DECIZIE Nr.
1629 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1-5 si 26, art. III, art. IV,
art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
105/2009 privind unele masuri în domeniul functiei publice, precum si pentru
întarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale
din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum
si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din
administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul
alesului local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 28 din 14 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei
publice, excepţie ridicată de Laurenţiu Achimescu în Dosarul nr.
551/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială
şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public.
Acesta susţine, în principal, respingerea ca
inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, criticată,
este în prezent abrogată expres prin art. art. XIV alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele
măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru
întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi
pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din
administraţia publică centrală şi locală, cancelaria
prefectului şi cabinetul alesului local. Totodată, chiar şi în
condiţiile în care Curtea Constituţională se va pronunţa
asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
105/2009 pe motivul că aceasta preia, în cuprinsul său,
conţinutul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 37/2009, reprezentantul Ministerului Public consideră
că şi o excepţie cu un asemenea obiect este, de asemenea,
inadmisibilă, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009 nu a fost încă supusă dezbaterii Parlamentului pentru
aprobare prin lege, un astfel de impediment fiind apreciat, în conformitate cu
cele reţinute de Curte prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6
noiembrie 2009, de natură să împiedice examinarea
constituţionalităţii unei ordonanţe de urgenţă.
In subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va trece la examinarea
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
105/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
trebuie admisă, pe aceleaşi considerente pentru care Curtea
Constituţională, prin Decizia nr. 1.257/2009, a constatat
neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei
publice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 551/46/2009, Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele
măsuri de îmbunătăţire a activităţii
administraţiei publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Laurenţiu Achimescu într-o cauză având ca obiect
anularea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 şi
a unui ordin prin care autorul excepţiei a fost eliberat din funcţie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
arată, mai întâi, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 37/2009 reglementează, de principiu, aceeaşi soluţie legislativă
cuprinsă în Legea de modificare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, lege asupra căreia Curtea
Constituţională a exercitat controlul de constituţionalitate
înainte de promulgare. Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă criticată
înainte de pronunţarea acestei decizii, lipsind-o astfel de orice fel de
efect juridic şi încălcând „o mulţime de prevederi
constituţionale, începând cu art. 1 alin. (4)", care instituie
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, dar şi
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, referitor la Parlament ca
unică autoritate legiuitoare a ţării.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 nu este, practic, motivată sub aspectul urgenţei şi nu
cuprinde justificarea situaţiei excepţionale care a determinat
adoptarea sa în regim de urgenţă, ceea ce contravine prevederilor
art. 115 alin. (4) din Constituţie. Adevăratul motiv ce a stat la
baza adoptării acestui act normativ a fost, în opinia autorului
excepţiei, „contracararea posibilelor efecte ale exercitării unui
drept constituţional de către un număr de parlamentari împotriva
unei legi deja adoptată de Parlament."
In ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor
art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, se arată că
aceeaşi ordonanţă de urgenţă afectează drepturile
prevăzute de Constituţie, şi anume dreptul la muncă, drept
complex reglementat de Constituţia României, şi Pactul
internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi
culturale şi care cuprinde dreptul la protecţia socială a muncii
şi dreptul la un nivel de trai decent. Mai mult decât atât,
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului statuează
că noţiunea de „bun" înglobează orice interes al unei
persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că
dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar afectarea
primului echivalează, sub acest aspect, cu o expropriere, fapt ce
contravine art. 44 alin. (3) din Constituţie.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal se pronunţă numai în sensul admisibilităţii
excepţiei de neconstituţionalitate, nu şi asupra temeiniciei
acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. In acest sens, susţine, în esenţă,
că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 a fost
adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din
Constituţie, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare şi
preambulul acesteia, şi nici nu afectează, prin conţinutul
său, exercitarea dreptului la muncă sau dreptul la un nivel de trai
decent.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 sunt constituţionale. Aceasta
cuprinde în preambulul său motivarea urgenţei şi a
situaţiei extraordinare, iar dispoziţiile sale nu conţin norme
contrare art. 115 alin. (6), art. 44, art. 47 alin. (1) şi (2), art. 54
alin. (2) sau art. 16 alin. (3) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului
nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit
încheierii de sesizare şi motivării autorului excepţiei,
„Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele
măsuri de îmbunătăţire a activităţii
administraţiei publice", publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. La o dată ulterioară
sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie,
actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele
măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru
întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi
pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia
publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi
cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.
Faţă de această situaţie, Curtea
observă că, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale
nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea
constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate
ulterior invocării excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, aceasta a decis: „In cazul în
care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în
faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală
supusă controlului a fost modificată, Curtea
Constituţională se pronunţă asupra
constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare,
numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa
modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea
modificării." Aceeaşi soluţie se impune, cu'atât mai mult,
nu doar în cazul modificării ulterioare a dispoziţiilor legale
criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi preluate,
într-o nouă redactare, dar cu aceeaşi soluţie juridica de
principiu, de un alt act normativ, ci şi în situaţia în care textul
legal criticat a fost, ulterior invocării excepţiei, abrogat expres
şi preluat în integralitatea sa fără modificări de
esenţă în cuprinsul actului normativ abrogator. O soluţie
contrară ar echivala cu sancţionarea autorului unei excepţii de
neconstituţionalitate pentru abrogarea, ulterior invocării
excepţiei, a textului legal criticat şi îngrădirea sau
îngreunarea, în acest mod, a accesului liber la justiţie, independent de
un act propriu de voinţă. Mai mult, uzitarea unui formalism excesiv
este nejustificată în condiţiile în care soluţia
legislativă criticată este în continuare în vigoare, singura
diferenţă fiind una de formă, în sensul raportării
obiectului excepţiei la un alt act normativ, care îl înlocuieşte pe
cel abrogat.
Văzând cuprinsul dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, Curtea
constată că acestea preiau în integralitate şi cu
modificări nesemnificative conţinutul dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, criticate, în
prezent abrogată.
In concluzie, Curtea Constituţională,
urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi
26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în
domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea
capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor
servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind
cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală
şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local,
care reglementează, în prezent, aceleaşi soluţii juridice
cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009,
iniţial criticată.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a
activităţii administraţiei publice" încalcă, în
ordinea invocării lor, următoarele texte din Constituţie: art.
115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor
de urgenţă, art. 61 alin. (1) potrivit căruia „Parlamentul
este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate
legiuitoare a ţării", art. 41 - Munca şi
protecţia socială a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la
obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai
decent, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art.
44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 1 alin. (5) conform
cărora „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei
sale şi a legilor este obligatorie". De asemenea, sunt invocate
prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale, care recunosc dreptul la
muncă şi ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol adiţional
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia
proprietăţii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că aceasta urmează
să fie admisă, având în vedere următoarele considerente:
La data de 6 octombrie 2009 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în
domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea
capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor
servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind
cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală
şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Potrivit art. XIV alin. (1) din aceasta, „(1) Pe data intrării în
vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei
publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din
22 aprilie 2009, se abrogă."
La data de 7 octombrie 2009, Curtea
Constituţională a pronunţat, în cadrul controlului de
constituţionalitate a priori, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie
2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6
noiembrie 2009, prin care Legea pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice
a fost declarată ca fiind neconstituţională. Aşadar, cu
acel prilej, Curtea Constituţională a examinat, înainte de promulgare,
deci de intrarea sa în vigoare, Legea de aprobare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, controlul de
constituţionalitate raportându-se, în mod indisolubil, la actul normativ
supus aprobării prin lege. Chiar dacă ordonanţa de
urgenţă astfel examinată era la acel moment abrogată prin
efectul art. XIV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009, un transfer al obiectului controlului asupra acestui din
urmă act normativ în vigoare ar fi fost inadmisibil, deoarece, în cadrul
controlului de constituţionalitate exercitat a priori, deci numai
asupra legilor înainte de promulgare, Curtea Constituţională se
pronunţă doar în limitele sesizării sale. Cu alte cuvinte, în
contextul arătat, unele dispoziţii ale Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 ori actul normativ în
integralitatea sa puteau fi examinate fie în cadrul controlului de
constituţionalitate a posteriori, pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate în condiţiile Constituţiei
şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, fie în cadrul controlului a priori, dar
exercitat numai asupra Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 105/2009, la sesizare, potrivit art. 146 lit. a) din
Constituţie.
Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a
determinat ca prevederile actului normativ abrogate şi declarat
neconstituţional - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
37/2009 - să producă în continuare efecte juridice, sub forma unui
act nou - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 - care,
aşa cum s-a arătat, a preluat în integralitate, cu unele
modificări nesemnificative, dispoziţiile iniţiale în materia
respectivă. Aşa cum s-a menţionat şi în Decizia nr. 1.257
din 7 octombrie 2009, o astfel de situaţie „pune în discuţie
comportamentul constituţional de ordin legislativ al Executivului
faţă de Parlament şi, nu în cele din urmă, faţă
de Curtea Constituţională."
In motivarea prezentei excepţii de
neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 contravine
prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit
cărora: „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în
domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor
fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi
nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate
publică."
Prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, mai sus
menţionată, Curtea Constituţională a constatat că prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009, aprobată
prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al
serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor
art. 115 alin. (6) din Constituţie. In esenţă, Curtea a
reţinut, în acest sens, că „prin reglementările sale, Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 «afectează» statutul juridic
al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ
teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, adoptată de
Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea
fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se
reglementează prin lege organică" şi că „prin întreg
conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu
pentru care nu avea competenţa materială, încălcând, astfel,
dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie." De asemenea,
cu acelaşi prilej, Curtea a analizat ordonanţa de urgenţă
în ansamblul său şi sub aspectul noii concepţii pe care o
consacră în domeniul administraţiei publice, referitoare la
desfiinţarea funcţiilor publice, a funcţiilor publice specifice
şi a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă
calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi
adjuncţii acestuia şi instituirea, corelativ, a funcţiei de
„director coordonator al serviciului public deconcentrat", persoană
numită, în urma câştigării unui concurs anume organizat, prin
„act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea,
în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcţionează serviciul
public deconcentrat respectiv şi care îşi exercită
funcţiile în baza unui „contract de management" încheiat cu
ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract
asimilat „contractului individual de muncă". Curtea a conchis că
„această construcţie juridică deficitară şi
confuză ridică problema statutului juridic al «directorului
coordonator» şi a naturii juridice a «contractului de management»".
Aşa cum s-a arătat, obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1-5
şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009 privind unele
măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru
întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi
pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din
administraţia publică centrală şi locală, cancelaria
prefectului şi cabinetul alesului local.
Intrucât aceste dispoziţiile legale determinate
din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2009
conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii
legislative ca şi cele ce au constituit obiectul criticii formulate de
autorul excepţiei, Curtea constată că argumentele reţinute
în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art.
115 alin. (6) din Constituţie şi menţionate mai sus, sunt, mutatis
mutandis, valabile şi în prezenta cauză. In plus, potrivit art.
147 alin. (4) din Legea fundamentală, deciziile Curţii
Constituţionale „sunt general obligatorii şi au putere numai
pentru viitor."
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate
ridicată de Laurenţiu Achimescu în Dosarul nr. 551/46/2009 al
Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal şi constată că
dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art.
VIII şi anexa nr. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice,
precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la
nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii
publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul
demnitarului din administraţia publică centrală şi
locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local sunt
neconstituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi