LEGE
Nr. 187 din 9 mai 2003
privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania a
hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale
Uniunii Europene
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 333 din 16 mai 2003
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAP. 1
Dispozitii generale
Art. 1
(1) Prezenta lege cuprinde reguli privind competenta de solutionare a
litigiilor nascute dintr-un raport de drept international privat in materie
civila si comerciala, precum si norme privind recunoasterea si executarea
hotararilor judecatoresti pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene.
(2) Dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea
raporturilor de drept international privat sunt aplicabile in masura in care
prezenta lege nu stabileste o alta reglementare.
Art. 2
(1) In sensul prezentei legi, prin raport de drept international privat se
intelege raportul juridic de drept privat cu element de extraneitate, in care
elementul de extraneitate apartine oricaruia dintre statele membre ale Uniunii
Europene, denumite in continuare state membre.
(2) Prin hotarare pronuntata intr-un stat membru se intelege orice act de
jurisdictie pronuntat de o instanta dintr-un stat membru, indiferent de
denumirea acestui act, inclusiv un decret, ordin, decizie sau mandat de
executare, precum si actul prin care se stabilesc de catre grefier cheltuielile
de judecata.
(3) Prezenta lege nu se aplica in cazul litigiilor si al hotararilor
pronuntate in statele membre privind:
a) capacitatea juridica a persoanei fizice;
b) dreptul de proprietate derivat dintr-o relatie matrimoniala;
c) succesiunile;
d) asigurarile sociale;
e) arbitrajul;
f) reorganizarea, lichidarea, concordatul sau alte masuri similare,
pronuntate in cadrul procedurilor de insolventa.
CAP. 2
Competenta
SECTIUNEA 1
Competenta generala
Art. 3
Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, instantele judecatoresti
romane sunt competente sa solutioneze litigiile dintre o parte romana si o
parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice ori persoane juridice,
daca paratul sau cel putin unul dintre parati isi are domiciliul, resedinta ori
fondul de comert in Romania.
Art. 4
Persoana avand domiciliul sau, dupa caz, sediul in Romania ori intr-un stat
membru poate fi chemata in judecata in fata instantelor din alt stat membru,
respectiv in fata instantelor romane, dupa cum urmeaza:
a) in materie contractuala, la instanta statului pe al carui teritoriu se
afla locul de executare. In sensul prezentului articol, prin loc de executare
se intelege, in cazul vanzarii de marfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit
sa fie livrate marfurile, iar in cazul prestarilor de servicii, locul unde au
fost sau ar fi trebuit sa fie prestate serviciile;
b) in materia obligatiei de intretinere, la instanta statului pe al carui
teritoriu se afla domiciliul sau resedinta creditorului, daca cererea este
formulata pe cale principala. In cazul in care cererea privind pensia de
intretinere este formulata pe cale accesorie, este competenta instanta care,
potrivit legii, este chemata sa solutioneze cererea principala;
c) in materie delictuala, la instanta statului pe al carui teritoriu s-a
produs sau urmeaza sa se produca prejudiciul;
d) in cazul actiunii civile in despagubiri sau in restituire de bunuri ca
urmare a savarsirii unei infractiuni, la instanta investita cu solutionarea
actiunii penale, daca acea instanta este competenta, conform legislatiei
nationale, sa solutioneze actiunea civila;
e) in cazul litigiilor rezultate in urma functionarii unei sucursale,
agentii sau a unei alte unitati, in fata instantelor de la locul unde se afla
sucursala, agentia sau unitatea in cauza;
f) in cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond
creat in temeiul unui statut, document scris sau unei conventii verbale, cu
confirmare scrisa, in fata instantelor din statul membru unde fondul in cauza
isi are sediul;
g) in cazul unui litigiu referitor la plata unei remuneratii pretinse
pentru salvarea unei incarcaturi sau a unor marfuri, la instanta competenta sa
dispuna sechestrarea incarcaturii ori a marfii in vederea obtinerii unei astfel
de plati, daca paratul detinea, la momentul operatiei de salvare, un drept
asupra incarcaturii sau a marfii.
Art. 5
Persoana avand domiciliul sau, dupa caz, sediul in Romania ori intr-un stat
membru mai poate fi chemata in judecata:
a) in cazul unei cereri in revendicare, indreptata impotriva mai multor
parati, la instanta statului pe al carui teritoriu se afla domiciliul sau
sediul oricaruia dintre parati, daca datorita raportului de conexitate dintre
cereri exista interesul judecarii lor impreuna;
b) intr-o cerere intemeiata pe obligatia de garantie, la instanta
competenta sa solutioneze cererea privind obligatia principala;
c) in cazul unei actiuni pe temei contractual care poate fi conexata unei
actiuni reale imobiliare indreptate impotriva aceleiasi persoane, la instanta
in a carei raza teritoriala este situat imobilul;
d) in cazul unei cereri intemeiate pe acelasi act sau fapt ca si o alta
actiune anterioara, in fata instantei la care se afla pe rol aceasta.
SECTIUNEA a 2-a
Competenta in materie de asigurari
Art. 6
In materie de asigurari competenta se determina potrivit dispozitiilor
prezentei sectiuni.
Art. 7
(1) Asiguratorul avand sediul pe teritoriul Romaniei sau al unui stat
membru poate fi chemat in judecata dupa cum urmeaza:
a) in fata instantei statului pe al carui teritoriu isi are sediul;
b) in fata instantei romane ori, dupa caz, a statului membru pe al carui
teritoriu isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul detinatorul politei de
asigurare, asiguratul ori beneficiarul asigurarii;
c) daca este coasigurator, in fata instantei romane ori din statul membru
la care este introdusa actiunea impotriva asiguratorului principal.
(2) In cazul in care asiguratorul nu are sediul pe teritoriul Romaniei sau
al unui stat membru, insa detine o sucursala, agentie ori o alta unitate pe
acest teritoriu, se considera ca avand sediul in Romania sau, dupa caz, in acel
stat membru, in cazul litigiilor rezultate in urma functionarii acelei
sucursale, agentii sau unitati.
Art. 8
In cazul asigurarii de raspundere civila sau al asigurarii de bunuri
imobile, asiguratorul poate fi chemat in judecata si in fata instantelor din
statul pe al carui teritoriu s-a produs prejudiciul. Aceleasi instante sunt
competente daca exista bunuri mobile acoperite de aceeasi polita de asigurare,
iar paguba a fost cauzata de acelasi eveniment neprevazut.
Art. 9
In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul poate fi chemat in
judecata in fata instantei dintr-un stat membru sau din Romania, la care partea
vatamata a introdus cerere impotriva asiguratului.
Art. 10
(1) Asiguratorul poate intenta actiune numai la instantele din Romania ori
din statul membru pe al carui teritoriu se afla domiciliul sau, dupa caz,
sediul paratului, indiferent daca acesta este detinatorul politei de asigurare,
asiguratul ori un beneficiar.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere dreptului
asiguratorului de a introduce o cerere reconventionala la instanta la care, in
conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initiala este in curs.
Art. 11
(1) De la dispozitiile art. 6 - 9 se poate deroga printr-o conventie
incheiata ulterior nasterii litigiului.
(2) Daca la data incheierii contractului de asigurare asiguratorul si
asiguratul aveau domiciliul ori sediul pe teritoriul Romaniei sau al aceluiasi
stat membru, clauza privind competenta instantelor din acest stat este valabila
chiar daca prejudiciul s-a produs pe teritoriul altui stat, cu conditia ca un
astfel de acord sa nu vina in contradictie cu legea statului pe al carui
teritoriu isi aveau domiciliul sau, dupa caz, sediul partile.
Art. 12
Se poate deroga, de asemenea, in ceea ce priveste instanta competenta sa
solutioneze litigiul nascut dintr-un contract de asigurare, daca asigurarea
acopera unul sau mai multe dintre urmatoarele riscuri:
a) pagube produse navelor maritime, instalatiilor din zona de coasta sau
din largul marii ori aeronavelor, rezultate in urma utilizarii lor in scopuri
comerciale;
b) pagube produse bunurilor aflate in tranzit, altele decat bagajele
calatorilor, atunci cand tranzitul este integral sau partial efectuat cu nave
maritime ori aeronave;
c) raspunderea decurgand din utilizarea sau exploatarea navelor,
instalatiilor ori aeronavelor mentionate la lit. a), cu exceptia raspunderii
pentru vatamari corporale produse calatorilor sau pentru pierderea ori
deteriorarea bagajelor acestora;
d) raspunderea pentru pierderile sau daunele cauzate bunurilor aflate in
tranzit, altele decat bagajele calatorilor, atunci cand tranzitul este integral
sau partial efectuat cu nave maritime ori aeronave.
SECTIUNEA a 3-a
Competenta in privinta contractelor incheiate cu consumatorii
Art. 13
(1) In materia contractelor incheiate de o persoana in calitate de
consumator, intr-un scop situat in afara domeniului sau profesional, instanta
competenta este determinata in conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni,
in cazul in care:
a) contractul are ca obiect vanzarea de bunuri in temeiul sistemului de
creditare cu plata in rate;
b) contractul are ca obiect un imprumut rambursabil in rate sau orice alta
forma de credit incheiata in scopul finantarii vanzarii de bunuri; sau
c) in celelalte cazuri, daca contractul a fost incheiat cu un agent
economic care desfasoara activitati comerciale in statul membru pe teritoriul
caruia este domiciliat consumatorul sau care, prin orice mijloace, isi
directioneaza activitatile spre acel stat membru ori spre mai multe state,
inclusiv acel stat membru, iar contractul intra in sfera de actiune a acestor
activitati.
(2) Cand un consumator incheie un contract cu o parte care nu isi are
domiciliul ori sediul pe teritoriul unui stat membru sau al Romaniei, insa
detine o sucursala, agentie ori alta intreprindere pe teritoriul unuia dintre
statele membre sau al Romaniei, se considera, in cazul litigiilor rezultate din
functionarea sucursalei, agentiei ori intreprinderii, ca partea in cauza isi
are domiciliul sau sediul pe teritoriul statului respectiv.
(3) Prevederile prezentei sectiuni se aplica si contractelor de transport
care, pentru un pret forfetar, ofera o combinatie intre calatorie si cazare.
Art. 14
Un consumator poate introduce o actiune impotriva celeilalte parti fie la
instantele din Romania ori din statul membru in care aceasta isi are domiciliul
sau sediul, fie la instantele din locul unde consumatorul isi are domiciliul
ori, dupa caz, sediul.
Art. 15
(1) Agentul economic poate introduce actiune impotriva consumatorului numai
la instantele din Romania ori din statul pe al carui teritoriu se afla
domiciliul sau, dupa caz, sediul paratului.
(2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului agentului
economic de a introduce o cerere reconventionala la instanta la care, in
conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initiala este in curs.
Art. 16
(1) De la dispozitiile art. 13 si 14 se poate deroga prin conventie
incheiata ulterior nasterii litigiului.
(2) Daca la data incheierii contractului partile aveau domiciliul sau
sediul pe teritoriul aceluiasi stat, clauza privind competenta instantelor din
acel stat este valabila, cu conditia ca un astfel de acord sa nu vina in
contradictie cu legea din statul in cauza.
SECTIUNEA a 4-a
Competenta in privinta contractelor individuale de munca
Art. 17
(1) In privinta contractelor individuale de munca, instanta competenta este
determinata in conformitate cu dispozitiile prezentei sectiuni.
(2) Daca un angajat incheie un contract individual de munca cu un angajator
care nu isi are domiciliul ori sediul pe teritoriul unui stat membru sau al
Romaniei, sunt competente instantele romane ori ale statului membru pe
teritoriul caruia se afla sucursala, agentia sau unitatea detinuta de
angajator, in cazul litigiilor rezultate din functionarea acestora.
Art. 18
Angajatorul avand domiciliul sau sediul in Romania ori intr-un stat membru
poate fi chemat in judecata:
a) in fata instantelor din statul respectiv;
b) in fata instantelor din Romania sau din statul membru in care angajatul
isi desfasoara in mod obisnuit activitatea ori unde se afla ultimul loc in care
acesta si-a desfasurat activitatea. Daca angajatul nu-si desfasoara sau nu si-a
desfasurat in mod obisnuit activitatea pe teritoriul aceleiasi tari, sunt
competente instantele din locul unde este sau a fost situat domiciliul ori,
dupa caz, sediul angajatorului.
Art. 19
(1) Un angajator nu poate introduce actiuni decat la instantele de pe
teritoriul Romaniei sau ale statului membru in care angajatul isi are
domiciliul.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni nu aduc atingere dreptului
angajatorului de a introduce o cerere reconventionala la instanta la care, in
conformitate cu prezenta sectiune, actiunea initiala este in curs.
Art. 20
De la dispozitiile prezentei sectiuni nu se poate face derogare decat
printr-un acord incheiat dupa nasterea litigiului sau care permite angajatului
sa introduca actiuni la alte instante decat cele indicate in cadrul prezentei
sectiuni.
SECTIUNEA a 5-a
Competenta exclusiva
Art. 21
Solutionarea actiunilor reale imobiliare este exclusiv de competenta
instantelor statului pe al carui teritoriu este situat imobilul.
Art. 22
Litigiile privind constituirea si incetarea societatilor comerciale si a
altor persoane juridice, cele privind modificarea actului constitutiv si/sau a
statutului, precum si cele vizand valabilitatea deciziilor organelor acestora
sunt de competenta instantei statului pe al carui teritoriu se afla sediul
persoanei juridice. Pentru determinarea sediului instanta aplica normele sale
de drept international privat.
Art. 23
Actiunile care au ca obiect valabilitatea inscrierilor in registre publice
sunt de competenta instantelor statului pe al carui teritoriu se pastreaza
registrele.
Art. 24
Actiunile privind inregistrarea sau valabilitatea brevetelor, marcilor,
desenelor si modelelor, precum si a altor drepturi analoage care necesita
depunerea sau inregistrarea sunt de competenta instantelor statului pe al carui
teritoriu a fost solicitata ori a avut loc depunerea sau inregistrarea ori unde
se considera, potrivit legislatiei in vigoare, ca a avut loc aceasta.
Art. 25
Actiunile privitoare la executarea hotararilor sunt de competenta
instantelor din statul pe al carui teritoriu a fost sau urmeaza sa fie
executata hotararea.
Art. 26
Conventia partilor cu privire la solutionarea oricarui litigiu care a
survenit sau poate surveni in legatura cu un raport juridic determinat inlatura
competenta oricaror alte instante, stabilita potrivit prezentei legi, daca este
incheiata in forma scrisa sau in orice alt mod care sa ateste, potrivit legii
ori uzantelor din comertul international, intentia partilor cu privire la
stabilirea instantei competente.
Art. 27
Instanta sesizata cu o cerere pentru care competenta apartine exclusiv
instantei dintr-un alt stat isi declara din oficiu lipsa de competenta.
SECTIUNEA a 6-a
Verificarea competentei si a admisibilitatii
Art. 28
Infatisarea paratului in fata instantei romane la care este chemat in
judecata are ca efect recunoasterea de drept a competentei acestei instante, cu
exceptia cazurilor de competenta exclusiva prevazute de prezenta lege sau daca
infatisarea are ca obiect contestarea competentei.
Art. 29
(1) In cazul in care paratul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este
chemat in judecata in fata unei instante romane care nu este competenta,
potrivit prezentei legi, iar paratul nu se infatiseaza in instanta, instanta
romana isi declara din oficiu lipsa de competenta.
(2) Instanta suspenda actiunea pana cand se dovedeste ca paratul a primit
actul de sesizare a instantei in timp util pentru pregatirea apararii sau ca au
fost intreprinse toate demersurile necesare in acest sens.
(3) Comunicarea actelor judiciare si extrajudiciare va fi realizata
potrivit legislatiei in vigoare, in conformitate cu conventiile internationale
in domeniul cooperarii judiciare in materie civila si comerciala, la care
Romania este parte.
SECTIUNEA a 7-a
Masuri provizorii si conservatorii
Art. 30
Pot fi solicitate instantei romane masuri provizorii si conservatorii,
potrivit legii romane, chiar daca pentru solutionarea fondului cauzei ar fi
competenta o instanta dintr-un stat membru.
SECTIUNEA a 8-a
Litispendenta si conexitate
Art. 31
(1) In cazul in care se introduce o actiune la instanta romana, ulterior
introducerii unei actiuni cu acelasi obiect si intre aceleasi parti la o
instanta dintr-un stat membru, instanta romana suspenda din oficiu actiunea
pana la stabilirea competentei primei instante sesizate.
(2) Dupa stabilirea competentei primei instante sesizate, instanta romana
isi declina competenta in favoarea acesteia.
Art. 32
(1) In cazul in care la o instanta romana se introduce o actiune aflata in
raport de conexitate cu o actiune introdusa anterior la o instanta dintr-un
stat membru, instanta romana poate suspenda actiunea.
(2) In cazul in care actiunile aflate in raport de conexitate se afla in
prima instanta, instanta romana poate, la cererea uneia dintre parti, sa-si
decline competenta in favoarea instantei intai sesizate, daca aceasta este
competenta sa solutioneze actiunea instantei romane si daca legislatia
nationala permite conexarea acestor actiuni.
(3) Sunt considerate in raport de conexitate acele actiuni care sunt atat
de strans legate intre ele incat este eficient ca acestea sa fie judecate
impreuna pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari ireconciliabile ce
pot rezulta in cazul actiunilor separate.
Art. 33
Daca actiunile aflate in raport de conexitate intra in competenta exclusiva
a mai multor instante, instanta romana, in cazul in care nu a fost sesizata
prima, isi declina competenta in favoarea primei instante sesizate.
Art. 34
In sensul prezentei sectiuni, o instanta dintr-un stat membru sau din
Romania este considerata sesizata:
a) la data la care a fost depus actul de sesizare sau un alt act echivalent
la instanta respectiva, cu conditia ca reclamantul sa fi luat masurile necesare
pentru ca actul sa fie inmanat paratului, daca avea aceasta obligatie potrivit
legii; sau
b) in cazul in care actul trebuie comunicat inainte de a fi depus la
instanta, la data la care actul a fost primit de autoritatea responsabila cu
comunicarea acestuia, daca, potrivit legii, reclamantul a luat masurile
necesare pentru ca acesta sa fie depus la instante.
CAP. 3
Recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor pronuntate in statele
membre
SECTIUNEA 1
Recunoasterea hotararilor pronuntate in statele membre
Art. 35
O hotarare pronuntata intr-un stat membru este recunoscuta de plin drept in
Romania, in conditiile prezentei legi.
Art. 36
(1) In caz de litigiu, orice persoana interesata poate solicita instantei
romane, pe cale principala, recunoasterea unei hotarari pronuntate intr-un stat
membru. Cererea de recunoastere se introduce la tribunalul in a carui
circumscriptie isi are domiciliul ori sediul partea impotriva careia se
solicita recunoasterea sau, in lipsa acestuia, la tribunalul competent sa
incuviinteze executarea, potrivit art. 41.
(2) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale
incidentala de catre instanta sesizata cu un proces avand un alt obiect, daca
recunoasterea este necesara pentru solutionarea acestui proces.
Art. 37
Hotararea pronuntata intr-un stat membru nu poate fi recunoscuta in unul
dintre urmatoarele cazuri:
a) hotararea incalca ordinea publica de drept international privat roman;
b) hotararea a fost pronuntata in lipsa paratului, iar instanta constata ca
actul de sesizare a instantei sau un alt act echivalent nu a fost inmanat in
timp util, astfel incat paratul sa aiba posibilitatea de a-si pregati apararea,
cu conditia ca paratul sa fi exercitat caile de atac impotriva hotararii, daca
a avut posibilitatea sa o faca;
c) hotararea este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata de o instanta
romana intr-un litigiu intre aceleasi parti;
d) hotararea este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior de o
instanta dintr-un stat membru sau dintr-un stat tert, intre aceleasi parti si
avand acelasi obiect, daca hotararea anterioara indeplineste conditiile pentru
a fi recunoscuta in Romania.
Art. 38
(1) O hotarare nu poate fi recunoscuta daca vine in conflict cu
dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta in materie de asigurari,
protectia consumatorului, precum si la competenta exclusiva.
(2) La verificarea acestor reguli de competenta instanta este tinuta de
constatarile de fapt in temeiul carora instanta din statul membru si-a
argumentat competenta.
(3) Sub rezerva dispozitiilor alin. (1), competenta instantei din statul
membru nu poate fi revizuita. Dispozitia prevazuta la art. 37 lit. a) nu poate
fi aplicata normelor in materie de competenta.
Art. 39
Instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii unui
stat membru si nici la modificarea ei.
Art. 40
Instanta romana poate suspenda actiunea prin care se solicita recunoasterea
unei hotarari pronuntate de o instanta dintr-un stat membru in cazul in care,
impotriva hotararii a carei recunoastere se cere, se introduce o cale de atac
ordinara.
SECTIUNEA a 2-a
Executarea hotararilor pronuntate in statele membre
Art. 41
Hotararile pronuntate intr-un stat membru si care sunt executorii, potrivit
legii instantelor care le-au pronuntat, vor fi puse in executare in Romania pe
baza incuviintarii date, la cererea partii interesate, de catre tribunalul in a
carui circumscriptie isi are domiciliul ori sediul partea impotriva careia se
solicita executarea sau in a carui circumscriptie urmeaza sa se efectueze
executarea.
Art. 42
(1) In vederea comunicarii documentelor procedurale, reclamantul poate
desemna un mandatar special, domiciliat in circumscriptia teritoriala a
instantei careia i-a fost solicitata incuviintarea executarii.
(2) Cererea de incuviintare a executarii va fi insotita de documentele
prevazute la art. 55.
Art. 43
(1) In cazul in care hotararea a carei executare se cere contine solutii
asupra mai multor capete de cerere care sunt disociabile, incuviintarea poate
fi acordata separat.
(2) Persoana care cere incuviintarea executarii poate cere ca titlul
executoriu sa se limiteze la anumite parti din hotarare.
Art. 44
(1) Hotararea este declarata executorie in Romania daca sunt indeplinite
conditiile prevazute la art. 55, fara a fi necesara verificarea indeplinirii
conditiilor prevazute la art. 37.
(2) In aceasta faza a procesului partea impotriva careia se urmareste
executarea nu poate formula aparari cu privire la cererea de incuviintare a
executarii.
Art. 45
(1) Hotararea pronuntata de o instanta competenta dintr-un stat membru are
forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe
care le constata.
(2) Instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii
statului membru si nici la modificarea ei.
Art. 46
(1) Hotararea de incuviintare a executarii este adusa la cunostinta partii
care a cerut executarea, fara intarziere si potrivit procedurii prevazute de
legea romana.
(2) Titlul executoriu este inmanat partii impotriva careia se cere
executarea, insotit de hotarare, in cazul in care aceasta nu a fost deja
inmanata.
Art. 47
(1) Hotararea prin care s-a solutionat cererea de incuviintare a executarii
poate fi atacata cu recurs in termen de o luna de la comunicarea acesteia
partii impotriva careia se cere executarea, daca aceasta isi are domiciliul sau
sediul in Romania; in cazul in care partea nu isi are domiciliul sau sediul in
Romania, termenul de introducere a recursului este de doua luni de la data
comunicarii catre partea impotriva careia se cere executarea sau la domiciliul
acesteia.
(2) Dispozitiile art. 29 alin. (2) si (3) sunt aplicabile in mod
corespunzator.
Art. 48
(1) Solutionarea recursului nu poate conduce la respingerea cererii de
incuviintare a executarii pentru alt motiv decat cele prevazute la art. 37.
Recursul se solutioneaza de urgenta.
(2) Hotararea a carei executare se cere nu poate fi revizuita pe fond in
nici o situatie.
(3) Instanta de recurs poate conditiona executarea de constituirea unei
garantii.
(4) La cererea partii impotriva careia se solicita executarea, instanta de
recurs poate suspenda actiunea daca impotriva hotararii a carei executare se
cere a fost introdusa, in statul membru de origine, o cale de atac ordinara sau
daca termenul de introducere a unei astfel de cai de atac nu a expirat inca; in
acest din urma caz instanta romana poate preciza termenul in care poate fi
exercitata calea de atac ordinara.
Art. 49
(1) In cazul hotararilor care trebuie recunoscute potrivit dispozitiilor
prezentei legi, instantele romane pot dispune, la cererea reclamantului, chiar
si in lipsa unei cereri de incuviintare a executarii, masuri asiguratorii in
cazuri urgente, spre a ocroti drepturi, interese sau bunuri ce au legatura cu
jurisdictia lor.
(2) Hotararea de incuviintare a executarii va include, daca este cazul, si
autorizarea luarii de masuri de conservare.
Art. 50
Pana la expirarea termenului pentru introducerea recursului sau, dupa caz,
pana la solutionarea acestuia nu pot fi luate decat masuri de conservare a
bunurilor partii impotriva careia se urmareste executarea.
Art. 51
Hotararea pronuntata intr-un stat membru prin care se dispune plata de
penalitati este executorie in Romania numai daca suma ce urmeaza sa fie platita
a fost stabilita in mod definitiv de instanta din statul membru de origine.
Art. 52
Reclamantul care, in statul membru de origine, a beneficiat in intregime
sau doar partial de asistenta juridica gratuita, de scutiri ori reduceri de
taxe si alte cheltuieli de procedura va beneficia, in cadrul procedurii
prevazute de prezenta sectiune, de cea mai favorabila forma de asistenta
juridica si scutire de taxe si alte cheltuieli de judecata prevazute de legea
romana.
Art. 53
Persoana care cere incuviintarea executarii hotararii nu poate fi obligata
sa depuna cautiune ori vreo alta garantie pentru aceasta cerere pe motiv ca
este cetatean strain sau ca nu isi are domiciliul ori sediul in Romania.
Art. 54
In cazul actiunii introduse in Romania pentru incuviintarea executarii
hotararii pronuntate intr-un stat membru nu se percepe nici un impozit sau taxa
proportionala cu valoarea litigiului in cauza.
SECTIUNEA a 3-a
Dispozitii comune
Art. 55
(1) Partea care cere recunoasterea sau solicita incuviintarea executarii
unei hotarari pe teritoriul Romaniei trebuie sa prezinte o copie a hotararii
care sa intruneasca conditiile necesare in vederea stabilirii autenticitatii
acesteia.
(2) Partea care solicita executarea unei hotarari trebuie sa prezinte, de
asemenea, si certificatul mentionat in anexa nr. 1.
(3) La cererea instantei romane, documentele vor fi insotite de traduceri
certificate de o persoana autorizata in acest sens in unul dintre statele
membre sau in Romania.
(4) In cazul nedepunerii certificatului prevazut la alin. (1), instanta
romana sau autoritatea competenta poate sa fixeze un termen pentru prezentarea
acestuia, sa accepte un document echivalent ori, in cazul in care considera ca
dispune de suficiente informatii, sa dispenseze partea de prezentarea acestui
document.
Art. 56
Instanta sau autoritatea competenta din Romania care a pronuntat hotararea
a carei recunoastere ori executare se cere intr-un stat membru elibereaza, la
cererea oricarei parti interesate, un certificat, potrivit modelului prezentat
in anexa nr. 1.
Art. 57
In cazul documentelor prevazute la art. 55 si 56, precum si pentru
documentul de numire a unui mandatar special nu este necesara legalizarea sau o
formalitate echivalenta.
CAP. 4
Actele autentice si tranzactiile judiciare
Art. 58
(1) Documentele intocmite sau inregistrate oficial ca acte autentice si
care sunt executorii intr-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii
in Romania, cu respectarea procedurii prevazute la sectiunea a 3-a a cap. III.
Instanta la care se introduce recurs, potrivit art. 47 si 48, poate respinge
cererea de incuviintare a executarii sau, respectiv, poate revoca hotararea de
incuviintare a executarii numai daca executarea este vadit contrara ordinii
publice din Romania.
(2) Intelegerile referitoare la obligatiile de intretinere, incheiate cu
autoritatile administrative sau autentificate de acestea sunt, de asemenea,
considerate acte autentice, in sensul alin. (1).
(3) Actul prezentat trebuie sa indeplineasca conditiile necesare pentru
autentificare in statul membru de origine.
(4) Dispozitiile sectiunii a 3-a a cap. III se aplica in mod corespunzator.
Autoritatea competenta a statului membru in care a fost intocmit sau
inregistrat un act autentic elibereaza, la cererea oricarei parti interesate,
un certificat potrivit modelului prezentat in anexa nr. 2.
Art. 59
Tranzactiile judiciare care au fost aprobate de o instanta in cursul unui
proces si care sunt executorii in statul membru in care au fost incheiate sunt
executorii si pe teritoriul Romaniei, in aceleasi conditii ca si actele
autentice. Instanta sau autoritatea competenta din statul membru in care a fost
aprobata tranzactia elibereaza, la cererea oricareia dintre partile interesate,
un certificat potrivit anexei nr. 1.
CAP. 5
Dispozitii finale
Art. 60
(1) Pentru a determina daca o parte isi are domiciliul sau sediul pe
teritoriul Romaniei, instanta romana va aplica legea sa interna.
(2) In cazul in care o parte nu isi are domiciliul sau sediul pe teritoriul
Romaniei, instanta sesizata pentru a determina daca partea isi are domiciliul
ori, dupa caz, sediul pe teritoriul unui alt stat membru aplica legea statului
membru in cauza.
Art. 61
(1) In sensul prezentei legi, o persoana juridica isi are sediul real acolo
unde se afla sediul social sau, daca exista sedii in mai multe state, acolo
unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii
statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potrivit
directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.
(2) In cazul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, precum
si al Irlandei, prin sediu real se intelege sediul social sau, in lipsa
acestuia, locul de inregistrare ori locul dupa a carui lege s-a infiintat
persoana juridica.
Art. 62
Fara a se aduce atingere dispozitiilor mai favorabile ale legilor
nationale, persoanele domiciliate pe teritoriul Romaniei sau al unui stat
membru, care sunt urmarite in fata instantelor penale din alte state membre
pentru o infractiune savarsita din culpa, pot fi judecate si in lipsa, cu
conditia sa fie reprezentate. Instanta sesizata poate dispune totusi citarea partii;
in caz de neprezentare, hotararea pronuntata in cadrul actiunii civile fara ca
persoana interesata sa fi avut posibilitatea de a-si pregati apararea poate sa
nu fie recunoscuta sau executata in Romania, potrivit legii nationale.
Art. 63
(1) Prezenta lege nu aduce atingere aplicarii dispozitiilor care
reglementeaza competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in domenii
specifice continute de instrumentele comunitare sau de legislatiile nationale
armonizate potrivit acestor instrumente.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere conventiilor la care Romania este parte
si care reglementeaza competenta, recunoasterea si executarea hotararilor in
domenii speciale.
Art. 64
Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta lege.
Art. 65
Prezenta lege intra in vigoare in termen de un an de la data publicarii in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 6 februarie 2003, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 15
aprilie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
ANEXA 1
CERTIFICATUL
mentionat la art. 55, 56 si 59 din lege
1. Statul membru de origine
2. Instanta sau autoritatea competenta care elibereaza certificatul
2.1. Numele
2.2. Adresa
2.3. Telefon/fax/e-mail
3. Instanta care a pronuntat hotararea/a aprobat tranzactia judiciara*)
3.1. Tipul instantei
3.2. Locul instantei
4. Hotararea/tranzactia judiciara*)
4.1. Data
4.2. Numarul de referinta
4.3. Partile in cauza:
4.3.1. Numele reclamantului (reclamantilor)
4.3.2. Numele paratului (paratilor)
4.3.3. Numele celeilalte (celorlalte) parti, daca este cazul
4.4. Data inmanarii actului de instituire a actiunii
4.5. Textul hotararii/tranzactiei judiciare*), anexat la prezentul
certificat
5. Numele partilor care au beneficiat de asistenta juridica
Hotararea/tranzactia judiciara*) este executorie in statul membru de
origine impotriva:
Numele:
....................................................................
Intocmit la ................., la data de
..................................
Semnatura si/sau stampila ..................................................
------------
*) Se sterge ce nu corespunde.
ANEXA 2
CERTIFICATUL
mentionat la art. 58 din lege
1. Statul membru de origine
2. Autoritatea competenta care elibereaza certificatul
2.1. Numele
2.2. Adresa
2.3. Telefon/fax/e-mail
3. Autoritatea care a atribuit actului autenticitate
3.1. Autoritatea care a participat la intocmirea actului autentic (daca
este cazul)
3.1.1. Numele si desemnarea autoritatii
3.1.2. Locul autoritatii
3.2. Autoritatea care a inregistrat actul autentic (daca este cazul)
3.2.1. Tipul autoritatii
3.2.2. Locul autoritatii
4. Actul autentic
4.1. Descrierea actului
4.2. Data:
4.2.1. la care actul a fost intocmit;
4.2.2. daca este diferita, la care actul a fost inregistrat
4.3. Numarul de referinta
4.4. Partile in cauza:
4.4.1. Numele creditorului
4.4.2. Numele debitorului
5. Textul hotararii executorii, anexat la prezentul certificat
Actul autentic este executoriu impotriva debitorului in statul membru de
origine.
Intocmit la ......................, la data de
.............................
Semnatura si/sau stampila ..................................................