LEGE
Nr. 257 din 16 iunie 2004
privind ratificarea Conventiei internationale pentru reprimarea atentatelor
teroriste cu explozibili, adoptata la New York la 15 decembrie 1997
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 551 din 21 iunie 2004
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Se ratifica Conventia internationala pentru reprimarea atentatelor
teroriste cu explozibili, adoptata la New York la 15 decembrie 1997.
Art. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare se va formula urmatoarea
declaratie:
"In baza art. 6 alin. 3 din conventie, Romania declara ca stabileste
jurisdictia sa pentru infractiunile prevazute la art. 2, in toate cazurile
prevazute de art. 6 alin. 1 si 2, potrivit dispozitiilor aplicabile in materie
din dreptul intern."
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea
prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
PRESEDINTELE SENATUI
NICOLAE VACAROIU
CONVENTIE INTERNATIONALA
pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozibili, adoptata la New York la
15 decembrie 1997*)
*) Traducere.
Statele parti la prezenta conventie,
luand in considerare scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite
privitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale si dezvoltarea
relatiilor de buna vecinatate, prietenie si cooperare intre state,
fiind profund preocupate de intensificarea in lumea intreaga a actelor de
terorism sub toate formele si manifestarile,
amintind Declaratia consacrata celei de-a 50-a aniversari a Natiunilor
Unite la 24 octombrie 1995,
amintind, de asemenea, Declaratia asupra masurilor privind eliminarea
terorismului international, anexata la Rezolutia Adunarii Generale 49/60 din 9
decembrie 1994, in care, inter alia, "statele membre ale Natiunilor Unite
reafirma in mod solemn condamnarea fara echivoc a tuturor actelor, metodelor si
practicilor teroriste ca fiind criminale si fara justificare, indiferent de
locul sau de persoana care le-a comis, inclusiv acele acte care pun in pericol
relatiile prietenesti dintre state si popoare si ameninta integritatea
teritoriala si securitatea statelor",
observand ca Declaratia asupra masurilor privind eliminarea terorismului
international a incurajat, de asemenea, statele "sa examineze de urgenta
domeniul de aplicare a prevederilor legale internationale in vigoare care
privesc prevenirea si eliminarea terorismului in toate formele si manifestarile
sale, in scopul de a se asigura prin aceasta ca exista un cadru legal care sa
acopere toate aspectele in materie",
amintind Rezolutia Adunarii Generale 51/210 din 17 decembrie 1996 si
Declaratia anexata la aceasta, vizand completarea Declaratiei din 1994 privind
masurile pentru eliminarea terorismului international,
observand ca atacurile teroriste cu explozibili sau alte dispozitive letale
au devenit extrem de raspandite,
observand, de asemenea, ca acordurile multilaterale existente nu contin o
abordare adecvata a acestui tip de atacuri,
fiind convinse de nevoia urgenta de a intensifica cooperarea intre state in
ceea ce priveste elaborarea si adoptarea de masuri practice si eficiente de
prevenire a unor astfel de acte de terorism, precum si de urmarire in justitie
si pedepsire a autorilor,
considerand ca producerea unor astfel de acte preocupa in mod deosebit
intreaga comunitate internationala,
observand ca activitatile fortelor militare ale statelor sunt guvernate de
reguli de drept international ce nu sunt incluse in cadrul acestei conventii si
ca excluderea anumitor actiuni din sfera de aplicare a acestei conventii nu are
efectul de a trece cu vederea sau de a transforma actele ilicite in acte licite
ori de a impiedica condamnarea acestor acte in baza altor legi,
au convenit dupa cum urmeaza:
Art. 1
In sensul prezentei conventii, termenii de mai jos au urmatoarele
semnificatii:
1. bunuri de stat sau de guvern - orice echipament ori mijloc de transport
avand caracter temporar sau permanent folosit ori ocupat de catre reprezentanti
ai unui stat, membri ai Guvernului, reprezentanti ai puterii legislative sau
judecatoresti, de catre oficiali ori angajati ai statului, ai oricarei alte
entitati sau autoritati publice sau de catre oficiali ori angajati ai
organizatiilor interguvernamentale in legatura cu functiile oficiale;
2. infrastructura - orice amplasament public sau privat ce furnizeaza
servicii de utilitate publica, cum ar fi: furnizarea apei, evacuarea apelor
uzate, furnizarea energiei, a combustibilului sau a comunicatiilor;
3. prin dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv letal se intelege:
a) orice arma sau dispozitiv exploziv ori incendiar care este conceput in
scopul sau care are capacitatea de a provoca moartea, prejudicii corporale
grave ori importante pierderi materiale;
b) orice arma sau dispozitiv conceput in scopul ori care are capacitatea de
a provoca moartea, prejudicii corporale grave sau importante pierderi materiale
prin emisie ori raspandire de produse chimice toxice, agenti biologici, toxine
sau substante similare ori iradieri sau materiale radioactive;
4. forte armate ale unui stat - fortele pe care un stat le organizeaza,
antreneaza si echipeaza in conformitate cu dreptul sau intern, cu scopul
principal de a asigura apararea si securitatea nationala, si persoanele care
actioneaza in sprijinul acestor forte armate si care sunt in mod oficial sub
comanda, autoritatea si raspunderea acestora;
5. loc public - partile oricaror cladiri, terenuri, drumuri publice,
cursuri de apa si alte locuri care sunt accesibile ori deschise publicului, in
mod continuu, periodic sau ocazional, si includ orice spatiu comercial,
cultural, istoric, educativ, religios, guvernamental, de divertisment,
recreativ ori un altul care este de asemenea accesibil sau deschis publicului;
6. sistem de transport public - orice echipament, vehicul sau mijloc,
public ori privat, care este utilizat in cadrul serviciilor de transport de
persoane sau de marfuri accesibile publicului.
Art. 2
1. Comite o infractiune in sensul prezentei conventii orice persoana care,
in mod ilicit si deliberat, livreaza, plaseaza, face sa explodeze sau detoneaza
un dispozitiv exploziv ori alt dispozitiv letal, in sau impotriva unui loc
public, a unei cladiri guvernamentale ori a unei alte cladiri publice, a unui
sistem de transport public sau impotriva unei infrastructuri:
a) cu intentia de a provoca moartea sau prejudicii corporale grave; sau
b) cu intentia de a cauza distrugeri masive acestui loc, sistem, acestei
cladiri sau infrastructuri, atunci cand aceste distrugeri antreneaza ori risca
sa antreneze pierderi economice considerabile.
2. Comite, de asemenea, o infractiune orice persoana care incearca sa
comita o infractiune in sensul alin. 1.
3. Comite, de asemenea, o infractiune orice persoana care:
a) este complice la o infractiune in sensul alin. 1 sau 2;
b) organizeaza sau da ordine altor persoane de a comite o infractiune in
sensul alin. 1 sau 2;
c) contribuie in orice alt mod la comiterea uneia sau mai multor infractiuni
vizate la alin. 1 sau 2 de catre un grup de persoane care actioneaza cu un scop
comun; contributia trebuie sa fie facuta cu intentie si cu scopul fie de a
facilita activitatea criminala generala a grupului sau scopurile acestuia, fie
avand pe deplin cunostinta de intentia grupului de a comite
infractiunea/infractiunile vizata/vizate.
Art. 3
Prezenta conventie nu se aplica in cazul in care infractiunea este comisa
in interiorul unui singur stat, cand autorul prezumat si victimele infractiunii
sunt cetateni ai acestui stat, cand autorul prezumat al infractiunii se gaseste
pe teritoriul acestui stat si nici un alt stat nu are motive sa stabileasca
propria competenta, conform alin. 1 sau 2 al art. 6 din prezenta conventie,
fiind inteles ca in aceste cazuri se vor aplica prevederile art. 10 - 15, dupa
cum este cazul.
Art. 4
Fiecare stat parte ia masurile care pot fi necesare pentru:
a) a califica drept infractiuni in dreptul sau intern infractiunile vizate
in art. 2 din prezenta conventie;
b) a prevedea pentru aceste infractiuni pedepse corespunzatoare, tinand
seama de gravitatea lor.
Art. 5
Fiecare stat parte adopta masurile necesare, inclusiv legislatie interna,
daca este cazul, pentru a asigura faptul ca actele calificate de prezenta
conventie ca fiind criminale, mai ales cele concepute spre a provoca teroare in
randul populatiei, al unui grup de persoane sau al unor indivizi, nu vor putea
fi justificate prin considerente de natura politica, filozofica, ideologica,
rasiala, etnica, religioasa sau prin alte motive similare si ca sunt pasibile
de pedepse proportionale cu gravitatea lor.
Art. 6
1. Fiecare stat parte adopta masurile necesare pentru a-si stabili
competenta referitor la infractiunile vizate la art. 2, atunci cand:
a) infractiunea a fost comisa pe teritoriul sau;
b) infractiunea a fost comisa la bordul unei nave aflate sub pavilionul sau
ori al unei aeronave inmatriculate conform legislatiei sale in momentul in care
a fost comisa infractiunea; sau
c) infractiunea a fost comisa de unul dintre cetatenii sai.
2. Fiecare stat parte poate, de asemenea, sa-si stabileasca propria
competenta asupra unor astfel de infractiuni atunci cand:
a) infractiunea a fost comisa impotriva unuia dintre cetatenii sai;
b) infractiunea a fost comisa impotriva unui bun public al acelui stat,
situat in afara teritoriului sau, inclusiv o ambasada sau unul dintre
localurile sale diplomatice ori consulare;
c) infractiunea a fost comisa de un apatrid care isi are resedinta
obisnuita pe teritoriul acelui stat;
d) infractiunea a fost comisa cu scopul de a constrange acel stat sa
indeplineasca sau sa se abtina de la indeplinirea unui act;
e) infractiunea a fost comisa la bordul unei aeronave aflate in exploatarea
guvernului acelui stat.
3. Cu ocazia ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii ori
a aderarii la aceasta, fiecare stat parte il informeaza pe secretarul general
al Organizatiei Natiunilor Unite asupra competentei pe care a stabilit-o
potrivit legislatiei sale interne, in conformitate cu alin. 2. In caz de
modificare, statul parte respectiv il informeaza imediat asupra acesteia pe
secretarul general.
4. Fiecare stat parte adopta totodata masurile necesare pentru a-si stabili
competenta in ceea ce priveste infractiunile vizate la art. 2, in cazul in care
autorul prezumat al infractiunii se gaseste pe teritoriul sau si acesta nu il
extradeaza catre unul dintre statele parti care si-au stabilit competenta in
conformitate cu alin. 1 si 2.
5. Prezenta conventie nu exclude exercitarea oricarei competente in materie
penala, stabilita de un stat parte, in conformitate cu dreptul sau intern.
Art. 7
1. De indata ce este informat ca autorul sau autorul prezumat al uneia
dintre infractiunile prevazute la art. 2 ar putea sa se gaseasca pe teritoriul
sau, statul parte in cauza va lua, conform legislatiei sale interne, masurile
necesare pentru a investiga faptele care i-au fost aduse la cunostinta.
2. Daca precizeaza ca imprejurarile o justifica, statul parte pe teritoriul
caruia se gaseste autorul sau autorul prezumat al infractiunii ia masurile
corespunzatoare, in conformitate cu legislatia sa interna, pentru a asigura
prezenta acestei persoane in vederea urmaririi sau extradarii.
3. Orice persoana impotriva careia au fost luate masurile vizate la alin. 2
este in drept:
a) sa comunice fara intarziere cu cel mai apropiat reprezentant calificat
al statului a carui cetatenie o are sau care este in alt mod abilitat sa-i
protejeze drepturile ori, daca este vorba de o persoana apatrida, al statului
pe teritoriul caruia isi are resedinta obisnuita;
b) sa primeasca vizita unui reprezentant al acelui stat;
c) sa fie informata asupra drepturilor pe care i le confera prevederile
lit. a) si b).
4. Drepturile enuntate la alin. 3 se exercita in conformitate cu legile si
reglementarile statului pe teritoriul caruia se afla autorul sau autorul
prezumat al infractiunii, intelegandu-se totodata ca aceste legi si
reglementari trebuie sa permita deplina realizare a scopurilor pentru care
drepturile enuntate la alin. 3 se acorda.
5. Dispozitiile alin. 3 si 4 nu aduc prejudiciu dreptului oricarui stat
parte ce si-a stabilit competenta conform lit. c) a alin. 1 sau lit. c) a alin.
2 al art. 6, de a invita Comitetul International al Crucii Rosii sa ia legatura
cu autorul prezumat si sa il viziteze.
6. Atunci cand un stat parte a retinut o persoana in temeiul dispozitiilor
prezentului articol, acesta va notifica imediat, direct sau prin intermediul
secretarului general, statele parti care si-au stabilit competenta conform
alin. 1 si 2 ale art. 6 si orice alt stat parte interesat, daca o considera
oportun, despre faptul ca acea persoana a fost retinuta, precum si despre
circumstantele care justifica retinerea acelei persoane. Statul care procedeaza
la ancheta prevazuta la alin. 1 va informa urgent celelalte state parti asupra
rezultatelor obtinute si daca intentioneaza sa-si exercite jurisdictia.
Art. 8
1. Statul parte pe teritoriul caruia se gaseste autorul prezumat al
infractiunii este obligat, in cazurile in care sunt aplicabile dispozitiile
art. 6, daca nu extradeaza acea persoana, sa prezinte cazul, fara intarziere si
fara nici o exceptie, indiferent daca infractiunea a fost sau nu comisa pe
teritoriul sau, autoritatilor sale competente, pentru a exercita actiunea
penala potrivit procedurii prevazute de legislatia sa.
2. De fiecare data cand legislatia interna a unui stat parte nu ii permite
acestuia sa extradeze sau sa predea pe unul dintre cetatenii sai decat cu
conditia ca acea persoana sa fie trimisa inapoi pentru a-si executa pedeapsa la
care a fost condamnata la terminarea procesului sau procedurii pentru care
extradarea sau predarea i-a fost ceruta si cu conditia ca acest stat si statul
care reclama extradarea sa accepte aceasta formula si celelalte stipulatii pe
care le considera potrivite, extradarea sau predarea conditionata este
suficienta pentru a dispensa statul in cauza de obligatia prevazuta la alin. 1.
Art. 9
1. Infractiunile prevazute la art. 2 sunt considerate de plin drept cazuri
de extradare in orice tratat privind extradarea incheiat intre statele parti
inainte de intrarea in vigoare a prezentei conventii. Statele parti se
angajeaza sa includa aceste infractiuni drept cazuri de extradare in orice
tratat privind extradarea incheiat ulterior intre ele.
2. Atunci cand un stat parte care conditioneaza extradarea de existenta
unui tratat primeste o cerere de extradare de la un alt stat parte cu care nu
are incheiat un tratat privind extradarea, statul caruia i s-a cerut extradarea
poate sa considere prezenta conventie ca fiind baza juridica pentru extradare
in ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 2. Extradarea este
subordonata celorlalte conditii prevazute de legislatia statului caruia i s-a
cerut extradarea.
3. Statele parti care nu conditioneaza extradarea de existenta unui tratat,
recunosc intre ele infractiunile prevazute la art. 2 drept cazuri de extradare,
in conditiile prevazute de legislatia statului care cere extradarea.
4. Daca este necesar, infractiunile prevazute la art. 2 sunt considerate,
pentru indeplinirea conditiilor extradarii intre statele parti, ca fiind comise
si pe teritoriul statelor care si-au stabilit jurisdictia in conformitate cu
art. 6 alin. 1 si 2.
5. Prevederile referitoare la infractiunile prevazute la art. 2 ale tuturor
tratatelor sau acordurilor privind extradarea incheiate intre statele parti
sunt considerate ca fiind modificate intre statele parti in masura in care sunt
incompatibile cu prezenta conventie.
Art. 10
1. Statele parti isi acorda reciproc cea mai extinsa asistenta judiciara in
vederea efectuarii oricarei anchete, proceduri penale sau proceduri de
extradare ce vizeaza infractiunile prevazute la art. 2, inclusiv pentru
obtinerea elementelor de proba de care dispun si care sunt necesare scopurilor
procedurii.
2. Statele parti isi vor indeplini obligatiile prevazute la alin. 1 in
conformitate cu orice tratat sau acord privind acordarea pe baza de
reciprocitate a asistentei judiciare care exista intre ele. In absenta unui
asemenea tratat sau acord, statele parti isi acorda asistenta in conformitate
cu legislatia lor interna.
Art. 11
Datorita necesitatii extradarii sau asistentei judiciare intre statele
parti, nici una dintre infractiunile prevazute la art. 2 nu este considerata o
infractiune politica, infractiune conexa unei infractiuni politice sau o
infractiune inspirata de ratiuni politice. In consecinta, o cerere de extradare
sau de asistenta judiciara fondata pe o asemenea infractiune nu poate fi
respinsa pentru simplul motiv ca vizeaza o infractiune politica, o infractiune
conexa unei infractiuni politice sau o infractiune avand motive politice.
Art. 12
Nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu va fi interpretata ca
enuntand o obligatie de extradare sau de asistenta judiciara, daca statul parte
caruia i s-a cerut aceasta are motive serioase de a crede ca cererea de
extradare sau de asistenta judiciara vizand infractiunile prevazute la art. 2 a
fost prezentata cu scopul de a urmari si de a pedepsi o persoana pe motive de
rasa, religie, nationalitate, origine etnica sau opinii politice ori ca
solutionarea acestei cereri ar aduce un prejudiciu situatiei acestei persoane
pentru oricare dintre aceste motive.
Art. 13
1. Orice persoana aflata in detentie sau care executa o pedeapsa pe
teritoriul unui stat parte, a carei prezenta este ceruta intr-un alt stat parte
in scopul depunerii de marturie, identificarii ori pentru ca aceasta sa-si dea
concursul la stabilirea faptelor in cadrul anchetei sau cercetarilor initiate
in virtutea prezentei conventii, poate face obiectul trimiterii daca sunt
intrunite conditiile de mai jos:
a) persoana respectiva consimte in mod liber si in cunostinta de cauza la
aceasta;
b) autoritatile competente din cele doua state vizate consimt la acest
transfer, in conditiile pe care ele le considera cuvenite.
2. In scopul prezentului articol:
a) statul spre care se face transferul are puterea si obligatia de a-l tine
pe cel interesat in detentie, in afara de cazul in care a primit o cerere sau o
autorizatie contrara din partea statului din care persoana a fost transferata;
b) statul spre care este efectuat transferul isi indeplineste fara
intarziere obligatia de a returna persoana respectiva in paza statului din care
a fost transferata, conform celor convenite in prealabil sau conform celor
decise de catre autoritatile competente din cele doua state;
c) statul spre care se efectueaza transferul nu poate pretinde statului din
care se face transferul sa angajeze o procedura de extradare pentru ca persoana
interesata sa ii fie remisa;
d) perioada de detentie pe teritoriul statului parte in care a fost transferata
persoana in cauza se deduce din pedeapsa de executat in statul din care aceasta
a fost transferata.
3. Daca statul parte din care o persoana urmeaza sa fie transferata in
conformitate cu prezentul articol nu isi da acordul in acest sens, persoana
respectiva, indiferent de cetatenia pe care o are, nu va fi urmarita, detinuta
sau supusa altor restrictii privind libertatea sa de miscare pe teritoriul
statului spre care acea persoana este transferata, in legatura cu actele sau
condamnarile anterioare plecarii sale de pe teritoriul statului din care acea
persoana a fost transferata.
Art. 14
Oricarei persoane aflate in detentie sau impotriva careia este luata orice
alta masura ori procedura in conformitate cu prezenta conventie i se garanteaza
un tratament echitabil si toate drepturile si garantiile conform legislatiei
statului pe teritoriul caruia se gaseste si dispozitiilor din dreptul
international aplicabile, inclusiv cele referitoare la drepturile omului.
Art. 15
Statele parti colaboreaza in vederea prevenirii infractiunilor prevazute la
art. 2, in special:
a) luand toate masurile posibile, inclusiv, daca este necesar, prin
adaptarea legislatiei interne, pentru a preveni sau pentru a impiedica
pregatirea, pe teritoriul lor, a infractiunilor ce urmau a fi comise in
interiorul sau in exteriorul teritoriului acestor state, in special masuri ce
interzic desfasurarea pe teritoriile lor a unor activitati ilegale de catre
indivizi, grupuri si organizatii care incurajeaza, instiga, organizeaza,
finanteaza in cunostinta de cauza sau comit infractiunile prevazute la art. 2;
b) schimband informatii exacte si verificate in conformitate cu
dispozitiile legislatiei lor interne si coordonand masurile administrative si
alte masuri adecvate dispuse in scopul prevenirii comiterii infractiunilor
vizate la art. 2;
c) consultandu-se in ceea ce priveste stabilirea unor norme vizand marcarea
explozibililor pentru a le putea detecta originea in urma anchetelor efectuate
dupa explozie, cand este necesar, prin intermediul cercetarii si dezvoltarii
metodelor de detectie a explozibililor si a altor substante periculoase care
pot cauza moartea ori leziuni corporale, schimband informatii legate de
masurile de prevenire, cooperarea si transferul de tehnologie, echipamente si
materiale conexe.
Art. 16
Statul parte in care a fost inceputa urmarirea penala impotriva autorului
prezumat al infractiunii comunica rezultatul definitiv, in conformitate cu
legislatia sa interna sau cu procedurile aplicabile, secretarului general al
Organizatiei Natiunilor Unite, care informeaza celelalte state parti.
Art. 17
Statele parti isi indeplinesc obligatiile ce decurg din prezenta conventie,
cu respectarea principiilor egalitatii suverane si a integritatii teritoriale a
statelor, precum si a principiului neamestecului in afacerile interne ale
celorlalte state.
Art. 18
Nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu abiliteaza vreun stat
parte sa exercite, pe teritoriul unui alt stat parte, competente sau functii
care sunt rezervate exclusiv autoritatilor acelui stat parte prin dreptul sau
intern.
Art. 19
1. Nici o dispozitie din prezenta conventie nu are incidenta asupra
celorlalte drepturi, obligatii si forme de raspundere ale statelor parti si
indivizilor in virtutea dreptului international, in special din scopurile si
principiile Cartei Natiunilor Unite si din dreptul international umanitar.
2. Nu sunt reglementate de prezenta conventie activitatile fortelor armate
pe durata unui conflict armat, in sensul dat acestor termeni de dreptul
international umanitar si care sunt guvernate de acest drept, si activitatile
intreprinse de fortele armate ale unui stat in exercitiul functiilor lor
oficiale, atat timp cat sunt reglementate de dreptul international.
Art. 20
1. Orice diferend intre doua sau mai multe state parti privind
interpretarea ori aplicarea prezentei conventii, care nu este solutionat pe
calea negocierilor intr-un termen de timp rezonabil, este supus arbitrajului,
la cererea unuia dintre state. Daca, in decurs de 6 luni de la data cererii de
arbitraj, partile nu reusesc sa se puna de acord asupra organizarii
arbitrajului, oricare dintre statele parti poate supune diferendul respectiv
Curtii Internationale de Justitie, depunand o cerere, in conformitate cu
Statutul Curtii.
2. Orice stat poate declara, la momentul semnarii, ratificarii, acceptarii
sau aprobarii prezentei conventii sau la aderarea la aceasta, ca nu se
considera legat de prevederile alin. 1. Celelalte state parti nu sunt tinute de
prevederile alin. 1 fata de orice stat parte care a formulat o asemenea
rezerva.
3. Statul care a formulat o rezerva potrivit dispozitiilor alin. 2 o poate
retrage in orice moment, adresand o notificare in acest scop secretarului general
al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 21
1. Prezenta conventie este deschisa spre semnare tuturor statelor incepand
cu data de 12 ianuarie 1998 si pana la 31 decembrie 1999, la sediul
Organizatiei Natiunilor Unite din New York.
2. Prezenta conventie va face obiectul ratificarii, acceptarii sau
aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe
langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Prezenta conventie este deschisa aderarii oricarui stat. Instrumentele
de aderare vor fi depuse pe langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor
Unite.
Art. 22
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi care va urma
datei depunerii pe langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a
celui de-al 22-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de
aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica, accepta sau aproba
prezenta conventie ori care vor adera la aceasta dupa depunerea celui de-al
22-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare, prezenta
conventie va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi dupa depunerea de catre acel
stat a instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau de aderare.
Art. 23
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie adresand o notificare
scrisa in aceasta privinta secretarului general al Organizatiei Natiunilor
Unite.
2. Denuntarea va produce efect dupa expirarea unui termen de un an de la
data la care notificarea a fost primita de secretarul general al Organizatiei
Natiunilor Unite.
Art. 24
Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile araba, chineza,
engleza, franceza, rusa si spaniola sunt egal autentice, va fi depus la
secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite copii
certificate tuturor statelor.
Drept care, subsemnatii, imputerniciti in mod corespunzator in acest scop
de catre guvernele lor, au semnat prezenta conventie, care a fost deschisa spre
semnare la New York la 12 ianuarie 1998.