ORDONANTA
URGENTA Nr. 43 din 30 ianuarie 2000
privind protectia
patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de
interes national*)
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 951 din 24 noiembrie 2006
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează regimul
juridic general al descoperirilor
şi al cercetării arheologice, precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului
cultural naţional.
Art. 2. - (1) In înţelesul prezentei ordonanţe:
a) regimul juridic general
al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri juridice, administrative,
financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea,
decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei,
întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în
vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile
ori ca monumente istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul
arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispărute, şi siturile
clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau
subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezări, necropole, structuri,
construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic
reperat, definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele
manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare
arheologică se înţelege ansamblul de măsuri având
caracter ştiinţific şi tehnic, menite să asigure prospectarea, identificarea,
decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea
şi valorificarea ştiinţifică, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetările arheologice
sistematice sunt cercetările de întindere şi
durată, executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetările arheologice
preventive sunt:
1. determinate de lucrările de
construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie,
dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări,
exploatări de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajări pentru
îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii,
lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavări -
necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor
şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice alte lucrări care afectează
suprafaţa solului şi subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat,
indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi
indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic
cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrările de
restaurare parţială sau totală a monumentelor istorice, desfăşurate potrivit legislaţiei în vigoare
privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire
arheologică se înţelege evidenţierea, prin
intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor
manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor
dispărute;
g) prin descoperire
arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea
de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau
a acţiunilor umane, altele
decât cercetarea arheologică atestată;
h) prin zonă cu patrimoniu
arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege
terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri
din categoria celor prevăzute la lit. b);
i) prin sit arheologic
declarat zonă de interes naţional se înţelege zona
de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce
cuprinde siturile arheologice ale căror cercetare ştiinţifică, protejare şi
punere în valoare sunt de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura
naţională, prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac
parte ori sunt propuse să facă parte din categoria Tezaur al patrimoniului
cultural naţional mobil sau, după caz, din categoria monumentelor istorice
aflate în Lista patrimoniului mondial;
j) prin zonă cu patrimoniu
arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se
efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor
ştiinţifice care atestă existenţa subterană ori subacvatică de bunuri de
patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural
naţional; până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor
corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice,
zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform
legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;
*) Republicată în temeiul art. IV
din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului
arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000, aprobată cu
modificări si completări prin Legea nr. 378/2001, a fost republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 aprilie 2005.
k) prin zonă cu potenţial
arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege
terenul în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în
mod neprevăzut, ca urmare a:
1. acţiunilor umane, altele decât cercetarea
arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de
prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte
tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau
subacvatic;
2. acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme,
alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele, şi în cazul cărora
este necesară o cercetare arheologică în vederea înregistrării şi valorificării
ştiinţifice a acestora.
(2) Cercetările arheologice preventive sunt parte
componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică,
urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi se
aplică tuturor tipurilor de cercetări arheologice.
(4) Toate etapele cercetării arheologice sunt parte
integrantă a activităţii de cercetare ştiinţifică, aşa cum este definită de
legislaţia în domeniu.
(5) Toate etapele cercetării arheologice, constând în
inventariere, diagnostic, săpătură, supravegere şi intervenţii asupra
materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode,
tehnici şi practici specifice, considerate necesare pentru a obţine maximum de
informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetată.
(6) Toate etapele cercetării arheologice se
realizează numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Naţională de
Arheologie şi se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esenţiale pentru
justificarea metodei şi tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum şi
a concluziilor la care s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic,
săpătură sau supraveghere arheologică pot fi necesare în următoarele cazuri:
a) punerea în practică a unui proiect de cercetare
arheologică sistematică;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului,
în condiţiile prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra
solului, care poate reprezenta o ameninţare pentru potenţialul arheologic al
unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare şi avizare a
documentaţiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentaţiile de
urbanism naţionale, regionale, locale şi/sau în stadiul elaborării acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în
evidenţă bunuri de patrimoniu arheologic;
f) ca urmare a unor acţiuni
umane, altele decât cercetarea arheologică, şi a lucrărilor prevăzute la art.
6;
g) în cazul elaborării de planuri investiţionale şi
de dezvoltare iniţiate la nivel privat, local, regional, naţional sau
internaţional.
(8) Etapele cercetării
arheologice pot fi iniţiate sau desfăşurate ca urmare a cererii unei persoane
fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologică prealabilă este obligatorie
în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu
arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere şi evaluare
a efectelor directe şi indirecte ale proiectelor investiţionale asupra
patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai după
emiterea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru aplicarea principiului
conservării integrate.
