HOTARARE Nr. 4 din 9 septembrie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 216 din 11 septembrie 1996
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Ioan Deleanu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Virgil Firuleasa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea contestatiilor formulate de un grup de 75 de cetateni
impotriva inregistrarii candidaturii domnului Ion Iliescu pentru functia de
Presedinte al Romaniei la alegerile presedintiale ce vor avea loc la data de 3
noiembrie 1996.
Contestatiile au fost inregistrate la Biroul Electoral Central sub nr. 67
din 7 septembrie 1996, fiind depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti.
In temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea
Presedintelui Romaniei, contestatiile au fost inaintate Curtii Constitutionale
la data de 7 septembrie 1996 si formeaza obiectul Dosarului nr. 170 D/1996.
Curtea Constitutionala a decis solutionarea contestatiilor fara citarea
partilor, avand in vedere cerinta legala a rezolvarii lor in maximum 48 de ore,
potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, art. 11 alin. (2) si alin.
(3) si art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, raportate la art. 85 din Legea
nr. 68/1992 si coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Magistratul-asistent prezinta obiectul contestatiilor.
In motivarea contestatiilor depuse de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti
si formulate de doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim
Perudin, doamna Adrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin,
Alexandru Tudor, Andrei N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani
Edinan, doamna Badea Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele
Bostan Maria, Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion,
doamnele Calin Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie
Mircea, doamnele Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu,
Cristocea Bogdan, doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru,
doamna Dumitrescu A. Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan
Temo, doamnele Ene Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele
Focseneanu Elena, Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna
Furdu Tereza, domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg
Francisc, Lacurezeanu Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu,
doamna Maftei Maria, domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu
Maria, domnul Pesuc Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna
Pesuc Elena, domnul Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu
Petre, Mihailescu Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana,
domnii Neacsa G., Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu
Aurica, doamna Omocea Adriana si domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici
Liviu, Petre Aurel, contestatii care au continut identic, inregistrate la
Biroul Electoral Central sub acelasi numar, se sustine, in esenta, ca: potrivit
art. 10 din Legea nr. 69/1992, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa
candideze, deoarece a indeplinit de mai multe ori functia de Presedinte al
Romaniei; in decembrie 1989 a fost ales, ca "emanat al Revolutiei",
in functia de conducator al Romaniei, exercitand toate atributiile unui sef de
stat; in februarie 1990 a fost ales ca Presedinte al Romaniei de catre
Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala; in mai 1990 a fost ales Presedinte al
Romaniei in urma alegerilor desfasurate in baza Decretului-lege nr. 92/1990
pentru alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei; in decembrie 1991 a
fost confirmat in functia de Presedinte al Romaniei potrivit "art. 121"
din Constitutie; in decembrie 1992 a fost confirmat pentru un nou mandat in
functia de Presedinte al Romaniei, pentru a patra oara, si in noiembrie 1996
doreste sa participe din nou la alegeri.
Luand cuvantul in fond, procurorul considera ca Decretul-lege nr. 92/1990
este un act normativ cu caracter provizoriu si tranzitoriu si care nu se refera
la notiunea de mandat presedintial, ci la unele prerogative ale functiei de
Presedinte al Romaniei. Notiunea de mandat presedintial apare pentru prima data
in Legea nr. 69/1992, adoptata in temeiul Constitutiei din 1991. Rezulta ca
singurul mandat presedintial in inteles constitutional este cel indeplinit ca
urmare a alegerilor din septembrie 1992. In consecinta, apreciaza contestatiile
ca neintemeiate si solicita respingerea lor.
CURTEA,
luand in dezbatere contestatiile inaintate de Biroul Electoral Central,
constata ca este competenta sa le solutioneze in temeiul art. 144 lit. d) din
Constitutie, al art. 27 din Legea nr. 47/1992 si al art. 11 alin (3) din Legea
nr. 69/1992.
In raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 69/1992, si vazand
concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine urmatoarele:
Examinand continutul contestatiilor, Curtea constata ca acesta este absolut
identic cu cel al altor 50 de contestatii, depuse la Biroul Electoral Central
tot de domnul avocat Nicolae Stefanescu-Draganesti, in ziua de 5 septembrie
1996, prezentate sub forma unor acte xeroxate in care difera numai numele,
prenumele si adresa autorului contestatiei.
In legatura cu temeiurile contestatiilor, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin Hotararea nr. 1 din 8 septembrie 1996 si nu exista motive sa
revina asupra celor statuate.
In sprijinul contestatiilor s-au invocat prevederile art. 10 din Legea nr.
69/1992 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, potrivit carora "Nu pot
candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, nu indeplinesc
conditiile prevazute de art. 35 din Constitutie pentru a fi alese sau care au
fost alese anterior, de doua ori, ca Presedinte al Romaniei."
Invocarea acestor prevederi legale pentru contestarea legitimitatii
constitutionale a candidaturii domnului Ion Iliescu, abstractie facand de
dispozitiile legii fundamentale, chiar daca este pertinenta, nu este concludenta,
din moment ce obiectul contestatiilor, prin referirea la nesocotirea unor
dispozitii din Constitutie, imprima litigiilor cu care a fost sesizata Curtea
Constitutionala trasaturile contenciosului constitutional. Or, in contenciosul
constitutional, Curtea, garant al suprematiei Constitutiei, trebuie sa se
raporteze la dispozitiile acesteia, nu la cele ale unor acte subsecvente si
inferioare acestora.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar face abstractie de un asemenea imperativ,
socotindu-se ca ne aflam in prezenta unui simplu contencios electoral, avand in
vedere principiul necontestat al ierarhiei normelor juridice, este de la sine
inteles ca norma legala nu poate fi opusa normei constitutionale. Fiind vorba
de un text adoptat dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, prevederile sale nu
pot fi interpretate decat in concordanta cu dispozitiile art. 81 alin. (4) din
Constitutie, referindu-se la aceeasi interdictie ce priveste exclusiv mandatul
constitutional de Presedinte al Romaniei. Orice alta interpretare, fiind
neconstitutionala, nu poate fi retinuta, chiar daca, sub aspect literal, textul
ar permite-o.
In opinia autorilor contestatiilor am fi in prezenta mai multor
"mandate" indeplinite deja, cuprinse in perioada decembrie 1989 si
decembrie 1992, care, astfel cum ele au fost periodizate, ar conduce la
concluzia ca persoana a carei candidatura se contesta a indeplinit patru
"mandate".
Indiferent insa de modul de periodizare, argumentul adus in atentie implica
examinarea urmatoarelor probleme: natura juridica a actelor normative
preconstitutionale, pe baza carora s-au indeplinit presupusele mandate;
institutia mandatului presedintial si raportul dintre aceasta si functia de sef
al statului, indeplinita anterior.
S-au invocat, asadar, explicit sau implicit, prevederile Decretului-lege
nr. 2 din 27 decembrie 1989 si cele ale Decretului-lege nr. 92 din 14 martie
1990, acte normative preconstitutionale, care, intre altele, au cuprins si
reglementari cu privire la institutia de sef al statului.
In legatura cu Decretul-lege nr. 2/1989 trebuie sa se constate ca prin nici
una dintre prevederile acestuia nici macar nu se indica functia de sef al
statului sau mandatul presedintial. Art. 5 din acest act normativ se refera la
presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale, stabilindu-i sumar
atributiile, unele dintre acestea fiind specifice prin natura lor
prerogativelor unui sef de stat, altele insa neavand nimic comun cu asemenea
prerogative. Mai mult insa, unele atributii dintre cele care ar fi putut
apartine unui sef de stat unipersonal au fost rezervate, prin prevederile art.
2 din acel act normativ, Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca organ
colegial de putere.
Prin Decretul-lege nr. 92/1990 s-a instituit intr-adevar functia de sef al
statului, sub denumirea "Presedintele Romaniei". In conditiile date,
reglementarea acestei institutii se remarca prin elemente specifice esentiale,
diferite de Constitutie, indeosebi cele la care s-au referit art. 9 alin. (2),
art. 10 alin. (2), art. 81 si 82 din acest act, privind varsta minima pentru a
fi ales, interdictia pentru unele persoane de a fi alese, procedura
contenciosului electoral, validarea alegerii si momentul de la care cel ales
este declarat presedinte, precum si cele care au stabilit atributiile
presedintelui si raporturile sale cu celelalte autoritati publice. Mai mult,
este de observat ca Decretul-lege nr. 92/1990 nu a stabilit durata indeplinirii
functiei de presedinte. Comparand acele reglementari cu reglementarile
constitutionale actualmente in vigoare, avand ca obiect institutia de
Presedinte al Romaniei, cuprinse la art. 35 si la art. 80-100 din Constitutie,
rezulta ca, desi, formal, cat priveste denumirea institutiei, s-ar parea ca
suntem in prezenta uneia si aceleiasi autoritati, in realitate cele doua
institutii sunt esential diferite. Pe calea unei asemenea examinari comparative
rezulta, asadar, ca sub aceeasi denumire au fost reglementate institutii de
autoritate publica esentialmente diferite, prima avand un caracter tranzitoriu,
cealalta, in conditii de stabilitate constitutionala.
O alta constatare insa este deplin pertinenta si concludenta pentru
formularea unei judecati de valoare in problema litigioasa asupra careia
urmeaza a se pronunta Curtea Constitutionala, si anume ca nici un act normativ
preconstitutional nu consacra institutia mandatului presedintial. Aceasta
institutie este pentru prima oara reglementata prin Constitutia din 1991.
Mandatul presedintial are determinari constitutionale specifice si inedite
fata de reglementarile anterioare. Acestea privesc mai ales functiile ce deriva
din mandat, conditiile de dobandire, de validare si de incepere a mandatului,
durata acestuia, incompatibilitatile si imunitatile pe care le antreneaza,
atributiile ce deriva din mandat si, implicit, raporturile in care se afla
detinatorul acestuia cu celelalte autoritati publice, raspunderea ce revine
titularului mandatului pentru modul de exercitare a acestuia. Nici o alta
functie, dobandita pe baza unor reglementari anterioare Constitutiei, nu a avut
ca fundament un asemenea mandat, asa incat trebuie admis ca prevederile
Constitutiei Romaniei marcheaza o solutie de ruptura sau de reasezare, esential
diferita, a institutiei de sef al statului. Pe cale de consecinta, mandatul presedintial
reglementat de Constitutia Romaniei nu poate fi asezat in prelungirea unor
durate de indeplinire a functiei de Presedinte al Romaniei, anterioare intrarii
in vigoare a legii fundamentale.
Un alt motiv pentru contestarea inregistrarii candidaturii domnului Ion
Iliescu este acela ca, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, de la data de 8
decembrie 1991 si pana la alegerile din septembrie 1992, acesta a indeplinit un
alt mandat constitutional. Dar exercitarea functiei de presedinte in aceasta perioada
s-a facut in temeiul prevederilor art. 151 alin. (1) din Constitutie, potrivit
carora "Institutiile republicii, existente la data intrarii in vigoare a
prezentei Constitutii, raman in functiune pana la constituirea celor noi".
Prevederile mentionate au asigurat continuitatea vietii statale a tarii
prin prorogarea functionarii autoritatilor publice existente pana la
constituirea celor noi, dupa regulile stabilite in Constitutie. In aceste
conditii si-au desfasurat activitatea Presedintele Romaniei, Parlamentul,
Guvernul, instantele judecatoresti, organele de procuratura etc. Cat priveste
autoritatile publice cu caracter electiv - Parlamentul si Presedintele Romaniei
-, acestea si-au continuat activitatea, in temeiul art. 151 alin. (1) din
Constitutie, pe baza legitimarii conferite anterior, in urma scrutinului din 20
mai 1990, conform Decretului-lege nr. 92/1990.
In consecinta, numai prin alegerile din 1992, organizate inauntrul
termenului de un an de la adoptarea Constitutiei, prevazut de art. 80 alin. (2)
combinat cu art. 99 din Decretul-lege nr. 92/1990, aceste autoritati publice
s-au constituit pentru prima oara ca institutii noi, in sensul art. 151 din
Constitutie.
Desigur, in ce priveste atributiile acestor autoritati, Constitutia a fost
de imediata aplicare. Dar caracterul nou, constitutional, al acestor
autoritati, avand semnificatia unei rupturi fata de legitimitatea lor
anterioara, este, fara indoiala, consecinta alegerilor din septembrie 1992. De
aceea perioada cuprinsa intre intrarea in vigoare a Constitutiei si alegerile
din 1992 nu poate avea semnificatia mandatului constitutional prevazut de art.
81 alin. (4) din Constitutie.
Este adevarat, asa cum s-a mai aratat, ca mandatele pe care le poate
exercita Presedintele Romaniei sunt cel mult doua, dar aceasta numai in
conditiile cuprinse in legea fundamentala a tarii, deoarece numai aceasta a dat
valoare juridica limitarii respective.
Fata de cele aratate, rezulta ca mandatul de Presedinte al Romaniei din
perioada 1992-1996 este primul mandat constitutional al domnului Ion Iliescu.
In consecinta, contestatiile ce fac obiectul judecatii de fata urmeaza sa fie
respinse.
Pentru considerentele aratate si vazand dispozitiile art. 144 lit. d) din
Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a) si ale art. 27 si 28 din Legea nr.
47/1992, precum si cele ale art. 2 alin. (2) si art. 11 alin. (2) si alin. (3)
din Legea nr. 69/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA
In numele legii
HOTARASTE:
Respinge ca neintemeiate contestatiile privind inregistrarea candidaturii
domnului Ion Iliescu la functia de Presedinte al Romaniei, formulate de
doamnele Ababei Irina Marioara, Ababei Iulia, domnul Ablachim Perudin, doamna
Adrian Florica, domnii Adrian Viorel, Alecu Constantin, Alexandru Tudor, Andrei
N. Alexandru, Andrei Gheorghe, Andriuta Dan, Babaiani Edinan, doamna Badea
Doina, domnii Blidarus Nicolae, Boros I. Viorel, doamnele Bostan Maria,
Calpaccian Domnica Mihaela, domnii Calpaccian Arsen, Cazan Ion, doamnele Calin
Ana, Ciuta Floarea, domnii Ciuta Mihai, Chiper Sava, Colie Mircea, doamnele
Colie Emanuela Viorica, Cotrus Janna, domnii Croitoru Sandu, Cristocea Bogdan,
doamna Damian Constanta, domnii Dima Paul, Dobrin Dumitru, doamna Dumitrescu A.
Maria, domnii Dumitrele Constantin, Elmi Mamurie, Enan Temo, doamnele Ene
Margareta, Feticu Cleopatra, domnul Feticu Paul, doamnele Focseneanu Elena,
Fundeanu Luminita, Furdu Ana Aura, domnul Furdu Ion, doamna Furdu Tereza,
domnul Gheonea Gelu, doamna Grec Ileana, domnii Grunberg Francisc, Lacurezeanu
Petre, Lambu Raul, Leoveanu Dan, Luca Robert Laurentiu, doamna Maftei Maria,
domnii Marinescu Doru, Mandescu Marin, doamna Mandescu Maria, domnul Pesuc
Vasile, doamna Pesuc Simona, domnul Pesuc Dragos, doamna Pesuc Elena, domnul
Mercan Mircea, doamnele Mirea Dorina, Miu Dana, domnii Miu Petre, Mihailescu
Vasile, Mot Pavel, Musatescu Iulian, doamna Mandru Ioana, domnii Neacsa G.,
Neacsu Constantin, Neagu Ionut, Niculae Ovidiu, Olteanu Aurica, doamna Omocea
Adriana si domnii Oprisan Ionel, Pariza George, Petrovici Liviu, Petre Aurel.
Hotararea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman