LEGE Nr. 99
din 16 aprilie 2007
privind acceptarea
Conventiei asupra protectiei patrimoniului cultural subacvatic, adoptata la
Paris la 2 noiembrie 2001
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 276 din 25 aprilie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Articol unic. - Se acceptă Convenţia asupra protecţiei
patrimoniului cultural subacvatic, adoptată la Paris la 2 noiembrie 2001.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
CONVENŢIE
asupra protecţiei patrimoniului cultural
subacvatic*)
Paris, 2 noiembrie 2001
Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită în cea de-a 31-a sesiune a sa,
la Paris, între 15 octombrie şi 3 noiembrie 2001,
recunoscând importanţa patrimoniului cultural
subacvatic ca parte integrantă a patrimoniului cultural al umanităţii şi ca
element deosebit de important al istoriei popoarelor, naţiunilor şi al
relaţiilor reciproce în ceea ce priveşte patrimoniul lor
comun,
ştiind cât de importante sunt protecţia şi conservarea
patrimoniului cultural subacvatic şi că responsabilitatea acestei obligaţii
aparţine tuturor statelor,
constatând creşterea interesului şi aprecierii
publicului faţă de patrimoniul cultural subacvatic,
convinsă de importanţa care revine cercetării,
informării şi educaţiei pentru protecţia şi conservarea patrimoniului cultural
subacvatic,
convinsă că publicul are dreptul să beneficieze de
avantajele educative şi recreative ale unui acces responsabil şi inofensiv la
patrimoniul cultural subacvatic in situ şi că educarea publicului contribuie la o mai bună cunoaştere,
apreciere şi protecţie a acestui patrimoniu,
conştientă de faptul că intervenţiile neautorizate asupra
patrimoniului cultural subacvatic reprezintă o ameninţare la adresa acestuia şi
că este necesară adoptarea de măsuri mai severe pentru a împiedica asemenea
intervenţii,
conştientă de necesitatea de a răspunde în mod adecvat
posibilului impact negativ pe care unele acţiuni legitime l-ar putea avea în
mod întâmplător asupra patrimoniului cultural subacvatic,
deosebit de preocupată de intensificarea exploatării
comerciale a patrimoniului cultural subacvatic şi, în particular, de unele
activităţi care au ca scop vânzarea, achiziţionarea sau schimburile de elemente
aparţinând patrimoniului cultural subacvatic,
ştiind că progresele tehnologice facilitează
descoperirea şi accesul la patrimoniul cultural subacvatic,
convinsă că o cooperare între state, organizaţii
internaţionale, instituţii ştiinţifice, organizaţii profesionale, arheologi,
scafandri, alte părţi interesate şi publicul larg este indispensabilă pentru
protecţia patrimoniului cultural subacvatic,
considerând că prospectarea, explorările şi protecţia
patrimoniului cultural subacvatic necesită accesul şi folosirea de metode
ştiinţifice specifice şi utilizarea de tehnici şi de materiale adecvate, precum
şi un înalt grad de specializare profesională, ceea ce indică adoptarea unor
criterii uniforme în domeniu,
conştientă de necesitatea codificării şi dezvoltării
treptate de norme referitoare la protecţia şi conservarea patrimoniului
cultural subacvatic, în conformitate cu dreptul şi practicile internaţionale,
în special cu Convenţia UNESCO cu privire la mijloacele de prevenire şi
interzicere a importului, exportului şi transferului ilicit de bunuri
culturale, din 14 noiembrie 1970, precum şi cu Convenţia UNESCO privind
protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural, din 16 noiembrie 1972, şi
Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, din 10 decembrie 1982,
preocupată de ameliorarea eficacităţii măsurilor luate
la nivel internaţional, regional şi naţional pentru conservarea in situ a elementelor de patrimoniu
cultural subacvatic sau, dacă acest lucru este necesar în scopuri ştiinţifice
sau de protejare, pentru a proceda, cu grijă, la recuperarea lor,
după ce a decis, în cea de-a 29-a sesiune a sa, că
această problemă va face obiectul unei convenţii internaţionale,
adoptă în această zi de 2 noiembrie 2001 prezenta
convenţie.
*) Traducere.
ARTICOLUL 1
Definiţii
In sensul prezentei convenţii:
1. a) Prin patrimoniu cultural subacvatic se înţelege toate urmele existenţei umane având caracter cultural,
istoric sau arheologic, care au fost parţial ori în totalitate acoperite de
apă, periodic sau în permanenţă, de cel puţin 100 de ani, cum ar fi:
(i) siturile, structurile, clădirile, obiectele şi
resturile umane, în contextul arheologic şi în mediul lor natural;
(ii) navele, aeronavele, alte vehicule sau orice parte
din acestea, împreună cu încărcătura sau orice alt
conţinut, în contextul arheologic şi în mediul lor natural; şi
(iii) obiectele cu caracter preistoric.
b) Conductele şi cablurile
aşezate pe fundul mării nu sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul
cultural subacvatic.
c) Instalaţiile, altele decât
conductele sau cablurile, aşezate pe fundul mării şi care sunt încă în uz, nu
sunt considerate ca făcând parte din patrimoniul cultural subacvatic.
2. a) Prin state părţi se înţelege statele care au consimţit să se considere obligate prin
prezenta convenţie şi pentru care aceasta este în vigoare.
b) Prezenta convenţie se aplică, mutatis mutandis, teritoriilor la care
face referire art. 26 paragraful 2 b), care devin părţi la prezenta convenţie
potrivit condiţiilor definite în acest paragraf, în măsura în care termenul state
părţi se aplică acestor teritorii.
3. Prin UNESCO se
înţelege Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
4. Prin directorul general se înţelege directorul general al UNESCO.
5. Prin Zonă se înţelege fundul mărilor şi al oceanelor şi subsolul acestora, în
limitele jurisdicţiei naţionale.
6. Prin intervenţie asupra
patrimoniului cultural subacvatic se înţelege o
activitate care are ca obiect principal patrimoniul cultural subacvatic şi care
ar putea să aducă atingere materială sau să producă orice altfel de daune
acestui patrimoniu, direct sau indirect.
7. Prin intervenţie care
afectează întâmplător patrimoniul cultural subacvatic se înţelege o activitate care, deşi nu are ca obiect principal sau
secundar patrimoniul cultural subacvatic, ar putea să aducă atingere materială
sau să producă orice altfel de daune acestui patrimoniu, direct sau indirect.
8. Prin nave şi aeronave de
stat se înţelege nave de război şi alte nave sau
aeronave care, la data scufundării lor, aparţineau unui stat sau operau sub
controlul său şi erau utilizate exclusiv pentru servicii publice necomerciale,
care sunt identificate ca atare şi corespund definiţiei patrimoniului cultural
subacvatic.
9. Prin Norme se
înţelege Normele privind intervenţiile directe asupra patrimoniului cultural
subacvatic, aşa cum sunt menţionate la art. 33.
ARTICOLUL 2
Obiective şi principii generale
1. Prezenta convenţie îşi
propune să asigure şi să îmbunătăţească protecţia patrimoniului
cultural subacvatic.
2. Statele părţi vor coopera în
scopul protecţiei patrimoniului cultural subacvatic.
3. Statele părţi vor conserva
patrimoniul cultural subacvatic, în beneficiul umanităţii, conform prevederilor
prezentei convenţii.
4. Statele părţi vor lua
fiecare sau, dacă este cazul, împreună toate măsurile necesare, în conformitate
cu prezenta convenţie şi cu dreptul internaţional, pentru protecţia
patrimoniului cultural subacvatic, utilizând, în acest scop, în funcţie de
capacităţile lor, cele mai adecvate mijloace de care
dispun.
5. Conservarea in situ a
patrimoniului cultural subacvatic va fi considerată o opţiune prioritară,
înainte de autorizarea sau de întreprinderea oricărui fel de intervenţie asupra
acestui patrimoniu.
6. Elementele aparţinând
patrimoniului cultural subacvatic care au fost recuperate vor fi depozitate,
conservate şi administrate astfel încât să se asigure conservarea lor pentru o
perioadă de timp îndelungată.
7. Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială.
8. In conformitate cu practica
statelor şi cu dreptul internaţional şi, în special, cu Convenţia Naţiunilor
Unite asupra dreptului mării, nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va
putea fi interpretată ca modificând normele dreptului internaţional şi practica
statelor referitoare la imunităţile suverane sau oricare dintre drepturile unui
stat în ceea ce priveşte navele şi aeronavele de stat.
9. Statele părţi veghează ca resturile umane scufundate
în apele maritime să fie respectate cum se cuvine.
10. Va fi încurajat accesul
responsabil şi inofensiv in situ al publicului la patrimoniul cultural subacvatic, în scopuri de
observare sau de documentare, astfel încât să fie încurajate sensibilizarea
publicului faţă de acest patrimoniu, precum şi punerea în valoare şi protecţia
acestuia, cu excepţia cazului în care un asemenea acces este incompatibil cu
protecţia şi gestionarea lui.
11. Nicio acţiune sau
activitate realizată în baza prezentei convenţii nu poate constitui fundament
pentru proclamarea, susţinerea sau contestarea oricărei revendicări referitoare
la suveranitate sau la jurisdicţia naţională.
ARTICOLUL 3
Relaţia dintre prezenta convenţie şi Convenţia
Naţiunilor Unite asupra dreptului mării
Nicio prevedere din prezenta
convenţie nu va aduce atingere drepturilor, jurisdicţiei şi obligaţiilor pe
care statele le au în baza dreptului internaţional, inclusiv a Convenţiei
Naţiunilor Unite asupra dreptului mării. Prezenta convenţie va fi interpretată
şi aplicată în contextul şi în conformitate cu prevederile dreptului
internaţional, inclusiv ale Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
ARTICOLUL 4
Relaţia cu dreptul privind salvarea şi dreptul
privind bunurile găsite
Nicio activitate referitoare la patrimoniul cultural subacvatic căreia i se aplică prezenta convenţie nu
cade sub incidenţa dreptului privind salvarea sau a dreptului privind bunurile
găsite decât dacă:
a) este autorizată de autorităţile competente; şi
b) este în deplină conformitate cu prezenta convenţie;
şi
c) asigură garantarea protecţiei maxime a
patrimoniului cultural subacvatic în cazul oricărei operaţiuni de recuperare.
ARTICOLUL 5
Activităţi care afectează întâmplător patrimoniul
cultural subacvatic
Toate statele părţi vor utiliza cele mai bune mijloace
de care dispun pentru a preveni sau a atenua orice efect advers pe care l-ar
putea avea activităţile care ţin de jurisdicţia lor şi care afectează
întâmplător patrimoniul cultural subacvatic.
ARTICOLUL 6
Acorduri bilaterale regionale sau alte acorduri
multilaterale
1. Statele părţi sunt
încurajate să încheie acorduri bilaterale, regionale sau alte acorduri
multilaterale ori să îmbunătăţească acordurile existente, în vederea asigurării
conservării patrimoniului cultural subacvatic. Toate aceste acorduri trebuie să
fie în deplină conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii şi să nu
diminueze caracterul său universal. In cadrul unor asemenea acorduri, statele
pot adopta norme şi reglementări care să asigure o mai bună protecţie a
patrimoniului cultural subacvatic decât cele adoptate în cadrul prezentei
convenţii.
2. Părţile la astfel de
acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale pot invita statele care au o
legătură verificabilă - în special o legătură culturală, istorică sau
arheologică - cu patrimoniul cultural subacvatic, la care se face referire, să
adere la aceste acorduri.
3. Prezenta convenţie nu
modifică drepturile şi obligaţiile statelor părţi privind protecţia navelor
scufundate, care rezultă din alte acorduri bilaterale, regionale sau
multilaterale încheiate înainte de adoptarea prezentei convenţii şi mai ales
dacă acestea sunt conforme obiectivelor sale.
ARTICOLUL 7
Patrimoniul cultural subacvatic din apele interioare,
din apele arhipelagice şi din marea
teritorială
1. In exerciţiul suveranităţii
lor, statele părţi au dreptul exclusiv de a reglementa şi autoriza intervenţii
asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor interioare, din apele
arhipelagice şi din marea lor teritorială.
2. Fără a aduce atingere
celorlalte acorduri internaţionale şi normelor de drept internaţional privind
protecţia patrimoniului cultural subacvatic, statele părţi vor impune, pentru
intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic din apele lor
interioare, din apele arhipelagice şi din marea lor teritorială, aplicare
Normelor.
3. In exerciţiul suveranităţii
lor şi conform practicilor generale dintre state, în vederea cooperării pentru
adoptarea celor mai bune metode pentru protecţia navelor şi aeronavelor de stat, statele părţi vor
trebui să informeze statul parte sub al cărui pavilion se găsesc acestea sau
alte state care au o legătură verificabilă cu acestea - în special culturală,
istorică ori arheologică - despre descoperirea unor astfel de nave sau aeronave
de stat identificabile în interiorul apelor lor arhipelagice şi al apelor mării
lor teritoriale.
ARTICOLUL 8
Patrimoniul cultural subacvatic din zona contiguă
Fără a aduce atingere şi în plus faţă de art. 9 şi 10,
precum şi în aplicarea art. 303 paragraful 2 din Convenţia Naţiunilor Unite
asupra dreptului mării, statele părţi pot reglementa şi autoriza intervenţii
asupra patrimoniului cultural subacvatic din zona lor contiguă. In cadrul
acestor acţiuni, vor impune aplicarea Normelor.
ARTICOLUL 9
Declararea şi notificarea în zona economică
exclusivă şi pe platoul continental
1. Toate statele părţi au
responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din zona
economică exclusivă şi din cea a platoului continental, conform prezentei
convenţii. In consecinţă:
a) când un cetăţean al statului
sau o navă care arborează pavilionul acestuia fac o descoperire ori au în
vedere o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în zona sa
economică exclusivă sau pe platoul său continental, statul parte respectiv va
cere cetăţeanului sau căpitanului vasului să declare această descoperire sau
intervenţia sa;
b) în zona economică exclusivă
sau pe platoul continental al unui alt stat parte:
(i) statele părţi vor cere cetăţeanului lor sau
căpitanului vasului să le declare această descoperire ori intervenţie atât lor, cât şi celuilalt stat
parte; sau, după caz,
(ii) un stat parte va cere cetăţeanului său ori
căpitanului vasului să declare descoperirea sau intervenţia sa şi va asigura
transmiterea rapidă şi eficace a informaţiei respective tuturor celorlalte
state părţi.
2. La depunerea instrumentului
de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, fiecare stat parte va
preciza modul în care va transmite declaraţiile prevăzute la paragraful 1b).
3. Orice stat parte va notifica
directorului general descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului
cultural subacvatic care i-au fost aduse la cunoştinţă în baza paragrafului 1.
4. Directorul general va pune
imediat la dispoziţie tuturor statelor părţi orice informaţie care i-a fost
adusă la cunoştinţă în baza paragrafului 3.
5. Orice stat parte poate
informa statul parte în a cărui zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou
continental se găseşte patrimoniul cultural subacvatic că doreşte să fie
consultat în ceea ce priveşte modul de asigurare a unei protecţii efective a
acestui patrimoniu. Această declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei
legături verificabile, în special a unei legături culturale, istorice sau
arheologice a acelui stat cu patrimoniul cultural
subacvatic respectiv.
ARTICOLUL 10
Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în zona
economică exclusivă şi pe platoul continental
1. Nu va putea fi acordată
nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic
situat în zona economică exclusivă sau pe platoul continental decât în
conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2. Un stat parte în a cărui
zonă economică exclusivă sau pe al cărui platou continental se găseşte un
patrimoniu cultural subacvatic are dreptul să interzică sau să autorizeze orice
intervenţie asupra acestui patrimoniu, pentru a împiedica lezarea drepturilor
sale suverane sau a jurisdicţiei sale, aşa cum sunt ele recunoscute de dreptul
internaţional, inclusiv de Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării.
3. Când se descoperă un element
de patrimoniu cultural subacvatic sau când se are în vedere o intervenţie
asupra patrimoniului cultural subacvatic în zona economică exclusivă sau pe
platoul continental aparţinând unui stat parte, acest
stat parte:
a) consultă toate celelalte state părţi care şi-au
manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5, asupra celui
mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural subacvatic;
b) coordonează aceste
consultări în calitate de stat coordonator, în afară de cazul în care declară
explicit că nu doreşte să facă acest lucru, situaţie în care statele părţi care
şi-au manifestat interesul pentru aceasta, conform art. 9 paragraful 5,
desemnează un stat coordonator.
4. Fără a aduce atingere
obligaţiilor tuturor părţilor de a proteja patrimoniul cultural subacvatic prin
adoptarea măsurilor necesare, conforme dreptului internaţional, pentru
prevenirea oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural
subacvatic, în special jaful, statul coordonator poate să ia toate măsurile
oportune şi/sau să acorde toate autorizaţiile necesare, conform prezentei
convenţii, şi, la nevoie, înainte de orice consultare, pentru prevenirea
oricărui pericol imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, pericol
determinat fie de acţiuni umane, fie de alte cauze, inclusiv jaful. Pentru
adoptarea acestor măsuri poate fi solicitată asistenţa altor state părţi.
5. Statul coordonator:
a) pune în aplicare măsurile de
protecţie care au fost convenite de statele participante la consultare,
inclusiv statul coordonator, cu excepţia cazului în care statele consultate,
inclusiv statul coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de
un alt stat parte;
b) eliberează toate autorizaţiile necesare pentru
punerea în aplicare a măsurilor astfel stabilite, conform Normelor, cu excepţia
cazului în care statele consultate, inclusiv statul coordonator, decid ca
aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte;
c) poate realiza orice fel de cercetare preliminară necesară asupra patrimoniului cultural subacvatic şi
eliberează toate autorizaţiile necesare în respectiva situaţie şi transmite
fără întârziere directorului general rezultatele acestei cercetări, iar acesta
pune imediat aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.
6. In coordonarea acestor
consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări
preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul
coordonator acţionează în numele statelor părţi în ansamblul lor şi nu în
propriul său interes. O astfel de acţiune nu poate constitui prin ea însăşi
baza vreunui fel de revendicare
a unui drept preferenţial sau jurisdicţional neconsacrat prin dreptul
internaţional şi, în special, prin Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului
mării.
7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafelor 2 şi 4, nicio
intervenţie asupra vreunei nave sau aeronave de stat nu poate fi realizată fără
acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte sau fără colaborarea statului coordonator.
ARTICOLUL 11
Declararea şi notificarea în Zonă
1. Toate statele părţi au
responsabilitatea protejării patrimoniului cultural subacvatic din Zonă,
conform prezentei convenţii şi art. 149 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra
dreptului mării. In consecinţă, când un cetăţean al unui stat parte sau un vas
care arborează pavilionului său face o descoperire ori are intenţia să
realizeze o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic situat în
Zonă, acest stat parte va cere cetăţeanului său ori căpitanului vasului să îi
raporteze această descoperire sau intervenţie.
2. Statele părţi vor notifica
directorului general şi secretarului general al Autorităţii Internaţionale a
Fundurilor Marine descoperirile sau intervenţiile asupra patrimoniului cultural subacvatic care le-au fost astfel semnalate.
3. Directorul general pune fără
întârziere la dispoziţia tuturor statelor părţi informaţiile care îi sunt
astfel notificate.
4. Orice stat parte poate
declara directorului general că doreşte să fie consultat asupra modului în care
se asigură protecţia efectivă a acestui patrimoniu cultural subacvatic. Această
declaraţie trebuie să se bazeze pe existenţa unei legături verificabile între
statul respectiv şi acel patrimoniu cultural subacvatic, ţinând cont mai ales
de drepturile preferenţiale ale statelor, de natură culturală, istorică sau
arheologică.
ARTICOLUL 12
Protecţia patrimoniului cultural subacvatic în Zonă
1. Nu va putea fi eliberată
nicio autorizaţie pentru o intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic
situat în Zonă decât în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol.
2. Directorul general invită
toate statele părţi care şi-au exprimat interesul, conform art. 11 paragraful
4, să se consulte asupra celui mai bun mod de a proteja patrimoniul cultural
subacvatic şi să desemneze un stat parte care să coordoneze aceste consultări
în calitate de stat coordonator. Directorul general va invita şi Autoritatea
Internaţională a Fundurilor Marine să participe la astfel de consultări.
3. Toate statele părţi pot lua
orice măsură pe care o consideră oportună, conform prezentei convenţii, la
nevoie înaintea oricărei consultări, pentru a preîntâmpina orice pericol
imediat la adresa patrimoniului cultural subacvatic, fie că acest pericol este
rezultatul activităţii umane, fie că este datorat altor cauze, şi, cu
deosebire, jafului.
4. Statul coordonator:
a) pune în aplicare măsurile de protecţie care au fost
stabilite de statele participante la consultare, inclusiv statul coordonator,
cu excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul
coordonator, decid ca aceste măsuri să fie puse în aplicare de un alt stat
parte; şi
b) eliberează toate autorizaţiile necesare în vederea
aplicării măsurilor astfel convenite, în conformitate cu prezenta convenţie, cu
excepţia cazului în care statele participante la consultare, inclusiv statul
coordonator, decid ca aceste autorizaţii să fie eliberate de un alt stat parte.
5. Statul coordonator poate realiza orice cercetare
preliminară necesară a patrimoniului cultural
subacvatic, eliberează toate autorizaţiile necesare în acest scop şi transmite
fără întârziere rezultatele acesteia directorului general, care pune imediat
aceste informaţii la dispoziţia celorlalte state părţi.
6. In coordonarea acestor
consultări, în adoptarea acestor măsuri şi prin realizarea oricăror cercetări
preliminare sau eliberarea de autorizaţii în baza prezentului articol, statul
coordonator acţionează în beneficiul întregii umanităţi, în numele tuturor
statelor părţi. In ceea ce priveşte patrimoniul vizat, o atenţie deosebită se
acordă drepturilor preferenţiale ale statelor, de origine culturală, istorică
sau arheologică.
7. Niciun stat parte nu va
întreprinde sau autoriza intervenţii asupra vreunei nave sau aeronave de stat
în Zonă fără acordul statului sub al cărui pavilion aceasta se găseşte.
ARTICOLUL 13
Imunitatea suverană
Nu sunt obligate să raporteze descoperirile de
patrimoniu cultural subacvatic, conform art. 9, 10, 11 şi 12, navele de război
şi alte nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate
suverană, care funcţionează în scopuri necomerciale în cursul operaţiunilor lor
obişnuite şi care nu iau parte la intervenţii asupra patrimoniului cultural
subacvatic. Totuşi, prin adoptarea de măsuri care să nu aibă efecte negative
asupra operaţiunilor sau capacităţilor operaţionale ale navelor de război, ale
altor nave guvernamentale sau aeronave militare care beneficiază de imunitate
suverană şi care operează în scopuri necomerciale, statele părţi veghează ca
acestea să se conformeze, pe cât este posibil şi realizabil, dispoziţiilor art.
9, 10, 11 şi 12.
ARTICOLUL 14
Controlul asupra intrărilor în teritoriu, asupra
comerţului şi posesiei
Statele părţi iau măsuri pentru a împiedica intrarea pe
teritoriul lor, comerţul şi posesia de elemente de patrimoniu cultural
subacvatic exportate ilicit şi/sau recuperate, atunci când această recuperare a
fost realizată cu încălcarea dispoziţiilor prezentei convenţii.
ARTICOLUL 15
Neutilizarea zonelor
din jurisdicţia părţilor
Statele părţi vor lua măsuri pentru a interzice
utilizarea teritoriului lor, inclusiv a porturilor maritime, precum şi a
insulelor artificiale, instalaţiilor şi structurilor din jurisdicţia lor
exclusivă sau plasate sub controlul lor exclusiv, în scopul realizării de
intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic neconforme cu dispoziţiile
prezentei convenţii.
ARTICOLUL 16
Măsuri privind cetăţenii şi navele
Statele părţi iau toate măsurile pe care le consideră
oportune pentru a se asigura că cetăţenii lor şi navele care arborează
pavilionul lor nu vor realiza intervenţii asupra patrimoniului cultural
subacvatic în modalităţi care nu sunt conforme cu prezenta convenţie.
ARTICOLUL 17
Sancţiuni
1. Toate statele părţi vor
impune sancţiuni pentru încălcarea măsurilor pe care Ie-a adoptat în vederea
punerii în aplicare a prezentei convenţii.
2. Sancţiunile aplicabile
pentru încălcarea acestor măsuri trebuie să fie suficient de severe pentru a
garanta respectarea prezentei convenţii şi pentru a descuraja aceste
infracţiuni, oriunde acestea ar putea avea loc, şi trebuie să îi priveze pe
contravenienţi de profiturile obţinute din activităţile lor ilicite.
3. Statele părţi cooperează
pentru a asigura aplicarea sancţiunilor decise în baza
prezentului articol.
ARTICOLUL 18
Confiscarea şi dispunerea de elemente de patrimoniu
cultural subacvatic
1. Fiecare stat parte va lua
măsuri în vederea confiscării, pe teritoriul său, a elementelor de patrimoniu
cultural subacvatic care au fost recuperate într-o manieră neconformă cu
dispoziţiile prezentei convenţii.
2. Fiecare stat parte care a
confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei
convenţii le va înregistra, le va proteja şi va lua toate măsurile necesare pentru a asigura stabilizarea lor.
3. Fiecare stat parte care a
confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic în aplicarea prezentei
convenţii va notifica acest lucru directorului general şi oricărui stat care
are o legătură verificabilă cu respectivul patrimoniu cultural subacvatic, în
special o legătură culturală, istorică sau arheologică.
4. Statul parte care a
confiscat elemente de patrimoniu cultural subacvatic va face astfel încât să se
dispună de acestea în interes general, ţinând seama de imperativele de
conservare şi cercetare, de necesitatea reconstituirii colecţiilor dispersate,
de cerinţele în materie de acces al publicului, de expunere şi educaţie, precum
şi de interesele oricărui stat care are o legătură verificabilă cu respectivul
patrimoniu cultural subacvatic, în special o legătură culturală, istorică sau
arheologică.
ARTICOLUL 19
Cooperarea şi schimbul de informaţii
1. Părţile cooperează şi îşi
acordă reciproc asistenţă în vederea asigurării protejării şi gestionării
patrimoniului cultural subacvatic în cadrul prezentei convenţii, mai ales, când
acest lucru este posibil, prin colaborare în ceea ce priveşte explorarea,
excavarea, documentarea, conservarea, studiul şi punerea în valoare a acestui
patrimoniu.
2. In măsura în care
obiectivele prezentei convenţii o permit, toate statele părţi vor face schimb
de informaţii cu alte state părţi în ceea ce priveşte, mai ales, descoperirea
de elemente ale acestui patrimoniu, localizarea lor, elementele care au fost
excavate sau recuperate fără respectarea
prevederilor prezentei convenţii sau cu încălcarea altor dispoziţii din dreptul
internaţional, precum şi metodele şi tehnicile ştiinţifice adecvate şi evoluţia
dreptului aplicabil acestui patrimoniu.
3. Informaţiile referitoare la
descoperirea sau localizarea de elemente ale patrimoniului cultural subacvatic,
care sunt comunicate între statele părţi sau între UNESCO şi statele părţi, vor
avea un caracter confidenţial şi vor fi comunicate exclusiv serviciilor
competente ale statelor părţi, în măsura în care acest lucru este conform
legislaţiei lor naţionale, atât timp cât divulgarea lor ar putea pune în pericol
conservarea respectivelor elemente ale acestui patrimoniu.
4. Fiecare stat parte va lua
toate măsurile pe care le consideră oportune, inclusiv, dacă este posibil, prin
utilizarea bazelor de date internaţionale corespunzătoare pentru a difuza
informaţiile de care dispune asupra patrimoniului cultural subacvatic excavat
sau recuperat cu încălcarea prevederilor prezentei convenţii sau a dreptului
internaţional.
ARTICOLUL 20
Sensibilizarea publicului
Fiecare stat parte va lua toate măsurile posibile pentru
a determina publicul să înţeleagă valoarea şi interesul patrimoniului cultural
subacvatic şi importanţa protecţiei acestuia prin prezenta convenţie.
ARTICOLUL 21
Formarea pentru arheologia subacvatică
Toate statele părţi vor coopera în scopul de a oferi o
formare profesională în domeniul arheologiei subacvatice, precum şi al
tehnicilor de conservare a patrimoniului cultural subacvatic şi pentru
realizarea, în condiţii prestabilite, a unor transferuri de tehnologie în
domeniul patrimoniului cultural subacvatic.
ARTICOLUL 22
Autorităţile competente
1. Pentru a veghea la
corecta punere în aplicare a prezentei convenţii, statele părţi îşi vor crea
autorităţi competente în domeniu sau le vor consolida, dacă este cazul, pe cele
existente, pentru a iniţia crearea, administrarea şi actualizarea unui inventar
al patrimoniului cultural subacvatic şi pentru a asigura în mod eficace
protecţia, conservarea, punerea în valoare şi gestionarea patrimoniului
cultural subacvatic, precum şi cercetările şi educaţia necesare.
2. Statele părţi vor comunica directorului general
numele şi adresa autorităţilor competente în materie de patrimoniu cultural subacvatic.
ARTICOLUL 23
Conferinţele statelor părţi
1. Directorul general va
convoca o conferinţă a statelor părţi înainte de împlinirea unui an de la
intrarea în vigoare a prezentei convenţii, apoi cel puţin o dată la 2 ani.
Directorul general poate convoca o conferinţă extraordinară a statelor părţi,
la cererea majorităţii acestora.
2. Conferinţa statelor părţi va
stabili funcţiile şi responsabilităţile proprii.
3. Conferinţa statelor părţi va
adopta propriul regulament interior.
4. Conferinţa statelor părţi
poate stabili un consiliu consultativ ştiinţific şi tehnic, format din experţi
numiţi de statele părţi, cu respectarea principiilor distribuţiei geografice
echitabile şi echilibrului între sexe.
5. Consiliul consultativ
ştiinţific şi tehnic acordă asistenţă Conferinţei statelor părţi, în funcţie de
nevoile acesteia, în probleme cu caracter ştiinţific sau tehnic privind punerea
în aplicare a Normelor.
ARTICOLUL 24
Secretariatul convenţiei
1. Directorul general
asigură secretariatul prezentei convenţii.
2. Funcţiile secretariatului
cuprind, între altele:
a) organizarea conferinţelor
statelor părţi, conform art. 23 paragraful 1;
b) asistarea statelor părţi în
vederea punerii în aplicare a deciziilor Conferinţei statelor părţi.
ARTICOLUL 25
Rezolvarea paşnică a
diferendelor
1. Orice diferend între două
sau mai multe state părţi în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei
convenţii va face obiectul unor negocieri purtate cu bună-credinţă sau prin
alte mijloace de rezolvare paşnică, la alegerea lor.
2. Dacă aceste negocieri nu
permit rezolvarea diferendului într-un termen rezonabil, acesta poate fi supus
medierii UNESCO, cu acordul statelor părţi implicate.
3. Dacă nu se face apel la
mediere sau dacă medierea nu permite găsirea unei rezolvări, oricărui diferend
i se aplică, mutatis mutandis, dispoziţiile referitoare la rezolvarea diferendelor, enunţate în
partea a XV-a a Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, indiferent
dacă aceste state sunt sau nu parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra
dreptului mării.
4. Orice procedură aleasă de un
stat parte la prezenta convenţie şi la Convenţia Naţiunilor Unite asupra
dreptului mării, în temeiul art. 287 din aceasta, se aplică rezolvării
diferendelor în virtutea prezentului articol, în afara cazului în care acest
stat parte a ales, în momentul în care a ratificat, a acceptat, a aprobat ori a
aderat la prezenta convenţie sau în orice alt moment ulterior, o altă
procedură, în conformitate cu art. 287, de rezolvare a diferendelor care ar
rezulta din prezenta convenţie.
5. In momentul în care a
ratificat, a acceptat, a aprobat ori a aderat la prezenta convenţie sau în
orice alt moment ulterior, un stat parte la prezenta convenţie care nu este
parte la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării este liber să-şi
aleagă, printr-o declaraţie scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele
enunţate la art. 287 paragraful 1 din Convenţia Naţiunilor Unite asupra
dreptului mării, în vederea rezolvării diferendelor în temeiul prezentului
articol. Art. 287 se aplică acestei declaraţii, precum şi oricărui diferend în
care acest stat este parte şi care nu este vizat de o declaraţie în vigoare.
Pentru conciliere şi arbitraj, conform anexelor V şi VII la Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, acest
stat este abilitat să desemneze conciliatori şi arbitri care să fie incluşi pe
listele menţionate în art. 2 din anexa V şi în art. 2 din anexa VII, în vederea rezolvării diferendelor
rezultate din prezenta convenţie.
ARTICOLUL 26
Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
1. Prezenta convenţie este
supusă ratificării, acceptării sau aprobării statelor membre ale UNESCO.
2. Prezenta convenţie este
supusă aderării:
a) statelor nemembre ale
UNESCO, dar membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membre ale unei
instituţii specializate din sistemul Naţiunilor Unite sau al Agenţiei
Internaţionale a Energiei Atomice, precum şi a statelor părţi la Statutul
Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi a oricărui stat invitat să adere
la ea de către Conferinţa generală a UNESCO;
b) teritoriilor care beneficiază de o autonomie
internă completă, recunoscută ca atare de Organizaţia Naţiunilor Unite, dar
care nu sunt pe deplin independente, conform Rezoluţiei 1514 (XV) a Adunării Generale, şi care sunt
competente în chestiunile la care face referire prezenta convenţie, având
inclusiv competenţa de a încheia tratate în aceste domenii.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare vor fi depuse la directorul general.
ARTICOLUL 27
Intrarea în vigoare
Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la
data depunerii celui de-al 20-lea instrument la care face referire art. 26, dar
numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel
respectivul instrument. Prezenta convenţie va intra în vigoare pentru oricare
alt stat sau teritoriu ia 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului
instrument.
ARTICOLUL 28
Declaraţia referitoare la apele continentale
La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării
la prezenta convenţie sau la orice dată ulterioară, orice stat parte poate
declara că Normele se aplică apelor sale continentale care nu au caracter
maritim.
ARTICOLUL 29
Limitarea ariei geografice de aplicare
La data ratificării, acceptării, aprobării sau aderării
la prezenta convenţie, un stat sau un teritoriu poate stipula, printr-o
declaraţie către depozitarul prezentei convenţii, că aceasta nu se aplică
anumitor părţi specificate ale teritoriului său, ale apelor sale interioare,
ale apelor sale arhipelagice sau ale mării sale teritoriale şi va preciza care
sunt motivele pentru care face acest lucru. Pe cât posibil şi în cel mai scurt
termen posibil, statul respectiv se va strădui să creeze condiţiile care să
permită aplicarea prezentei convenţii şi în zonele specifice precizate în
declaraţia sa; din momentul în care acest lucru va fi realizat, acesta îşi va
retrage declaraţia, total sau parţial.
ARTICOLUL 30
Rezerve
Cu excepţia art. 29, nu pot fi formulate rezerve la
adresa prezentei convenţii.
ARTICOLUL 31
Amendamente
1. Orice stat parte
poate propune amendamente la prezenta convenţie, prin comunicare scrisă
adresată directorului
general. Directorul general va transmite această comunicare tuturor statelor
părţi. Dacă, în următoarele 6 luni de la data transmiterii comunicării, cel
puţin jumătate din numărul statelor părţi răspunde favorabil solicitării,
directorul general va prezenta respectiva propunere la următoarea conferinţă a
statelor părţi pentru discuţii şi eventuală adoptare.
2. Amendamentele se adoptă cu
majoritatea a două treimi din numărul statelor părţi prezente şi participante la
vot.
3. Odată adoptate,
amendamentele la prezenta convenţie sunt înaintate statelor părţi pentru
ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
4. Pentru statele părţi care
le-au ratificat, acceptat, aprobat sau care au aderat la acestea, amendamentele
la prezenta convenţie intră în vigoare în termen de 3 luni de la depunerea
instrumentelor la care se face referire în paragraful 3 de către două treimi
din numărul statelor părţi. Ulterior, pentru orice stat sau teritoriu care
ratifică, acceptă, aprobă sau care aderă la respectivul amendament, acesta
intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii de către statul parte a
instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare
sau de aderare.
5. Un stat sau un teritoriu care devine parte la
prezenta convenţie după intrarea în vigoare a unui amendament în conformitate
cu paragraful 4, cu excepţia cazului în care îşi va fi exprimat o intenţie
diferită, este considerat:
a) parte la prezenta convenţie
aşa cum a fost amendată; şi
b) parte la prezenta convenţie
neamendată în legătură cu orice alt stat parte care nu este obligat prin acest
amendament.
ARTICOLUL 32
Denunţarea
1. Un stat parte poate denunţa
prezenta convenţie printr-o notificare scrisă adresată directorului general.
2. Denunţarea intră în vigoare
la 12 luni de la data primirii notificării, cu excepţia situaţiei în care
notificarea prevede o dată ulterioară.
3. Denunţarea nu va afecta cu
nimic datoria niciunui stat parte de a se achita de obligaţiile enunţate în
prezenta convenţie, cărora trebuie să li se conformeze în baza dreptului
internaţional, independent de aceasta.
ARTICOLUL 33
Normele
Normele anexate la prezenta convenţie sunt parte
integrantă a acesteia şi, cu excepţia situaţiei în care există o dispoziţie
contrară explicită, orice trimitere la prezenta convenţie se referă şi la
Norme.
ARTICOLUL 34
Inregistrarea la
Organizaţia Naţiunilor Unite
Conform prevederilor art. 102 din Carta Naţiunilor
Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Organizaţiei
Naţiunilor Unite, la cererea directorului general.
ARTICOLUL 35
Versiunile autorizate
Prezenta convenţie a fost redactată în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă, toate
cele 6 texte fiind în mod egal autentice.
ANEXĂ
NORME
privind intervenţiile asupra patrimoniului cultural
subacvatic
I. Principii generale
Norma 1. Pentru
protecţia patrimoniului cultural subacvatic, conservarea in situ va fi considerată ca fiind
prima opţiune. Prin urmare, intervenţiile asupra patrimoniului cultural
subacvatic nu vor fi autorizate decât dacă sunt realizate într-o manieră
compatibilă cu protecţia acestui patrimoniu şi pot fi autorizate, cu această
condiţie, dacă contribuie în mod semnificativ la protejarea, cunoaşterea sau
punerea în valoare a patrimoniului amintit.
Norma 2. Exploatarea
comercială a patrimoniului cultural subacvatic în scopuri de tranzacţionare sau
speculă ori dispersia sa iremediabilă sunt fundamental incompatibile cu
protecţia şi buna administrare a acestui patrimoniu. Elementele patrimoniului
cultural subacvatic nu pot face obiectul nici al unor tranzacţii, nici al unor
operaţiuni de vânzare, cumpărare sau troc ca bunuri comerciale.
Prezenta normă nu poate fi interpretată ca împiedicând:
a) furnizarea de servicii arheologice profesioniste
sau de servicii conexe necesare, a căror natură şi ale căror scopuri sunt întru
totul conforme prezentei convenţii, fiind supuse autorizării de către
autorităţile competente;
b) depozitarea de elemente de
patrimoniu cultural subacvatic, recuperate în cadrul unui proiect de cercetare
desfăşurat în conformitate cu prezenta convenţie, atâta vreme cât aceasta nu
aduce atingere interesului ştiinţific sau cultural ori integrităţii elementelor
recuperate şi nici nu determină împrăştierea lor iremediabilă; este conformă
normelor 33 şi 34 şi este supusă autorizării de către autorităţile competente.
Norma 3. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic nu trebuie să aibă asupra acestuia efecte negative mai mari decât este necesar pentru
atingerea obiectivelor proiectului.
Norma 4. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic vor utiliza tehnici şi metode de
prospectare nondistructive de preferinţă pentru recuperarea obiectelor. Dacă
excavarea sau recuperarea se dovedesc necesare în scopuri de cercetare
ştiinţifică sau de protecţie definitivă a patrimoniului cultural subacvatic,
trebuie să fie utilizate metodele şi tehnicile cele mai puţin distructive şi să
fie favorizată conservarea vestigiilor.
Norma 5. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic vor evita să afecteze inutil resturile
umane şi locurile sacre.
Norma 6. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic vor fi strict reglementate, astfel
încât informaţia culturală, istorică şi arheologică colectată să fie
înregistrată în mod corespunzător.
Norma 7. Accesul in
situ al publicului la patrimoniul cultural
subacvatic trebuie încurajat, cu excepţia cazurilor în care un astfel de acces
este incompatibil cu protecţia şi administrarea sitului.
Norma 8. Cooperarea
internaţională în materia intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic
va fi încurajată în scopul de a înlesni schimburile eficiente între arheologi
şi alţi specialişti competenţi şi de a folosi cât mai bine competenţele acestora.
II. Propunerea de proiect
Norma 9. Inaintea
oricărei intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic va trebui
elaborată o propunere de proiect
care va fi supusă spre aprobare autorităţilor competente şi avizării de către
comunitatea ştiinţifică.
Norma 10. Propunerea de
proiect va cuprinde:
a) o evaluare a studiilor preexistente sau preliminare;
b) enunţarea obiectivelor proiectului;
c) metodele şi tehnicile care vor fi utilizate;
d) planul de finanţare;
e) calendarul prevăzut pentru realizarea proiectului;
f) componenţa echipei responsabile de proiect, cu
indicarea calificărilor, funcţiilor şi a experienţei fiecăruia dintre membrii
săi;
g) planurile de analiză şi alte activităţi de realizat
ulterior muncii pe şantier;
h) un program de conservare a materialului arheologic
şi a sitului, în strânsă cooperare cu autorităţile competente;
i) un proiect de administrare şi de întreţinere a
sitului pe întreaga durată a proiectului;
j) un program de documentare;
k) un plan de securitate;
l) o politică de mediu;
m) modalităţile de colaborare cu muzee şi alte
instituţii, în special ştiinţifice;
n) un plan de pregătire a rapoartelor;
o) modalităţile de depozitare a arhivelor, inclusiv a
elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate; şi
p) un program de publicare.
Norma 11. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic trebuie să se desfăşoare conform
propunerii de proiect aprobate de autorităţile competente.
Norma 12. In caz de
descoperire neprevăzută sau de schimbare a
circumstanţelor, propunerea de proiect va fi reexaminată şi modificată cu
aprobarea autorităţilor competente.
Norma 13. In cazurile de urgenţă sau de descoperire întâmplătoare, pot fi
autorizate intervenţii asupra patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv măsuri
de conservare sau intervenţii de scurtă durată, în special pentru stabilizarea
sitului, chiar şi în absenţa unei propuneri de proiect, în vederea conservării
patrimoniului cultural subacvatic.
III. Studiul prealabil
Norma 14. Studiul prealabil
la care face referire norma 10 a) cuprinde o evaluare a interesului pe care îl
prezintă respectivul patrimoniu cultural subacvatic şi mediul său înconjurător,
precum şi a riscurilor la adresa acestora pe care le presupune proiectul avut
în vedere şi posibilitatea de a colecta date care să corespundă obiectivelor
proiectului.
Norma 15. Evaluarea va
cuprinde şi studiile de bază asupra observaţiilor istorice şi arheologice
disponibile, caracteristicile arheologice şi de mediu ale sitului şi consecinţele
pe care orice eventuală intruziune le-ar putea avea asupra stabilităţii pe
termen lung a patrimoniului cultural subacvatic afectat de intervenţii.
IV. Obiective,
metode şi tehnici ale proiectului
Norma 16. Metodologia va
fi conformă obiectivelor proiectului,
iar tehnicile utilizate vor fi cât mai neinvazive posibil.
V. Finanţarea
Norma 17. Cu excepţia
cazurilor în care protecţia patrimoniului cultural subacvatic este urgentă,
înainte de începerea oricărei intervenţii va fi asigurată o bază de finanţare
adecvată pentru aceasta, la un nivel suficient pentru a duce la bun sfârşit
toate etapele prevăzute în propunerea de proiect, inclusiv conservarea,
documentarea şi administrarea materialului arheologic recuperat, precum şi
elaborarea şi publicarea de rapoarte.
Norma 18. Propunerea de
proiect va demonstra posibilitatea finanţării complete a proiectului, de
exemplu prin obţinerea unor garanţii.
Norma 19. Propunerea de
proiect va cuprinde un plan de urgenţă care să garanteze conservarea
patrimoniului cultural subacvatic şi documentarea aferentă în cazul în care
finanţarea prevăzută ar fi întreruptă.
VI. Durata proiectului - calendarul
Norma 20. Inainte de orice intervenţie va fi stabilit un calendar
corespunzător pentru garantarea îndeplinirii tuturor etapelor din propunerea de
proiect, inclusiv conservarea, documentarea şi administrarea elementelor de
patrimoniu cultural subacvatic recuperate, precum şi elaborarea şi publicarea
de rapoarte.
Norma 21. Propunerea de
proiect va cuprinde un plan de urgenţă care să
garanteze conservarea patrimoniului cultural subacvatic şi a documentaţiei
aferente în cazul oricărei întreruperi sau încheieri anticipate a proiectului.
VII. Competenţe şi
calificări
Norma 22. Intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic nu pot fi realizate decât sub
conducerea şi controlul şi în prezenţa în mod regulat a unui specialist
calificat în domeniul arheologiei subacvatice, având competenţa ştiinţifică
corespunzătoare naturii proiectului.
Norma 23. Toţi membrii
echipei responsabile de proiect vor avea calificările necesare şi o competenţă
recunoscută corespunzătoare atribuţiilor lor în cadrul proiectului.
VIII. Conservarea
şi administrarea sitului
Norma 24. Programul de
conservare va cuprinde prevederi privind întreţinerea
vestigiilor arheologice în cursul intervenţiilor asupra patrimoniului cultural
subacvatic, în timpul transportării lor şi pe termen lung. Conservarea se va
face după standardele profesionale în vigoare.
Norma 25. Programul de
administrare a sitului va cuprinde prevederi privind
protecţia şi gestionarea in situ a patrimoniului cultural subacvatic, în cursul lucrărilor de
şantier şi ulterior. Programul va cuprinde informarea publicului, introducerea
de mijloace acceptabile de stabilizare, monitorizare şi protecţie a sitului
împotriva intruziunilor.
IX. Documentarea
Norma 26. Programul de
documentare va cuprinde documentarea detaliată a intervenţiilor asupra
patrimoniului cultural subacvatic, inclusiv un raport de activitate realizat
conform standardelor profesionale şi de documentare arheologică în vigoare.
Norma 27. Documentarea
va cuprinde cel puţin un inventar detaliat al sitului, cu indicarea
provenienţei elementelor de patrimoniu subacvatic deplasate sau recuperate în
cadrul intervenţiei asupra patrimoniului cultural subacvatic, carnetele de
şantier, planurile, desenele, secţiunile, precum şi fotografiile şi documentele
pe orice alt tip de suport.
X. Securitate
Norma 28. Va fi stabilit
un plan de securitate adecvat în vederea garantării securităţii şi sănătăţii
membrilor echipei responsabile de proiect, precum şi ale terţilor.
Acest plan va fi în conformitate cu dispoziţiile legale
şi profesionale în vigoare.
XI. Mediul
înconjurător
Norma 29. Va fi
elaborată o politică de mediu adecvată pentru a preveni orice acţiune care ar
afecta inutil starea fundului mării şi viaţa marină.
XII. Rapoartele
Norma 30. Vor fi
prezentate, conform calendarului prevăzut în propunerea de proiect, rapoarte
intermediare şi un raport final care vor fi păstrate în arhivele publice corespunzătoare.
Norma 31. Rapoartele vor
cuprinde:
a) o prezentare a obiectivelor;
b) o prezentare a metodelor şi tehnicilor utilizate;
c) o prezentare a rezultatelor obţinute;
d) documentaţia grafică şi
fotografică de bază pentru toate fazele intervenţiei;
e) recomandări privind conservarea şi gestionarea
sitului şi a tuturor elementelor de patrimoniu cultural subacvatic recuperate,
precum şi a celor din cadrul sitului; şi
f) recomandări pentru activităţi ulterioare.
XIII. Conservarea arhivelor proiectului
Norma 32. Modalităţile
de conservare a arhivelor proiectului vor fi hotărâte înainte de începerea
oricărei intervenţii şi vor fi incluse în propunerea de proiect.
Norma 33. Arhivele
proiectului, cuprinzând elementele de patrimoniu
cultural recuperate şi o copie a întregii documentaţii de suport, vor fi, pe
cât posibil, păstrate intacte şi complete, sub formă de colecţii, astfel încât
să fie accesibile specialiştilor şi publicului şi să se permită conservarea
lor. Acest lucru se va realiza cât mai rapid şi nu mai târziu de 10 ani de la
încheierea proiectului, în măsura în care acest lucru este compatibil cu
conservarea patrimoniului cultural subacvatic.
Norma 34. Arhivele
proiectului vor fi gestionate conform normelor profesionale internaţionale şi supuse autorizării de către serviciile
competente.
XIV. Publicarea
Norma 35. Proiectele vor
include, pe cât posibil, acţiuni educaţionale şi de popularizare a rezultatelor
proiectului destinate publicului larg.
Norma 36. O sinteză
finală a fiecărui proiect:
a) va fi făcută publică cât mai repede posibil,
ţinând seama de complexitatea proiectului şi de natura confidenţială sau
delicată a informaţiei; şi
b) va fi păstrată în arhivele publice
corespunzătoare.
Făcut la Paris, în această zi de 6 noiembrie 2001, în
două exemplare în mod egal autentice, care poartă semnătura preşedintelui celei
de a 31-a sesiuni a Conferinţei generale şi a directorului general al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, care vor fi
depuse în arhivele UNESCO; copii certificate conforme ale acesteia vor fi
remise tuturor statelor şi teritoriilor la care face referire art. 26, precum
şi Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Depozitar:
UNESCO
Intrarea în vigoare:
In conformitate cu prevederile
art. 27, această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii
celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare,
dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel
respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat
sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului
instrument.
Texte autentice:
Arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă
State părţi:
Lista în ordine alfabetică
Convenţia asupra
protecţiei patrimoniului cultural subacvatic1)
|
|
State
|
Data depunerii instrumentului
|
Tipul instrumentului
|
|
1.
|
Bulgaria
|
6.10.2003
|
Ratificare
|
|
2.
|
Croaţia
|
1.12.2004
|
Ratificare
|
|
3.
|
Libia
|
23.06.2005
|
Ratificare
|
|
4.
|
Lituania
|
12.06.2006
|
Ratificare
|
|
5.
|
Mexic
|
5.07.2006
|
Ratificare
|
|
6.
|
Nigeria
|
21.10.2005
|
Ratificare
|
|
7.
|
Panama
|
20.05.2003
|
Ratificare
|
|
8.
|
Spania
|
6.06.2005
|
Ratificare
|
1) In conformitate
cu art. 27, această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data
depunerii celui de al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare, dar numai pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus
astfel respectivul instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt
stat sau teritoriu la 3 luni de la depunerea de către
acesta a respectivului instrument.
Lista în ordine cronologică
Convenţia asupra protecţiei patrimoniului cultural
subacvatic1)
|
|
State
|
Data depunerii instrumentului
|
Tipul instrumentului
|
|
1.
|
Panama
|
20.05.2003
|
Ratificare
|
|
2.
|
Bulgaria
|
6.10.2003
|
Ratificare
|
|
3.
|
Croaţia
|
1.12.2004
|
Ratificare
|
|
4.
|
Spania
|
6.06.2005
|
Ratificare
|
|
5.
|
Libia
|
23.06.2005
|
Ratificare
|
|
6.
|
Nigeria
|
21.10.2005
|
Ratificare
|
|
7.
|
Lituania
|
12.06.2006
|
Ratificare
|
|
8.
|
Mexic
|
5.07.2006
|
Ratificare
|
1) In conformitate cu art. 27,
această convenţie va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de
al 20-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar numai
pentru cele 20 de state sau teritorii care vor fi depus astfel respectivul
instrument. Convenţia va intra în vigoare pentru oricare alt stat sau teritoriu
la 3 luni de la depunerea de către acesta a respectivului