LEGE Nr. 365
din 7 iunie 2002
privind comertul
electronic*)
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 959 din 29 noiembrie 2006
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Definiţii
In înţelesul prezentei legi, următorii termeni se
definesc astfel:
1. serviciu al societăţii
informaţionale - orice serviciu care se efectuează
utilizându-se mijloace electronice şi prezintă următoarele caracteristici:
a) este efectuat în considerarea unui folos
patrimonial, procurat ofertantului în mod obişnuit de către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul şi destinatarul să
fie fizic prezenţi simultan în acelaşi loc;
c) este efectuat prin transmiterea informaţiei la
cererea individuală a destinatarului;
2. mijloace electronice - echipamente electronice şi reţele de cablu, fibră optică, radio,
satelit şi altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau
transmiterea informaţiei;
3. furnizor de servicii - orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţie unui număr
determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii
informaţionale;
4. furnizor de servicii stabilit într-un stat - un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui
stat şi care desfăşoară efectiv o activitate economică utilizând acel sediu
stabil pe teritoriul unui stat, pentru o perioadă nedeterminată; stabilirea
unui furnizor de servicii într-un stat nu este determinată în mod necesar de
locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice şi tehnologice necesare
furnizării serviciului;
5. domeniu - o zonă
dintr-un sistem informatic, deţinută ca atare de o persoană fizică sau juridică
ori de un grup de
persoane fizice sau juridice în scopul prelucrării, stocării ori
transferului de date;
*) Republicată în temeiul art. II
din Legea nr. 121/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 10 mai 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 365/2002 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 5 iulie 2002 şi a mai fost modificată prin Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
6. destinatar al serviciului sau destinatar
- orice persoană fizică sau juridică ce
utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu
al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau
al furnizării accesului la acestea;
7. consumator - orice
persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale
comerciale sau profesionale;
8. comunicare comercială - orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau
indirect, produsele, serviciile, imaginea, numele ori denumirea, firma sau
emblema unui comerciant ori membru al unei profesii reglementate; nu constituie
prin ele însele comunicări comerciale următoarele: informaţiile permiţând
accesul direct la activitatea unei persoane fizice sau juridice, în special pe
nume de domeniu sau o adresă de poştă electronică, comunicările legate de
produsele, serviciile, imaginea, numele ori mărcile unei persoane fizice sau
juridice, efectuate de un terţ independent faţă de persoana în cauză, mai ales
atunci când sunt realizate cu titlu gratuit;
9. legislaţie coordonată -
prevederile în vigoare ale legilor naţionale,
aplicabile activităţilor ce fac obiectul serviciilor societăţii informaţionale
sau furnizorilor de servicii în privinţa:
a) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească
furnizorii de servicii în vederea începerii acestor activităţi, precum sunt
cele legate de eventualele calificări, autorizaţii sau notificări necesare;
b) condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească
furnizorii de servicii pentru desfăşurarea acestor activităţi, precum sunt cele
care privesc conduita acestora, calitatea sau conţinutul serviciilor oferite,
inclusiv în materie de publicitate şi încheiere a contractelor, sau cele care
privesc răspunderea furnizorilor;
10. nu constituie obiect al legislaţiei coordonate:
a) cerinţele aplicabile bunurilor ca atare şi
livrării acestora;
b) cerinţele aplicabile serviciilor care nu sunt
prestate prin mijloace electronice;
11. instrument de
plată electronică - un instrument care permite
titularului său să efectueze următoarele tipuri de operaţiuni:
a) transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate
şi executate de către instituţii financiare;
b) retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi
descărcarea unui instrument de monedă electronică;
12. instrument de plată cu
acces la distanţă - instrument de plată
electronică prin intermediul căruia titularul său poate să îşi acceseze
fondurile deţinute într-un cont la o instituţie financiară şi să autorizeze
efectuarea unei plăţi, utilizând un cod personal de identificare sau un alt
mijloc de identificare similar;
13. instrument de monedă
electronică - instrument de plată electronică
reîncărcabil, altul decât instrumentul de plată cu acces la distanţă, pe care
unităţile de valoare sunt stocate electronic şi care permite titularului său să
efectueze tipurile de operaţiuni menţionate la pct. 11;
14. titular - persoană
care deţine un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat
cu un emitent, în condiţiile prevăzute de lege;
15. date de identificare - orice informaţii care pot permite sau facilita efectuarea tipurilor
de operaţiuni menţionate la pct. 11, precum un cod de identificare, numele sau
denumirea, domiciliul ori sediul, numărul de telefon, fax, adresa de poştă
electronică, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de
identificare, codul de înregistrare fiscală, codul numeric personal şi altele
asemenea;
16. activitate profesională
reglementată - activitatea
profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată,
direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de
deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
ARTICOLUL 2
Scop şi domeniu de
aplicare
(1) Prezenta lege are ca scop stabilirea condiţiilor
de furnizare a serviciilor societăţii informaţionale, precum şi prevederea ca
infracţiuni a unor fapte săvârşite în legătură cu securitatea domeniilor
utilizate în comerţul electronic, emiterea şi utilizarea instrumentelor de
plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea
efectuării de operaţiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil
liberei circulaţii şi dezvoltării în condiţii de securitate a acestor servicii.
(2) Nu constituie servicii ale societăţii
informaţionale, în sensul prezentei legi, activităţile care nu întrunesc
elementele definiţiei prevăzute la art. 1 pct. 1, în special următoarele:
a) oferta de servicii care necesită prezenţa fizică a
furnizorului şi a destinatarului, chiar dacă prestarea serviciilor respective
implică utilizarea de echipamente electronice;
b) oferta de servicii care presupun manipularea unor
bunuri corporale de către destinatar, chiar dacă prestarea serviciilor
respective implică utilizarea de echipamente electronice;
c) oferta de bunuri sau servicii care nu este prezentată
destinatarului prin transmiterea informaţiei la cererea individuală a acestuia
şi care este destinată recepţiei simultane de către un număr nelimitat de persoane (punct-multipunct);
d) activităţi care se efectuează prin intermediul
serviciilor de telefonie vocală, telefax, telex, servicii de radiodifuziune şi
televiziune, inclusiv serviciile de teletext;
e) serviciile de telefonie vocală, telefax sau telex;
f) schimbul de informaţii prin poşta electronică sau
prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente, între persoane care
acţionează în scopuri străine activităţii lor comerciale sau profesionale;
g) relaţia contractuală dintre un angajat şi
angajatorul său.
(3) Prezenta lege nu se aplică următoarelor
activităţi:
a) activitatea notarilor publici, în măsura în care
aceasta presupune o participare directă şi specifică la exercitarea
prerogativelor autorităţii publice;
b) activităţile de
reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală;
c) jocurile de noroc cu câştiguri în bani, loteriile
şi pariurile.
(4) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu:
a) dispoziţiile legale în materie fiscală;
b) dispoziţiile legale care
reglementează protecţia persoanelor în privinţa prelucrării datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date, precum şi cele care reglementează
prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în
sectorul telecomunicaţiilor;
c) prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996,
republicată.
(5) In măsura în care nu conţine dispoziţii
derogatorii, prezenta lege se completează cu dispoziţiile legale privind
încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu celelalte prevederi
legale care au ca scop protecţia consumatorilor şi a sănătăţii publice.
ARTICOLUL 3
Aplicarea legii române în cazul serviciilor
societăţii informaţionale
(1) Prezenta lege se aplică furnizorilor de servicii
stabiliţi în România şi serviciilor oferite de aceştia.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi
serviciile societăţii informaţionale sunt supuse:
a) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor
române care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care sunt oferite
de furnizori de servicii stabiliţi în România;
b) exclusiv prevederilor în vigoare ale legilor
statului în cauză care fac parte din legislaţia coordonată, în cazul în care
sunt oferite de furnizori de servicii stabiliţi într-un stat membru al Uniunii Europene.
(3) Libera circulaţie a serviciilor societăţii
informaţionale oferite de un furnizor stabilit într-un stat membru al Uniunii
Europene nu poate fi restrânsă în România prin aplicarea unor prevederi legale
care fac parte din legislaţia coordonată.
(4) Alin. (2) şi (3) nu se aplică în următoarele
domenii:
a) dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de
proprietate industrială;
b) emisiunea de monedă electronică, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei
legi;
c) publicitatea pentru organisme de investiţii
colective în valori mobiliare;
d) activităţile de asigurare, în condiţiile prevăzute
în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
e) libertatea părţilor de a alege legea aplicabilă
contractului, când părţile au acest drept;
f) obligaţii rezultate din contractele încheiate cu
consumatorii;
g) cerinţele de formă prevăzute pentru validitatea
actelor juridice prin care se creează, se modifică, se sting sau se transmit
drepturi reale asupra unor bunuri imobile situate pe
teritoriul României.
