HOTARARE Nr.
1343 din 31 octombrie 2007
pentru aprobarea infiintarii
perdelelor forestiere de protectie a campului in judetele Constanta, Ilfov si
Tulcea
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 778 din 16 noiembrie 2007
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele
forestiere de protecţie,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere
de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa, conform Studiului de fundamentare
prevăzut în anexa nr. 1, în condiţiile legii.
Art. 2. - Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere de
protecţie a câmpului în judeţul Ilfov, conform Studiului de fundamentare
prevăzut în anexa nr. 2, în condiţiile legii.
Art. 3. - Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere
de protecţie a câmpului în judeţul Tulcea, conform Studiului de fundamentare
prevăzut în anexa nr. 3, în condiţiile legii.
Art. 4. -In ariile naturale protejate de interes
naţional şi în siturile „Natura 2000" perdelele forestiere se realizează
în concordanţă cu planurile de management al acestora.
Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 155/2004 privind aprobarea
conţinutului-cadru al studiului pentru fundamentarea înfiinţării perdelelor
forestiere de protecţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 19 februarie 2004.
Art. 6. -Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul agriculturii şi
dezvoltării rurale,
Dacian Ciolos
Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,
Attila Korodi
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
ANEXA Nr. 1
STUDIUL DE FUNDAMENTARE
a necesităţii înfiinţării perdelelor forestiere de
protecţie în judeţul Constanţa
A. PIESE SCRISE
1. Date generale:
1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare a necesităţii instalării perdelelor
forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Constanţa
1.2. Elaboratorul studiului: I.C.A.S. Bucureşti
1.3. Ordonatorul principal de credite: MAPDR
1.4. Autoritatea contractantă: MAPDR
1.5. Amplasamentul (judeţul): Constanţa
1.6. Tema studiului
cu fundamentarea necesităţii şi oportunităţii creării perdelelor forestiere de
protecţie
Obiectivul principal al studiului
este acela de a fundamenta necesitatea înfiinţării reţelei de perdelele
forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa, precum şi de a stabili
amplasamentul acesteia.
Judeţul Constanţa este situat în partea de sud-est a
României, învecinându-se la nord cu judeţul Tulcea, la est cu Marea Neagră, la
sud cu Bulgaria şi la vest cu fluviul Dunărea.
Suprafaţa judeţului Constanţa este de 707.100 ha,
aflându-se în acest sens pe locul 8 între judeţele României. Din punct de
vedere teritorial-administrativ judeţul este împărţit în 3 municipii, 9 oraşe,
57 de comune.
In judeţul Constanţa fondul forestier ocupă o suprafaţă
de 24.800 ha, iar suprafaţa agricolă este de 564.500 ha. Procentul de
împădurire este de aproximativ 3,5%, cu menţiunea că pădurile sunt localizate, cu puţine excepţii, mai ales în
apropierea Dunării, restul teritoriului fiind practic lipsit de vegetaţie
forestieră.
Ariditatea climatului plasează întregul judeţ sub
aspect bioclimatic în zonele de silvostepă, de câmpie şi de stepă. In aceste
condiţii climatice şi producţia agricolă are de suferit, mai ales în lipsa
funcţionării unui sistem de irigaţii adecvat.
In acest context, având în vedere bine-cunoscutele
influenţe binefăcătoare ale perdelelor forestiere asupra culturilor şi
producţiei agricole şi zootehnice, solului şi apelor, faunei folositoare,
sănătăţii oamenilor şi aşezărilor umane, într-un cuvânt asupra mediului din
teritoriile în care acestea se instalează, considerăm că realizarea reţelei de
perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Constanţa ar trebui să
constituie un obiectiv prioritar în crearea sistemului naţional de culturi şi
perdele forestiere de protecţie.
2. Date tehnice ale studiului
2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică a terenului, cu
precizarea tipului de proprietate şi a deţinătorilor pentru fiecare suprafaţă
pe care se vor amplasa perdele forestiere de protecţie
La evaluările preliminare, pentru stabilirea
necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului judeţ au
fost luate în considerare numai terenurile arabile şi păşunile, fiind excluse
de la bun început livezile, viile, intravilanul localităţilor şi, bineînţeles,
terenurile ocupate de vegetaţie forestieră. A rezultat
că pentru amplasarea reţelei de perdele trebuie
analizată o suprafaţă de 549.600 ha.
In cadrul suprafeţei analizate (de 549.600 ha), reţeaua
de perdele forestiere va ocupa o suprafaţă totală de 3.773,05 ha .
Fundamentarea necesităţii amplasării reţelei de perdele
forestiere de protecţie a câmpului nu a fost realizată pentru toate cele 70 de
localităţi ale judeţului (în al căror teritoriu administrativ se preconiza
iniţial amplasarea perdelelor), din următoarele motive:
- pentru 9 comune nu au fost primite planurile
cadastrale de la OCPI Constanţa;
- pentru 13 comune nu s-au primit
planurile pentru întreaga suprafaţă;
- în cazul a 9 localităţi teritoriile administrative
cuprind zone forestiere semnificative ca pondere (sud-vestul judeţului).
Situaţia localităţilor în a căror rază teritorială se
va amplasa reţeaua de perdele forestiere şi a suprafeţelor ocupate de aceasta,
precum şi a localităţilor unde nu s-a fundamentat amplasarea perdelelor din
motivele menţionate anterior se prezintă în tabelul următor:
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa totală perdele
- ha -
|
Observaţii
|
|
1.
|
23 August
|
106,63
|
|
|
2.
|
Adamclisi
|
|
zona forestieră
|
|
3.
|
Agigea
|
32,97
|
|
|
4.
|
Albeşti
|
132,24
|
|
|
5.
|
Aliman
|
|
zona forestieră
|
|
6.
|
Amzacea
|
23,87
|
planuri incomplete
|
|
7.
|
Băneasa
|
|
zona forestieră
|
|
8.
|
Bărăganu
|
84,91
|
|
|
9.
|
Basarabi
|
28,86
|
planuri incomplete
|
|
10.
|
Castelu
|
57,99
|
|
|
11.
|
Cerchezu
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
12.
|
Cernavodă
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
13.
|
Chirnogeni
|
104,29
|
planuri incomplete
|
|
14.
|
Ciobanu
|
19,6
|
planuri incomplete
|
|
15.
|
Ciocârlia
|
173,59
|
|
|
16.
|
Cobadin
|
114,95
|
|
|
17.
|
Cogealac
|
77,69
|
|
|
18.
|
Comana
|
159,46
|
|
|
19.
|
Constanţa
|
45,47
|
|
|
20.
|
Corbu
|
86,38
|
|
|
21.
|
Costineşti
|
22,81
|
|
|
22.
|
Crucea
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
23.
|
Cumpăna
|
24,45
|
|
|
24.
|
Cuza Vodă
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
25.
|
Deleni
|
57,41
|
|
|
26.
|
Dobromir
|
|
zona forestieră
|
|
27.
|
Dumbrăveni
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
28.
|
Eforie
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
29.
|
Fântânele
|
108,79
|
|
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa totală perdele
- ha -
|
Observaţii
|
|
30.
|
Ghindăreşti
|
17,17
|
|
|
31.
|
Gârliciu
|
9,36
|
planuri incomplete
|
|
32.
|
Grădina
|
64,49
|
|
|
33.
|
Hârşova
|
35,36
|
|
|
34.
|
Horia
|
15,63
|
|
|
35.
|
Independenţa
|
110,84
|
|
|
36.
|
Ion Corvin
|
|
zona forestieră
|
|
37.
|
Istria
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
38.
|
Limanu
|
99,75
|
|
|
39.
|
Lipniţa
|
|
zona forestieră
|
|
40.
|
Lumina
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
41.
|
Mangalia
|
40,75
|
|
|
42.
|
Medgidia
|
60,15
|
|
|
43.
|
Mereni
|
90,6
|
|
|
44.
|
Mihai Viteazu
|
68,52
|
planuri incomplete
|
|
45.
|
Mihail Kogălniceanu
|
132,99
|
|
|
46.
|
Mircea Vodă
|
70,73
|
|
|
47.
|
Năvodari
|
20,01
|
|
|
48.
|
Negru Vodă
|
168,46
|
planuri incomplete
|
|
49.
|
Nicolae Bălcescu
|
197,81
|
|
|
50.
|
Oltina
|
|
zona forestieră
|
|
51.
|
Ostrov
|
|
zona forestieră
|
|
52.
|
Ovidiu
|
54,61
|
|
|
53.
|
Pantelimon
|
|
lipsă planuri cadastrale
|
|
54.
|
Pecineaga
|
94,19
|
|
|
55.
|
Peştera
|
55,66
|
planuri incomplete
|
|
56.
|
Poarta Albă
|
59,94
|
|
|
57.
|
Raşova
|
|
zona forestieră
|
|
58.
|
Săcele
|
43,28
|
planuri incomplete
|
|
59.
|
Saligny
|
29,24
|
|
|
60.
|
Saraiu
|
54,63
|
planuri incomplete
|
|
61.
|
Seimeni
|
60,2
|
|
|
62.
|
Siliştea
|
38,37
|
|
|
63.
|
Târguşor
|
64,47
|
planuri incomplete
|
|
64.
|
Techirghiol
|
45,56
|
|
|
65.
|
Topalu
|
33,57
|
|
|
66.
|
Topraisar
|
177,19
|
|
|
67.
|
Tortoman
|
50,64
|
planuri incomplete
|
|
68.
|
Tuzla
|
34,11
|
planuri incomplete
|
|
69.
|
Valu lui Traian
|
69,79
|
|
|
70.
|
Vulturu
|
142,62
|
|
|
|
|
3.773,05
|
|
In urma amplasării reţelei de perdele a rezultat
structura suprafeţei ocupate de aceasta pe tipuri de proprietate (privată sau
de stat) şi pe deţinători, care se prezintă detaliat în anexa nr. 1.
2.2. Obiectivele de
protejat şi tipurile de perdele forestiere
necesare
Obiectivul acestui studiu este realizarea perdelelor
forestiere de protecţie a terenurilor agricole. Pentru a nu îngreuna lucrările
agricole, perdelele au fost amplasate în general pe conturul tarlalelor
agricole (în imediata apropiere a drumurilor de exploatare). Având în vedere
faptul că distanţele optime de amplasare a perdelelor prevăzute în normele
tehnice nu au putut fi respectate din cauza caracteristicilor locale de relief
şi cadastrale, reţeaua a fost creată dintr-un singur tip de perdea (principală
- 10 m lăţime), urmărindu-se compensarea scăderii efectului protector datorită
creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de
vegetaţia forestieră.
2.3. Caracteristicile cadrului natural
2.3.1. Elemente de geologie, geomorfologie
Sub aspect geomorfologie, judeţul Constanţa se
încadrează în Podişul Dobrogei, care are o altitudine medie de 125 m,
constituind o unitate de relief joasă. Aproximativ 42% din podiş (precumpănitor
în centrul şi sud-vestul acestuia) se desfăşoară între 100 şi 200 m, iar circa
47% se află sub 100 m (cu dezvoltare mai mare în partea de est şi între
Cernavodă şi Constanţa).
Altitudinile minime pot ajunge până la 10-15 m în
sectorul sud-estic, prin includerea fâşiei de ţărm în unităţile de podiş.
Pe ansamblul Dobrogei se constată o cădere altitudinală
dublă, pe de o parte, din nord şi sud către centru (Cernavodă- Constanţa), iar,
pe de altă parte, o coborâre mai lentă sau mai bruscă spre Dunăre (vest) şi
mare (est).
Inălţimile mai mari din vecinătatea fluviului fac ca
energia de relief să înregistreze valori mari în nord şi vest (între 200 şi 300
m), pe când spre mare şi în sud aceasta este sub 50 m. Valori reduse ale
energiei de relief (sub 100 m) sunt şi în lungul văilor principale.
Diversitatea petrografică,
varietatea pantelor şi condiţiile climatice determină manifestarea intensă a
câtorva procese (şiroire, torenţialitate, spălare în suprafaţă pe versanţii cu
pantă mai mare, tasare pe loessuri, alunecări, prăbuşiri şi surpări), care
conduc la degradarea terenurilor. Se adaugă procesele din lungul ţărmului,
diferenţiate în sectoarele de faleză şi de plajă.
Pe ansamblu, modelarea îndelungată şi realizarea unei
suprafeţe de tip pediplenă au dus la retezarea tuturor structurilor, indiferent
de vârstă.
Ridicarea în pliocen-cuaternar a Dobrogei (mai ales în
jumătatea nordică) a impulsionat fragmentarea vechii pediplene şi punerea în
evidenţă a anumitor forme legate fie de structură, fie de rocă. In acest sens,
reprezentative sunt:
- văi axate pe sinclinale (Luncaviţa, Slava) sau pe
anticlinale (Valea Albă);
- depresiuni în anticlinale (Megina, Boclugea);
- văi desfăşurate pe contacte, în lungul faliilor
(Valea Adâncă, Peceneaga, Fântâna Mare);
- depresiuni tectonice (Nalbant, Cerna-Mircea Vodă);
- culmi alungite şi martori de
eroziune rotunjiţi pe roci vulcanice;
- creste pe şisturi cuarţitice (Pricopan);
- exocarst în calcare triasice şi jurasice, cretacice -
lapiezuri (în Dealurile Tulcei, Podişul Babadag); doline şi polii (Amzacea,
Negru Vodă, Mereni), chei şi canarale (Canaraua lui Olteanu, C.Hârşova,
C.Cheii, C.Fetii);
- endocarst (peşteri pe Valea Mangaliei, Sevendic şi
Vederoasa, peştera Movile etc);
- carst fosil în calcare situate la nivele diferite
(îndeosebi în Dobrogea de Sud).