(11) Costurile cercetărilor arheologice necesare
acordului de mediu sunt în sarcina titularului de investiţie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice,
concretizată în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare,
stă la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor
arheologice sau, după caz, a descărcării de sarcină arheologică a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu
arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii
arheologice întâmplătoare, după caz, astfel:
a) pe toată suprafaţa terenului care face obiectul
autorizării de construire;
b) pe o rază de 50 de metri faţă de locul decoperirii,
în cazul în care descoperirea s-a făcut ca urmare a lucrărilor agricole sau a
altor lucrări care nu au nevoie de autorizaţie de construire;
c) pe toată suprafaţa terenului afectat de acţiunea
factorilor naturali.
CAPITOLUL II
Protejarea patrimoniului arheologic
Art. 3. - (1) Statul garantează şi asigură protejarea
patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţă.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea
administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea
strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării
patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora.
(3) Cercetarea arheologică se realizează, în
condiţiile prezentei ordonanţe, de către personalul de specialitate atestat şi
înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului
săpăturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor
privind standardele şi
procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale de
specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile
administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de
activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
Art. 4. - (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt
parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi
protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri
arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de
bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul
cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se
anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare a serviciilor publice deconcentrate
ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite în condiţiile
prevăzute la alin. (2), revin de drept instituţiilor participante la cercetare,
conform protocolului încheiat între părţi şi conform standardelor şi
procedurilor arheologice.
(4) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă,
în termen de cel mult 72 de ore, primarului unităţii administrativ-teritoriale
de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare
a terenului în cauză.
Art. 5. - (1) Prin protejarea
bunurilor de patrimoniu arheologic şi a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) şi k) se înţelege
adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea
vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până
la clasarea bunurilor respective ori până la finalizarea cercetării
arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor,
administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor
care conţin ori au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective,
precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(2) Descărcarea de sarcină
arheologică este procedura prin care se confirmă
că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat
activităţilor umane curente.
(3) Certificatul de
descărcare de sarcină arheologică reprezintă actul
administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anulează
regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost
evidenţiat patrimoniul arheologic.
(4) Regimul de protecţie a zonelor cu potenţial
arheologic cunoscut şi cercetat este reglementat de legislaţia în vigoare
privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac
parte din patrimoniul cultural naţional.
(5) Certificatul de descărcare de sarcină
arheologică, prevăzut la alin. (3), este emis de serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de
înştiinţare a direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi
Cultelor, în termen de 10 zile.
(6) Cercetările arheologice
preventive şi supravegherea arheologică sunt obligatorii în cadrul proiectelor
de restaurare; supravegherea arheologică este inclusă în devizul
constructorului, urmând ca decontarea să se realizeze pe baza raportului de
cercetare întocmit de arheolog.
(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat,
delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia acordată
zonelor protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de
prezenta ordonanţă.
(8) In cazul zonelor cu
patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător şi delimitat conform prevederilor
art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri
arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie
pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetării
şi stabilirii regimului de protejare.
(9) Cercetările arheologice se efectuează numai pe
baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate
cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(10) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau
comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină în prealabil
autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei
Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi
au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste
autorităţi.
(11) Prevederile alin. (10) nu se aplică unităţilor
şi formaţiunilor Ministerului Apărării, Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi
Pază.
(12) In vederea deţinerii detectoarelor de metale de
către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor,
acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin.
(10), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(13) Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor
în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în toate
zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării
prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(14) Până la descărcarea de sarcină arheologică
terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15) Autorizarea lucrărilor de construire sau de
desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu
avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(16) In cazul zonelor cu patrimoniu arheologic
evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (8), până la
descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau,
după caz, primarul unităţii administrativ-teritoriale dispune întreruperea
oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate
ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se instituie regimul de supraveghere
sau săpătură arheologică.
Art. 6. - (1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de
cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat, angajat prin
convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile
prezentei ordonanţe.
(2) Convenţiile prevăzute la alin. (1) se pot încheia
pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi
sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii
acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor,
care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30
de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei
ordonanţe.
(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi
specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări, care îşi
vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi
completările ulterioare; contractul conţine clauze cu privire la termenul de
predare a raportului de cercetare, precum şi cu privire la cesionarea dreptului
de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării
efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor
prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între
părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de
sănătate, potrivit legii.
(5) In vederea emiterii certificatului prevăzut la
art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic
prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice şi
pentru toate investiţiile, cu excepţia locuinţelor particulare aflate în alte
zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naţionale de
Arheologie.
(6) Certificatele de descărcare de sarcină
arheologică emise în lipsa aprobării Comisiei Naţionale
de Arheologie sunt nule de drept.
Art. 7. - In cazul lucrărilor prevăzute la art. 2 alin.
(1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, precum
şi ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice
au obligaţia să finanţeze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al
investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate
şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivă sau supravegherea
arheologică, după caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau,
după caz,descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi
aplicarea acestor măsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologică, pe
întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului
arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare;
c) orice modificări ale proiectului, necesare pentru
protejarea descoperirilor arheologice.
Art. 8. - (1) Agenţia Naţională de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să includă
zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic
naţional, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice; lista cuprinzând
aceste zone se preia de la serviciile publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat,
înregistrate în Repertoriul arheologic naţional, se includ în cadastrul de
specialitate al zonelor protejate naturale şi construite.
(3) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară şi oficiile din subordinea sa au obligaţia să furnizeze la cerere,
cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului
Culturii şi Cultelor şi serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea
Listei monumentelor istorice şi a Repertoriului arheologic naţional.
Art. 9. - (1) Proprietarii şi titularii dreptului de
administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în care se află
situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu
arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în
condiţiile prezentei ordonanţe, în vederea cercetării şi protejării
patrimoniului arheologic, precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi pază a
bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendaşii
de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la
plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile
care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară
acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată
prin hotărâre a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se
plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în
termen de 60 de zile de la data începerii cercetării.
(4) Aducerea terenului la condiţia sa iniţială revine
finanţatorului cercetării arheologice.
Art. 10. - Bunurile mobile rezultate în urma
descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor,
în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. 11. - Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de
plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările
arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.
CAPITOLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii
în domeniul protejării patrimoniului arheologic
Art. 12. - In domeniul protejării patrimoniului
arheologic Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin
instituţiile sale subordonate, următoarele atribuţii:
a) asigură aplicarea strategiei naţionale, elaborarea
normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor
legale din domeniu;
b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la
protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin
convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la
care România este parte;
c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii
imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu
arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice;
d) eliberează autorizaţia de săpătură arheologică
sistematică, prin compartimentul său de specialitate, în urma consultării
Comisiei Naţionale de Arheologie;
e) eliberează autorizaţiile de diagnostic, săpătură
arheologică preventivă şi supraveghere arheologică, prin compartimentul său de
specialitate, în condiţiile prezentei ordonanţe;
f) actualizează standardele şi procedurile arheologice
şi urmăreşte respectarea acestora şi a Regulamentului săpăturilor arheologice
din România;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, modelele ştampilelor, ale cererilor de autorizaţie, ale
autorizaţiilor, certificatelor, avizelor şi fişelor tehnice necesare cercetării
arheologice;
h) elaborează metodologia de planificare, executare şi
control privind săpăturile preventive, care se aprobă prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor;
i) elaborează metodologia de selectare a proiectelor arheologice
în vederea finanţării;
j) stabileşte un sistem de norme, pe baza căruia se
realizează devizele estimative şi un model de contract pentru fiecare tip de
cercetare arheologică, ce se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor;
k) administrează baza de date care alcătuieşte
Repertoriul arheologic naţional;
l) administrează baza de date
cuprinzând Registrul arheologilor şi asigură actualizarea acestuia;
m) finanţează sau cofinanţează,
împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice ori
juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic,
conform strategiei proprii în acest domeniu;
n) asigură editarea şi publicarea anuală de către
Comisia Naţională de Arheologie a Cronicii cercetărilor arheologice, precum şi
a altor publicaţii de specialitate;
o) organizează şi finanţează anual sesiunea naţională
de rapoarte arheologice.
Art. 13. - Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul
protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:
a) urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură
arheologică, a Regulamentului săpăturilor arheologice şi a standardelor şi
procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;
b) avizează, pe baza referatelor de specialitate,
lucrările ce urmează să fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic
evidenţiat întâmplător;
c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor
la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătoare, declanşând,
după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;
d) emit Certificatul de descărcare de sarcină
arheologică, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e) anunţă poliţia şi
jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplătoare, aşa cum este ea
definită în prezenta ordonanţă, în vederea organizării pazei şi/sau a
supravegherii zonei respective.
Art. 14. - (1) Comisia Naţională de Arheologie
funcţionează ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate
juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă
Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Naţională de Arheologie este formată din
specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de
profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.
(3) Comisia Naţională de Arheologie propune aprobarea,
prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a programelor naţionale de
cercetare, a metodologiilor, a normativelor şi a reglementărilor
tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice.
(4) Comisia Naţională de Arheologie are 21 de membri
şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi
funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie
este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(6) Secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie este
numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor din cadrul
compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii şi
Cultelor.
Art. 15. - (1) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale
de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor,
dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate
cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un
mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată, şi sunt
propuşi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, de către:
a) Comisia Naţională de Arheologie;
b) Academia Română, prin institutele sale de
specialitate;
c) facultăţile şi institutele de cercetare de
specialitate din domeniul învăţământului;
d) Ministerul Culturii şi Cultelor;
e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu,
conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie
este propus ministrului culturii şi cultelor de către membrii acesteia prin vot
secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4
ani.
(4) Ministrul culturii şi cultelor aprobă prin ordin
propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie cu privire la preşedintele acesteia
sau o poate respinge, motivat, o singură dată. Dacă prin votul a două treimi
din numărul membrilor săi Comisia Naţională de Arheologie îşi menţine propunerea
iniţială, ministrul culturii şi cultelor are obligaţia să o aprobe prin ordin.
Dacă nu sunt întrunite cele două treimi, ministrul culturii şi cultelor
solicită Comisiei Naţionale de Arheologie o nouă propunere.
Art. 16. - Comisia Naţională de Arheologie are
următoarele atribuţii:
a) elaborează strategia naţională în domeniul
cercetării arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetărilor
arheologice sistematice din România;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare
arheologică;
d) propune avizarea normelor şi metodologiilor din
domeniul cercetării arheologice;
e) elaborează metodologia de atestare a instituţiilor
care au dreptul de a efectua cercetări arheologice, în vederea evitării
oricărui conflict de interese;
f) elaborează şi actualizează Regulamentul
săpăturilor arheologice;
g) analizează solicitările cu privire la eliberarea
autorizaţiilor de săpături arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de
finanţare;
h) elaborează metodologia de clasare a siturilor
arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aprobă prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabileşte criteriile şi avizează atestarea
specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi în
Registrul arheologilor;
k) propune avizarea documentaţiilor de urbanism şi
amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria
A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu
arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor
de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate
care cuprind patrimoniul arheologic;
m) formulează priorităţile cercetării arheologice în
vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Culturii şi Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului
culturii şi cultelor;
n) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau
autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu
bunuri de patrimoniu arheologic;
o) analizează contestaţiile din domeniul său de
competenţă;
p) propune avizarea programelor de pregătire a
specialiştilor şi a planurilor de specializare în domeniul cercetării
arheologice;
r) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale
de specialitate similare;
s) propune avizarea proiectelor cercetărilor
arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor
state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind
cercetări arheologice din România;
ş) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile
arheologice de interes prioritar;
t) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în
condiţiile legii.
Art. 17. - (1) Repertoriul
arheologic naţional este administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor,
potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturală asigură
administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizată a
patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic naţional.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind
patrimoniul arheologic aparţin de drept Ministerului Culturii şi Cultelor, care
reglementează modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic
naţional cuprinde date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini,
planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi
cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi
zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător sau ca urmare
a cercetărilor arheologice preventive;
b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în
care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări arheologice;
c) informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile
descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) şi b);
d) situri arheologice distruse sau dispărute.
Art. 18. - Monumentele, ansamblurile şi siturile
arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se
înscriu şi în Repertoriul arheologic naţional.
CAPITOLUL IV
Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice
locale în domeniul patrimoniului arheologic
Art. 19. - In vederea protejării patrimoniului
arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile
administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice
cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru
punerea în aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora;
b) asigură protejarea patrimoniului arheologic
rezultat ca urmare a cercetărilor arheologice sistematice sau preventive şi a
descoperirilor arheologice întâmplătoare, aflate în domeniul public ori privat
al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare
în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de
drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a
descoperirilor arheologice;
d) finanţează cercetarea arheologică în vederea
descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări
publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevăzând distinct
sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;
e) cuprind în programele de dezvoltare
economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului,
obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;
f) aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului
şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului
Culturii şi Cultelor, şi elaborează sau modifică astfel de documentaţii în
scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat
întâmplător ori ca urmare a cercetărilor arheologice preventive, potrivit
legii;
g) eliberează autorizaţia de construire şi
desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi
Cultelor, pentru lucrări în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat,
descoperit întâmplător sau de interes arheologic prioritar;
h) colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor, transmiţând acestora informaţii actualizate
cu privire la cererile de autorizare de construire în
zonele de patrimoniu arheologic reperat;
i) precizează în certificatul de urbanism regimul
imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
j) iau măsurile administrative corespunzătoare şi
notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor
obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice
întâmplătoare.
Art. 20. - In domeniul protejării patrimoniului
arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competenţă, primarul are
următoarele atribuţii specifice:
a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi
oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare de construcţii, în
situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care
s-a declanşat procedura de clasare, anunţă în cel mai scurt timp serviciul public
deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizează paza
descoperirilor arheologice întâmplătoare;
b) eliberează autorizaţia de construire sau de
desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului
Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrările din zonele cu patrimoniu
arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu
arheologic evidenţiat întâmplător;
c) asigură paza şi protecţia descoperirilor
arheologice aflate în proprietate publică, apărute ca urmare a cercetărilor
sistematice sau preventive, semnalând de urgenţă serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii.
