HOTARARE   Nr. 923 din 7 august 2007

privind aprobarea Programului de masuri pentru elaborarea Strategiei nationale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu si lung

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 565 din 16 august 2007

In temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 4 lit. a) şi e) din Hotărârea Guvernului nr. 474/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Combaterea Secetei, a Degradării Terenurilor şi a Deşertificării şi având în vedere prevederile art. 5, 9 şi 10 din Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă si/sau de desertificare, în special în Africa, adoptată la Paris la 17 iunie 1994, la care România a aderat prin Legea nr. 111/1998,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă Programul de măsuri pentru elaborarea Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung, denumită în continuare Strategia, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Pentru elaborarea Strategiei şi a Programului naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetă şi desertificare se alocă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, suma de 3.000 mii lei.

Art. 3. -In termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri Comitetul Naţional pentru Combaterea Secetei, a Degradării Terenurilor şi a Deşertificării va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul Strategiei.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Decebal Traian Remeş

Ministrul internelor şi reformei administrative,

Cristian David

Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,

Attila Korodi

p. Ministrul economiei şi finanţelor,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

ANEXĂ

PROGRAMUL  DE  MASURI

pentru elaborarea Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung

Scopul

Stabilirea de măsuri eficiente la toate nivelurile implicate în vederea realizării Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung, denumită în continuare Strategia.

Principii ale reducerii efectelor secetei

a)  protecţia şi conservarea resurselor de apă existente şi realizarea de noi acumulări de apă;

b) protecţia şi conservarea resurselor de sol;

c) protecţia şi conservarea ecosistemelor;

d) dezvoltarea durabilă a agriculturii şi silviculturii;

e) reconstrucţia zonelor deteriorate ca efect al secetei;

f)  participarea publicului la implementarea măsurilor de reducere a efectelor secetei.

Studii si documentaţii de bază

In vederea realizării Strategiei se vor utiliza studii şi documentaţie relevante, printre care: hărţi pedologice, proiecţii satelitare, hărţi de hazard şi de risc la secetă, inventarul amenajărilor de irigaţii, studiul de irigaţii şi drenaje în România, studiile tehnice, economice, financiare şi de mediu din cadrul Proiectului „Reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii" etc.

Părţile principale ale Programului de măsuri pentru elaborarea Strategiei

Programul de măsuri pentru elaborarea Strategiei va cuprinde, fără a se limita la acestea, următoarele părţi principale:

a)  norma de conţinut a Strategiei, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul program;

b) instituţiile implicate în elaborarea Strategiei:

- autorităţi ale administraţiei publice centrale;

- unităţi de învăţământ superior;

- institute de cercetare;

- organizaţii neguvernamentale;

- furnizori de apă pentru populaţie, agricultură, industrie şi alte activităţi;

c) măsurile instituţionale şi legislative:

-  convocarea Comitetului naţional pentru combaterea secetei, a degradării terenurilor şi a deşertificării, denumit în continuare Comitetul naţional, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 474/2004;

- organizarea de întâlniri ale tuturor părţilor implicate pentru punerea de acord a documentelor elaborate şi integrarea acestora în conceptul general al Strategiei;

d) consultarea şi informarea publică.

Implementarea planului

a) coordonarea elaborării Strategiei:

- Comitetul naţional;

b)   atribuţiile şi responsabilităţile instituţiilor implicate în elaborarea Strategiei:

- Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

- Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile;

- Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor;

- Ministerul Transporturilor;

- Ministerul Economiei şi Finanţelor;

- Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;

- Ministerul Sănătăţii Publice;

- universităţi de specialitate;

- institute de cercetare de profil;

c) resurse necesare implementării planului:

- fonduri de la bugetul de stat pentru elaborarea studiilor şi evaluărilor preliminare;

- alte fonduri şi granturi disponibile;

d)  elaborarea de studii şi evaluări preliminare necesare definirii Strategiei:

- definirea unei hărţi clare a zonelor care nu se pretează la aplicarea irigaţiilor;

- realizarea unei hărţi a măsurilor de intervenţie urgentă pentru diminuarea efectelor secetei;

- realizarea unui studiu privind ciclicitatea fenomenului de secetă;

e) raportarea şi monitorizarea evoluţiei elaborării Strategiei:

- rapoarte periodice ale instituţiilor publice implicate către Comitetul naţional, în vederea coordonării elaborării Strategiei;

- rapoarte ale Comitetului naţional către Guvernul României privind evoluţia elaborării Strategiei.

ANEXA la Programul de măsuri pentru elaborarea Strategiei

NORMA DE CONŢINUT A STRATEGIEI

STRATEGIA   NAŢIONALĂ

pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung

1. INTRODUCERE

1.1. Deşertificarea şi seceta - efecte imediate, pe termen mediu şi lung

Având în vedere poziţia României pe glob, la jumătatea distanţei dintre pol şi ecuator, fiind străbătută de paralela de 45°, precum şi poziţia sa geografică pe continent, la aproximativ 2.000 km de Oceanul Atlantic, 1.000 km de Marea Baltică, 400 km de Marea Adriatică şi riverană cu Marea Neagră, masele de aer dirijate spre teritoriul României în diferite contexte sinoptice evoluează într-o gamă foarte amplă mergând până la cele tropicale. Instabilitatea raporturilor dintre principalii centri barici face să se înregistreze atât perioade importante cu regim anticiclonic specific manifestării fenomenului de secetă, cât şi treceri rapide de la regimul anticiclonic la circulaţia ciclonică şi invers, cu trecerea prin fenomene extreme precum furtuni, grindină sau tornade.

Din punctul de vedere al indicelui de ariditate, care este în medie de 0,20, teritoriul României se încadrează în zonele semiaride, uscat-subumede şi umede.

In teritoriul cu risc ridicat la deşertificare şi secetă clima este caldă şi uscată, cu temperaturi medii anuale mai mari de 10°C.

România are 7 milioane de hectare situate în zone cu risc de deşertificare.

In România fenomenele de secetă cu accente puternice în unele perioade au fost semnalate şi descrise cu mult timp în urmă. In ultimul deceniu fenomenele de uscăciune extremă s-au extins ca urmare a transformărilor profunde cărora a fost supus patrimoniul funciar agricol şi silvic - defrişări, distrugerea perdelelor forestiere de protecţie, neaplicarea irigaţiilor etc.

Conform datelor meteorologice obţinute pentru o perioadă de peste 100 de ani în sud-estul ţării, cuprinzând Dobrogea, estul Munteniei şi sudul Moldovei, aceste zone sunt potenţial afectate de deşertificare, circa 3 milioane de hectare, din care 2,8 milioane de hectare reprezintă terenuri agricole. Suprafaţa afectată de secetă este sensibil mai mare decât cea menţionată, practic acoperind întreaga zonă agricolă a ţării.

Procesele de degradare a solurilor afectează în diferite grade mai mult de o treime din suprafaţa teritoriului ţării. Dintre acestea cele mai notabile sunt eroziunea prin apă şi alunecările de teren, care afectează 7 milioane de hectare, la care se adaugă efectul secetei.

Pentru reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării este necesar să se adopte măsuri privind:

a)  activităţi preventive - de prevenire, de protecţie şi de pregătire;

b)  activităţi de management operativ - ce se întreprind în timpul fenomenului de secetă;

c)  activităţi de reconstrucţie şi refacere - ce se întreprind după trecerea fenomenului de secetă.

1.2. Definiţii

Măsuri de diminuare a efectelor secetei - ansamblul măsurilor de protecţie a resurselor de apă şi de sol, precum şi de reconstrucţie a zonelor afectate de expunerea la secetă.

Degradarea solurilor- procesele de deteriorare a calităţii solurilor, printre care eroziunea, reducerea materiei organice, contaminările difuze şi locale, scoaterea din circuitul agricol, compactarea, declinul biodiversităţii, salinizarea, seceta, inundaţiile şi alunecările de teren sau combinaţii ale acestora, care conduc la crearea condiţiilor climatice aride sau subaride specifice deşertificării.

Conservarea solului - ansamblul măsurilor care asigură protecţia şi restabilirea solurilor, utilizarea ştiinţifică argumentată, raţională şi în complex, în scopul asigurării bunăstării continue a generaţiilor de azi şi viitoare.

Conservarea resurselor de apă - ansamblul măsurilor care asigură protecţia şi refacerea resurselor de apă dulce prin controlul cantităţii utilizate şi al conţinutului de substanţe poluante din aceasta.

2. STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU COMBATEREA DEŞERTIFICĂRII ŞI REDUCEREA EFECTELOR SECETEI

a) Necesitatea Strategiei

Acţiunile şi măsurile de reducere a efectelor asupra sănătăţii populaţiei şi a pagubelor materiale produse de secetă se desfăşoară pe teritoriul României de peste 100 de ani, în a doua parte a secolului XX acestea fiind acompaniate de măsuri complexe de protecţie a mediului. In prezent funcţionează diverse tipuri de amenajări de protecţie a populaţiei, bunurilor şi resurselor de sol şi de apă, constând în:

- amenajări de irigaţii care pot deservi până la 3 milioane de hectare de teren arabil;

- lacuri de acumulare;

- terenuri împădurite;

- perdele forestiere de protecţie.

Fenomenul de secetă cu care se confruntă România în anul 2007 a scos în evidenţă vulnerabilitatea comunităţilor umane expuse riscului, manifestată prin slaba lor capacitate de a absorbi efectele fenomenului şi de a se reface după trecerea acestuia.

In acest context apare ca necesară schimbarea abordării asupra soluţionării problemelor generate de secetă şi trecerea de la acţiunea de tip pasiv la acţiunea activă pentru reducerea pagubelor potenţiale şi a vulnerabilităţii receptorilor riscului de secetă.

b) Scopul Strategiei

Strategia are drept scop reducerea impactului produs de secetă asupra populaţiei, bunurilor şi factorilor de mediu printr-o planificare adecvată şi printr-o politică care să corespundă standardelor şi nevoilor comunităţilor umane.

Strategia reprezintă documentul-cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri vizând:

-   adoptarea unei concepţii integrate în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificării şi secetei;

-  acordarea atenţiei cuvenite, în privinţa comerţului şi contractării de datorii în scopul creării unui mediu economic favorabil, care să conducă la promovarea unei dezvoltări durabile;

-   integrarea strategiilor pentru eradicarea sărăciei în eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

-   promovarea cooperării transfrontaliere în domeniile protecţiei mediului şi ale conservării solului şi resurselor de apă, în măsura în care ele au legătură cu deşertificarea şi seceta;

- consolidarea cooperării subregionale, regionale şi internaţionale;

- cooperarea în cadrul organizaţiilor interguvernamentale competente;

- stabilirea mecanismelor instituţionale, acordând atenţie evitării paralelismelor;

- încurajarea utilizării mecanismelor şi a înţelegerilor financiare bilaterale şi multilaterale existente, care mobilizează şi canalizează resurse financiare pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

- acordarea priorităţii cuvenite alocării resurselor adecvate pentru combaterea deşertificării şi reducerii efectelor secetei;

- stabilirea de strategii şi priorităţi în cadrul planurilor şi/sau al politicilor de dezvoltare durabilă, pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

- abordarea cauzelor profunde ale deşertificării şi acordarea unei atenţii speciale factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de deşertificare;

-   stimularea formării conştiinţei publice şi facilitarea participării populaţiei la eforturile pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

- crearea unui cadru favorabil prin consolidarea legislaţiei aplicabile în vigoare sau prin adoparea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen lung şi a programului de acţiune.

Strategia constituie şi baza stabilirii măsurilor specifice de reducere a efectelor secetei şi de dezvoltare regională ce se vor lua de administraţia centrală şi locală.

Strategia stabileşte responsabilităţile de implementare şi reglementare ale autorităţilor administraţiei centrale şi locale, ale populaţiei şi agenţilor economici, precum şi modul de cooperare la rezolvarea problemelor generate de secetă şi implicarea tuturor factorilor.

c) Obiectivele strategiei

(i) Obiective generale

Obiectivul general al Strategiei îl constitue stabilirea atribuţiilor ce revin Guvernului României, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi utilizatorilor de apă şi de terenuri, precum şi a resurselor necesare realizării Programului naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetă şi deşertificare.

In acest sens se vor realiza următoarele:

- stabilirea de acţiuni eficiente la toate nivelurile de decizie;

- crearea unei concepţii integrate în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificării şi secetei;

-  dezvoltarea unei abordări cuprinzătoare care să se coroboreze cu programele de dezvoltare durabilă.

(ii) Obiective specifice

- Obiective economice

In plan economic se vor aloca resursele necesare prevenirii şi reducerii efectelor secetei şi asigurării condiţiilor de continuare a activităţii în condiţii de risc crescut al impactului lipsei de umiditate şi acţiunii temperaturilor extreme.

- Obiective sociale

Persoanele individuale şi locuinţele vor avea create condiţii de alimentare corespunzătoare cu apă potabilă, asigurare a confortului termic şi a pragului de umiditate, aprovizionării cu alimente proaspete.

- Obiective de protecţie a mediului

Obiectivul acestei strategii este acela de a constitui un document-cadru în vederea unei abordări sistematice şi eficiente pe termen scurt şi mediu a managementului secetei, având ca scop diminuarea efectelor sale asupra populaţiei şi adoptarea măsurilor de combatere pe termen lung a aridizării şi deşertificării.

- Obiective sectoriale

A. Renaturarea prin reamenajarea Luncii Dunării şi a zonelor de luncă ale unor râuri interioare

B.  Crearea unor salbe de iazuri în zonele pretabile din Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Maramureş

C. Reabilitarea amenajărilor de irigaţii existente şi realizarea de noi amenajări

D.  Reîmpădurirea şi perdeluirea

E.  Folosirea soiurilor de sămânţă şi material semincer cu rezistenţă sporită la secetă

F. Infiinţarea culturilor în funcţie de prognoza meteo pentru anul agricol

G.  Reorientarea spre culturi pretabile la zonele aride

H. Utilizarea unor tehnologii de lucru al solului pretabile în zonele aride

I. Protecţia şi utilizarea durabilă a solului

d) Implementarea Strategiei naţionale pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei

(i) Planuri şi programe

1.  Programe de cooperare subregională şi regională

In vederea punerii în aplicare a Strategiei, se vor elabora programe de cooperare subregională şi regională constând în acţiuni specifice la nivel de bazine hidrografice, zone cu risc ridicat la secetă sau în pericol de deşertificare.

2. Programul naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetă şi deşertificare Programul naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetă şi deşertificare reprezintă elementul central al Strategiei şi cuprinde acţiuni vizând următoarele:

a)   promovarea programelor de eradicare a sărăciei şi asigurare a securităţii alimentare;

b)  dinamica demografică, migrarea forţei de muncă şi asigurarea unui minim de condiţii pentru continuarea desfăşurării activităţii în condiţii de secetă extremă;

c)  managementul durabil al resurselor naturale; menţionăm că pentru resursa „apă", acesta se realizează în prezent prin planurile de management ale bazinelor hidrografice;

d) utilizarea practicilor agriculturii durabile;

e)  exploatarea şi utilizarea eficientă a diverselor surse de energie;

f) măsuri legislative şi instituţionale de implementare;

g)  analiza sistemului informaţional meteorologic, hidrologic şi hidrogeologic pentru a face completările necesare monitoringului secetei meteorologice, agrometeorologice, hidrologice şi hidrogeologice;

h) crearea de capacitate de reacţie;

i) educarea şi sensibilizarea publicului.

3. Instrumente de diminuare a efectelor secetei

Efectele secetei se pot diminua prin adoptarea unui set de măsuri constând în următoarele:

Programe de evaluare

•   Elaborarea de criterii ori modalităţi de declanşare a acţiunilor referitoare la secetă

• Elaborarea unui sistem de avertizare, program de monitorizare

• Realizarea inventarului datelor disponibile

• Stabilirea de noi reţele de strângere a datelor

• Monitorizarea furnizorilor vulnerabili de apă pentru public

Legislaţie/politici publice

•  Pregătirea de documente cuprinzând puncte de vedere pentru legislativ privind aspectele de politici publice

• Aplicarea legislaţiei adecvate în conformitate cu Directiva-cadru apă

•  Adoptarea de legislaţie care să asigure împrumuturi garantate cu dobândă mică pentru agricultori

• Impunerea de limite dezvoltării urbane

Creşterea livrării de apă

Planificarea necesarului de apă

• Schemele directoare de amenajare a bazinului hidrografic

Planificarea necesarului de apă se face prin intermediul schemelor directoare ale bazinelor hidrografice. Schemele directoare fixează într-o manieră generală şi armonioasă obiectivele de calitate şi cantitate a apelor în perioadele secetoase. In corelare cu prevederile schemelor directoare se elaborează programe de măsuri care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive a apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor.

In cadrul schemelor directoare se fac prezentarea zonelor expuse la secetă şi cuantificarea caracteristicilor secetei:

a) frecvenţa, durata, extinderea şi intensitatea secetelor;

b) indicatori de secetă;

c)  zonarea teritoriului bazinului hidrografic din punctul de vedere al riscului la secetă;

d) variaţia în timp şi spaţiu a secetei;

e) caracterizarea rezurselor de apă în condiţii de secetă;

f)  populaţia afectată de fenomenele de secetă, pe judeţe, având la bază indicatorii de vulnerabilitate la acest fenomen.

• Asigurarea resurselor de apă în perioada secetoasă

Adoptarea de măsuri structurale şi nestructurale pentru combaterea secetei prin asigurarea resurselor de apă

Măsurile structurale vor consta în propuneri pentru realizarea de noi infrastructuri inginereşti pentru:

a) creşterea capacităţii de stocare a apelor pentru asigurarea volumelor necesare în vederea acoperirii cerinţelor de apă ale folosinţelor: alimentarea cu apă potabilă şi industrială, producerea de energie, irigaţii, zootehnie, navigaţie, piscicultura/acvacultura, cerinţe ecologice şi de mediu etc;

b)  crearea zonelor umede de-a lungul râurilor interioare şi de-a lungul Dunării.

Măsurile nestructurale vizează:

c) dezvoltarea sistemului de monitoring al secetei;

d) asigurarea unui sistem performant de avertizare a secetei;

e) îmbunătăţirea exploatării lucrărilor care asigură sursele de apă ale folosinţelor, inclusiv prin schimbarea categoriilor de folosinţă;

f)  aplicarea măsurilor prevăzute în planurile de restricţii în perioadele deficitare;

g)  măsuri pentru stimularea consumatorilor spre mărirea randamentului instalaţiilor existente, în vederea reducerilor pierderilor de apă, prin lucrări de întreţinere şi reparaţii curente şi prin refacerea instalaţiilor respective, retehnologizare;

h) propuneri de măsuri administrativ-financiare pentru reducerea cerinţelor de apă ale folosinţelor şi pentru încurajarea recirculării apei;

i) modelarea de scenarii pentru studiul distribuţiei resurselor de apă în zonele afectate de secetă şi aridizare, prin prisma modificărilor şi variabilităţilor climatice la scară globală, specifice zonei geografice a României.

Avertizarea publică/programele de educare

• Organizarea de întâlniri de informare privind seceta pentru public şi pentru mass-media

• Implementarea de programe de avertizare privind conservarea apei

• Publicarea şi distribuirea de broşuri/foi volante privind tehnicile de conservare a apei şi strategiile de gestionare a secetei în agricultură

• Organizarea de seminarii privind aspectele deosebite referitoare la secetă

• Pregătirea de modele de ordine privind conservarea apei

• Infiinţarea unui centru de informaţii privind seceta.

Componenţa şi atribuţiile acestuia se vor stabili de către Comitetul Naţional de Combatere a Secetei, înfiinţat prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, cu referire strictă la perioadele de secetă.

Asistenţa tehnică

•  Acordarea de consultanţă furnizorilor de apă privind evaluarea vulnerabilităţii sistemelor de distribuţie existente

Reducerea cererii/programe de conservare a apei

• Introducerea de stimulente economice mai puternice pentru investiţiile private în domeniul diminuării pierderilor de apă

• Incurajarea reducerii pierderilor de apă la consumatorii casnici

• Imbunătăţirea utilizării apei şi a eficienţei aducţiunii acesteia

Programe de intervenţie în caz de urgenţă

Se vor adopta măsurile ce decurg din obligaţiile trasate de Uniunea Europeană pentru racordarea la sisteme centralizate.

(ii) Atribuţii şi responsabilităţi

A. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

a)  elaborează, coordonează şi aplică Strategia naţională pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

b) coordonează, fundamentează, elaborează şi actualizează Programul naţional de acţiune pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei;

c)  coordonează aplicarea Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei şi evaluează periodic efectele, calitatea şi eficienţa acţiunilor întreprinse;

d)  asigură cu prioritate fondurile necesare pentru aplicarea Programului naţional de acţiune, în cadrul bugetului aprobat anual;

e)  elaborează prevederi pentru împăduriri, realizarea de perdele forestiere, reabilitarea terenurilor agricole;

f)   elaborează prevederi pentru utilizarea tehnologiilor moderne pentru irigaţii;

g) elaborează prevederi pentru adaptarea culturilor agricole la noile condiţii de secetă.

B. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

a)  face propuneri de corelare a Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei cu Strategia naţională privind schimbările climatice şi Planul naţional de acţiune privind schimbările climatice, Legea apelor, planurile bazinale de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare, regulamentele de exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare, legislaţia privind calitatea apei, schemele directoare de amenajare a bazinelor hidrografice (prin planuri de amenajare a bazinelor hidrografice - din punctul de vedere al cantităţii şi prin Planuri de management al bazinelor hidrografice - din punctul de vedere al calităţii), care trebuie elaborate până la 22 decembrie 2009;

b)  coordonează aplicarea măsurilor pentru consolidarea capacităţii naţionale climatologice, meteorologice şi hidrologice, precum şi mijloacele de avertizare din timp privind seceta;

c) elaborează planurile de bazin hidrografic de gospodărire a apelor;

d)  evaluează necesarul de apă la nivel naţional şi zonal şi propune măsuri pentru asigurarea acestui necesar.

C. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor

a)    participă la elaborarea unor studii complexe de fundamentare a politicilor de combatere a efectelor secetei prin mijloace specifice amenajării teritoriului şi urbanismului;

b)  asigură îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă;

c)  asigură îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă prin Programul operaţional regional -Axa prioritară 3 Imbunătăţirea infrastructurii sociale.

D.  Ministerul Transporturilor

a) asigură managementul tipurilor de risc generator de situaţii de urgenţă provocate de secetă;

b) asigură plantarea perdelelor forestiere de-a lungul căilor de comunicaţii.

E.  Ministerul Economiei şi Finanţelor

- aplică prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.

F.  Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

a)   iniţiază şi desfăşoară campanii de conştientizare a publicului larg asupra cauzelor şi efectelor secetei şi asupra importanţei strategiei, obiectivelor şi programului de acţiune;

b)   supraveghează aplicarea în teritoriu a Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei şi a Strategiei naţionale pentru combaterea deşertificării şi reducerea efectelor secetei.

G.  Ministerul Sănătăţii Publice

a) organizează şi coordonează activitatea de monitorizare a stării de sănătate a populaţiei şi relaţiile cu factorii de risc de mediu;

b) propune măsuri de igienă şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri în zonele calamitate.

H. Administraţia Naţională de Meteorologie

a)   asigură monitorizarea în flux operaţional a evoluţiei rezervelor de umiditate din sol, pe baza măsurătorilor din cadrul reţelei de specialitate;

b) asigură elaborarea prognozelor şi avertizărilor referitoare la evoluţia condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice, implicit fenomenul de secetă pedologică;

c) asigură diseminarea informărilor agrometeorologice în flux operaţional către factorii decizionali şi alţi utilizatori de profil agricol;

d) elaborează periodic rapoarte privind starea de umiditate a solului şi vegetaţia culturilor agricole în funcţie de evoluţia condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice;

e)  elaborează documentaţii privind aria de răspândire a fenomenului de secetă pedologică în anii agricoli excesiv de secetoşi, pentru fundamentarea acordării despăgubirilor în caz de calamităţi;

f)  elaborează hărţi tematice privind aria de vulnerabilitate a zonelor de cultură la fenomenul de secetă pedologică, în scopul identificării arealelor cu risc extrem (hărţi tematice la nivel naţional şi regional);

g) analizează impactul schimbărilor climatice la nivel naţional în contextul schimbărilor climatice globale (situaţia actuală, scenarii posibile ale schimbărilor climatice viitoare proiectate la nivelul României);

h) elaborează studii şi cercetări privind stadiul curent şi perspectiva evoluţiei fenomenului de secetă pedologică la nivel naţional şi pe regiuni agricole de referinţă, pe bază de indicatori şi, indici de secetă, nivele şi clase de risc.

I. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti"

-  coordonează activitatea ştiinţifică în domeniul creării soiurilor de plante rezistente la secetă, tehnologiei irigaţiilor cu consumuri mici de apă, politicilor agricole care reduc pierderile de apă.

J. Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (ICPA)

a) monitorizează calitatea solului;

b) identifică terenurile degradate;

c) propune soluţii de ameliorare a solului şi de amenajare a terenurilor degradate.

K. Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice

a) realizează studii de fezabilitate şi proiecte tehnice privind înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, împădurirea terenurilor degradate şi împădurirea altor terenuri pentru creşterea suprafeţelor ocupate cu păduri;

b)  realizează studii şi cercetări privind rezistenţa speciilor lemnoase la secetă şi a gradului de pretabilitate a acestora la diferite tipuri de soiuri.

L. Institutul Naţional de Cercetare-Dezolvare pentru Imbunătăţiri Funciare - I.N.C.D.I.F - „ISPIF"

a) realizează studii de fezabilitate şi proiecte tehnice privind reabilitarea amenajărilor de irigaţii existente şi executarea altor lucrări de realizare a altor noi amenajări de irigaţii;

b) elaborează studii privind posibilitatea utilizării unor surse de apă alternative pentru alimentarea amenajărilor de irigaţii.

M. Regia Naţională a Pădurilor (ROMSILVA)

- asigură materialul genetic forestier în vederea executării lucrărilor de împăduriri.

N. Administraţia Naţională a Imbunătăţirilor Funciare

a)  realizează inventarul amenajărilor de irigaţii aflate în administrarea sa;

b)  evaluează şi propune lista lucrărilor de reabilitare a amenajărilor de irigaţii aflate în administrarea sa;

c) evaluează şi propune lista amplasamentelor în care se pot realiza noi amenajări de irigaţii.

(iii) Informarea şi educarea populaţiei.

In vederea informării şi educării populaţiei în privinţa riscurilor şi efectelor secetei, autorităţile responsabile cu gestionarea situaţiei de urgenţă în caz de secetă vor elabora ghiduri, îndrumare, pliante, afişe cuprinzând informaţii referitoare la cauzele fenomenului de secetă, modalităţile de prevenire a acestora, precum şi acţiunile de protecţie şi intervenţie individuală şi de grup.

Distribuţia materialelor informative se face prin grija autorităţilor administraţiei publice locale, cu participarea activă a instituţiilor de cult şi de învăţământ.

Populaţia trebuie învăţată cum să se comporte înainte de apariţia fenomenului de secetă, în timpul acesteia şi după trecerea fenomenului.

In vederea adaptării la secetă a comunităţii se vor realiza campanii de informare adaptate nevoilor specifice ale comunităţii.

(iv) Transmiterea şi recepţionarea mesajelor de avertizare pentru cazuri de deşertificare şi secetă

Mesajele trebuie să precizeze clar şi concis ce se întâmplă şi unde, ce semnificaţie au ele pentru populaţia ţintă şi ce trebuie aceasta să facă. Aceste mesaje constituie semnalul pentru cei expuşi riscului pentru ca aceştia să treacă la acţiune înainte ca seceta să se producă ori să atingă niveluri critice.

Specialiştii în mass-media vor fi consultaţi pentru ca mesajul să fie:

- scurt;

- ordonat, astfel încât să constituie cea mai importantă ştire pentru populaţie;

- clar, simplu şi să evite jargonul.

Mesajul trebuie să fie:

- pozitiv, axat pe ce să facem şi nu pe ce să nu facem;

- să sugereze acţiunea şi nu inacţiunea;

- să invite la sociabilitate şi nu la izolare;

- să fie viguros.

Căile de diseminare a avertizării la secetă pot fi:

- mesaje radio;

- mesaje televizate, prezentate cu scris în mişcare, la ştiri sau în pauză;

- ziare locale sau regionale;

- telefon;

- fax;

- din uşă în uşă.

(v) Aspecte instituţionale şi legislative

- Elaborarea unui act normativ privind gestiunea fenomenului de secetă pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor

- Elaborarea unui act normativ pentru definirea proiectelor de interes naţional şi de interes local şi a modului lor de elaborare şi de finanţare

- Elaborarea unui act normativ pentru clasificarea obiectivelor din punctul de vedere al gradului de protecţie la secetă ce trebuie asigurat sau al riscului social acceptat

- Instituirea unei structuri guvernamentale, interministeriale care să asigure colaborarea „actorilor" şi coordonarea lor

- Elaborarea unui act normativ pentru reglementarea activităţilor de voluntariat pentru cazuri de secetă

- Revizuirea legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă generate de secetă