Majoritatea regionărilor realizate
asupra teritoriului podişului dobrogean separă 3 unităţi mari - Dobrogea de
Nord, Dobrogea Centrală, Dobrogea de Sud, fiecare cu mai multe subunităţi.
Judeţul Constanţa este situat în cea mai mare parte în Dobrogea de Sud şi numai
o mică parte în Dobrogea Centrală.
Podişul Dobrogei Centrale
Se desfăşoară pe aria şisturilor verzi, deci între
aliniamentele faliilor Peceneaga-Camena (culoarul văilor Aiorman-Slava Rusă) şi
Topalu-Taşaul în sud. Ultima are contur uşor neregulat, cu pătrunderi în bazinetele
de la obârşia generaţiei de văi ce aparţin de bazinul Carasu.
Structural, peste şisturile verzi urmează discordant
formaţiuni jurasice (calcare şi conglomerate calcaroase), apoi depozite
loessoide şi loessuri.
Continentalismul climatului se
reflectă în existenţa în nord a silvostepei şi în centru şi sud a stepei.
Podişul Casimcei. Cea
mai mare parte din teritoriu este inclus în Podişul Casimcei, care are
altitudinile cele mai mari, coborând de la 300 m (nord) la sub 250 m (sud);
relieful corespunde pediplenei ce taie şisturile verzi şi este străbătut pe
centru de Casimcea; relief carstic în sud, pe calcare jurasice; pe contactele
petrografice s-au individualizat bazinete depresionare cu margini glacisate.
Podişul Dăeni-Hârşova.
La vest se află Podişul Dăeni-Hârşova (Gârliciu) cu o
lăţime în jur de 10-15 km, cu relief în două trepte (la 30 m şi 65 m)
considerate terase de abraziune şi pedimente.
Podişul Istriei. In est
se află Podişul Istriei. Este alcătuit tot din două trepte joase (pedimente) şi
se află în aria de influenţă a Mării Negre. Există areale mici cu soluri şi
vegetaţie de sărătură sau cu exces de umiditate.
Dobrogea de Sud
Se desfăşoară la sud de aliniamentul faliei
Topalu-Taşaul. Structural, se suprapune platformei Dobrogei de Sud, în care
peste cristalinul proterozoic apar mai importante calcarele cretacice şi
sarmaţiene, iar la suprafaţă mantia de loess. Mişcările neotectonice cuaternare
au ridicat sectorul sud-vestic mai mult, determinând înălţimile actuale
(150-200 m), caracterul antecedent al majorităţii văilor dunărene şi, indirect,
fragmentarea mai accentuată a acestui sector.
In relief se impun, pe de o parte, interfluviile plate,
cu lăţimi de zeci de kilometri în centru şi care cad altimetric mai lin spre
nord şi est şi brusc către nord-vest şi vest. Al doilea aspect îl introduc
văile care sunt evazate la obârşii şi în aval se adâncesc treptat (cele mari
creează un fel de canioane în loess şi în placa de calcar) şi se lărgesc
căpătând uneori şi caracter depresionar. Versanţii văilor mari se termină prin
glacisuri.
Climatul continental arid a favorizat dezvoltarea
stepei şi doar în sud-vest există un areal mai larg de păduri de cvercinee.
Intervenţia antropică a avut un rol deosebit în
modificarea peisajului natural (desţelenirea stepei şi silvostepei; îndiguiri,
desecări, irigări, cariere etc).
Podişul Medgidiei. Are
cea mai mare desfăşurare (de la Dunăre la mare), situându-se la 80-100 m
altitudine, cu relief de podiş în nord şi de boturi de deal spre Dunăre şi
valea Carasu; grosimea mare a loessului favorizează procese de sufoziune,
tasare, iar pe versanţii văilor principale, şiroire şi torenţialitate, surpări
etc; Valea Carasu care îl străbate de la est (la 4 km de mare) la vest, este
largă, peisajul natural fiind aproape în întregime
schimbat.
Podişul Oltinei. Aflat
în sud-vestul Dobrogei, are altitudinile cele mai mari (peste 180 m); este
fragmentat de văi înguste orientate SE-NV, care se deschid către Dunăre, unde
râurile (care în amonte sunt seci), în spatele unor baraje de aluviuni
dunărene, au format limanuri; relief de platouri pe calcare sarmaţiene şi
loess; spre Dunăre există terasa levantină, cu păduri de cer, gârniţă şi multe
specii sudice, apoi silvostepa cu specii de stejar termofile şi stepa.
Podişul Cobadin. Situat
în sectorul central-sudic, are altitudini de 150-180 m, relief de platouri pe
calcare sarmaţiene separate de văi seci; există un relief carstic variat (multe
forme fosilizate; la suprafaţă depresiuni carstice - Negru Vodă).
Podişul Mangaliei. Cunoscut în unele lucrări geografice sub numele de Litoralul de la sud
de Constanţa, este o unitate joasă (sub 50 m) în care se impun platourile pe
calcare sarmaţiene şi loess,
văi scurte care se termină în limanuri fluvio-maritime, faleze şi plaje
înguste. Influenţa mării în caracteristicile climatice este determinantă.
Peisajul natural de stepă a fost aproape în întregime schimbat cu unul agricol
diversificat.
2.3.2. Condiţii pedologice
Judeţul Constanţa se încadrează din punct de vedere
pedogeograficîn regiunea est-europeană, provincia danubiano-pontică. Un rol
distinct în dezvoltarea tipurilor de sol l-a avut clima excesiv continentală.
Arealul cel mai extins îl au molisolurile, iar mai restrâns apar solurile
intrazonale determinate mai ales de rocă. Desfăşurarea principalelor tipuri de
soluri relevă o oarecare etajare.
Molisolurile (Cernisolurile). Sunt reprezentate prin
diferite cernoziomuri. Cernoziomurile cambice sunt larg dezvoltate la peste 150
m altitudine, în condiţii de silvostepă. Cernoziomurile carbonatice se află la
80-120 m, în condiţii de stepă.
Solurile bălane se află pe latura de est, în
Depresiunea Nalbant şi în jurul complexului lagunar Razelm-Sinoe - spre Taşaul;
pe latura de vest apar de la Macin la Oltina, dar cu pătrundere mai accentuată
pe Valea Carasu; au procentul cel mai mare de carbonaţi şi conţinut mai redus
de humus faţă de cernoziomuri.
Solurile intrazonale. Cuprind porţiuni mai restrânse
din spaţiul podişului; ele pot fi hidromorfe (hidrisoluri), salinizate şi
alcalizate (salsodisoluri sau soluri salinice, sodice), aluviale sau neevoluate
şi trunchiate (protisoluri şi antrisoluri) (erodisoluri, litosoluri).
In judeţul Constanţa ponderea cea mai mare o au
cernoziomurile tipice (± carbonatice) aflate uneori în complex şi cu
cernoziomuri cambice, răspândite pe aproximativ 75% din teritoriu, urmate de
solurile bălane (cca. 20%) şi de rendzine, litosoluri, regosoluri, soluri
aluviale, soluri hidromorfe şi halomorfe (5%).
Solurile bălane - kastanoziomuri
tipice (calcarice)
Aceste soluri sunt reprezentative
pentru Dobrogea, unde se întâlnesc în sectorul Medgidia-Cernavodă, în jurul
complexului de lacuri Razelm, de-a lungul Dunării şi al litoralului Mării Negre
(la nord de Constanţa).
Condiţiile climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, Rm.a.
400/450mm, I.ar. 19.3/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona
de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca
urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic).
Solurile se întâlnesc pe versanţi prelungi, în general
slab înclinaţi (5 -10°), culmi domoale sau chiar terenuri plane, la altitudini
ce nu depăşesc 150 m.
Substratul, în general uniform, este alcătuit predominant din loessuri şi depozite loessoide şi are deci
caracter bazic.
Vegetaţia sub care s-au format solurile bălane a fost
în general cea de pajişti xerofite, care erau însă întrerupte pe alocuri de
pâlcuri de vegetaţie forestieră naturală alcătuită din specii xerofite
caracteristice zonei: stejarul pufos, stejarul brumăriu, mojdreanul, părul.
Arboretele care mai există în prezent au în general o consistenţă redusă
(0.5-0.6), golurile pe care le prezintă fiind practic înierbate. In prezent,
specia predominantă în compoziţia arboretelor este stejarul pufos, pătura
erbacee fiind bineînţeles alcătuită din specii caracteristice pajiştilor
uscate.
Condiţiile climatice generale (de ariditate specifică
stepei) şi relieful nu au favorizat alterarea, argilizarea şi levigarea,
conducând la apariţia unor soluri cu textura nediferenţiată pe profil, care
prezintă carbonaţi chiar de la suprafaţă. Vegetaţia slab dezvoltată,
preponderent ierboasă, precum şi levigarea slabă au condus la apariţia unui
orizont A molic, dar mai deschis la culoare şi cu un conţinut mai redus de
humus.
Solurile bălane sunt în ansamblu
luto-nisipoase-lutoase, lipsite de schelet (şi deci cu volum edafic foarte mare
- 1.00 m3/m2), fiziologic mijlociu profunde (grosime fiziologică 0.5-0.6 m), slab-moderat humifere.
Profilul este de tipul Am-AC-Cca. Orizontul
bioacumulativ (Am) este mai slab dezvoltat (25-35 cm), dar humusul este de
calitate (mull calcic). Solurile sunt slab-moderat carbonatice pînă la
adâncimea de 45cm, carbonatice între 45cm şi 60-70cm şi puternic carbonatice
sub adâncimea de 60-70cm, la care apare orizontul carbonatoiluvial (Cca).
In ceea ce priveşte porozitatea, permeabilitatea,
capacitatea pentru aer şi apă, solurile bălane oferă condiţii favorabile
vegetaţiei.
Cernoziomuri tipice
(cernoziomuri tipice şi calcarice)
Cernoziomurile au o largă răspândire în Dobrogea în
general şi în judeţul Constanţa în special, fiind întâlnite mai ales în estul,
sudul şi sud-vestul judeţului.
Acestea apar pe terenuri plane (câmpuri, terase) sau în microdepresiuni, culmi domoale, versanţi slab înclinaţi,
suprafeţe de podişuri joase, la altitudini cuprinse între 15-20m şi 150-200m.
Condiţiile climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, Pm.a. 450mm,
I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului, respectiv în
zona de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte
puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel
anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ
(stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Substratul este alcătuit predominant din loessuri şi
depozite loessoide şi are deci caracter bazic.
Vegetaţia sub care s-au format cernoziomurile tipice a
fost mai bogată, de pajişti mezoxerofite, care erau întrerupte mai des de
pâlcuri de vegetaţie forestieră naturală alcătuită din specii caracteristice
zonei, precum stejarul pufos şi stejarul brumăriu. Arboretele care mai există
în prezent au în general o consistenţă redusă (0,5-0,6), golurile pe care le
prezintă fiind înierbate.
Condiţiile climatice generale (de stepă ceva mai umedă)
şi relieful au favorizat în mai mare măsură alterarea, argilizarea şi
levigarea, conducând la apariţia unor soluri cu textura tot nediferenţiată pe
profil, dar care prezintă carbonaţi numai sub nivelul orizontului Am. Vegetaţia
mai abundentă, preponderent ierboasă, precum şi levigarea mai accentuată au
condus la apariţia unui orizont A molic bine dezvoltat, închis la culoare şi cu
un conţinut ridicat de humus.
Profilul este de tipul Am-AC-Cca. Orizontul Am are
grosimea de 40 cm. Intre 40-70 cm există orizontul de tranziţie AC
(carbonatic), iar sub adâncimea de 60-70 cm apare orizontul Cca
(carbonatoiluvial).
Soluri morfologic profunde (0,7-0,9 m) şi fiziologic mijlociu profunde (0,6 m), edafic foarte mari (1,00 m3/m2), practic nediferenţiate textural, lutoase în ansamblu, cu drenaj
intern moderat-rapid, slab compacte.
Reacţie neutră în orizontul Am şi slab alcalină în
profunzime (pH 7-7,6), sol slab carbonatic între 40-50 cm, moderat
carbonatic-carbonatic între 50-60 (70) cm şi puternic carbonatic sub adâncimea
de (60) 70 cm, moderat humifer-humifer (Ht 3-6% în primii 40 cm).
In general, solurile poartă amprenta modificării
antropice prin lucrare îndelungată, amenajarea sistemului de irigaţii şi
irigare repetată. In unele cazuri, prezenţa anormală a carbonaţilor începând de
la suprafaţă (conţinut foarte redus), precum şi, uneori, a sărurilor solubile
pe întregul profil sau numai pe o parte din acesta (conţinut, de asemenea,
foarte redus) se datorează probabil irigării repetate cu apă care are un anumit
conţinut de carbonaţi şi săruri.
Cernoziomuri cambice (cernoziomuri cambice)
Aceste soluri apar în proporţie mai redusă, fie în
complex cu cernoziomurile tipice (în areale depresionare cu un plus de
umiditate), fie la contactul cu zona forestieră, ca urmare a unui plus de
precipitaţii.
Solurile se caracterizează prin levigarea carbonaţilor
la o adâncime mai mare decât în cazul cernoziomurilor tipice (sub adâcimea de 70-90 cm).
Condiţiile climatice generale sau relieful au favorizat
în mai mare măsură alterarea, argilizarea şi levigarea, conducând la apariţia
orizontului diagnostic Bv. Solurile au textura slab diferenţiată sau chiar nediferenţiată pe profil, iar orizontul carbonatoiluvial Cca apare începând de la adâncimea de
90-100 cm.
Profilul este de tipul Am-Bv-Cca. Orizontul Am are
grosimea de 35-40 cm. Intre 40-70 cm există orizontul Bv (diagnostic), iar sub
adâncimea de 90-100 cm apare orizontul Cca (carbonatoiluvial).
Soluri morfologic şi fiziologic profunde (0,7-0,9 m),
edafic foarte mari (1,00 m3/m2), practic nediferenţiate
textural, lutoase în ansamblu, cu drenaj intern moderat-rapid, slab compacte.
Reacţie slab acidă - neutră în orizontul Am şi neutră-slab
alcalină, în profunzime (pH 7-7,8), sol slab necarbonatic până la 70-80 cm,
moderat carbonatic-carbonatic între 75-95 cm şi puternic carbonatic sub
adâncimea de (90) 100 cm, moderat humifer-humifer (Ht 3-6% în primii 40 cm).
Cele 3 tipuri de sol prezentate
anterior sunt folosite în mod curent pentru agricultură şi, în consecinţă, pe
aceste soluri va fi instalată şi reţeaua de perdele forestiere de protecţie a
câmpului.
In cazul celorlalte tipuri (clase) de soluri
menţionate, fie condiţiile pedostaţionale nefavorabile exclud folosinţa
agricolă, fie arealele respective nu necesită amplasarea perdelelor din cauza
microclimatului local ceva mai favorabil (solurile aluviale).
In tabelul următor se prezintă distribuţia tipurilor de
sol dominante la nivelul localităţilor din întregul judeţ, cu menţiunea că
încadrarea preliminară a fost făcută pe baza informaţiilor oferite de harta
pedologică scara 1:200.000, întocmită de ICPA. In faza SF + PT încadrarea va fi
definitivată prin cartare pedostaţională.
Distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul
localităţilor din judeţul Constanţa
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Tipuri de sol
|
|
Soluri bălane tipice
(kastanoziomuri
tipice - calcarice)
|
Cernoziomuri tipice (cernoziomuri tipice şi calcarice)
|
Cernoziomuri tipice şi cernoziomuri cambice
(cernoziomuri tipice şi cambice)
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
23 August
|
|
|
X
|
|
2.
|
Adamclisi
|
|
X
|
|
|
3.
|
Agigea
|
|
|
X
|
|
4.
|
Albeşti
|
|
X
|
|
|
5.
|
Aliman
|
X- 1/2 N
|
X-1/2S
|
|
|
6.
|
Amzacea
|
|
|
X
|
|
7.
|
Băneasa
|
|
X
|
|
|
8.
|
Bărăganu
|
|
X
|
|
|
9.
|
Basarabi
|
|
X
|
|
|
10.
|
Castelu
|
X
|
|
|
|
11.
|
Cerchezu
|
|
X
|
|
|
12.
|
Cernavodă
|
|
X
|
|
|
13.
|
Chirnogeni
|
|
X
|
|
|
14.
|
Ciobanu
|
X
|
|
|
|
15.
|
Ciocârlia
|
|
X
|
|
|
16.
|
Cobadin
|
|
X
|
|
|
17.
|
Cogealac
|
|
X
|
|
|
18.
|
Comana
|
|
|
X
|
|
19.
|
Constanţa
|
|
X-1/2E
|
X-1/2V
|
|
20.
|
Corbu
|
X
|
|
|
|
21.
|
Costineşti
|
|
x-1/2 N
|
X-1/2S
|
|
22.
|
Crucea
|
X
|
|
|
|
23.
|
Cumpăna
|
|
|
X
|
|
24.
|
Cuza Vodă
|
X-1/2S
|
X-1/2N
|
|
|
25.
|
Deleni
|
|
X
|
|
|
26.
|
Dobromir
|
|
X
|
|
|
27.
|
Dumbrăveni
|
|
X
|
|
|
28.
|
Eforie
|
|
X
|
|
|
29.
|
Fântânele
|
|
X
|
|
|
30.
|
Ghindăreşti
|
X
|
|
|
|
31.
|
Gârliciu
|
X
|
|
|
|
32.
|
Grădina
|
X-1/2SV
|
X-1/2NE
|
|
|
33.
|
Hârşova
|
X
|
|
|
|
34.
|
Horia
|
X
|
|
|
|
35.
|
Independenţa
|
|
X
|
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
36.
|
Ion Corvin
|
|
X
|
|
|
37.
|
Istria
|
X-1/2SE
|
X-1/2NV
|
|
|
38.
|
Limanu
|
|
X-1/3N
|
X-2/3S
|
|
39.
|
Lipniţa
|
|
X
|
|
|
40.
|
Lumina
|
|
X
|
|
|
41.
|
Mangalia
|
|
X
|
|
|
42.
|
Medgidia
|
|
X
|
|
|
43.
|
Mereni
|
|
X
|
|
|
44.
|
Mihai Viteazu
|
|
X
|
|
|
45.
|
Mihail Kogălniceanu
|
|
X
|
|
|
46.
|
Mircea Vodă
|
X
|
|
|
|
47.
|
Năvodari
|
|
X
|
|
|
48.
|
Negru Vodă
|
|
X
|
|
|
49.
|
Nicolae Bălcescu
|
|
X
|
|
|
50.
|
Oltina
|
X-1/3N
|
X-2/3S
|
|
|
51.
|
Ostrov
|
|
X
|
|
|
52.
|
Ovidiu
|
|
X
|
|
|
53.
|
Pantelimon
|
|
X
|
|
|
54.
|
Pecineaga
|
|
|
X
|
|
55.
|
Peştera
|
X-1/2N
|
X-1/2S
|
|
|
56.
|
Poarta Alba
|
|
X
|
|
|
57.
|
Raşova
|
X
|
|
|
|
58.
|
Săcele
|
|
X
|
|
|
59.
|
Saligny
|
X
|
|
|
|
60.
|
Saraiu
|
X
|
|
|
|
61.
|
Seimeni
|
X
|
|
|
|
62.
|
Siliştea
|
X-2/3SV
|
X-1/3NE
|
|
|
63.
|
Târguşor
|
|
X
|
|
|
64.
|
Techirghiol
|
|
|
X
|
|
65.
|
Topalu
|
|
|
X
|
|
66.
|
Topraisar
|
|
|
X
|
|
67.
|
Tortoman
|
X
|
|
|
|
68.
|
Tuzla
|
|
|
X
|
|
69.
|
Valu lui Traian
|
|
X
|
|
|
70.
|
Vulturu
|
|
X
|
|
Cea mai mare parte a judeţului Constanţa se încadrează
în zona de stepă, zona de silvostepă (de câmpie) având o pondere mai redusă.
Bineînţeles că pădurile sunt răspândite mai ales în zona de silvostepă de
câmpie şi mai puţin în zona de stepă.
Având în vedere că terenul agricol reprezintă
obiectivul care trebuie protejat sub aspect bioclimatic, reţeaua de perdele
forestiere de protecţie va fi amplasată în special în zona de stepă; staţiunile
de silvostepă au o pondere mult mai redusă.
Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative pentru
zona de stepă în care se vor amplasa perdele forestiere
sunt:
TS 0211 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, platouri,
rendzine pe depozite calcaroase;
TS 0214 - stepă dobrogeană, Bi, platouri, rendzine
litice pe calcare;
TS 0321 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, terenuri
plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite
loessoide;
TS 0322 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi-m, terenuri
plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite loessoide ± bogate în
carbonaţi;
TS 0603 - stepă dobrogeană, Bm, văi largi, seci,
depozite coluviale;
Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative pentru
zona de silvostepă în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:
TS 9210 - silvostepă externă cu stejar pufos, Bi,
cernoziom (carbonatic) pe leoss;
TS 9211 - silvostepă externă cu stejar pufos, Bm-i,
cernoziom (carbonatic) pe leoss;
TS 9310 - silvostepă externă de stejărete xerofile de
stejar pufos, Bm-i, cernoziom slab levigat pe materiale loessoide.
In continuare se face o caracterizare diagnostică a
principalelor tipuri de staţiuni forestiere existente în zonele în care au fost
prevăzute perdele forestiere de protecţie.
TS 0211 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi,
platouri, rendzine pe depozite calcaroase
Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific platourilor joase, slab înclinate.
Substrat alcătuit din calcare mai uşor alterabile.
Soluri rendzine tipice, profunde, slab scheletice, cu
volum edafic mijlociu - mare.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, Rm.a. 450mm,
I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona
de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca
urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar
cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Troficitate medie-ridicată. Regimul
de umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea
momentană a solului scade până la nivelul uscat. Aeraţie bună.
Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochioa
ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.
Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru
stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.
TS 0214 - stepă dobrogeană, Bi (< Bi), platouri,
rendzine litice pe calcare
Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific platourilor joase, slab înclinate.
Substrat alcătuit din calcare mai greu alterabile, care
apar la 30-40 cm adâncime.
Soluri rendzine litice, superficiale -
mijlociu-profunde, scheletice, cu volum edafic mic.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, Rm.a. 450mm,
I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona
de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca
urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar
cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Troficitate medie-ridicată. Regim de
umiditate puternic deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea
momentană a solului scade până la nivelul uscat. Capacitate redusă de
înmagazinare a apei datorită volumului edafic mic.
Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochioa
ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.
Aptitudini forestiere. Bonitate
subinferioară pentru stejărete de stejar pufos.
TS 0321 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi, terenuri
plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite loessoide
Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific versanţilor prelungi, slab înclinaţi
şi terenurilor aşezate (câmpuri, terase). Substrat alcătuit din depozite
loessoide şi loessuri.
Soluri cernoziomuri tipice, semicarbonatice, profunde,
cu volum edafic foarte mare.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, Rm.a. 450 mm, I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în zona
de stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca
urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ (stepic), dar
cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Textură lutoasă - luto-nisipoasă,
soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic
deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului
scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei
datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.
Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochioa
ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.
Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru
stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.
TS 0322 - stepă dobrogeană pe podişuri, Bi-m,
terenuri plane sau uşor înclinate, cernoziomuri pe depozite leossoide ± bogate
în carbonaţi
Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase),
care favorizează levigarea. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi
loessuri.
Soluri cernoziomuri tipice, slab decarbonatate,
profunde, cu volum edafic foarte mare, cu orizontul Cca sub adâncimea de 70 cm.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm,
I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. > 700 mm) reflectă încadrarea teritoriului respectiv în zona de
stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Ca
urmare, regimul hidric al solurilor este parţial percolativ (stepic), dar cu o
cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Textură lutoasă - luto-nisipoasă,
soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic
deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului
scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei
datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile. Soluri bine aerate.
Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia,
Botriochioa ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.
Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară-mijlocie
pentru stejărete de stejar pufos ± stejar brumăriu.
TS 0603 - stepă dobrogeană, Bm(i), văi largi, seci,
depozite coluviale
Tip de staţiune din stepa dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific văilor largi, care au favorizat
procesele de acumulare a materialelor coluviale nehumifere şi a materialului
humifer, prin transport de pe versant, gravitaţional sau prin apele de şiroire.
Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.
Soluri cernoziomuri tipice (cumulice) şi coluvisoluri
molice, slab decarbonatate, profunde, cu volum edafic foarte mare, cu orizontul
Cca sub adâncimea de 70 cm.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.7/11.3°C, P.m.a. 450 mm,
I.ar. 21.7/21.1, E.t.p. >700 mm) reflectă încadrarea teritoriului respectiv în zona de
stepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit foarte puternic de
precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Climat
local mai umed şi mai adăpostit, de văi. Ca urmare, regimul hidric al solurilor
este parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate şi mai mare de apă care se
infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Textură lutoasă - luto-nisipoasă,
soluri bine structurate. Orizont bioacumulativ bine-foarte bine dezvoltat
(caracter cumulic). Troficitate ridicată. Regimul de umiditate deficitar mai
ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la
nivelul uscat-reavăn. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei datorită
volumului edafic mare şi a texturii favorabile.
Pătura erbacee specifică pajiştilor xerofite: Festuca valesiaca, Stipa pulcherrima, Poa angustifolia, Botriochloa
ischaemum, Euphorbia stepposa, Galium humifusum.
Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie - inferioară
pentru stejărete de stejar pufos şi stejar brumăriu.
TS 9210 - silvostepă externă cu stejar pufos, Bi,
cernoziom (carbonatic) pe loess
Tip de staţiune din silvostepă dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific versanţilor prelungi, slab înclinaţi
şi terenurilor aşezate (câmpuri, terase). Substrat alcătuit din depozite
loessoide şi loessuri.
Soluri cernoziomuri tipice, semicarbonatice, profunde,
cu volum edafic foarte mare.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.5/11.0°C, P.m.a. 450^70
mm, I.ar. 21,4/22,9, E.t.p. = 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului
respectiv în zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi
deficit puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la
nivel anual. Ca urmare, regimul hidric al solurilor este tot parţial percolativ
(stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă care se infiltrează în sol.
Condiţii edafice. Textură lutoasă - luto-nisipoasă,
soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic
deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului
scade până la nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei
datorită volumului edafic mare şi a texturii favorabile.
Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum,
Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum
fominii, Crocus pallasii.
Aptitudini forestiere. Bonitate inferioară pentru
stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.
TS 9211 - silvostepă externă cu stejar pufos, Bm-i,
cernoziom (carbonatic) pe loess
Tip de staţiune din silvostepă dobrogeană, răspândit în
arealul cernoziomurilor. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase)
şi microdepresiunilor. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.
Soluri cernoziomuri tipice, slab decarbonatate,
profunde, cu volum edafic foarte mare.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.5/11.0°C, P.m.a. 450-470
mm, I.ar. 21,4/22,9, E.t.p. = 700 mm) reflectă practic încadrarea teritoriului
respectiv în zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi
deficit puternic de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la
nivel anual. Plus de umiditate în sol datorat situării în silvostepă şi
reliefului aşezat sau uşor depresionar. Ca urmare, regimul hidric al solurilor
este tot parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate ceva mai mare de apă
care se infiltrează în sol pe adâncime mai mare.
Condiţii edafice. Textură lutoasă - luto-nisipoasă,
soluri bine structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic
deficitar mai ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la nivelul
uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei, datorită volumului edafic
mare şi a texturii favorabile.
Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum,
Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum
fominii, Crocus pallasii.
Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie-inferioară
pentru stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.
TS 9310 - silvostepă externă de stejărete xerofile
de stejar pufos, Bm-i, cernoziom slab levigat pe
materiale loessoide
Tip de staţiune din silvostepă de câmpie dobrogeană,
răspândit în arealul cernoziomurilor cambice, spre tranziţia cu silvostepă
deluroasă. Relief specific terenurilor aşezate (câmpuri, terase) şi
microdepresiunilor. Substrat alcătuit din depozite loessoide şi loessuri.
Soluri cernoziomuri cambice slab-moderat levigate,
profunde, cu volum edafic foarte mare.
Condiţii climatice (T.m.a. 10.5°C, P.m.a. 470 mm, I.ar.
22,9, E.t.p. = 700mm) reflectă practic încadrarea teritoriului respectiv în
zona de silvostepă, caracterizată prin temperaturi ridicate şi deficit puternic
de precipitaţii, în special în perioada estivală, dar şi la nivel anual. Plus
de umiditate în sol datorat situării la tranziţia spre silvostepă deluroasă şi
reliefului aşezat sau uşor depresionar. Ca urmare, regimul hidric al solurilor
este parţial percolativ (stepic), dar cu o cantitate şi mai mare de apă care se
infiltrează în sol pe adâncime mai mare, determinând levigarea carbonaţilor sub
adâncimea de 60-70 cm şi apariţia orizontului Bv.
Condiţii edafice. Textură lutoasă, soluri bine
structurate. Troficitate ridicată. Regimul de umiditate puternic deficitar mai
ales în intervalul estival, când umiditatea momentană a solului scade până la
nivelul uscat. Capacitate ridicată de înmagazinare a apei, datorită volumului
edafic foarte mare şi a texturii favorabile.
Pătura erbacee specifică pajiştilor mezoxerofite: Poa bulbosa, Syntrichia ruralis, Adonis vernalis, Cerastium pumilum,
Paeonia peregrina, Vinca herbaceea, Salvia nutans, Inula ensifolia, Colchicum
fominii, Crocus pallasii.
Aptitudini forestiere. Bonitate mijlocie-inferioară
pentru stejărete de stejar brumăriu, stejar pufos.
Consideraţii privind încadrarea staţionată a
teritoriului în care se va amplasa reţeaua de perdele forestiere
In cazul arealelor cu soluri bălane tipice din zona
de stepă, condiţiile staţionale prezentate
determină productivitatea foarte scăzută a puţinelor arborete de tip natural
existente (speciile principale realizează clasa de producţie V). Bineînţeles că şi vegetaţia forestieră
care va fi utilizată pentru realizarea perdelelor din această zonă va evolua în
aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare asemănătoare vegetaţiei
existente.
In această situaţie, condiţiile climatice generale
(de stepă) constituie principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea
medie, dar şi prin volumul edafic foarte mare şi profunzimea fiziologică
mijlocie, compensează parţial condiţiile climatice foarte deficitare, dar
într-o măsură foarte redusă, astfel încât potenţialul staţionai este foarte
scăzut.
Pentru a încadra staţionai cât mai corect arealele cu
soluri bălane în care se vor amplasa perdele forestiere, se recomandă
formularea unui nou tip de staţiune, astfel: „Stepă de câmpie dobrogeană
(stejar pufos ± stejar brumăriu), Pi, versanţi prelungi slab înclinaţi, culmi
domoale sau terenuri plane, sol bălan tipic [kastanoziom tipic (calcaric)]
edafic foarte mare, fiziologic mijlociu profund."
Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă
utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 40Stp 20Ult 20SI 20arb.
In cazul arealelor cu cernoziomuri tipice din zona
de stepă. condiţiile staţionale prezentate
determină productivitatea foarte scăzută - scăzută a puţinelor arborete de tip natural care mai
există (speciile principale realizează clasa de producţie IV-V, V).
In această situaţie, condiţiile climatice generale
(de stepă ceva mai umedă) constituie principalul factor limitativ. Solul, prin
troficitatea ridicată, dar şi prin volumul edafic foarte mare şi profunzimea
fiziologică mijlocie, compensează parţial condiţiile climatice foarte
deficitare, dar într-o măsură redusă, astfel încât potenţialul staţionai este
scăzut - foarte scăzut.
Pentru a încadra staţionai cât mai corect arealele de
stepă cu cernoziomuri tipice, se recomandă formularea unui nou tip de staţiune,
astfel: „Stepă de câmpie dobrogeană (stejar pufos, stejar brumăriu), Pi,
versanţi prelungi slab înclinaţi, culmi domoale sau terenuri plane, cernoziom
tipic (cernoziom tipic şi calcaric) edafic foarte mare, fiziologic mijlociu
profund."
Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă
utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 20Stb 20Stp 20Ult 20SI 20arb.
In cazul arealelor cu cernoziomuri tipice si cambice
din zona de silvostepă (de câmpie) şi din
depresiunile din zona de stepă (crovuri, padine),
condiţiile staţionale prezentate determină productivitatea scăzută a
arboretelor de tip natural (speciile principale realizează clasa de producţie IV-V).
In această situaţie, condiţiile climatice generale
(de silvostepă de câmpie sau depresiuni din zona de stepă) constituie
principalul factor limitativ. Solul, prin troficitatea ridicată, dar şi prin
volumul edafic foarte mare şi profunzimea fiziologică mijlocie, compensează
parţial condiţiile climatice deficitare, dar într-o măsură mai redusă, astfel
încât potenţialul staţionai este scăzut.
Pentru a încadra staţionai cât mai corect arealele de
stepă şi silvostepă cu cernoziomuri tipice şi cambice, se recomandă
reformularea tipului de staţiune, astfel: „Silvostepă de câmpie dobrogeană
şi depresiuni din stepă (stejar brumăriu ± stejar pufos), Bm-i, versanţi
prelungi slab înclinaţi, culmi domoale, terenuri plane şi zone depresionare,
cernoziom tipic şi cernoziom cambic (cernoziom tipic şi cambic), slab
decarbonatat, edafic foarte mare, fiziologic mijlociu profund."
Pentru situaţia staţională prezentată se recomandă
utilizarea următoarei compoziţii de împădurire: 40Stb 20Mj(Pă) 20SI 20arb.
2.3.3. Resursele de apă
Reţeaua hidrografică prezentă astăzi în Dobrogea s-a
format de la finele pliocenului şi până în prezent. Mişcările de ridicare, mai
intense în unele sectoare, au facilitat dezvoltarea văilor înguste antecedente,
iar în unele situaţii a cheilor epigenetice.
Valea Carasu este singura unde
s-au pus probleme cu caracter evolutiv. S-a emis ipoteza unui vechi curs al
Dunării pe direcţia văii Carasu spre mare. Ea a fost combătută de unii autori,
care au arătat că valea reprezintă un vechi liman fluvial care funcţiona încă
la mijlocul secolului trecut; acesta a apărut pe o vale veche care în pleistocen
avea albia cu mult sub nivelul actual (20, 33 m) şi care a fost umplută
ulterior cu materiale care au la Cernavodă 21 m grosime. Neconcordanţa dintre
profilul liniei de culme care coboară de la peste 140 m în vest la circa 56 m
în est (în sectorul de cumpănă) şi cel al luncii, ce se înclină slab de la est
spre vest, este explicată prin ridicarea accentuată suferită de podiş în
sud-vest, în pleistocen. Pantele spre mare au rezultat în holocen, în urma
proceselor care au avut loc în zona de ţărm, în condiţiile în care nivelul
mării mai întâi s-a ridicat la +3m, apoi a coborât la -1 m şi, în final, s-a
fixat la poziţia actuală. Văile actuale reprezintă nişte văiugi de la obârşia
unor artere hidrografice care se prelungeau în wurm mult la est de linia de ţărm
actuală. Ele au fost scurtate prin ridicarea nivelului mării, iar prin
construirea de cordoane au fost închise, rezultând limane.
Caracteristicile hidrografice, hidrologice şi
hidrogeologice sunt influenţate, în mod deosebit, de climatul excesiv continental
(precipitaţii puţine şi cu repartiţie extrem de neuniformă) şi de rocile
permeabile pe grosimi mari (asigură o infiltraţie rapidă şi cantonarea apei la adâncime în diferite nivele de carstificare). In ultimii 50 de ani, prin lucrările efectuate
pentru irigaţii şi transport fluvial, s-au produs unele modificări de esenţă.
Pânzele de apă la suprafaţă aproape că lipsesc. Cele de
la baza unor deluvii au debite reduse şi sunt extrem de fluctuante. Stratele de
adâncime se găsesc cantonate, îndeosebi în nivelele calcaroase; sunt ape cu
debit bogat, carbonatate; în Dobrogea de Sud au şi uşor caracter artezian.
In Dobrogea de Sud, în sectorul de litoral
Mangalia-Neptun, sunt izvoare mezotermale, iar la
Hârşova şi Topalu sunt izvoare termale.
Reţeaua hidrografică din judeţul Constanţa se varsă fie
în Dunăre, fie în Marea Neagră; în sud există un mic sector endoreic desfăşurat
într-o zonă calcaroasă. Râurile lungi au sub 50 km şi suprafeţe (la cele mari) de ordinul a sute de km2; cele mai multe se termină în lacuri de tip liman.
Marea majoritate a râurilor au un curs intermitent.
Cele mai mari au o albie îngustă prin care în intervalele secetoase se scurge o
cantitate mică de ape, dar care la viituri sunt neîncăpătoare, apele
revărsându-se şi provocând inundaţii. La averse se transportă cantităţi
importante de nămol, curgerea de apă cu noroi transformându-se într-un agent
care realizează o eroziune puternică (seluri).
Alimentarea pluvială este moderată, deşi din volumul de
precipitaţii cantitatea care participă direct la scurgere este modestă (între 4
şi 9%); alimentarea subterană este şi mai mică (1,5-2%), iar căderea
precipitaţiilor este foarte neuniformă, atât anual, lunar şi sezonier, cât şi de la an la an.
Densitatea reţelei hidrografice este una dintre cele
mai reduse din ţară (sub 0,1 km/km2). Dintre cursurile de apă mai importante se pot aminti: Carasu,
Albeşti, Casimcea, Nuntaşi, Uriuia, Ceair, Ţibria etc.
2.3.4. Condiţii climatice
Podişul Dobrogei are un climat continental, cu nuanţe
de excesivitate accentuate. Cea mai mare parte a sa se încadrează în ţinutul
climatic de podiş jos (cu aspect de câmpie). Doar sectoarele nordic şi
nord-vestic (unde înălţimile depăşesc 300 m) fac parte din ţinutul climatic al
dealurilor joase.
Caracteristicile climatice sunt determinate de
următorii factori:
- o cantitate mare de radiaţie solară de 125 kcal/cm2/an (maximum în iulie de 20 kcal/cm2/an), legată şi de o durată de strălucire a soarelui de 2.200-2.500 de ore;
- deschiderea largă spre nord, est şi sud determină o
frecvenţă mare de pătrundere a maselor de aer de pe aceste direcţii;
- existenţa bazinului Mării Negre către care se
concentrează activitatea ciclonală, îndeosebi a celei din Marea Mediterană;
- existenţa bălţilor Dunării şi ale Deltei Dunării,
care determină modificări locale în zonele vecine, în regimul parametrilor
climatici şi în cel al unor fenomene meteorologice;
- relieful şters lipsit, în mare măsură, de pădure şi
prezenţa unor zone largi netede ce favorizează intensificarea climatului
continental.
Se pot deosebi 3 unităţi cu caracteristici climatice
distincte: topoclimatul de dealuri joase, topoclimatul de podiş jos şi
topoclimatul litoralului. Judeţul Constanţa se încadrează în cea mai mare parte
în climatul de podiş jos şi într-o măsură mai redusă în cel de litoral.
Topoclimatul de podiş jos
Este caracteristic celei mai mari părţi din regiunea
unde înălţimile sunt sub 200 m. Valorile medii termice indică o uşoară creştere
din Dobrogea Centrală spre cea Sudică (anual de la 10° la 11°C; în ianuarie de
la -2° la -1°C, în iulie de la 23° la 24°C). Aici se înregistrează peste 220 de
zile fără îngheţ şi peste 40 de zile tropicale. Ca urmare a evapotranspiraţiei
puternice (700 mm) şi a precipitaţiilor de numai 400-450 mm, deficitul de
umiditate este foarte mare (în jur de 300 mm).
Precipitaţiile cad în circa 90 de zile şi sunt
distribuite neuniform în timpul anului. Aproape 60% din volumul lor este
distribuit în sezonul cald (maxim în iunie); precipitaţii însemnate cad şi
toamna, când în luna noiembrie se produce adesea al doilea maxim. Ploile
torenţiale, care au frecvenţă mare, sunt însoţite de căderi însemnate de
precipitaţii (maximum în 24 ore în nord-est a fost de 140 mm, iar în sud de 190 mm).
Topoclimatul litoralului. Cuprinde o fâşie de 5-10 km lăţime unde se resimte influenţa Mării
Negre. Deşi media anuală a temperaturii este mai ridicată (11,2°C), faţă de
restul teritoriului dobrogean, vara valorile sunt mai scăzute (21,5°C-22,5°C),
iar iarna ceva mai ridicate (-0,5°C). Amplitudinea termică absolută oscilează
între 60°C şi 63°C, numărul de zile fără îngheţ depăşeşte 220, precipitaţiile
sunt în jur de 400-450 mm, umiditatea aerului este mai mare, fenomenele de
iarnă sunt mult diminuate.
2.3.5. Vegetaţia din zonă
Deşi ocupă un teritoriu restrâns, Podişul Dobrogei se
încadrează în două provincii biogeografice: pontică din nord şi până în sud şi
moesică în sud-vest.
Această situaţie a fost determinată de 4 factori:
desfăşurarea reliefului între 0 şi 467 m, condiţiile climatice cu unele
variaţii semnificative ale umidităţii atmosferice şi ale regimului termic,
evoluţia florei şi faunei în pliocen şi cuaternar şi prezenţa Mării Negre. Un
rol foarte mare l-a avut intervenţia antropică, care în ultimele două secole,
prin defrişare şi desţelenire, a redus enorm suprafaţa cu vegetaţie naturală,
locul acesteia fiind luat de culturile agricole.
Pădurea dobrogeană
(silvostepa deluroasă) acoperă Munţii Macin, Dealurile Tulcei, podişurile
Babadag şi Casimcei, precum şi sud-vestul Dobrogei. In nord, predomină gorunul,
teiul şi carpenul care, după N. Doniţă (1969), alcătuieşte un etaj mezofil de
tip balcanic; în centru (Casimcea) domină stejarul brumăriu şi stejarul pufos;
în sud, în Podişul Oltinei, se întâlnesc stejarul pufos, stejarul brumăriu,
cerul, gârniţa, cărpiniţa şi mojdreanul.
Silvostepa (de câmpiej
ocupă culmile şi podurile interfluviale mai înalte (100-150 m). In jumătatea
nordică a Dobrogei apare în Podişul Babadag, în Dealurile Tulcei, sudul
Podişului Niculiţel şi în Podişul Casimcei; vegetaţia forestieră este alcătuită
din stejar brumăriu, stejar pufos, mojdrean, cărpiniţa, precum şi şibleacuri.
In sud-vestul Dobrogei abundă elementele
submediteraneene (stejar pufos, stejar brumăriu, cărpiniţa, mojdrean, cer,
gârniţă, tei, alun şi şibleacuri (formate din scumpie, mojdrean, cărpiniţa şi
păliur).
Stepa ocupă cea mai mare
parte a provinciei, desfăşurându-se larg în centru şi est, la altitudini mai
mici de 100 m. Vegetaţia tipică apare în prezent pe areaje mici, întrucât cele
mai multe terenuri au fost luate în cultură. In această zonă bioclimatică au
fost instalate în ultimele decenii pe suprafeţe semnificative salcâmete şi
pinete (pin negru).
In componenţa vegetaţiei erbacee, speciilor pontice le
revin 25%. Precumpănesc asociaţiile cu pir, colilie şi pelin.
Cea mai mare parte a judeţului Constanţa se încadrează
în zona de stepă, zona de silvostepa (de câmpie) având o pondere mai redusă.
Principalele tipuri naturale de pădure din judeţul
Constanţa sunt:
- 8115 - stejar brumăriu din silvostepa de deal
dobrogeană (m);
- 8221 - stejar pufos pur din silvostepa pe substrat de
loess sau lut (i);
- 8223 - stejar pufos pur din silvostepa dobrogeană pe
sol superficial (i);
- 8224 - stejar pufos cu cărpiniţa din silvostepa (i);
- 8311 - amestec de stejar brumăriu şi pufos (m);
- 8442 - amestec de stejar brumăriu şi stejar pufos cu
cer (m);
- 8521 - stejăreto-şleau dobrogean cu stejar brumăriu
şi pufos (i);
- 8531 - stejăreto-şleau dobrogean cu stejar pufos (m).
Pe lângă aceste tipuri de pădure specifice silvostepei de câmpie dobrogeană, în stepa din judeţul
Constanţa au fost create în ultimele decenii şi arborete artificiale din
salcâm, pin negru şi cvercete xerofile.
2.4. Caracteristicile principale ale perdelelor
forestiere propuse (amplasament în teren,
orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)
Perdelele forestiere de protecţie a câmpului au ca rol
principal ameliorarea climatului local şi a regimului hidric edafic. Orientarea
lor depinde de configuraţia terenului şi de direcţia vânturilor vătămătoare
dominante.
Orientarea perdelelor forestiere de protecţie trebuie
făcută în aşa fel încât prin aceasta să se asigure un efect maxim în sensul
realizării funcţiunilor pentru care ele se creează.
In terenurile practic orizontale, lipsite de scurgeri
de suprafaţă, orientarea perdelelor se stabileşte în funcţie de direcţia
vânturilor dominante.
Este un fapt constatat că reducerea vitezei vântului în
zonele protejate de perdele forestiere este maximă atunci când perdelele sunt
aşezate perpendicular pe direcţia vântului, care poate fi considerată ca
direcţie (orientare) optimă. Acest efect al perdelelor scade simţitor atunci
când unghiul ce-l fac cu direcţia optimă este mai mare de 30-40°. Pentru a avea
o protecţie maximă împotriva vântului, este necesar, deci, ca perdelele
principale să fie orientate perpendicular sau cât mai aproape de perpendicular
faţă de direcţia vânturilor vătămătoare dominante.
Sunt considerate vătămătoare pentru culturi următoarele
vânturi:
- vânturile calde şi uscate, care suflă primăvara şi
vara în timpul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole;
- vânturile puternice de iarnă, care viscolesc zăpada
dezvelind semănăturile şi expunându-le la ger şi la secetă;
- vânturile puternice, furtunile
de praf şi tornadele, care culcă şi răvăşesc culturile agricole vara, spulberă
solul dezvelind semănăturile în timpul primăverii şi toamnei, rup crengile
arborilor şi pomilor şi scutură fructele înainte de coacere.
In general, în terenurile
înclinate (5-7°), se ţine seama pe cât este posibil şi de înclinarea terenului,
orientându-se perdelele cât mai aproape de curba de nivel. Această condiţie
satisface în mare măsură protecţia împotriva pierderilor de apă prin scurgerea
la suprafaţă şi împotriva eroziunii. In acelaşi timp, prin această aşezare se
pot obţine parcele de asolament cât mai uniforme din punctul de vedere al
calităţilor solului, iar arătura se poate face de-a lungul curbei de nivel,
ceea ce contribuie în plus la reducerea eroziunii.
In judeţul Constanţa, din datele furnizate de staţiile
meteorologice locale (Constanţa, Mangalia, Medgidia, Adamclisi, Cernavodă şi
Hârşova) a rezultat că vânturile dominante suflă din două direcţii (nord-est şi
est). Orientarea optimă pentru amplasarea perdelelor principale este pe
direcţia nord-sud.
Faţă de orientarea impusă de direcţia vânturilor
dominante, la amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din
judeţul Constanţa s-a ţinut seama şi de caracteristicile reliefului, de forma
suprafeţelor protejate, de condiţiile de împărţire a acestora în parcele de
cultură, de poziţia drumurilor, a canalelor de irigaţii şi a reţelelor
electrice etc.
S-a evitat pe cât a fost posibil fragmentarea
parcelelor de cultură, astfel că şi distanţele (orientative) dintre perdele au
fost modificate în funcţie de condiţiile locale.
Ţinând seama de considerentele menţionate, s-a impus cu
atât mai mult necesitatea realizării unor reţele de perdele forestiere de
protecţie, astfel încât poziţionarea acestora faţă de direcţia vântului
dominant să nu mai fie hotărâtoare în modul de dispunere a perdelelor.
Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod
direct de dimensiunile tarlalelor şi în unele situaţii de modul de subîmpărţire
a tarlalelor.
Perdelele forestiere pentru protecţia
câmpului au fost amplasate la următoarele distanţe faţă de:
- drumuri de tarla - în imediata apropiere;
- canale de irigaţie - în imediata apropiere a
drumurilor ce le deservesc;
- reţele electrice - 30 m.
In cazul în care drumurile
naţionale şi judeţene constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea
perdelelor forestiere de protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND
privind plantaţiile rutiere prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum
de 30 m, ceea ce ar conduce la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia
de teren rămasă între drum şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător
pentru culturile agricole).
Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor
electrice, perdelele forestiere vor fi alcătuite numai din arbuşti sub acestea
şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.
2.4.1. Lăţimea perdelelor
forestiere
Având în vedere faptul că distanţele optime de
amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice nu au putut fi respectate
din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua a fost
creată dintr-un singur tip de perdea (principală - 10 m lăţime), urmărindu-se
compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre
perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.
2.4.2. Descrierea perdelelor
forestiere de protecţie a câmpurilor
a.1) Compoziţia de împădurire: 40Stb 20Mj(Pă) 20SI
20arb va fi utilizată în zona de silvostepă de câmpie
• Număr de puieţi/ha: 5.000
• Schema de plantare: 2 x 1 m
a Stb
Mj(Pă) Stb a
SI Stb Mj(Pă)
Stb SI
a Stb
Mj(Pă) Stb a
SI Stb Mj(Pă)
Stb SI
- arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel, corn.
Soluţie alternativă:
- compoziţia: 20Ult 40 SI 40 arb
- număr de puieţi/ha: 5.000
- schema: 2 x 1 m
a SI
Ult SI a
a SI
Ult SI a
a SI
Ult SI a
a SI
Ult SI a
• Plantare:
• în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650;
• Completări: anul II 20%; anul
III 10%;
•Intreţineri:
• mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi
(40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori;
anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;
• praşila mecanizată între
rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3
ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;
• descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi
specii lemnoase, între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
- arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel, corn.
a.2) Compoziţia de împădurire: 20Stb 20Stp 20Ult 20SI
20arb va fi utilizată în zona de stepă cu cernoziomuri tipice
• Număr de puieţi / ha: 5.000
• Schema de plantare: 2 x 1 m
a Stb
Ult Stp a
SI Stb
Ult Stp SI
a Stb
Ult Stp a
SI Stb
Ult Stp SI
Soluţie alternativă:
- compoziţia: 40Ult 40 SI 20 arb
- număr de puieţi/ha: 5.000 -schema: 2 x 1 m
a Ult
SI Ult a
SI Ult
SI Ult SI
a Ult
SI Ult a
SI Ult
SI Ult SI
• Plantare:
• în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650
•Completări: anul II 20%; anul III 10%
•Intreţineri:
• mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi
(40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori;
anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;
• praşila mecanizată între
rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3
ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;
•descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi specii
lemnoase între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
- arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel.
a.3) Compoziţia de împădurire: 40Stp 20Ult 20SI 20arb
va fi utilizată în zona de stepă cu soluri bălane tipice
• Număr de puieţi / ha: 5.000
• Schema de plantare: 2 x 1 m
a Stp
Ult Stp a
SI Stp
Ult Stp SI
a Stp
Ult Stp a
SI Stp
Ult Stp SI
Soluţie alternativă:
- compoziţia: 40Ult 20 SI 40 arb
- număr de puieţi/ha: 5.000
- schema: 2 x 1 m
a Ult
SI Ult a
a Ult
SI Ult a
a Ult
SI Ult a
a Ult
SI Ult a
• Plantare:
• în gropi executate cu motoburghiul montat pe tractor U650
•Completări: anul II 20%; anul III 10%
•Intreţineri:
• mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi
(40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori;
anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;
• praşila mecanizată între
rândurile de puieţi (60% din suprafaţă): anul I de 3
ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori;
• descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi
specii lemnoase între rândurile de puieţi (60% din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
- arbuştii utilizaţi vor fi: scumpie, păducel.
Se menţionează faptul că soluţiile alternative vor fi
adoptate numai în situaţia insuficienţei puieţilor prevăzuţi în soluţia de
bază.
In tabelul următor se prezintă distribuţia preliminară
a compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere, pe
localităţi. In faza de SF + PT, după efectuarea cartărilor pedostaţionale,
aceasta va fi confirmată şi definitivată.
Distribuţia soluţiilor de compoziţie a perdelelor
forestiere pe localităţi
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Compoziţia perdelelor
|
|
40Stp 20Ult 20SI 20arb
|
20Stb 20Stp 20Ult 20SI 20arb
|
40Stb 20Mj(Pă) 20SI 20arb
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
23 August
|
|
|
X
|
|
2.
|
Adamclisi
|
|
X
|
|
|
3.
|
Agigea
|
|
|
X
|
|
4.
|
Albeşti
|
|
X
|
|
|
5.
|
Aliman
|
X
|
X
|
|
|
6.
|
Amzacea
|
|
|
X
|
|
7.
|
Băneasa
|
|
X
|
|
|
8.
|
Bărăganu
|
|
X
|
|
|
9.
|
Basarabi
|
|
X
|
|
|
10.
|
Castelu
|
X
|
|
|
|
11.
|
Cerchezu
|
|
X
|
|
|
12.
|
Cernavodă
|
|
X
|
|
|
13.
|
Chirnogeni
|
|
X
|
|
|
14.
|
Ciobanu
|
X
|
|
|
|
15.
|
Ciocârlia
|
|
X
|
|
|
16.
|
Cobadin
|
|
X
|
|
|
17.
|
Cogealac
|
|
X
|
|
|
18.
|
Comana
|
|
|
X
|
|
19.
|
Constanţa
|
|
X
|
X
|
|
20.
|
Corbu
|
X
|
|
|
|
21.
|
Costineşti
|
|
X
|
X
|
|
22.
|
Crucea
|
X
|
|
|
|
23.
|
Cumpăna
|
|
|
X
|
|
24.
|
Cuza Vodă
|
X
|
X
|
|
|
25.
|
Deleni
|
|
X
|
|
|
26.
|
Dobromir
|
|
X
|
|
|
27.
|
Dumbrăveni
|
|
X
|
|
|
28.
|
Eforie
|
|
X
|
|
|
29.
|
Fântânele
|
|
X
|
|
|
30.
|
Ghindăreşti
|
X
|
|
|
|
31.
|
Gârliciu
|
X
|
|
|
|
32.
|
Grădina
|
X
|
X
|
|
|
33.
|
Hârşova
|
X
|
|
|
|
34.
|
Horia
|
X
|
|
|
|
35.
|
Independenţa
|
|
X
|
|
|
36.
|
Ion Corvin
|
|
X
|
|
|
37.
|
Istria
|
X
|
X
|
|
|
38.
|
Limanu
|
|
X
|
X
|
|
39.
|
Lipniţa
|
|
X
|
|
|
40.
|
Lumina
|
|
X
|
|
|
41.
|
Mangalia
|
|
X
|
|
|
42.
|
Medgidia
|
|
X
|
|
|
43.
|
Mereni
|
|
X
|
|
|
44.
|
Mihai Viteazu
|
|
X
|
|
|
45.
|
Mihail Kogălniceanu
|
|
X
|
|
|
46.
|
Mircea Vodă
|
X
|
|
|
|
47.
|
Năvodari
|
|
X
|
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
48.
|
Negru Vodă
|
|
X
|
|
|
49.
|
Nicolae Bălcescu
|
|
X
|
|
|
50.
|
Oltina
|
X
|
X
|
|
|
51.
|
Ostrov
|
|
X
|
|
|
52.
|
Ovidiu
|
|
X
|
|
|
53.
|
Pantelimon
|
|
X
|
|
|
54.
|
Pecineaga
|
|
|
X
|
|
55.
|
Peştera
|
X
|
X
|
|
|
56.
|
Poarta Alba
|
|
X
|
|
|
57.
|
Rasova
|
X
|
|
|
|
58.
|
Săcele
|
|
X
|
|
|
59.
|
Saligny
|
X
|
|
|
|
60.
|
Saraiu
|
X
|
|
|
|
61.
|
Seimeni
|
X
|
|
|
|
62.
|
Siliştea
|
X
|
X
|
|
|
63.
|
Târguşor
|
|
X
|
|
|
64.
|
Techirghiol
|
|
|
X
|
|
65.
|
Topalu
|
|
|
X
|
|
66.
|
Topraisar
|
|
|
X
|
|
67.
|
Tortoman
|
X
|
|
|
|
68.
|
Tuzla
|
|
|
X
|
|
69.
|
Valu lui Traian
|
|
X
|
|
|
70.
|
Vulturu
|
|
X
|
|
2.5. Efectele
preconizate după instalarea perdelelor forestiere de protecţie
Perdelele forestiere de protecţie a câmpului din
judeţul Constanţa vor proteja atât terenurile agricole, cât şi sistemele de
irigaţie, drumurile (naţionale, judeţene şi comunale) şi alte obiective
social-economice (localităţi, ferme, livezi, vii etc).
Accentuarea deteriorării condiţiilor de mediu produce
efecte ireversibile asupra vieţii şi activităţii umane.
In cazul redresării condiţiilor de mediu prin acţiuni
specifice de reconstrucţie ecologică sau ameliorare, ideea de bază promovată
este aceea a conexiunii dintre acestea şi activitatea agroindustrială
desfăşurată în vecinătate, prin crearea unui echilibru sănătos între
managementul agroindustrial şi ecologie, cu beneficii pe termen lung aduse
elementelor de mediu. Reţeaua de perdele forestiere trebuie concepută prin
prisma realizării unei împărţiri judicioase a zonelor cu diferite activităţi
economice, agricole, industriale, rezidenţiale, delimitate prin aceste perdele.
Instalarea reţelei de perdele forestiere de protecţie a
câmpului a fost realizată luându-se în considerare funcţiile ecoprotective şi
estetico-sociale ce trebuie îndeplinite de aceasta.
• Creşterea producţiei
agricole
Perdelele forestiere reduc evaporaţia şi transpiraţia
plantelor, astfel că producţia agricolă în câmp creşte cu până la 20%, chiar
dacă o porţiune din teren este ocupată de perdele. Cercetările au estimat că
ponderea optimă a suprafeţei ocupate de perdelele forestiere este între 4 şi 6%
din suprafaţa câmpului agricol.
In cazul aşezărilor umane din regiuni cu climă
temperată, perdelele forestiere reduc necesităţile de încălzire a locuinţelor
cu 10-20%. Deşi beneficiile perdelelor forestiere sunt evidente când acestea
ating o înălţime considerabilă (în jurul vârstei de 10 ani), efectul se
manifestă pe toată perioada existenţei lor.
• Premisă pentru creşterea
fondului forestier
Reţeaua de perdele forestiere de protecţie a câmpului
va constitui efectiv o bază pentru o eventuală extindere a fondului forestier în astfel de zone aride care se
dovedesc a fi mai puţin favorabile şi rentabile pentru utilizarea agricolă.
In viitor, perimetrul unor tarlalele delimitat de
perdelele forestiere va putea fi în întregime împădurit, constituind trupuri de
pădure legate între ele prin restul reţelei de perdele.
• Stocarea carbonului
Fiecare 100.000 ha de perdele
forestiere plantate, care ar reprezenta 40 de milioane de arbori, stochează
aproximativ 5.000 tone CO2 la vârsta de 20 de ani, cantitate care va creşte odată cu vârsta
arborilor.
Pe lângă stocarea carbonului în arborii din perdelele
forestiere rezultă şi economisirea (compensarea) energiei prin reducerea
combustibililor folosiţi. In cazul unei perdele forestiere de protecţie a
câmpului agricol, neutilizarea agricolă a terenului ocupat de acestea
reprezintă folosirea unei cantităţi mai mici de
combustibil pentru culturile agricole. La o medie a consumului de aproximativ
40 litri combustibil pe ha, plantând 30.000 ha de perdele forestiere, se va
reduce consumul de combustibil cu 1.200.000 litri anual.
• Reducerea temperaturii aerului
Pe baza cercetărilor efectuate
s-a evidenţiat faptul că vara efectul de răcire a aerului într-o zonă cu
vegetaţie forestieră depăşeşte 3°C. Considerând că scăderea temperaturii cu 1°C
este echivalentă cu o creştere a poziţiei altitudinale cu 200 m, rezultă că
într-o zonă împădurită microclimatul de sub coronament este similar cu cel
dintr-o zonă fără arbori situată la altitudinea de 600 m. Efectul de răcire
este datorat nu numai diminuării radiaţiei de către stratul de frunze ale
arborilor, ci şi evaporării prin frunze, care foloseşte în medie 60-75% din
energia de radiaţie pentru transpiraţie.
Radiaţia solară sub coroanele arborilor este de aproape
9 ori mai mică decât în locurile deschise. In consecinţă, la adăpostul unei
plantaţii compacte de arbori, radiaţia solară reprezintă, în funcţie de compoziţie,
vârstă şi desimea acesteia, până la aproape 40% din radiaţia din teren deschis.
Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere constă
în faptul că în porţiunile umbrite de arbori radiaţia calorică este cu 5,0°C
mai mică decât la umbra clădirilor şi mult mai apropiată de limitele optime de
confort termic (17,2-21,7°C).
Modificările de temperatură apar şi ca o consecinţă a
reducerii vitezei vântului de către arbori (atât prin coroane, cât şi prin
tulpini).
• Ridicarea
umidităţii aerului
Reducerea temperaturilor ridicate datorită prezenţei
arborilor este asociată cu o creştere a umidităţii aerului cu aproximativ 18%,
îndeosebi la sfârşitul ciclului diurn. Ridicarea umidităţii atmosferice se
datorează capacităţii de evaporare a masei foliare, care este de 10 ori mai
mare în comparaţie cu un teren lipsit de vegetaţie. Umiditatea aerului sub
coronamentul arborilor se caracterizează printr-o amplitudine cu 45% mai mică
decât în teren descoperit.
Arborii sunt necesari şi pentru a utiliza excesul de
apă din precipitaţii, care altfel este eliminată greu numai prin evaporare, în
condiţii de relief plan (funcţia de drenaj biologic).
• Reducerea luminii directe
şi a celei reflectate
Lumina prea intensă, orbitoare, provenită de la soare
sau de la suprafeţele reflectante, naturale ori artificiale, poate fi redusă
atunci când arbori de talie corespunzătoare la maturitate, cu un anumit profil
şi o anumită densitate a coroanei, sunt plantaţi în apropierea anumitor
obiective social-economice. Frunzişul şi ramurile dese reduc considerabil
intensitatea luminii. Coroanele rare ale arborilor din specii de foioase,
precum şi ale unor arbuşti care au la maturitate coroane mai transparente sau
frunzişul căzut în perioada de toamnă-iarnă filtrează şi reduc moderat lumina
solară prea puternică.
• Stimularea schimburilor de aer
In zilele cu calm canicular din perioada estivală, în
preajma şi în interiorul localităţilor ia naştere un fenomen numit briza
urbană, ce se explică prin diferenţele de regimuri termice care există între
plantaţiile de arbori şi construcţiile existente în localităţi. Sectoarele
construite se încălzesc mai puternic decât cele înverzite, ceea ce determină
formarea deasupra primelor a unor curenţi ascendenţi de aer şi deplasarea
concomitentă a unei mase de aer rece dinspre plantaţii către sectoarele
construite. Curenţii de aer ascendenţi antrenează particulele de praf şi gazele
poluante. Noaptea, terenurile plantate se răcesc mai încet decât zona
construită şi are loc un proces invers care determină ventilaţia spaţiilor cu
vegetaţie forestieră. Arborii întrerup fluxul de aer cald şi poluant spre zona
construită şi îl înlocuiesc cu aer proaspăt. In acest mod, datorită rolului de
ventilator şi filtru, perdelele forestiere au fost asemuite cu nişte enorme
tunele aerodinamice prin care aerul, înainte de ajunge la componenta cenotică
consumatoare predominantă, este curăţat de praf, răcit, umezit şi îmbogăţit cu
ioni negativi.
• Degajarea oxigenului de
către arbori
In condiţii ecologice optime, o suprafaţă foliară de 25
m2 poate degaja
atâta oxigen cât are nevoie un om în aceeaşi perioadă. Prin studiile efectuate
în S.U.A. s-a calculat că în decursul unui sezon de vegetaţie 1 m2 de suprafaţă foliară degajă, în
funcţie de specie, de la 0,47 kg oxigen până la 1,1 kg oxigen.
Un hectar de plantaţie forestieră absoarbe în decurs de
8 ore o cantitate de 8 kg bioxid de carbon, cam tot atât cât expiră în aceeaşi
perioadă 20 de oameni. Conform normelor furnizate de Organizaţia Mondială a
Sănătăţii, pentru asigurarea unei cantităţi anuale optime de oxigen pe cap de
locuitor de 400 kg este necesară o zonă verde de 0,1-0,3 ha.
• Filtrarea particulelor în
suspensie şi a prafului
Arborii, arbuştii şi pătura erbacee ce alcătuiesc
perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor filtrează şi purifică aerul
poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum şi de noxe emise
de instalaţii industriale şi de utilajele de transport din zona respectivă.
Mecanismele prin care se realizează această purificare
constau în:
- sedimentarea favorizată de reducerea vitezei vântului
sub coronament şi în spaţiul adiacent;
- reţinerea particulelor în suspensie prin acţiunea
filtrantă a aparatului foliar;
- fixarea biologic activă a pulberilor pe suprafeţele
frunzelor, determinată de procesele de absorbţie şi transpiraţie;
- fixarea gazelor toxice prin procese metabolice.
Cercetările au arătat că toate speciile de arbori şi arbuşti reţin praf pe frunzele lor în funcţie de natura
lor, de intensitatea poluării şi de condiţiile meteorologice. Se disting însă
speciile cu frunze rugoase, cum este teiul, ce reţin mult mai mult praf decât
cele cu frunzele glabre. In general, plantele ierboase şi, în special, cele
lemnoase captează în medie până la 50% din praful atmosferic în timp de vară şi
37% iarna.
Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul unei
perdele de protecţie cu o penetrabilitate de 40%, dispusă perpendicular pe
direcţia vântului, se realizează o purificare maximă a aerului de 10%, atât în
faţa perdelei, cât şi în spatele ei. Purificarea se exercită pe distanţe de 5
ori înălţimea arborilor în primul caz şi de 20 de ori înălţimea acestora în cel
de-al doilea caz. Măsurătorile efectuate au arătat că un hectar de pădure poate
filtra o cantitate de circa 50-70 tone praf/an. In timp de iarnă perdelele formate
din foioase au numai 60% din efectul manifestat în timpul verii.
Prin introducerea unor astfel de perdele forestiere de
protecţie a câmpurilor se reduc mult consecinţele secetelor, furtunilor de praf
şi eroziunii solului, atât asupra culturilor agricole, cât şi asupra aşezărilor
umane, obiectivelor economico-sociale şi căilor de comunicaţie.
• Reducerea poluării gazoase
Reţinerea noxelor gazoase de către vegetaţia forestieră
se face direct prin procesul de metabolism şi indirect prin modificarea, aşa
cum s-a arătat, a unor factori climatici, în special viteza vântului şi
turbulenţa aerului.
Gazele toxice din atmosferă (oxizii de sulf, de azot,
compuşii fluorului sau clorului, hidraţii de carbon etc.) pătrund în ţesuturile
vegetale, intră în reacţie cu substanţele metabolizate de plantă şi se
acumulează în ţesuturile lemnoase.
Mecanismul de fixare a gazelor de către arbori include
atât captarea prin porii plantei, cât şi absorbţia de suprafaţă. Când nu sunt
în concentraţii subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare în procesul
metabolic al plantei.
Unii autori consideră că filtrarea şi depozitarea
noxelor în ţesutul plantelor lemnoase sunt totuşi limitate, în special în ceea
ce priveşte bioxidul de sulf. Totuşi, s-a stabilit că un arbore cu o masă uscată
de frunze de 10 kg poate fixa de la 100 g la 180 g, iar un arbust cu o masă
uscată de 3 kg de frunze de la 6 g la 20 g. In general, capacitatea potenţială
a plantelor de a rezista unei concentraţii pronunţate de noxe din atmosferă se
manifestă atunci când ele cresc în condiţii pedoclimatice optime.
• Ridicarea gradului de ionizare a aerului
Datorită unui potenţial bioelectric încă nedeplin
elucidat, arborii emit prin frunze şi ramuri electricitate, ridicând gradul de
ionizare a aerului înconjurător.
Ionii grei proveniţi din activităţile industriale,
găsindu-se în concentraţii mari în atmosferă, influenţează negativ asupra
respiraţiei oamenilor, provoacă oboseală şi slăbesc vederea. In schimb, ionii
negativi uşori, produşi de pădure, acţionează favorabil asupra organismului
uman, ameliorând activitatea cardiovasculară. Concentraţii notabile de ioni
negativi au fost găsite sub coroanele următoarelor specii: stejar brumăriu,
stejar pufos, stejar roşu, ulm de Turkestan etc. O parte din aceste specii poate
fi inclusă în compoziţia perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor din
judeţul Constanţa.
• Reducerea zgomotelor de
către arbori şi arbuşti Zgomotele produse de
mijloacele de transport, precum şi de unele activităţi agroindustriale specifice pot atinge uneori intensităţi şi
frecvenţe supărătoare şi chiar dăunătoare pentru organismul uman, constituind
poluarea fonică. Propagarea undelor sonore este influenţată de temperatura
aerului, de direcţia vântului şi de prezenţa diferitelor obstacole.
Arborii şi arbuştii au însuşirea de a reduce nivelul
acestor zgomote, slăbind oscilaţiile sonore în momentul trecerii lor prin
ramuri sau frunziş, deoarece posedă o rezistenţă acustică mult mai mare decât a
aerului.
Coroanele arborilor şi
arbuştilor reflectă şi dispersează aproape 75% din energia sonoră, iar restul
de 25% absorb.
O perdea forestieră compactă lată de 40 m, constituită
din arbori şi arbuşti, reduce zgomotul cu 17-23 dB, iar una semipenetrabilă, cu
8-11 dB. Studiindu-se capacitatea de reducere a zgomotului în funcţie de
specie, s-au întocmit liste cu speciile cele mai indicate pentru crearea
ecranelor sonore verzi. S-a constatat că cele mai indicate specii sunt cele cu
frunze mari, consistente, cu frunziş dens şi dispus perpendicular pe direcţia
zgomotului. De asemenea, speciile cu frunze sempervirescente şi marcescente
sunt deosebit de eficiente.
In ceea ce priveşte forma perdelei, cele mai eficiente
ecrane sonore sunt cele plurietajate, cu coronament compact în plan vertical şi
orizontal şi cu liziera dezvoltată.
• Efecte pozitive ale
arborilor asupra sănătăţii
Vegetaţia lemnoasă influenţează direct sau indirect
asupra sănătăţii oamenilor, determinând şi o stare psihică corespunzătoare.
Purificarea aerului, atenuarea
contrastelor termice şi umbra generată de un arbore au o acţiune directă
fizico-sanitară asupra
organismului, în timp ce armonia liniilor, a culorilor, gruparea artistică a
arborilor şi arbuştilor încântă privirea, creând o dispoziţie sufletească
favorabilă, care la rândul ei influenţează pozitiv starea generală a
organismului. Toate formele şi culorile pe care le pot avea arborii şi arbuştii
de-a lungul unui întreg ciclu anual stimulează direct emoţiile stenice,
inhibându-le pe cele astenice.
Structura ambientului în care
rolul preponderent îl are asociaţia arbori - arbuşti constituie poate singura
modalitate senzorială de reîntoarcere spre natură şi o punte de legătură către
ea.
In sinteză, principalele efecte ale instalării
perdelelor forestiere de protecţie constau în:
- îmbunătăţirea condiţiilor microclimatice
(modificarea albedoului, micşorarea amplitudinii temperaturii aerului, diurnă
şi anuală, reducerea vitezei vântului, reţinerea zăpezii, reducerea
evapotranspiraţiei, sporirea umidităţii aerului);
- micşorarea cu 1-4°C a amplitudinii diurne a
temperaturii aerului şi cu 1-2°C a celei anuale, reducerea vitezei vântului cu
31-55% în partea adăpostită şi cu 10-15% în cea expusă, reducerea
evapotranspiraţiei neproductive cu până la 30%, sporirea umidităţii aerului la
suprafaţa solului cu 3-5%;
- îmbunătăţirea condiţiilor de creştere şi dezvoltare
a culturilor agricole limitrofe până la o distanţă egală cu de 20- 30 ori
înălţimea perdelei în partea de sub vânt (adăpostită) şi de 5-12 ori înălţimea
perdelei în partea din vânt (expusă);
- creşterea condiţiilor de fertilitate şi conservare a
solului, reducerea eroziunii şi a scurgerilor de apă pe pante, reducerea până
la oprirea totală a deflaţiei, sporirea umidităţii solului, îmbogăţirea solului
în humus şi alte substanţe nutritive şi modificarea pH-ului acestuia datorită
surplusului de substanţă organică din frunze şi rădăcini;
- creşterea producţiei de masă lemnoasă şi de produse
accesorii;
- sporirea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie
forestieră;
- protecţia obiectivelor
economico-sociale şi a căilor de comunicaţii;
- crearea condiţiilor favorabile pentru dezvoltarea
faunei locale;
- creşterea biodiversităţii zonale;
- ameliorarea stocului de carbon;
- reconstrucţia şi îmbunătăţirea peisajului.
3. Evaluări pentru
realizarea studiului de fundamentare, a studiului de fezabilitate, a
proiectului tehnic şi pentru realizarea investiţiei
Pentru întocmirea devizelor au fost luate în calcul
următoarele elemente:
- estimarea cheltuielilor de manoperă a fost realizată
pe baza „Normelor de timp şi producţie unificate pentru lucrări din
silvicultură" (1997), dar luând în considerare salariul mediu orar din
luna septembrie 2006 pe ramura „Silvicultură" (publicat în pagina web a
Institutului Naţional de Statistică- www.insse.ro);
- s-a estimat că necesarul de borne amenajistice este
de 2 bucăţi/ha perdea;
- s-a estimat că necesarul de borne pentru efectuarea
controlului anual al regenerărilor este de 4 bucăţi/ha;
- estimarea cheltuielilor
implicate de întocmirea documentaţiilor cadastrale a fost făcută pe baza H.G.
nr. 527/2006 (pentru evaluarea terenului agricol extravilan), Ordinului MAI.
nr. 456/2004 (pentru avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastru), Ordinului
M.A.P 58/2002 (pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale în cazul
suprafeţelor de 0,5-1,5 ha), luându-se în calcul tarifele unice sau maximale
din normativele menţionate; de asemenea s-a pornit de la premisa acoperitoare
că documentaţiile vor fi efectuate pentru toţi proprietarii (întrucât nu poate
fi cunoscută în prezent ponderea proprietarilor care îşi vor da acordul pentru
amplasarea perdelelor);
- suprafaţa totală a reţelei de perdele pe tipuri de
soluţii, conform tabelului următor:
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa totală perdele
- ha -
|
Distribuţia compoziţiei perdelelor
- ha -
|
|
40Stp 20Ult 20SI 20arb
|
20Stb 20Stp 20Ult 20 SI 20arb
|
40Stb 20Mj(Pă) 20SI 20arb
|
|
1.
|
23 August
|
106,63
|
|
|
106,63
|
|
2.
|
Adamclisi
|
|
|
|
|
|
3.
|
Agigea
|
32,97
|
|
|
32,97
|
|
4.
|
Albeşti
|
132,24
|
|
132,24
|
|
|
5.
|
Aliman
|
|
|
|
|
|
6.
|
Amzacea
|
23,87
|
|
|
23,87
|
|
7.
|
Băneasa
|
|
|
|
|
|
8.
|
Bărăganu
|
84,91
|
|
84,91
|
|
|
9.
|
Basarabi
|
28,86
|
|
28,86
|
|
|
10.
|
Castelu
|
57,99
|
57,99
|
|
|
|
11.
|
Cerchezu
|
|
|
|
|
|
12.
|
Cernavodă
|
|
|
|
|
|
13.
|
Chirnogeni
|
104,29
|
|
104,29
|
|
|
14.
|
Ciobanu
|
19,6
|
19,6
|
|
|
|
15.
|
Ciocârlia
|
173,59
|
|
173,59
|
|
|
16.
|
Cobadin
|
114,95
|
|
114,95
|
|
|
17.
|
Cogealac
|
77,69
|
|
77,69
|
|
|
18.
|
Comana
|
159,46
|
|
|
159,46
|
|
19.
|
Constanţa
|
45,47
|
|
45,47
|
|
|
20.
|
Corbu
|
86,38
|
86,38
|
|
|
|
21.
|
Costineşti
|
22,81
|
|
18,03
|
4,78
|
|
22.
|
Crucea
|
|
|
|
|
|
23.
|
Cumpăna
|
24,45
|
|
|
24,45
|
|
24.
|
Cuza Vodă
|
|
|
|
|
|
25.
|
Deleni
|
57,41
|
|
57,41
|
|
|
26.
|
Dobromir
|
|
|
|
|
|
27.
|
Dumbrăveni
|
|
|
|
|
|
28.
|
Eforie
|
|
|
|
|
|
29.
|
Fântânele
|
108,79
|
|
108,79
|
|
|
30.
|
Ghindăreşti
|
17,17
|
17,17
|
|
|
|
31.
|
Gârliciu
|
9,36
|
9,36
|
|
|
|
32.
|
Grădina
|
64,49
|
29,81
|
34,68
|
|
|
33.
|
Hârşova
|
35,36
|
35,36
|
|
|
|
34.
|
Horia
|
15,63
|
15,63
|
|
|
|
35.
|
Independenţa
|
110,84
|
|
110,84
|
|
|
36.
|
Ion Corvin
|
|
|
|
|
|
37.
|
Istria
|
|
|
|
|
|
38.
|
Limanu
|
99,75
|
|
26,38
|
73,37
|
|
39.
|
Lipniţa
|
|
|
|
|
|
40.
|
Lumina
|
|
|
|
|
|
41.
|
Mangalia
|
40,75
|
|
40,75
|
|
|
42.
|
Medgidia
|
60,15
|
|
60,15
|
|
|
43.
|
Mereni
|
90,6
|
|
90,6
|
|
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa totală perdele
- ha -
|
Distribuţia compoziţiei perdelelor
- ha -
|
|
40Stp 20Ult 20SI 20arb
|
20Stb 20Stp 20Ult 20 SI 20arb
|
40Stb 20Mj(Pă) 20SI 20arb
|
|
44.
|
Mihai Viteazu
|
68,52
|
|
68,52
|
|
|
45.
|
Mihail Kogălniceanu
|
132,99
|
|
132,99
|
|
|
46.
|
Mircea Vodă
|
70,73
|
70,73
|
|
|
|
47.
|
Năvodari
|
20,01
|
|
20,01
|
|
|
48.
|
Negru Vodă
|
168,46
|
|
168,46
|
|
|
49.
|
Nicolae Bălcescu
|
197,81
|
|
197,81
|
|
|
50.
|
Oltina
|
|
|
|
|
|
51.
|
Ostrov
|
|
|
|
|
|
52.
|
Ovidiu
|
54,61
|
|
54,61
|
|
|
53.
|
Pantelimon
|
|
|
|
|
|
54.
|
Pecineaga
|
94,19
|
|
|
94,19
|
|
55.
|
Peştera
|
55,66
|
5,07
|
50,59
|
|
|
56.
|
Poarta Alba
|
59,94
|
|
59,94
|
|
|
57.
|
Raşova
|
|
|
|
|
|
58.
|
Săcele
|
43,28
|
|
43,28
|
|
|
59.
|
Saligny
|
29,24
|
29,24
|
|
|
|
60.
|
Saraiu
|
54,63
|
54,63
|
|
|
|
61.
|
Seimeni
|
60,2
|
60,2
|
|
|
|
62.
|
Siliştea
|
38,37
|
38,37
|
|
|
|
63.
|
Târguşor
|
64,47
|
|
64,47
|
|
|
64.
|
Techirghiol
|
45,56
|
|
|
45,56
|
|
65.
|
Topalu
|
33,57
|
|
|
33,57
|
|
66.
|
Topraisar
|
177,19
|
|
|
177,19
|
|
67.
|
Tortoman
|
50,64
|
50,64
|
|
|
|
68.
|
Tuzla
|
34,11
|
|
|
34,11
|
|
69.
|
Valu lui Traian
|
69,79
|
|
69,79
|
|
|
70.
|
Vulturu
|
142,62
|
|
142,62
|
|
|
|
|
3773,05
|
580,18
|
2382,72
|
810,15
|
3.1. Valoarea totală estimată a investiţiei:
282.506.651,42 lei.
