Hotărârea Nr.99 din 18.11.2015

privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Acţiuni de pregătire a reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: un parteneriat global pentru acţiuni umanitare eficace, bazate pe principii - COM (2015) 419
ACT EMIS DE: Camera Deputatilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 866 din 19 noiembrie 2015

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICLuând în considerare Opinia nr. 755 adoptată de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 20 octombrie 2015, 1. Salută propunerea Comisiei Europene, întrucât: – reconfirmă principiile umanitare de bază comune - demnitatea, integritatea şi solidaritatea, respectarea obligaţiilor impuse în temeiul dreptului internaţional umanitar şi angajamentul de a separa acţiunile umanitare de agendele politice;

– în ultimii 25 de ani, crizele umanitare au devenit tot mai numeroase, mai complexe şi mai grave (în anul 2014 s-au înregistrat peste 400 de conflicte cu caracter politic care au afectat viaţa a 50 milioane de persoane, din care în peste 40 au fost utilizate armele convenţionale sau s-a înregistrat comiterea unor acte de terorism);

– reflectă preocuparea Uniunii Europene şi a statelor sale membre, în calitate de principali donatori de ajutor umanitar, faţă de problemele care afectează viaţa a milioane de oameni, faţă de identificarea soluţiilor pentru diminuarea efectelor dezastrelor naturale legate de schimbările climatice şi tendinţe majore, cum ar fi deficitul de apă, urbanizarea şi presiunile demografice, a efectelor fragilităţii economice şi sociale înregistrate în unele state din cauza guvernelor lor care nu pot sau nu doresc să ofere servicii de bază sau egalitate socială, determinând în acest mod creşterea proporţiei persoanelor care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă (la jumătatea anului 2015, aproape 79 de milioane de persoane din 37 de ţări, inclusiv 59 de milioane de persoane strămutate);

– sistemul umanitar, în prezent, trebuie să facă faţă provocării de a acorda un sprijin sporit unui număr mai mare de persoane şi cu costuri mai ridicate;

– decalajul dintre nevoi şi resurse continuă să se adâncească, existând dificultăţi tot mai mari de mobilizare a unor resurse adecvate.2. Sprijină această propunere, deoarece: – în contextul prezentei crize a refugiaţilor, sistemul umanitar actual nu satisface aşteptările din perspectiva conducerii, coordonării şi asumării responsabilităţilor;

– în prezent, sistemul nu mai poate fi perceput ca un grup restrâns de organizaţii şi donatori însufleţiţi de „valorile occidentale“; la eforturile umanitare s-a raliat un număr sporit de actori diferiţi, care reclamă nu numai resurse suplimentare, ci şi schimbarea modului în care comunitatea umanitară acţionează în materie de planificare, coordonare şi capacitate de răspuns, astfel că sistemul coordonat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) trebuie să fie adaptat pentru a-şi păstra relevanţa şi valoarea adăugată;

– coordonatorii tot mai multor agenţii umanitare ONU din diferite regiuni susţin promovarea unei schimbări de paradigmă în abordarea situaţiilor de criză (70% din bugetul umanitar este folosit pentru crizele prelungite, în programe/activităţi cu componentă de dezvoltare);

– consideră că reuniunea la nivel înalt poate influenţa şi modifica modalităţile actuale de lucru în domeniul umanitar, pentru a sprijini mai bine persoanele care au nevoie de ajutor;

– reuniunea la nivel înalt trebuie să recunoască şi să susţină diversitatea actorilor umanitari, să reconfirme totodată principiile umanitare şi să abordeze lacunele existente în ceea ce priveşte acţiunile umanitare;

– este încurajată reorientarea accentului spre implementarea de soluţii durabile, prin stabilirea unui cadru coerent de cooperare cu actorii de dezvoltare încă din faza de răspuns, respectiv consolidarea rezilienţei persoanelor deplasate şi a comunităţilor-gazdă;

– sunt promovate măsuri pentru a facilita accesul în scopuri umanitare al personalului de salvare (privilegii şi imunităţi, obligaţii privind acordarea de vize şi trecerea frontierei, permise de muncă, libertatea de circulaţie, precum şi facilitarea desfăşurării de acţiuni umanitare bazate pe principii în contextul măsurilor de combatere a terorismului) şi a echipamentelor şi bunurilor, referitor la cerinţele şi tarifele vamale, fiscalitate şi transport;

– se propune întocmirea unui „tablou de bord“ (banca de date), la care să aibă acces toţi actorii, privind eficienţa ajutorului umanitar care să faciliteze întregul ciclu al acţiunilor de răspuns;

– se aşteaptă ca la Summit-ul mondial umanitar să se elaboreze un document final care va cuprinde un set de angajamente comune în vederea eficientizării răspunsului umanitar internaţional, precum şi un plan de implementare a recomandărilor desprinse din procesul de consultări pregătitoare.3. Atrage atenţia asupra următoarelor aspecte: – necesitatea acordării unei atenţii sporite reconfigurării sistemului umanitar internaţional, pentru a face faţă provocărilor actuale şi pentru a identifica modalităţile adecvate de facilitare a protecţiei şi asistenţei umanitare, corespunzător importanţei sale;

– necesitatea alocării de fonduri corespunzătoare către statele care constituie izvorul fluxului de refugiaţi în vederea eliminării cauzelor acestui fenomen şi din această perspectivă ar fi necesară creşterea implicării active şi a statelor din Golf;

– necesitatea eliminării unor nemulţumiri exprimate de unele state (în special G77) privind lipsa de transparenţă a procesului şi rolul marginal al actorilor guvernamentali în acest exerciţiu, a căror implicare este considerată esenţială pentru viabilitatea oricăror angajamente ulterioare în plan politic;

– necesitatea eliminării neclarităţilor legate de întreg procesul de organizare a Summit-ului mondial umanitar şi depăşirea stadiului de consultări la nivel de generalităţi vizând doar argumente şi idei deja cunoscute, astfel ca această reuniune să poată furniza o platformă de promovare şi concretizare a unora dintre acestea;

– creşterea implicării localnicilor în acţiunile umanitare, luând în considerare angajamentele deja asumate faţă de populaţiile afectate, inclusiv din grupurile vulnerabile;

– asigurarea securităţii persoanelor aflate în zonele de conflict, cu accent pe siguranţa persoanelor strămutate intern şi pe protejarea împotriva violenţei sexuale;

– activităţile umanitare trebuie să se adapteze şi să inoveze, pentru a putea face faţă noilor provocări, riscuri şi ameninţări globale; în mod deosebit, consolidarea capacităţii de pregătire şi operaţionalizare a cadrului existent pentru reducerea riscului de dezastre, pentru a asigura o abordare mai coerentă între actorii în domeniile umanitar şi de dezvoltare;

– nevoia de a dezvolta măsuri contra discriminării de gen, inclusiv de a elimina violenţa de gen în toate contextele - în toate domeniile şi la toate nivelurile;

– lipsa unei linii decizionale care să determine un rezultat concret şi avansarea discuţiilor spre un nivel mai concret al recomandărilor, care să sugereze şi mijloacele de implementare/operaţionalizare a acestora;

– divergenţele de abordare faţă de problematica umanitară (responsabilitatea statelor, cooperarea cu alţi actori, rolul sistemului ONU) care s-au manifestat pe parcursul consultărilor se vor reflecta pe întreg parcursul procesului de pregătire a substanţei summitului;

– facilitarea unei înţelegeri comune la nivel naţional a problemelor, riscurilor şi oportunităţilor de acţiune, stimularea de noi parteneriate şi promovarea de soluţii care să ia în considerare cauzele crizelor umanitare (vulnerabilităţile preexistente).4. Consideră necesar ca: – rezultatele viitorului summit să reafirme universalitatea şi relevanţa principiilor fundamentale ale acţiunii umanitare şi să recunoască rolul central al nevoii de protecţie;

– sectorul privat să fie stimulat să contribuie la asistenţa umanitară, de exemplu prin stabilirea unor obiective privind responsabilitatea socială a întreprinderilor şi, din această perspectivă, extinderea parteneriatelor prin valorificarea avantajelor comparative ale fiecărui actor implicat;

– guvernele şi donatorii să sprijine consolidarea capacităţii locale a personalului de intervenţie şi să acorde atenţia cuvenită acestuia, dacă este cazul, pe toată durata intervenţiei;

– să fie avută în vedere prioritizarea considerentelor de protecţie în cadrul răspunsului umanitar şi implicarea

persoanelor afectate în procesul de decizie umanitară, precum şi dezvoltarea capacităţii de răspuns a actorilor locali şi valorizarea contribuţiei acestora;

– să se identifice noi modalităţi de finanţare a sectorului umanitar într-o manieră previzibilă şi adecvată;

– să se elaboreze un nou model de cooperare între actorii din domeniul umanitar şi cei din domeniul dezvoltării, care să includă o analiză comună a riscurilor multiple şi, atunci când este cazul, programarea şi finanţarea multianuală, precum şi strategii „de ieşire“ pentru actorii umanitari;

– să fie abordată o manieră pragmatică pe tot parcursul procesului de consultare, în sensul promovării şi valorificării modelelor/soluţiilor pertinente naţionale, precum şi a celor avansate de alţi actori în scopul consolidării capacităţii de acţiune în domeniul umanitar, în plan intern (de exemplu, reducerea vulnerabilităţilor şi gestionarea riscului) şi internaţional (potenţialul de contribuţii în calitate de donator emergent);

– să se identifice noi modalităţi de finanţare a sectorului umanitar într-o manieră previzibilă şi adecvată;

– să se schimbe paradigma de cooperare dintre sectorul umanitar şi cel de dezvoltare;

– să sporească investiţiile în prevenţie şi în tratarea şi rezolvarea cauzelor aflate la originea migraţiei;

– să se consolideze aplicarea dreptului internaţional umanitar şi în acest sens România va organiza un eveniment în marginea Conferinţei internaţionale a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, din decembrie 2015, pe tema raportării voluntare în acest domeniu;

– să crească eficientizarea cooperării dintre comunitatea umanitară şi cea de dezvoltare;

– să fie promovate bunele practici naţionale, de exemplu privind Centrul de tranzit pentru refugiaţi de la Timişoara sau acordarea de asistenţă medicală de urgenţă prin intermediul SMURD.Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 noiembrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA