice substanţă adăugată neintenţionat în alimente, prezentă în
acestea ca rezultat al producţiei (inclusiv activităţile privind creşterea
plantelor şi animalelor şi medicina veterinară), al fabricaţiei, prelucrării,
preparării, tratamentelor, împachetării, ambalării, transportului sau
manipulării acestora sau ca rezultat al contaminării mediului înconjurător.
Materiile străine, cum ar fi fragmentele de insecte, părul de animale, nu sunt
incluse în această definiţie;
i) nutrienţi şi/sau
suplimente alimentare - substanţe nutritive,
respectiv protide, lipide, glucide, vitamine, macro- şi microelemente minerale
şi/sau preparate prelucrate sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi
sau lichide care au în compoziţia lor macro- şi micronutrienţi şi/sau alte
substanţe comestibile, care sunt consumate în cantităţi definite, în mod
suplimentar faţă de aportul alimentar obişnuit;
j) materiale în contact cu alimentele - materialele şi articolele care în formă finită vin în contact cu
alimentele sau care sunt în contact cu alimentele şi sunt destinate acestui
scop;
k) etichetarea - orice
cuvinte, mărci comerciale, mărci de fabrică, ilustrate sau simboluri
referitoare la aliment şi poziţionate pe orice ambalaj, document de însoţire,
notă, etichetă, banderolă sau colerată, care însoţesc sau se referă la
alimentul respectiv;
l) aliment preambalat -
orice articol unic prezentat ca atare consumatorului final sau operatorilor
economici care prepară şi furnizează hrană pentru populaţie, constituit
dintr-un aliment şi ambalajul în care acesta a fost introdus înainte de a fi
oferit spre vânzare, ambalaj care acoperă produsul în întregime sau numai
parţial, astfel încât conţinutul acestuia să nu poată fi deteriorat fără deschiderea sau modificarea ambalajului;
m) comercializarea alimentelor - orice operaţiune de vânzare-cumpărare, import-export, al cărei
scop este de a oferi alimente unei terţe părţi, cu excepţia celor destinate
unor cercetări ştiinţifice şi expertize de laborator;
m) igienă alimentară - toate măsurile necesare pentru a se asigura protecţia,
stabilitatea şi salubritatea alimentelor, pornindu-se de la cultivare sau
creştere, producţie ori fabricaţie până la consumul final;
o) material de ambalare - orice tip de recipient sau orice material de învelire şi acoperire, care
protejează alimentul de contaminare şi de modificarea calităţii;
p) reziduuri pesticide -
orice substanţă, inclusiv derivaţii şi metaboliţii săi, care în mod natural nu
se găseşte în alimente, dar care poate fi regăsită ca urmare a încorporării ei
în mod conştient sau accidental şi care prin depăşirea limitelor maxime admise
poate constitui factor de risc pentru sănătate, şi/sau reziduurile
pesticidelor şi ale metabolitelor acestora şi
produsele de descompunere sau de reacţie prezente în/pe alimentele specifice;
*) Republicată în temeiul art. V
lit. d) din titlul III „Dispoziţii finale" al
Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor
în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia
europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899
din 28 decembrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001 privind
reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 349 din 29 iunie 2001 şi a fost aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 57/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002.
q) calitatea alimentului - totalitatea proprietăţilor întrunite de aliment care îl fac
compatibil cu reglementările specifice;
r) data limită de consum - data stabilită de producător pentru produsele care, din punct de
vedere microbiologic, au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile
ca, după un timp scurt, să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea
consumatorului şi va fi precedată de menţiunea „Expiră la data de ...",
indicându-se în ordine ziua, luna şi anul, în formă ne codificată;
s) data durabilităţii
minimale - data stabilită de producător până la care
un aliment îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare
corespunzătoare şi va fi precedată de menţiunea „A se consuma, de preferinţă, înainte de ...", dacă în dată este
inclusă şi ziua, sau „Ase consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ...",
dacă se indică luna şi anul sau numai anul;
t) auxiliari (adjuvanţi)
tehnologici - orice substanţă care nu este
consumată ca ingredient alimentar în sine, utilizată intenţionat în procesarea
materiilor prime, alimentelor sau ingredientelor lor, pentru îndeplinirea unui
anumit scop tehnologic în cursul tratării sau procesării şi care poate duce la
prezenţa neintenţionată, dar de neevitat din punct de vedere tehnic, a
reziduurilor de substanţă sau a derivatelor acesteia în produsul finit, cu menţiunea
că aceste reziduuri nu prezintă vreun risc pentru sănătate şi nu au vreun efect
tehnologic asupra produsului finit;
u) alimente
contrafăcute - alimente a căror calitate,
menţionată în declaraţia de conformitate, în standardul sau specificaţia tehnică
de produs şi pe etichetă, a fost modificată, intenţionat sau neintenţionat,
într-un mod care ar putea constitui un risc pentru sănătatea consumatorilor,
care le-ar putea leza interesele sau i-ar informa greşit;
v) alimente şi ingrediente
alimentare inedite - alimente şi ingrediente
alimentare care nu au mai fost utilizate până în prezent în consumul uman.
CAPITOLUL II
Condiţii generale
SECŢIUNEA 1
Unităţile producătoare de alimente
Art. 4. - (1) Unităţile în care se produc alimente,
ingrediente, aditivi alimentari şi auxiliari tehnologici se amplasează numai în
acele spaţii care îndeplinesc condiţiile stabilite prin reglementările legale în vigoare.
(2) Alimentele, ingredientele, aditivii alimentari şi
auxiliarii tehnologici se produc în unităţi care îndeplinesc condiţiile de
funcţionare stabilite prin reglementările legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 2-a
Condiţii de fabricare
Art. 5. - La fabricarea
alimentelor se utilizează numai aditivi şi materiale de ambalare sau orice alte
materiale care vin în contact cu alimentele, avizate de Ministerul Sănătăţii
Publice împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, conform
reglementărilor legale în vigoare.
Art. 6. - Fabricarea, depozitarea şi transportul
alimentelor se fac cu respectarea normelor tehnologice, igienico-sanitare şi
sanitare veterinare, care să asigure îndeplinirea cerinţelor de sănătate
publică, de igienă alimentară şi de calitate a alimentelor.
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii privind personalul
Art. 7. - Fabricarea, depozitarea, transportul şi
comercializarea alimentelor se fac numai de către persoanele care îndeplinesc
condiţiile de sănătate stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice şi
care, pentru operaţiunile pe care le execută, întrunesc calificarea necesară şi
deţin cunoştinţe suficiente în domeniul sănătăţii publice, al igienei
alimentelor sau igienei muncii, atestate conform reglementărilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Condiţii privind compoziţia şi calitatea
alimentelor
Art. 8. - (1) Alimentele trebuie să aibă o compoziţie
care să asigure atât calitatea acestora, cât şi sănătatea consumatorilor şi să
îndeplinească condiţiile de igienă prevăzute de normele
legale în vigoare.
(2) Reglementările privind nivelul de admisibilitate a
aditivilor alimentari şi a auxiliarilor tehnologici din compoziţia alimentelor,
precum şi igiena alimentelor se stabilesc de Ministerul Sănătăţii Publice, de
comun acord cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
SECŢIUNEA a 5-a
Condiţii privind utilizarea aditivilor alimentari
Art. 9. - La fabricarea sau la manipularea alimentelor
destinate comercializării sunt interzise:
a) utilizarea aditivilor care nu au fost autorizaţi, fie singuri, fie în combinaţie cu alte substanţe;
b) utilizarea proceselor tehnologice în vederea
obţinerii de aditivi neautorizaţi în produsele alimentare;
c) utilizarea peste limitele maxime admise a
aditivilor autorizaţi.
Art. 10. - Se interzice
comercializarea alimentelor dacă acestea au fost fabricate sau manipulate cu
încălcarea prevederilor art. 9 ori dacă nu sunt compatibile cu alte
reglementări legale în vigoare.
Art. 11. - Se interzice comercializarea aditivilor sau
a schimbătorilor de ioni a căror utilizare este interzisă la fabricarea sau la
manipularea alimentelor.
Art. 12. - Fac excepţie de la prevederile art. 9:
a) aditivii care au fost îndepărtaţi din alimente
complet sau care se regăsesc în produsul ce urmează să fie vândut în cantităţi
reziduale, tehnic inevitabile şi tehnologic inactive, care nu pun în pericol
sănătatea sau nu modifică proprietăţile organoleptice ale produsului;
b) apa distilată sau demineralizată, aerul, azotul ori
dioxidul de carbon, pentru situaţiile în care acestea nu sunt utilizate ca
presurizanţi, sau hidrogenul, dacă se foloseşte la hidrogenarea grăsimilor sau
la fabricarea alcoolilor.