CAPITOLUL V
Zone de interes arheologic prioritar
Art. 21. - (1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de
interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi
punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în
condiţiile legii, cauză de utilitate publică.
(2) Finanţarea cercetării arheologice, a conservării,
restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic
prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului
Culturii şi Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în
vederea elaborării planurilor de management, a cercetărilor arheologice,
conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de
interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile
legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror
teritoriu se află aceste situri.
Art. 22. - (1) Autorităţile administraţiei publice
locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au
obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea
patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în
planurile de dezvoltare economică, socială şi teritorială a localităţilor.
(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) au obligaţia
să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a) elaborarea şi, după caz, modificarea
documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării
şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementărilor
speciale de protecţie în zonă;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic
prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a
zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi
pentru elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot
beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în
condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor
implicate.
(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a
teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către
Ministerul Culturii şi Cultelor.
Art. 23. - (1) Proprietarii şi titularii dreptului de
administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile
arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a
permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în
vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a
asigura măsurile de protecţie şi pază a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform
legii.
(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor
arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile
prevăzute la art. 22, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice
de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile
agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice
pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile
stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se
plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în
termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice.
CAPITOLUL VI
Infracţiuni şi contravenţii
Art. 24. - Incălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe
atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară,
contravenţională sau penală.
Art. 25. - (1) Efectuarea oricăror lucrări care pot
afecta siturile arheologice, în absenţa certificatului de descărcare de sarcină
arheologică, se consideră distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte
potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetători care îşi desfăşoară
activitatea într-o localitate are obligaţia de a salubriza locul în timpul şi
la finalizarea lucrării.
Art. 26. - (1) Accesul cu detectoare de metale şi
utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizarea prealabilă
prevăzută la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 27. - (1) Comercializarea detectoarelor de metale
fără autorizaţia prevăzută la art. 5 alin. (10) constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 28. - (1) Constituie contravenţii următoarele
fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile
prezentei ordonanţe, de cercetări arheologice, precum şi a oricăror alte
activităţi care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea
patrimoniului arheologic, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanunţarea descoperirilor arheologice prevăzute
la art. 4 alin. (2), de către titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendă de
la 2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanunţarea de către persoanele prevăzute la art. 4
alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanţă, a descoperirilor
arheologice întâmplătoare, cu amendă de la 2.000 lei la 50.000 lei şi
confiscarea bunurilor descoperite;
d) încălcarea prevederilor art. 7 lit. a) şi b), cu
amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi
Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestui aviz pentru
lucrările de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic
reperat, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f) neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 13
lit. a) şi c), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g) deţinerea de detectoare de metale, fără autorizaţia
prevăzută la art. 5 alin. (10), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi
confiscarea detectoarelor;
h) deţinerea de detectoare de metale, fără avizul
prevăzut la art. 5 alin. (12), cu amendă de la 25.000 lei la 75.000 lei şi
confiscarea detectoarelor;
i) încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art.
23 alin. (1), cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevăzute la alin. (1) se
actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 29. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac, după caz, de către:
a) specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) împuterniciţii
Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat
în Construcţii;
d) organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da
curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la
lit. a)-c).
(2) Contravenţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) lit.
a), b) şi i) se constată, iar sancţiunea se aplică de către specialiştii
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de
către primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de
preşedintele consiliului judeţean, precum şi de către împuterniciţii acestora.
Art. 30. - Contravenţiilor prevăzute la art. 28 le sunt
aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
Art. 31. - (1) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau
degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţionează
conform legii penale.
(2) In cazul degradării acestora se aplică şi măsura
corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părţilor de construcţie
degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta
ordonanţă.
Art. 32. - Neanunţarea descoperirilor arheologice
prilejuite de lucrările de construire ori de desfiinţare constituie infracţiune
şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 4.000
lei la 80.000 lei.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile
art. II şi III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi
declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, care nu sunt încorporate în textul republicat
al Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000:
„Art. II. - Pentru aplicarea principiului conservării
integrate a patrimoniului arheologic şi pentru integrarea în politicile
naţionale şi locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii şi Cultelor
elaborează, împreună cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi cu
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de
zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobării
cercetărilor arheologice din zonele naturale protejate şi parcurile naţionale
şi naturale, care se aprobă prin ordin comun al celor trei miniştri şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. - Prima listă cuprinzând zonele de interes
arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi."