Legea Nr.546 din 14.10.2002

privind graţierea şi procedura acordării graţierii (republicare)
ACT EMIS DE: Parlamentul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 287 din 18 aprilie 2014

*) Republicată în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 546/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 16 octombrie 2002 şi ulterior a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare. Capitolul IDispoziţii generale Articolul 1Graţierea este măsura de clemenţă ce constă în înlăturarea, în total sau în parte, a executării pedepsei aplicate de instanţă ori în comutarea acesteia în una mai uşoară. Articolul 2Graţierea poate fi acordată individual, prin decret al Preşedintelui României, potrivit art. 94 lit. d) din Constituţia României, republicată, sau colectiv, de către Parlament, prin lege organică, conform prevederilor art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţia României, republicată. Capitolul IIGraţierea individuală Articolul 3(1) Graţierea individuală se acordă la cerere sau din oficiu, numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. (2) Decretul de graţiere individuală nu poate fi revocat. Articolul 4Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României şi poate fi făcută de: a)persoana fizică condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia; b)soţul persoanei fizice condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate; c)reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice condamnate. Articolul 5(1) Cererea de graţiere conţine în mod obligatoriu datele de identificare a persoanei condamnate şi pedeapsa pentru care se solicită graţierea.(2) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei fizice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, certificatul de cazier judiciar şi, după caz, acte de stare civilă, certificate medicale, rapoarte de anchetă socială şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale.(3) La cererea de graţiere formulată în cazul persoanei juridice se anexează, în copie legalizată, hotărârea definitivă de condamnare, adeverinţa emisă de organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, din care să rezulte antecedentele penale ale acesteia, precum şi alte acte pe care solicitantul le consideră necesare în susţinerea cererii sale. Articolul 6(1) În vederea exercitării prerogativei de graţiere, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, avize consultative de la Ministerul Justiţiei, care este obligat să le înainteze în termen de 30 de zile de la data solicitării.(2) De asemenea, atunci când consideră necesar, Preşedintele României poate solicita informaţii cu privire la persoana fizică organelor administraţiei publice locale, conducătorului locului de detenţie, organelor judecătoreşti şi ale parchetelor, organelor de poliţie şi altor instituţii publice, precum şi comandantului unităţii, pentru condamnaţii militari.(3) În cazul cererilor de graţiere formulate pentru persoana juridică, Preşedintele României poate solicita, atunci când socoteşte necesar, informaţii de la registrul comerţului, de la autorităţile cu atribuţii de control în domeniul fiscal şi vamal, de la organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice sau care a înregistrat persoana juridică, de la organele administraţiei publice locale, precum şi de la orice altă instituţie publică. Articolul 7Decretul de graţiere se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 8Decretul de graţiere trebuie să conţină următoarele elemente: a)datele de identificare a persoanei condamnate: numele, prenumele, prenumele părinţilor, data şi locul naşterii în cazul persoanei fizice, respectiv denumirea, sediul, codul de înregistrare fiscală, actul prin care s-a aprobat înfiinţarea în cazul persoanei juridice; b)elementele de identificare a hotărârii judecătoreşti de condamnare; c)pedeapsa aplicată de instanţă, care face obiectul graţierii; d)modalitatea graţierii - totală sau parţială, indicându-se partea de pedeapsă graţiată, pentru graţierea parţială. Articolul 9(1) Prin decret se pot graţia una sau mai multe pedepse.(2) Graţierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative privative de libertate.(3) Nu pot fi graţiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei, precum şi pedepsele complementare şi cele accesorii aplicate persoanei fizice.(4) În cazul persoanei juridice pot fi graţiate atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele complementare prevăzute la art. 139 şi 140 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Graţierea individuală nu are efect asupra laturii civile şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală. Articolul 10În situaţia respingerii cererii de graţiere, actul de respingere va fi comunicat persoanei care a introdus cererea, în termen de 30 de zile de la data adoptării deciziei de către Preşedintele României. Articolul 11Graţierea individuală poate fi refuzată de către beneficiarul ei atunci când cererea a fost făcută de altă persoană. Această prevedere nu se aplică în cazul condamnatului minor. Capitolul IIIGraţierea colectivă Articolul 12Graţierea colectivă se acordă unui număr de persoane pentru condamnări determinate prin cuantumul pedepselor sau prin infracţiunile pentru care au fost pronunţate. Articolul 13 (1) Graţierea colectivă poate avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanţă pentru fapte săvârşite anterior datei prevăzute în legea de graţiere.(2) Atunci când legea de graţiere intră în vigoare înaintea rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, graţierea îşi produce efectele numai de la data rămânerii definitive a hotărârii. Articolul 14 (1) În situaţia pluralităţii de infracţiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul graţierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni, şi nu pedeapsa rezultantă.(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), dacă pentru unele dintre aceste pedepse este incidentă graţierea, ele vor fi descontopite, iar dacă a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă, care nu este graţiată, va fi înlăturat şi sporul eventual aplicat.(3) Comutarea se poate face numai într-o pedeapsă mai uşoară, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi numai în limitele stabilite de acesta. Articolul 15 (1) În cazul iniţierii legii de graţiere de către Guvern, sarcina elaborării proiectului de lege revine Ministerului Justiţiei.(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor*) poate face propuneri motivate Ministerului Justiţiei în vederea iniţierii unei legi de graţiere. *) A se vedea art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1.849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 16 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare. Capitolul IVDispoziţii comune Articolul 16(1) Graţierea este totală atunci când priveşte pedeapsa principală în integralitatea ei.(2) Graţierea parţială poate privi o parte determinată din pedeapsă, o parte calculată prin raportare la pedeapsa în întregul ei, precum şi restul pedepsei rămase de executat. Articolul 17Graţierea individuală se acordă necondiţionat, iar graţierea colectivă poate fi acordată şi condiţionat. Articolul 18(1) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legale privind graţierea atunci când intervine după rămânerea definitivă a hotărârii se face în conformitate cu art. 596 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Graţierea se aplică în termen de cel mult 48 de ore de la data publicării actului de graţiere în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 19Efectele graţierii sunt cele prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 20Graţierea nu împiedică exercitarea căilor extraordinare de atac de către condamnat, în condiţiile legii, şi nu poate constitui temei pentru respingerea acestora. Capitolul VDispoziţii finale Articolul 21Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai cererilor de graţiere depuse după intrarea ei în vigoare, precum şi cererilor de graţiere anterioare, dacă această reglementare este mai favorabilă. Articolul 22(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 302/1952 privind procedura graţierii, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 46 din 9 septembrie 1952.