Art. 13. -In vederea protejării intereselor
consumatorilor şi ţinându-se seama de cerinţele tehnologice, nutriţionale şi
dietetice ale alimentelor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi
Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită reglementări sau
instrucţiuni comune referitoare la:
a) aprobarea utilizării aditivilor în general sau numai
pentru anumite alimente ori pentru anumite scopuri;
b) specificarea aditivilor admişi şi a limitelor maxime
pentru aditivi şi produşii lor de reacţie conţinuţi în alimente, precum şi a
condiţiilor de puritate pentru aditivi şi schimbătorii de ioni;
c) fabricarea, manipularea şi
comercializarea aditivilor şi a schimbătorilor de ioni;
d) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor
aditivi şi schimbători de ioni la fabricarea alimentelor;
e) reactualizarea aditivilor admişi, în funcţie de
condiţiile de folosire şi de informaţiile ştiinţifice.
SECŢIUNEA a 6-a
Condiţii privind contaminanţii în general, radiaţiile
sau utilizarea materialelor radioactive
Art. 14. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice şi
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte
reglementări comune privind prezenţa contaminanţilor în alimente.
(2) Reglementările trebuie să se bazeze pe principiul
conform căruia alimentul care conţine un contaminant într-o cantitate
neacceptată din punct de vedere al sănătăţii publice, respectiv la un nivel de
toxicitate care depăşeşte limitele maxime admise, să nu fie fabricat şi distribuit
în vederea comercializării.
Art. 15. - (1) Tratamentul alimentelor cu radiaţii
ionizante se face numai:
a) în unităţi de iradiere autorizate din punct de
vedere al securităţii nucleare de către Comisia Naţională pentru Controlul
Activităţilor Nucleare şi din punct de vedere sanitar, de către Ministerul
Sănătăţii Publice;
b) cu asigurarea mijloacelor de protecţie şi de
securitate a sănătăţii consumatorilor, după avizarea produsului de Ministerul
Sănătăţii Publice.
(2) Iradierea alimentelor poate fi autorizată doar în
cazul în care:
a) este justificată şi necesară din punct de vedere
tehnologic;
b) nu prezintă riscuri pentru sănătate şi este
realizată în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare;
c) este în beneficiul consumatorului;
d) nu este utilizată ca înlocuitor al practicilor de
igienă şi sănătate sau al bunelor practici de fabricaţie ori de cultivare.
(3) Iradierea alimentelor poate fi utilizată numai în următoarele scopuri:
a) pentru reducerea riscului bolilor provocate de organismele
patogene din alimente, prin distrugerea acestora;
b) reducerea procesului de alterare a alimentelor
prin distrugerea organismelor dăunătoare şi stoparea
proceselor de deteriorare;
c) reducerea pierderilor alimentare prin maturarea,
germinarea sau încolţirea prematură;
d) îndepărtarea din alimente a organismelor dăunătoare
plantelor sau produselor din plante.
(4) In momentul supunerii la iradiere alimentele trebuie să fie într-o formă corespunzătoare de
salubritate. Utilizarea tratamentului cu radiaţii ionizante ca substituent al
practicilor de igienă sau sănătate ori al bunei practici de producţie sau de
cultivare agricolă este interzisă.
(5) Materialele utilizate la
ambalarea alimentelor ce urmează să fie iradiate trebuie să corespundă acestui
scop şi să fie avizate de Ministerul Sănătăţii Publice.
(6) Tratarea prin iradiere nu poate fi utilizată în
combinaţie cu alte metode chimice de tratare folosite în acelaşi scop.
(7) Iradierea poate fi realizată numai prin sursele
autorizate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
(8) Etichetarea alimentelor tratate cu radiaţii
ionizante se face prin înscrierea pe etichete a expresiilor „Tratat prin
ionizare" sau „Tratat cu radiaţii ionizante".
(9) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
Ministerul Sănătăţii Publice şi Comisia Naţională pentru Controlul
Activităţilor Nucleare sunt abilitate să emită reglementări comune cu privire
la tratarea cu radiaţii ionizante a produselor alimentare pentru consumul uman.
SECŢIUNEA a 7-a
Condiţii privind reziduurile de pesticide şi alte
produse care se regăsesc în alimente
Art. 16. - (1) Se interzice comercializarea alimentelor
care conţin:
a) reziduuri ale substanţelor
utilizate pentru protecţia plantelor, fertilizatori, astfel cum sunt definite
în reglementările legale specifice, sau alte produse pentru tratarea plantelor
şi solului, produse pentru protejarea depozitării ori produsele lor de
degradare sau de reacţie, peste limitele prevăzute în reglementările legale în
vigoare;
b) reziduuri ale substanţelor utilizate pentru
protecţia plantelor, astfel cum sunt definite în reglementările legale
specifice, care nu au fost autorizate şi care sunt interzise să fie folosite
pentru alimente sau pentru materiile lor prime.
(2) Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să emită reglementări comune
pentru:
a) stabilirea limitelor maxime admise de reziduuri sau de alte substanţe în/pe alimente;
b) interzicerea comercializării alimentelor al căror
conţinut în reziduuri sau în alte substanţe depăşeşte limita maximă admisă;
c) stabilirea măsurilor pentru dezinfectarea,
decontaminarea şi dezinfestarea camerelor sau a echipamentelor în care ori cu
care au fost fabricate, manipulate sau comercializate alimentele, precum şi
specificarea, interzicerea sau restricţionarea utilizării de mijloace,
echipamente ori metode, în vederea protejării intereselor consumatorilor.
SECŢIUNEA a 8-a
Condiţii privind prezenţa în alimente a
substanţelor active farmacologic
Art. 17. - (1) Se interzic fabricarea şi
comercializarea alimentelor de origine animală, dacă ele conţin reziduuri de
substanţe active farmacologic sau produsele lor de
metabolism:
a) a căror utilizare a fost interzisă la aceste
animale prin reglementări legale specifice;
b) care depăşesc limitele maxime admise de reziduuri
de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, prevăzute de
reglementările specifice legale în vigoare;
c) care nu au fost autorizate sau înregistrate ca
medicamente pentru tratamentul animalelor sau a căror utilizare a fost
interzisă prin alte reglementări legale în vigoare ori care nu sunt autorizate
pentru utilizare ca aditivi în hrana animalelor.
(2) In situaţiile în care substanţele active
farmacologic sunt autorizate şi înregistrate ca medicamente ori sunt autorizate
ca aditivi în hrana animalelor, se pot fabrica alimente de origine animală,
care pot fi comercializate dacă sunt respectate perioadele de aşteptare stabilite
în reglementările specifice legale în vigoare.
(3) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi
Ministerul Sănătăţii Publice sunt abilitate să emită ordine comune care:
a) să stabilească limitele maxime pentru substanţele
farmacologic active şi produsele lor de reacţie, care nu pot fi depăşite în/pe
alimentele comercializate;
b) să excludă din tratamentul animalelor, în
totalitate sau pentru anumite scopuri, acele substanţe farmacologic active care
ar conduce la depăşirea conţinutului de reziduuri admis în alimentele de
origine animală sau să stabilească perioade de aşteptare pentru aceste
substanţe şi să interzică comercializarea alimentelor care au fost produse cu
încălcarea acestor reglementări;
c) să stabilească limitele maxime pentru reziduurile
de antibiotice, substanţe medicamentoase, hormoni, substanţe anabolizante, ca
rezultat al folosirii acestora în practica zootehnică pentru stimularea creşterii animalelor şi în practica
sanitară veterinară pentru tratarea animalelor bolnave;
d) să stabilească limitele maxime pentru metalele grele
sau alte substanţe nocive care poluează mediul şi care provin în principal din
sfera industrială şi a transportului;
e) să stabilească limitele maxime pentru toxinele care provin din dezvoltarea mucegaiurilor toxigene pe
materiile prime sau pe produsele finite.
SECŢIUNEA a 9-a
Condiţii privind alimentele cu destinaţie
nutriţională specială, suplimentele nutritive, alimentele fortificate şi cele
modificate genetic
Art. 18. - Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte
reglementări pentru specificarea condiţiilor de fabricare şi manipulare
aplicabile alimentelor destinate unor cerinţe speciale de nutriţie, precum şi a
condiţiilor privind comercializarea acestor produse. Reglementările se vor baza
pe principiul comercializării numai a alimentelor destinate unor cerinţe
speciale de nutriţie, care nu sunt periculoase pentru sănătatea publică şi
pentru care se asigură o informare corespunzătoare a consumatorilor privind
proprietăţile şi caracteristicile acestora.
Art. 19. - Se autorizează Ministerul Sănătăţii Publice
să elaboreze legislaţia care reglementează alimentele cu destinaţie
nutriţională specifică şi alimentele şi ingredientele alimentare inedite.
Art. 20. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice este
abilitat să emită reglementări privind suplimentele nutritive şi fortificarea
alimentelor.
(2) Reglementarea trebuie să stabilească reguli privind
fortificarea, restaurarea cu nutrienţi a alimentelor, precum şi reguli privind
fabricarea şi comercializarea suplimentelor de hrană care conţin nutrienţi.
Această reglementare trebuie să prevadă doza zilnică recomandată de nutrienţi.
Art. 21. - Ministerul Sănătăţii
Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, împreună cu
Institutul Naţional de Statistică, au obligaţia să verifice trimestrial datele
privind nutriţia pe diferite segmente ale populaţiei, precum şi datele privind
securitatea alimentară, pe care trebuie să se bazeze recomandările privind
coşul minim de consum zilnic, respectiv cantitatea minimă de produse necesare,
şi să informeze Guvernul asupra concluziilor.
CAPITOLUL III
Condiţii privind producţia, igiena şi ambalarea
alimentelor. Responsabilităţile producătorilor de alimente
Art. 22. - Producătorii de alimente, persoane fizice
sau juridice, vor comercializa numai alimentele care prezintă siguranţă, sunt
salubre şi apte pentru consum.
Art. 23. - (1) Producătorii de alimente sunt obligaţi
să respecte parametrii privind proprietăţile organoleptice, fizice, chimice,
microbiologice şi toxicologice ale alimentelor conform reglementărilor legale
în vigoare.
(2) Producătorii de alimente sunt obligaţi să
organizeze şi să aplice controlul calităţii alimentelor, fabricate sau
manipulate, în laboratoare proprii sau în laboratoare autorizate.
(3) Fabricarea şi comercializarea alimentelor
contrafăcute sunt interzise.
Art. 24. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale şi Ministerul Sănătăţii Publice adoptă prin ordin comun reglementări
prin care se stabilesc condiţiile privind igiena alimentelor şi alte cerinţe
obligatorii privind fabricarea şi manipularea alimentelor, precum şi
procedurile de verificare a conformităţii cu aceste cerinţe.
Art. 25. - Reglementările vor stabili prevederi pentru
fabricarea şi manipularea alimentelor în mod igienic, iar operatorii din
industria alimentară trebuie să identifice şi să corecteze orice fază critică,
pentru asigurarea securităţii alimentare. Aceste reglementări vor stabili
prevederi pentru identificarea, implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea
procedurilor adecvate ale securităţii alimentare, prin dezvoltarea sistemului
propriu de analiză a riscurilor punctelor critice de control.
Art. 26. - (1) Ministerul
Sănătăţii Publice împreună cu Ministerul Economiei şi Finanţelor şi cu
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să adopte
reglementări privind materialele care vin în contact cu alimentele.
(2) Reglementările trebuie să includă condiţii generale
pentru toate materialele care vin în contact cu alimentele şi să indice măsuri
şi proceduri specifice pentru categorii diferite de materiale care vin în
contact cu alimentele.
(3) Materialele şi obiectele care vin în contact cu
alimentele se produc conform bunelor practici de fabricaţie, astfel încât, în
condiţiile lor normale şi prevăzute de utilizare, să nu transfere alimentelor
constituenţi în cantităţi care ar putea periclita sănătatea umană sau care ar
putea aduce o schimbare inacceptabilă, potrivit legii, în compoziţia
alimentelor sau o deteriorare a caracteristicilor organoleptice ale acestora.
Art. 27. - Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări privind
etichetarea alimentelor.
Art. 28. - Etichetarea alimentelor trebuie să ofere
consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile şi uşor de
comparat, care să permită acestora să aleagă produsul corespunzător exigenţelor
şi posibilităţilor lor financiare, să cunoască eventualele riscuri la care ar
putea fi supuşi, astfel încât să nu fie induşi în eroare.
Art. 29. - Informaţiile de pe etichetele alimentelor
trebuie să fie înscrise în limba română, indiferent de ţara producătoare, fără
a se exclude prezentarea lor în alte limbi, să fie vizibile, lizibile şi
inscripţionate într-un mod care să nu permită ştergerea lor.
CAPITOLUL IV
Comercializarea alimentelor
SECŢIUNEA 1
Condiţii pentru
oferirea alimentelor spre vânzare
Art. 30. - (1) Alimentele pot fi comercializate numai
în spaţii special amenajate şi destinate acestui scop, în condiţii de igienă
adecvate şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul pentru
Intreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale sunt
abilitate să adopte reglementări specifice comune privind comercializarea
alimentelor pe pieţele organizate sau în afara
acestora.
Art. 31. -Alimentele oferite spre comercializare
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie fabricate conform prevederilor legale, în
scopul protecţiei sănătăţii publice, protecţiei igienei alimentului şi
protecţiei calităţii produsului;
b) să se încadreze în nivelurile maxime admise de
contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică,
stabilite prin reglementări speciale;
c) să fie ambalate, etichetate şi marcate conform
reglementărilor specifice, iar inscripţionarea etichetelor să fie vizibilă,
lizibilă si corectă.
SECŢIUNEA a 2-a
Restricţii privind comercializarea alimentelor
Art. 32. - (1) Se interzice comercializarea alimentelor
care:
a) nu sunt însoţite de documente care le atestă
originea, provenienţa şi securitatea;
b) sunt manipulate şi comercializate în condiţii
necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor;
c) afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea
unor produse sau substanţe drept alimente.
(2) Se interzice comercializarea drept alimente a unor
produse care le imită, nu sunt alimente şi care prezintă riscul de a pune în
pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementărilor
legale în vigoare.
Art. 33. - (1) In scopul evitării
daunelor asupra sănătăţii cauzate de alimente Ministerul Sănătăţii Publice
împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale sunt abilitate să
emită reglementări comune pentru:
a) interzicerea sau restricţionarea utilizării anumitor
produse, substanţe, obiecte ori procese tehnologice;
b) specificarea utilizării anumitor procese de
fabricare sau manipulare a alimentelor;
c) impunerea unor cerinţe la fabricarea, manipularea
sau comercializarea anumitor alimente;
d) indicarea utilizării avertismentelor, a altor
prezentări cu efect de avertizare şi precauţii de siguranţă pentru anumite
substanţe;
e) interzicerea sau restricţionarea fabricării ori
manipulării anumitor substanţe dăunătoare din punct de vedere fiziologic în
fabricile de procesare a alimentelor, precum şi introducerea lor în astfel de
fabrici.
(2) Alimentele care au fost fabricate sau manipulate cu
încălcarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi b) sunt interzise la vânzare.
SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri privind protecţia consumatorilor împotriva practicilor incorecte
Art. 34. - Pentru protejarea consumatorilor împotriva
practicilor incorecte şi în scopul informării lor corecte Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii Publice şi
cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să
emită ordine comune care să reglementeze:
a) informarea privind natura, conţinutul, originea,
fabricantul sau participantul la vânzarea alimentelor;
b) condiţiile privind ambalarea, etichetarea, marcarea
şi păstrarea alimentelor până la consumatorul final;
c) condiţiile privind fabricarea, respectiv calitatea
materiilor prime şi a ingredientelor folosite în producerea sau la prepararea
alimentelor, operaţiunile tehnologice obligatorii pentru fiecare categorie de
alimente, compoziţia sau calitatea anumitor alimente, inclusiv a celor cu
destinaţie specială;
d) interzicerea vânzării alimentelor sub anumite
denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, precum şi
interzicerea publicităţii produselor pentru care se utilizează anumite
prezentări grafice sau alte informaţii care pot induce în eroare;
e) interzicerea vânzării alimentelor care conţin
substanţe sau obiecte nealimentare, ambalate separat sau împreună cu alimentul,
în acelaşi ambalaj, dacă acestea nu sunt necesare pentru prepararea,
manipularea sau consumarea alimentului;
f) interzicerea vânzării anumitor alimente drept
medicamente.
Art. 35. - Pentru protejarea intereselor consumatorilor
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Ministerul Sănătăţii
Publice şi cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sunt
abilitate să emită ordine comune care să reglementeze:
a) condiţiile privind autorizarea unităţilor care
produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente;
b) condiţiile privind avizarea alimentelor pentru a fi
declarate apte pentru consumul uman;
c) condiţiile privind controlul unităţilor care produc,
prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează alimente.
SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii privind utilizarea alimentelor şi a
produselor alimentare interzise sau periculoase
Art. 36. - Ministerul Sănătăţii Publice împreună cu
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune
privind retragerea de pe piaţă, interzicerea comercializării şi modalităţile de
distrugere sau de folosire în alte scopuri a alimentelor care prezintă un risc
pentru sănătate.
CAPITOLUL V
Controlul oficial al alimentelor
SECŢIUNEA 1
Organizarea controlului oficial al alimentelor
Art. 37. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul
Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor sunt abilitate să adopte reglementări comune privind controlul oficial
al alimentelor.
(2) Controlul oficial al alimentelor urmăreşte dacă
unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează
alimentele, auxiliarii „adjuvanţi" tehnologici, aditivii alimentari,
vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi alţi aditivi destinaţi
vânzării ca atare, personalul implicat, obiectele sau materialele care vin în
contact cu alimentele în timpul fabricaţiei, manipulării sau comercializării
sunt conforme cu reglementările legale în vigoare, respectă tehnologiile de
fabricaţie, inclusiv calitatea utilajelor de fabricaţie. Scopul principal al
controlului oficial al alimentelor este de a asigura că alimentele destinate
pieţei interne sau exportului prezintă siguranţă, sunt salubre şi apte pentru
consum.
(3) Autorităţile competente controlează alimentele pe
întregul lor circuit, de la producere până la comercializare, conform
atribuţiilor şi competenţelor legale în vigoare.
Art. 38. - (1) Autorităţile competente pentru executarea controlului oficial al alimentelor sunt:
a) autorităţile sanitare veterinare, fitosanitare şi
de control tehnologic, desemnate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale;
b) autorităţile sanitare desemnate de Ministerul
Sănătăţii Publice;
c) autorităţile pentru
protecţia consumatorilor desemnate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor.
(2) Controlul alimentelor se realizează prin
inspecţiile efectuate de către inspectorii de stat pentru controlul alimentelor
stabilite la alin. (1), care au obligaţia să păstreze secretele de fabricaţie sau datele pe care le
cunosc despre unităţile controlate.
(3) Inspecţia cuprinde verificarea materiilor prime,
ingredientelor, auxiliarilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru
prepararea şi producţia alimentelor, produselor semifabricate, produselor
finite, metodelor de conservare, condiţiilor de amplasare şi de igienă a
unităţilor în care alimentele sunt procesate, asigurarea apei potabile,
verificarea mijloacelor de transport, a echipamentelor şi mijloacelor
tehnologice utilizate în procesarea alimentelor, etichetarea, materialele
utilizate în contact cu alimentele, mijloacele, procedurile şi materialele
folosite pentru igienizarea unităţilor şi echipamentelor şi îndepărtarea reziduurilor.
(4) In scopul verificării securităţii şi/sau a
calităţii alimentelor prin analize de laborator, inspectorii autorizaţi să
exercite controlul pot preleva probe de alimente, materiale în contact cu
alimentele, substanţe utilizate pentru curăţenie şi orice alte substanţe care
pot afecta caracteristicile alimentelor. Analizele trebuie efectuate numai de
laboratoarele oficiale ale autorităţilor competente pentru executarea
controlului oficial al alimentelor, iar contravaloarea analizelor efectuate pe
probele prelevate se taxează conform actelor normative în vigoare.
(5) Inspecţia cuprinde verificarea persoanelor care
lucrează în unităţile care produc, prelucrează, depozitează, transportă sau
comercializează alimente, pentru a stabili dacă ele îndeplinesc condiţiile de
sănătate şi igienă.
(6) Inspecţia cuprinde verificarea securităţii şi/sau
a calităţii alimentelor prin analize de laborator.
(7) Inspecţiile trebuie efectuate regulat şi/sau atunci
când se suspectează o ne conformitate, prin utilizarea unor mijloace
proporţionale cu scopul urmărit. Ca regulă generală, inspecţiile vor fi
efectuate fără avertisment prealabil.
(8) Inspecţia poate fi suplimentată, dacă este cazul,
cu interviuri cu conducerea unităţii inspectate şi cu persoanele care lucrează
pentru această unitate, cu citirea valorilor înregistrate cu instrumentele de
măsură instalate de unitatea respectivă şi cu inspecţii realizate cu propriile
instrumente asupra măsurătorilor realizate cu instrumentele instalate de
unitatea respectivă.
(9) Autorităţile competente pentru executarea
controlului oficial al alimentelor, desemnate de Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor, sunt abilitate să emită ordine comune care să
reglementeze:
a) dreptul tuturor celor care au făcut subiectul
inspecţiei să ceară şi altă opinie, fără a exclude dreptul de a contesta
modalitatea în care inspecţia a fost realizată, conform reglementărilor legale
în vigoare;
b) procedura de prelevare şi
testare a eşantioanelor, inclusiv prevederile ce reglementează procedura de
contraexpertiză.
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi îndatoririle inspectorilor de stat
pentru controlul alimentelor
Art. 39. - (1) Inspecţiile sunt efectuate de
inspectorii autorizaţi ai autorităţilor stabilite la art. 38 alin. (1) lit.
a)-c), conform competenţelor specifice.
(2) Inspectorii sunt autorizaţi să facă copii de pe
materialele şi documentele care se află în posesia celor inspectaţi sau
referinţe despre acestea.
(3) Inspectorii sunt obligaţi să păstreze secretul
profesional şi să nu divulge unei terţe părţi secretele comerciale sau alte
informaţii confidenţiale ori particulare obţinute în timpul sau în legătură cu inspecţia, dacă nu li se cere
să facă aceasta de către o autoritate judecătorească sau de către partea
inspectată.
(4) Inspectorii care descoperă sau suspectează
neconformarea cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sau cu alte acte
normative în vigoare vor lua măsuri în conformitate cu
prevederile acestora.
(5) Inspectorii de stat pot solicita pe timpul
controlului, după caz, protecţia personală şi sprijinul organelor de poliţie.
SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri dispuse de autorităţile competente
Art. 40. - (1) Autoritatea desemnată pentru controlul
alimentelor, în toate cazurile în care constată nerespectarea prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă sau ale altor acte normative în vigoare, este
împuternicită:
a) să interzică funcţionarea unităţilor care produc,
prelucrează, depozitează, transportă sau comercializează alimente, precum şi
folosirea unor materii prime, aditivi, adjuvanţi, materiale de ambalare,
echipamente, ustensile, utilaje şi substanţe de decontaminare;
b) să declare alimentele ca fiind improprii consumului
sau necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, să limiteze sau să
interzică utilizarea şi comercializarea acestora, să le dirijeze pentru consum
condiţionat pentru utilizarea sau comercializarea în alte scopuri şi să ordone distrugerea
lor în conformitate cu reglementările legale în vigoare;
c) să retragă autorizaţia de funcţionare a unităţilor
producătoare şi de comercializare a alimentelor;
d) să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în
care faptele constatate pot constitui infracţiuni;
e) să interzică temporar comercializarea loturilor de
alimente suspecte sub aspect calitativ. Deţinătorul alimentelor interzise
temporar de la comercializare trebuie să asigure condiţii de păstrare şi de
conservare adecvate până la clarificarea situaţiei acestora.
(2) Autoritatea desemnată pentru controlul alimentelor
poate aplica amenzi pentru contravenţii, în conformitate cu prevederile
reglementărilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 4-a
Sancţiuni
Art. 41.-Incălcarea prevederilor legale în vigoare,
inclusiv cele prevăzute în ordinele emise de ministerele abilitate potrivit
prevederilor prezentei reglementări privind alimentele, atrage răspunderea
civilă, contravenţională sau penală, după caz.
Art. 42. - Fabricarea de alimente falsificate sau
contrafăcute constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.
Art. 43. - Faptele care constituie contravenţii şi
valoarea amenzilor aplicate se stabilesc în conformitate cu prevederile actelor
normative în vigoare.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale
Art. 44. - Pe data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa Guvernului nr.
113/1999 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării
alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 31 august 1999.