(5) Autorităţile publice pot lua măsuri derogatorii
de la prevederile alin. (3) numai în următoarele condiţii:
a) măsura este necesară pentru motive de ordine
publică, desfăşurarea instrucţiei penale, protecţia minorilor, lupta împotriva
oricărei forme de incitare la ură din raţiune de rasă, sex, religie sau
naţionalitate, atingeri aduse demnităţii umane, protecţia sănătăţii publice,
apărarea şi siguranţa naţională, protecţia consumatorilor, inclusiv a investitorilor;
b) măsura vizează un serviciu al societăţii
informaţionale care aduce atingere uneia dintre valorile enumerate la lit. a)
sau prezintă un risc serios şi grav la adresa acestor valori;
c) măsura este proporţională cu scopul urmărit;
d) sunt respectate procedurile de colaborare,
consultare sau informare prevăzute în normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
CAPITOLUL II
Furnizarea serviciilor societăţii informaţionale
ARTICOLUL 4
Principiile furnizării serviciilor societăţii
informaţionale
(1) Furnizarea de servicii ale societăţii
informaţionale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă niciunei
autorizări prealabile şi se desfăşoară în concordanţă cu principiile
concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispoziţiilor
legale care impun autorizarea prealabilă în vederea desfăşurării unor
activităţi de către persoanele fizice sau juridice, dacă dispoziţiile în cauză
nu vizează în mod expres şi exclusiv serviciile societăţii informaţionale sau
furnizorii de servicii, în înţelesul prezentei legi.
(3) Furnizarea de servicii ale societăţii
informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în statele membre ale
Uniunii Europene se face, până la momentul aderării României la Uniunea
Europeană, în condiţiile prevăzute în Acordul european instituind o asociere
între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale
acestora, pe de altă parte.
(4) Furnizarea de servicii ale
societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte
state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele
respective, la care România este parte.
ARTICOLUL 5
Informaţii generale
(1) Furnizorul de servicii
are obligaţia de a pune la dispoziţie destinatarilor şi autorităţilor publice mijloace
care să permită accesul facil, direct, permanent şi gratuit cel puţin la
următoarele informaţii:
a) numele sau denumirea furnizorului de servicii;
b) domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
c) numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică
şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct
şi efectiv;
d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace
similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris
în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
e) codul de înregistrare fiscală;
f) datele de identificare ale autorităţii competente,
în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de
autorizare;
g) titlul profesional şi statul în care a fost
acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte,
indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care
furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la
acestea, în cazul în care furnizorul de servicii desfăşoară o activitate
profesională reglementată;
h) tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie
indicate cu respectarea normelor privind
comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, cu precizarea scutirii,
includerii sau neincluderii taxei pe valoarea adăugată, precum şi a cuantumului
acesteia;
i) includerea sau neincluderea în preţ a cheltuielilor
de livrare, precum şi valoarea acestora, dacă este cazul;
j) orice alte informaţii pe care furnizorul de servicii
este obligat să le pună la dispoziţie destinatarilor, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se consideră
îndeplinită în cazul în care furnizorul unui serviciu afişează aceste
informaţii într-o formă clară, vizibil şi permanent, în interiorul paginii de
web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, în condiţiile
menţionate la alin. (1).
ARTICOLUL 6
Comunicările
comerciale
(1) Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta
electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a
exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Comunicările comerciale care constituie un
serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care
sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:
a) să fie clar identificabile ca atare;
b) persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt
făcute să fie clar identificată;
c) ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile
şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie
îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
d) competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar
identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile
şi clar prezentate;
e) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale
în vigoare.
(3) Comunicările comerciale care constituie un
serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, atunci când acest
serviciu este furnizat de un membru al unei profesii reglementate, sunt permise
sub condiţia respectării dispoziţiilor legale şi a reglementărilor aplicabile
profesiei respective, care privesc, în special, independenţa, demnitatea şi
onoarea profesiei, secretul profesional şi corectitudinea faţă de clienţi şi
faţă de ceilalţi membri ai profesiei.
(4) Furnizorii de servicii ale societăţii
informaţionale care efectuează comunicări comerciale au obligaţia de a respecta
prevederile alin. (1) -(3).
CAPITOLUL III
Contractele încheiate prin mijloace electronice
ARTICOLUL 7
Validitatea, efectele juridice şi proba contractelor
încheiate prin mijloace electronice
(1) Contractele încheiate prin
mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte
contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru
validitatea acestora.
(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin
mijloace electronice nu este necesar consimţământul
prealabil al părţilor asupra utilizării mijloacelor electronice.
(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace
electronice şi a obligaţiilor care rezultă din aceste contracte este supusă
dispoziţiilor dreptului comun în materie de probă şi prevederilor Legii nr.
455/2001 privind semnătura electronică.
ARTICOLUL 8
Informarea destinatarilor
(1) Furnizorul de servicii este obligat să pună la
dispoziţie destinatarului, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a
contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de
servicii, cel puţin următoarele informaţii, care trebuie să fie exprimate în
mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:
a) etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia
contractul;
b) dacă contractul, odată încheiat, este stocat sau nu
de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;
c) mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii
le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
d) limba în care se poate încheia contractul;
e) codurile de conduită relevante la care furnizorul
de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri
pot fi consultate prin mijloace electronice;
f) orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale
în vigoare.
(2) Furnizorul de servicii are obligaţia să ofere
destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace
şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu
ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării
acesteia.
(3) Furnizorul de servicii poate deroga de la
dispoziţiile alin. (1) şi (2) numai în situaţia în care a convenit altfel cu
destinatarul, cu condiţia că niciuna dintre părţi să nu aibă calitatea de
consumator.
(4) Clauzele şi condiţiile generale ale contractului
propus trebuie puse la dispoziţie destinatarului într-un mod care să îi permită
acestuia să le stocheze şi să le reproducă.
(5) Prevederile alin. (1)
-(3) nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poştă
electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.
ARTICOLUL 9
Incheierea contractului prin mijloace electronice
(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se
consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a
ajuns la cunoştinţa ofertantului.
(2) Contractul care, prin natura sa ori la cererea
beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se
consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea,
în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice
acceptarea. In acest ultim caz se aplică prevederile alin. (1).
(3) In cazul în care
destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea
ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de
servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a
acceptării acesteia, în unul dintre următoarele moduri:
a) trimiterea unei dovezi de primire prin poştă
electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la
adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;
b) confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat
pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau
acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii, cu condiţia ca această
confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.
(4) Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi
confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre
modurile prevăzute la alin. (3), se consideră primite atunci când părţile
cărora le sunt adresate pot să le acceseze.
(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în privinţa
contractelor încheiate exclusiv prin poştă electronică sau prin alte mijloace
de comunicare individuală echivalente.
ARTICOLUL 10
Condiţii privind păstrarea sau prezentarea
informaţiei
(1) Acolo unde legea
impune ca informaţia să fie prezentată sau păstrată în forma sa originală,
această cerinţă este îndeplinită dacă sunt întrunite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) există garanţia integrităţii informaţiei,
asigurată prin respectarea standardelor naţionale în domeniu, din momentul în
care a fost generată;
b) mesajul este semnat utilizându-se semnătura
electronică extinsă a emitentului;
c) informaţia poate fi imediat furnizată şi
prezentată la cerere.
(2) Destinatarul comerciant
acţionează pe riscul propriu, dacă a ştiut sau ar fi trebuit să ştie, în
concordanţă cu practicile comerciale curente sau ca urmare a folosirii
procedurilor convenite expres cu emitentul, că informaţia conţinută într-un
mesaj electronic a fost alterată în timpul transmiterii sau prelucrării sale.
CAPITOLUL IV
Răspunderea furnizorilor de servicii
ARTICOLUL 11
Principii generale
(1) Furnizorii de
servicii sunt supuşi dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă,
penală şi contravenţională, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune
altfel.
(2) Furnizorii de servicii răspund pentru informaţia
furnizată de ei înşişi sau pe seama lor.
(3) Furnizorii de servicii nu răspund pentru
informaţia transmisă, stocată sau la care facilitează accesul, în condiţiile
prevăzute la art. 12-15.
ARTICOLUL 12
Intermedierea prin simpla transmitere
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale
constă în transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de
un destinatar al serviciului respectiv sau în asigurarea accesului la o reţea
de comunicaţii, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia
transmisă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) transmiterea nu a fost iniţiată de furnizorul de
servicii;
b) alegerea persoanei care
recepţionează informaţia transmisă nu a aparţinut furnizorului de servicii;
c) conţinutul informaţiei transmise nu a fost
influenţat în niciun fel de către furnizorul de servicii, în sensul că nu i se
poate atribui nici selecţia şi nicio eventuală modificare a acestei informaţii.
(2) Transmiterea informaţiei şi asigurarea accesului,
menţionate la alin. (1), includ şi stocarea automată, intermediară şi temporară
a informaţiei transmise, în măsura în care această operaţie are loc exclusiv în
scopul ca informaţia respectivă să tranziteze reţeaua de comunicaţii şi cu
condiţia ca informaţia să nu fie stocată pentru o perioadă care depăşeşte în
mod nejustificat durata necesară transmiterii ei.
ARTICOLUL 13
Stocarea temporară a informaţiei, stocarea-caching
Dacă un serviciu al societăţii informaţionale constă în
transmiterea într-o reţea de comunicaţii a informaţiei furnizate de un
destinatar al serviciului respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde
pentru stocarea automată, intermediară şi temporară a informaţiei transmise, în
măsura în care această operaţie are loc exclusiv în scopul de a face mai
eficientă transmiterea informaţiei către alţi destinatari, la cererea acestora,
dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) furnizorul de servicii nu aduce modificări
informaţiei transmise;
b) furnizorul de servicii îndeplineşte condiţiile
legale privind accesul la informaţia respectivă;
c) furnizorul de servicii respectă regulile sau
uzanţele referitoare la actualizarea informaţiei, astfel cum acestea sunt larg
recunoscute şi aplicate în industrie;
d) furnizorul de servicii nu împiedică utilizarea
legală de către orice persoană a tehnologiilor larg recunoscute şi aplicate în
industrie, în vederea obţinerii de date despre natura sau utilizarea
informaţiei;
e) furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea
eliminării informaţiei pe care a stocat-o sau în vederea blocării accesului la
aceasta, din momentul în care a cunoscut efectiv faptul că informaţia transmisă
iniţial a fost eliminată din reţeaua de comunicaţii ori că accesul la ea a fost
blocat sau faptul că eliminarea ori blocarea accesului a avut loc prin efectul
deciziei unei autorităţi publice.
ARTICOLUL 14
Stocarea permanentă a informaţiei, stocarea-hosting
(1) Dacă un serviciu al societăţii informaţionale
constă în stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului
respectiv, furnizorul acelui serviciu nu răspunde pentru informaţia stocată la
cererea unui destinatar, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele
condiţii:
a) furnizorul de servicii nu are cunoştinţă despre
faptul că activitatea sau informaţia stocată este nelegală şi, în ceea ce
priveşte acţiunile în daune, nu are cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe
din care să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile
unui terţ;
b) având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau
informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că
activitatea ori informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile unui terţ,
furnizorul de servicii acţionează rapid în vederea eliminării sau a blocării
accesului la aceasta.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în
care destinatarul acţionează sub autoritatea sau controlul furnizorului de
servicii.
(3) Prevederile acestui articol nu vor afecta
posibilitatea autorităţii judiciare sau administrative de a cere furnizorului
de servicii să înceteze ori să prevină violarea datelor şi, de asemenea, nu pot
să afecteze posibilitatea stabilirii unor proceduri guvernamentale de limitare
sau întrerupere a accesului la informaţii.
ARTICOLUL 15
Instrumente de căutare a informaţiilor şi legături
cu alte pagini de web
(1) Furnizorul unui serviciu
al societăţii informaţionale care facilitează accesul la informaţia furnizată
de alţi furnizori de servicii sau de destinatarii serviciilor oferite de alţi
furnizori, prin punerea la dispoziţie destinatarilor serviciului său a unor
instrumente de căutare a informaţiilor sau a unor legături cu alte pagini de
web, nu răspunde pentru informaţia în cauză, dacă este îndeplinită oricare
dintre următoarele condiţii:
a) furnizorul nu are
cunoştinţă despre faptul că activitatea sau informaţia la care facilitează
accesul este nelegală şi, în ceea ce priveşte acţiunile în daune, nu are
cunoştinţă despre fapte sau circumstanţe din care să rezulte că activitatea ori
informaţia în cauză ar putea prejudicia drepturile unui terţ;
b) având cunoştinţă despre faptul că activitatea sau
informaţia respectivă este nelegală ori despre fapte sau circumstanţe din care
să rezulte că activitatea sau informaţia în cauză ar putea vătăma drepturile
unui terţ, furnizorul acţionează rapid în vederea eliminării posibilităţii de
acces oferite sau a blocării utilizării acesteia.
(2) Furnizorul de servicii răspunde pentru informaţia
în cauză atunci când caracterul nelegal al acesteia a fost constatat printr-o
decizie a unei autorităţi publice.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în
care destinatarul acţionează din ordinul sau sub comanda furnizorului de
servicii.
CAPITOLUL V
Supraveghere şi control
ARTICOLUL 16
Obligaţiile furnizorilor de servicii
(1) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să informeze
de îndată autorităţile publice competente despre activităţile cu aparenţă
nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu
aparenţă nelegală furnizate de aceştia.
(2) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să comunice
de îndată autorităţilor prevăzute la alin. (1), la cererea acestora, informaţii
care să permită identificarea destinatarilor serviciilor lor, cu care aceşti
furnizori au încheiat contracte privind stocarea permanentă a informaţiei.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligaţi să
întrerupă, temporar sau permanent, transmiterea într-o reţea de comunicaţii ori
stocarea informaţiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv, în
special prin eliminarea informaţiei sau blocarea accesului la aceasta, accesul
la o reţea de comunicaţii ori prestarea oricărui alt serviciu al societăţii
informaţionale, dacă aceste măsuri au fost dispuse de autoritatea publică
definită la art. 17 alin. (2); această autoritate publică poate acţiona din
oficiu sau ca urmare a plângerii ori sesizării unei persoane interesate.
(4) Plângerea prevăzută la alin. (3) poate fi făcută
de către orice persoană care se consideră prejudiciată prin conţinutul
informaţiei în cauză. Plângerea sau sesizarea se întocmeşte în formă scrisă, cu
arătarea motivelor pe care se întemeiază, şi va fi în mod obligatoriu datată şi
semnată. Plângerea nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având
acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost anterior introdusă.
(5) Decizia autorităţii trebuie motivată şi se
comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii
plângerii sau a sesizării ori, dacă autoritatea a acţionat din oficiu, în
termen de 15 zile de la data la care a fost emisă.
(6) Impotriva unei decizii luate potrivit
prevederilor alin. (3) persoana interesată poate formula contestaţie în termen
de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de
contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea
părţilor. Sentinţa este definitivă.
ARTICOLUL 17
Autorităţi competente
(1) Autoritatea de reglementare în comunicaţii şi
tehnologia informaţiei, denumită în continuare Autoritatea,
este competentă să supravegheze şi să controleze
respectarea de către furnizorii de servicii a prevederilor prezentei legi şi a
normelor metodologice de aplicare a acesteia, să constate contravenţiile şi să
aplice sancţiunile prevăzute la art. 22.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), prin autorităţi publice, în sensul art. 3 alin. (5), art. 5, art. 13, art. 15 alin. (2),
art. 16 alin. (1) şi (3), art. 23 alin. (2) şi art. 29 alin. (1), se înţelege
acele autorităţi ale administraţiei publice sau, acolo unde este cazul,
instanţe de judecată, a căror competenţă în materia respectivă este stabilită
prin dispoziţiile legale în vigoare, aplicabile în fiecare caz.
(3) Autoritatea poate solicita furnizorilor de
servicii orice informaţii necesare în vederea exercitării atribuţiilor sale,
menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili termene până la
care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea prevăzută de
prezenta lege.
(4) In vederea descoperirii şi investigării
încălcărilor prevederilor prezentei legi şi ale normelor sale de aplicare,
Autoritatea acţionează prin personalul de control împuternicit în acest scop.
(5) In exercitarea atribuţiilor de investigare
personalul de control împuternicit în acest scop al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin.
(12) poate solicita furnizorilor de servicii informaţiile care îi sunt
necesare, menţionând baza legală şi scopul solicitării, şi poate stabili
termene până la care aceste informaţii să îi fie furnizate, sub sancţiunea
prevăzută de prezenta lege.
(6) Autoritatea dispune efectuarea de investigaţii,
în condiţiile prezentei legi, din oficiu sau la primirea unei plângeri ori
sesizări din partea oricărei persoane.
(7) Personalul de control împuternicit în acest scop
al Autorităţii sau al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) poate să
solicite declaraţii sau orice documente necesare pentru îndeplinirea misiunii,
să sigileze, să ridice orice registre, acte financiar-contabile şi comerciale
sau alte evidenţe, eliberând persoanei supuse investigaţiei copii de pe
originale, ori să obţină copii, lăsându-i acesteia originalele; de asemenea,
este autorizat să facă inspecţii inopinate, al căror rezultat va fi consemnat
într-un proces-verbal de constatare, şi să primească, la convocare sau la faţa
locului, informaţii şi justificări.
(8) Organele administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi oricare alte instituţii şi autorităţi publice sunt obligate
să permită personalului de control împuternicit în acest scop al Autorităţii
sau, după caz, al persoanei juridice prevăzute la alin. (12) accesul la
documentele, datele şi informaţiile deţinute de acestea, în măsura în care sunt
necesare îndeplinirii misiunii legale a Autorităţii, fără a se putea opune
caracterul de secret de stat sau secret de serviciu al unor asemenea documente,
date şi informaţii.
(9) Personalul de control împuternicit în acest scop,
primind acces la documentele, datele şi informaţiile menţionate la alin. (8),
este ţinut la observarea strictă a caracterului de secret de stat sau secret de
serviciu, atribuit legal respectivelor documente, date şi informaţii.
(10) Autoritatea sesizează organele de urmărire penală
ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.
(11) Autoritatea informează furnizorii de servicii,
destinatarii, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu
privire la toate aspectele legate de aplicarea prevederilor prezentei legi şi cooperează
cu autorităţile competente din alte state în vederea exercitării eficiente a
supravegherii şi controlului asupra activităţii furnizorilor de servicii.
(12) Autoritatea poate delega exercitarea
atribuţiilor prevăzute în prezentul articol unei alte persoane juridice de
drept public, cu atribuţii de supraveghere şi control în domeniul
telecomunicaţiilor.
(13) Pentru scopurile
aplicării prezentei legi, până la înfiinţarea Autorităţii atribuţiile acesteia
sunt îndeplinite de Ministerul Comunicaţilor şi Tehnologiei Informaţiei.
ARTICOLUL 18
Coduri de conduită
(1) Asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale cu
caracter profesional ori comercial sau cele constituite în scopul protecţiei
consumatorilor, a minorilor ori a persoanelor cu handicap îşi pot elabora
propriile coduri de conduită sau coduri comune cu Autoritatea şi Ministerul
Justiţiei, în vederea aplicării corespunzătoare a prevederilor prezentei legi.
(2) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei vor urmări
includerea în codurile de conduită prevăzute la alin. (1) în special a unor
prevederi referitoare la:
a) soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară;
b) întreruperea, temporară sau permanentă, a
transmiterii într-o reţea de comunicaţii sau a stocării informaţiei furnizate
de un destinatar al serviciului, în special prin eliminarea informaţiei ori
blocarea accesului la aceasta, a accesului la o reţea de comunicaţii sau a
prestării oricărui alt serviciu al societăţii informaţionale;
c) protecţia destinatarilor cu privire la efectuarea
comunicărilor comerciale;
d) protecţia minorilor şi a demnităţii umane.
(3) Autoritatea şi Ministerul Justiţiei susţin:
a) traducerea codurilor de conduită în limbi de
circulaţie internaţională;
b) facilitarea accesului la codurile de conduită prin
mijloace electronice;
c) popularizarea codurilor de conduită la nivel
naţional şi transmiterea acestora, precum şi a evaluărilor privind aplicarea şi
impactul lor practic către statele membre ale Uniunii Europene şi către Comisia
Europeană.
CAPITOLUL VI
Soluţionarea litigiilor
ARTICOLUL 19
Acţiuni în justiţie
(1) Persoanele care au calitate procesuală activă,
potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei obligarea pârâtului la
încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei legi,
interzicerea reluării ei în viitor şi obligarea pârâtului la despăgubiri pentru
prejudiciul suferit.
(2) Au calitate procesuală
activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la alin. (1):
a) persoanele fizice şi juridice ce se pretind
titulare ale unui drept subiectiv prevăzut de prezenta lege sau ale unui
interes care nu se poate realiza decât pe calea justiţiei;
b) asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale
prevăzute la art. 18 alin. (1);
c) Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, oficiile pentru protecţia consumatorilor judeţene şi Oficiul
pentru protecţia consumatorilor al municipiului Bucureşti;
d) entităţile constituite în scopul protecţiei
consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute
de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Acţiunea prevăzută la alin. (1) se prescrie în
termen de un an de la data acţiunii sau a abţinerii care a justificat
introducerea ei.
(4) Persoanele care au calitate procesuală activă,
potrivit prevederilor alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţă
preşedinţială, încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor
prezentei legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
ARTICOLUL 20
Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară
(1) Furnizorii de servicii şi
destinatarii pot supune litigiile născute între ei arbitrajului, în condiţiile
prevăzute de lege, precum şi celorlalte căi extrajudiciare de soluţionare a
litigiilor, prevăzute de codurile de conduită elaborate potrivit art. 18.
(2) Utilizarea mijloacelor electronice în cadrul
soluţionării litigiilor pe cale extrajudiciară este posibilă în condiţiile
prevăzute de lege.
CAPITOLUL VII
Sancţiuni civile şi contravenţionale
ARTICOLUL 21
Nulitatea relativă a contractelor privind servicii
ale societăţii informaţionale
Orice contract privind furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale este anulabil la cererea destinatarului,
dacă a fost încheiat cu un furnizor de servicii care:
a) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în
condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 5 lit. a) -i), ori
nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii inexacte;
b) nu a pus la dispoziţie destinatarului, în
condiţiile prevăzute de lege, informaţiile menţionate la art. 8 alin. (1) lit.
a)-e), ori nu a furnizat toate aceste informaţii, sau a furnizat informaţii
inexacte, dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
c) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2),
dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) a încălcat obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4).
ARTICOLUL 22
Contravenţii
Constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în
astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, şi
se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 50.000 lei fapta furnizorului de
servicii care:
a) efectuează comunicări comerciale încălcând
condiţiile stabilite la art. 6 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-d);
b) nu pune la dispoziţie destinatarilor şi
autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute de lege, informaţiile prevăzute
la art. 5 lit. a)-i), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează
informaţii inexacte;
c) nu pune la dispoziţie destinatarului, în condiţiile
prevăzute de lege, informaţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. a)-e), ori
nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează informaţii inexacte, dacă
nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
d) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (2),
dacă nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) sau (5);
e) încalcă obligaţia prevăzută la art. 8 alin. (4);
f) încalcă obligaţia prevăzută la art. 9 alin. (3);
g) încalcă obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1)
-(3);
h) nu furnizează informaţiile solicitate potrivit art.
17 alin. (3) sau (5), ori nu furnizează toate aceste informaţii, sau furnizează
informaţii inexacte.
ARTICOLUL 23
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor
(1) Constatarea contravenţiei prevăzute la art. 22
lit. a) şi aplicarea sancţiunii corespunzătoare se fac, la sesizarea oricărei
persoane sau din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
de reglementare în comunicaţii şi tehnologia informaţiei sau ai autorităţii de
supraveghere prevăzute de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la art. 22 lit. b)-h) se fac de către reprezentanţii
împuterniciţi ai Autorităţii sau ai celorlalte autorităţi publice competente,
la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.
(3) Constatarea contravenţiilor se poate face, în
toate cazurile, şi de către ofiţerii sau subofiţerii*) de poliţie.
(4) Contravenţiilor prevăzute la art. 22 le sunt
aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VIII
Infracţiuni săvârşite în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor
de plată electronică şi cu utilizarea datelor de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare
ARTICOLUL 24
Falsificarea instrumentelor de plată electronică
(1) Falsificarea unui instrument de plată electronică
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în
circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau
deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt
săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:
a) realizează operaţii tehnice necesare emiterii
instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni
prevăzute la art. 1 pct. 11; sau
b) are acces la mecanismele de securitate implicate
în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau
c) are acces la datele de
identificare sau la mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor
de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11.
(4) Tentativa se pedepseşte.
*) Gradul militar „subofiţer de poliţie" a fost
înlocuit cu gradul profesional „agent de poliţie" prin Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002.
ARTICOLUL 25
Deţinerea de echipamente în vederea falsificării
instrumentelor de
plată electronică
Fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv
hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de
plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
ARTICOLUL 26
Falsul în declaraţii în vederea emiterii sau
utilizării instrumentelor de plată electronică
Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unei
instituţii bancare, de credit sau financiare ori oricărei alte persoane
juridice autorizate în condiţiile legii să emită instrumente de plată
electronică sau să accepte tipurile de operaţiuni prevăzute la art. 1 pct. 11,
în vederea emiterii sau utilizării unui instrument de plată electronică, pentru
sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,
declaraţia făcută serveşte pentru emiterea sau utilizarea acelui instrument, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
ARTICOLUL 27
Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la
art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv
a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimţământul
titularului instrumentului respectiv, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12
ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea
uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea
neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de
identificare fictive.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează transmiterea
neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea
efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11.
(4) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi, dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt
săvârşite de o persoană care, în virtutea atribuţiilor sale de serviciu:
a) realizează operaţii tehnice necesare emiterii
instrumentelor de plată electronică ori efectuării tipurilor de operaţiuni
prevăzute la art. 1 pct. 11; sau
b) are acces la mecanismele de securitate implicate în emiterea sau utilizarea instrumentelor de plată electronică; sau
c) are acces la datele de identificare sau la
mecanismele de securitate implicate în efectuarea tipurilor de operaţiuni
prevăzute la art. 1 pct. 11.
(5) Tentativa se pedepseşte.
ARTICOLUL 28
Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod
fraudulos
(1) Acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la
art. 1 pct. 11, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de
plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoare de
la 1 la 12 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea
uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, cunoscând că este
efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date
de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ARTICOLUL 29
Constatarea şi judecarea infracţiunilor
(1) Infracţiunile prevăzute în prezenta lege se
constată de către autorităţile publice competente, care înaintează actul de
constatare la organul local de urmărire penală.
(2) Infracţiunile prevăzute la art. 24 şi 25 se
judecă, în primă instanţă, de către tribunal.
(3) Prevederile prezentului capitol se completează cu
dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 30
Sarcina probei în cazul litigiilor privind
furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale
In cazul oricărui litigiu privind furnizarea unui
serviciu al societăţii informaţionale, declanşat între furnizorul serviciului
respectiv şi un destinatar al acestui serviciu, sarcina probei îndeplinirii
obligaţiilor prevăzute la art. 5, 6, 8 şi 9 revine furnizorului de servicii
dacă destinatarul are calitatea de consumator.
ARTICOLUL 31
Abrogarea unor dispoziţii contrare
Litera f) a articolului 6 din Ordonanţa Guvernului nr.
130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 51/2003, se abrogă.
ARTICOLUL 32
Intrarea în vigoare
şi aplicarea legii
(1) In termen de 3 luni de la data publicării
prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei va elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării
ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare la 3 luni de la data intrării în vigoare.
•
Prezenta lege transpune Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societăţii
informaţionale, în special comerţul electronic în piaţa internă, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 178/2000.