3.2. Cheltuielile pentru realizarea studiilor de
fundamentare şi de fezabilitate au fost stabilite pe baza
cheltuielilor efectuate şi estimate care au condus la o valoare totală de
2.681.259,43 lei.
3.3. Cheltuielile pentru realizarea proiectului
tehnic au fost stabilite pe baza cheltuielilor
estimate care au condus la o valoare totală de
673.489,43 lei.
3.4. Cheltuieli
pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării perdelelor forestiere de
protecţie: 530.655,34 lei.
3.5. Cheltuieli
pentru pregătirea documentelor privind aplicarea
procedurii pentru atribuirea contractului de
servicii de proiectare şi a contractului de execuţie a lucrării (instrucţiuni
pentru ofertanţi, publicitate, onorarii şi cheltuieli de deplasare etc): 10.000 lei.
3.6. Cheltuielile
pentru plata despăgubirilor: au fost estimate
pentru eventualitatea
acoperitoare a exproprierii tuturor proprietarilor, pornind de la o valoare
medie de 10.000 lei/ha teren agricol şi rezultând o valoare totală de
37.730.500 lei.
4. Finanţarea
investiţiei
Finanţarea investiţiei va fi realizată de MAPDR din sursele
prevăzute în art. 18 din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de
protecţie.
B. PĂRŢILE DESENATE
1. Plan general la nivel de judeţ (1:100.000).
2. Plan de amplasare în zonă la nivel de localitate
(1:10.000)
ANEXA Nr. 2
STUDIUL DE FUNDAMENTARE
a necesităţii înfiinţării perdelelor forestiere de
protecţie în judeţul Ilfov
A. PIESE SCRISE
1. Date generale
1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare a
necesităţii perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din judeţul Ilfov
1.2. Elaboratorul
studiului: I.C.A.S. Bucureşti
1.3. Ordonatorul principal de credite: MAPDR
1.4. Autoritatea contractantă: MAPDR
1.5. Amplasamentul (judeţul): Ilfov
1.6. Tema studiului cu fundamentarea necesităţii şi
oportunităţii creării perdelelor forestiere de protecţie
Obiectivul principal al prezentului studiu este acela
de a fundamenta necesitatea înfiinţării reţelei de perdelele forestiere de
protecţie a câmpului în judeţul Ilfov, precum şi de a stabili amplasamentul
acesteia.
Judeţul Ilfov este situat în partea de sud, sud - est a
României, în centrul Câmpiei Valahe, având ca vecini: la nord judeţul Prahova,
la est judeţul Ialomiţa, la sud - est judeţul Călăraşi, la sud-vest, vest
judeţul Giurgiu, la nord-vest judeţul Dâmboviţa.
Judeţul se desfăşoară în jurul capitalei României, ceea
ce imprimă o serie de caracteristici specifice. Este cel mai mic judeţ al
ţării, suprafaţa acestuia fiind de 158.328 ha. Pe teritoriul lui se află 4
oraşe, 35 de comune şi 102 sate.
In judeţul Ilfov fondul forestier ocupă o suprafaţă de
25.679 ha, iar suprafaţa agricolă este de 111.192 ha. Având o suprafaţă mică şi
fiind în proximitatea capitalei, pe fondul dezvoltării economice şi al
extinderii intravilanului, suprafaţa agricolă a judeţului va scădea foarte mult
în următorii ani.
Proporţia suprafeţelor acoperite cu pădure este de
aproximativ 16,21%, cu menţiunea că pădurile sunt localizate mai ales în partea
nordică a judeţului, restul teritoriului fiind ocupat în proporţie mică de
vegetaţie forestieră.
Judeţul este situat în exclusivitate în zona de câmpie,
la limită cu silvostepa doar în extremitatea estică. Clima temperat
continentală cu nuanţe excesive, cu veri călduroase şi secetoase şi ierni
friguroase dominate de vânturi puternice are efect negativ asupra producţiei agricole,
cel puţin în zonele unde nu funcţionează sistemele de irigaţii. In acest
context, având în vedere efectele pozitive ale perdelelor forestiere asupra
culturilor şi producţiei agricole şi zootehnice, solului şi apelor, faunei
folositoare, sănătăţii oamenilor şi aşezărilor umane, într-un cuvânt asupra
mediului, din teritoriile în care acestea se instalează, realizarea reţelei de
perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov constituie un
obiectiv prioritar în crearea sistemului naţional de culturi şi perdele
forestiere de protecţie.
Perdelele forestiere reduc viteza vântului, au efecte
favorabile asupra temperaturii şi umidităţii solului. Au rol în creşterea
biodiversităţii. Sunt surse de material lemnos (într-o regiune în care pădurile
sunt foarte rare sau lipsesc), produse industriale şi alimentare (fructe,
ciuperci, produse medicinale şi apicole etc), ameliorează condiţiile de viaţă
(purifică aerul, îndulcesc clima şi înfrumuseţează peisajul) şi ameliorează
regimul apelor.
2. Date tehnice ale studiului
2.1. Suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului,
cu precizarea tipului de proprietate şi a deţinătorilor pentru fiecare
suprafaţă pe care se vor amplasa perdele forestiere de protecţie
Pentru stabilirea necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului judeţ au fost luate în
considerare numai terenurile
arabile şi păşunile, fiind excluse de la bun început livezile, viile,
intravilanul localităţilor şi, bineînţeles, terenurile ocupate de vegetaţie
forestieră. A rezultat că pentru amplasarea reţelei de perdele trebuie
analizată o suprafaţă de 107.531 ha.
In cadrul suprafeţei analizate (de 107.531 ha), reţeaua
de perdele forestiere va ocupa o suprafaţă totală de 240,84 ha.
Situaţia localităţilor în a căror rază teritorială se
va amplasa reţeaua de perdele forestiere şi a suprafeţelor ocupate de aceasta
se prezintă în tabelul 1.
Tabelul 1
Amplasarea reţelei de perdele forestiere în
localităţile din judeţul Ilfov
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa ocupată de perdelele forestiere
(ha)
|
|
1.
|
Periş
|
30,20
|
|
2.
|
Brăneşti
|
30,32
|
|
3.
|
Dărăşti - Ilfov
|
12,05
|
|
4.
|
Vidra
|
48,12
|
|
5.
|
Petrăchioaia
|
62,00
|
|
6.
|
Berceni
|
41,39
|
|
7.
|
1 Decembrie
|
48,12
|
|
|
Total
|
240,84
|
Fundamentarea necesităţii amplasării reţelei de perdele
forestiere de protecţie a câmpului nu a fost realizată pentru toate cele 39 de
comune ale judeţului din următoarele considerente:
- 26 de comune sunt cuprinse în interiorul
perimetrului delimitat de traseul celei de-a doua centuri a Bucureştiului;
- în comunele din zona de nord (Ciolpani, Gruiu, Grădiştea, Periş), procentul suprafeţei ocupate de pădure
este ridicat;
- cea mai mare parte din localităţile judeţului Ilfov
au prevăzut în PUG (planul urbanistic general), PUZ (planul urbanistic zonal),
PUD (planul urbanistic de detaliu) extinderea intravilanului în unele situaţii
ocupând întreg teritoriul administrativ al comunei/localităţii respective.
In urma amplasării reţelei de perdele a rezultat
structura suprafeţei ocupate de aceasta pe tipuri de proprietate (privată sau
de stat) şi pe deţinători, care se prezintă detaliat în anexa nr. 1.
2.2. Obiectivele de
protejat şi tipurile de perdele forestiere necesare
Realizarea perdelelor forestiere de protecţie, care fac
obiectul prezentului studiu, are ca principal scop protejarea terenurilor
agricole din cuprinsul judeţului Ilfov. Pentru a nu îngreuna lucrările
agricole, perdelele au fost amplasate în general pe conturul tarlalelor
agricole (în imediata apropiere a drumurilor de exploatare). Având în vedere
faptul că nu au putut fi respectate distanţele optime de amplasare a perdelelor
prevăzute în normele tehnice din cauza caracteristicilor locale de relief şi
cadastrale, reţeaua perdelelor forestiere de protecţie este constituită
dintr-un singur tip de perdea forestieră, cu lăţime de 10 m, urmărindu-se
compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre
perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.
2.3. Caracteristicile cadrului natural
Judeţul este situat în exclusivitate în zona de câmpie.
Aparţine (integral sau parţial) subunităţilor Câmpiei Vlăsiei (porţiuni din
câmpiile Snagovului, Movilitei, Câlnăului ş.a. şi Câmpia Bucureştiului în
întregime) în cadrul căreia se evidenţiază interfluvii largi, presărate cu
crovuri, movile, văiugi, lacuri.
2.3.1. Elemente de geologie, geomorfologie
Zona în care s-a propus realizarea perdelelor de
protecţie aparţine Câmpiei Române. Terenul este în general plan, cu uşoare
ondulări, brăzdat de cursuri de apă, cu terase ce dispar în zona de divagaţie a
râurilor şi cu interfluvii largi. Predominarea câmpiei şi a luncilor determină
configuraţia terenului majoritar plană sau foarte uşor ondulată.
Ca forme negative de relief se întâlnesc vâlcele şi
microdepresiuni închise (rovine), în care, în funcţie de întinderea şi
adâncimea lor, apa din precipitaţii stagnează o perioadă mai mare de timp,
generând apariţia fenomenelor de pseudogleizare şi podzolire.
Altitudinea variază între 20 m şi 130 m.
Pantele sunt foarte puţin răspândite şi apar mai ales
ca formă de trecere între câmpie şi luncă.
Din punct de vedere geologic sunt prezente 3 straturi.
Stratul de bază este alcătuit din roci metamorfice cu aspect cristalin şi
aparţine erei paleozoice. Peste acesta s-au aşezat depozite mezobazice aparţinând
perioadelor cretacic, jurasic şi triasic superior. Stratul superior este
alcătuit din depozite loessoide, argile, nisipuri şi pietrişuri formate în
cuaternar şi care alcătuiesc cuvertura teritoriului analizat.
Materialul loessoid, cu permeabilitate bună pentru apă
şi aer, cu textura uşoară spre mijlocie, bogat în carbonat de calciu, a
determinat formarea unor soluri de tip brun-roşcat cu profil lung sau cu
aciditate slabă şi complex absorbant, saturat în baze ca cernoziomuri cambice
şi argiloiluviale. Depozitele loessoide sunt constituite din nisipuri prăfoase,
gălbui. Grosimea sedimentelor variază între 5 şi 15 m. Depozitele loessoide ale
teraselor joase sunt nisipo-argiloase şi au grosimea cuprinsă între 2 şi 6 m.
Din punct de vedere staţionai interesează în mod
deosebit straturile superioare ale formaţiunilor litologice, deoarece ele au
influenţat direct evoluţia şi proprietăţile fizico-chimice ale solurilor.
2.3.2. Condiţii pedologice
Judeţul Ilfov se încadrează din punct de vedere
pedogeografic în regiunea central-europeană, provincia danubiano-getică, zona
solurilor brun-roşcate de pădure, sectorul Câmpia Bucureşti - Ploieşti (cu
predominarea depozitelor loessoide lutoase şi a depozitelor
proluvial-aluviale).
Materialele loessoide, care constituie roca de
solificare pe interfluvii şi terenuri cu pante line,
au generat soluri profunde de tipul solurilor brun-roşcate, subtipul tipic sau
în diverse grade de podzolire şi/sau pseudogleizate, care ocupă cele mai mari
suprafeţe din cuprinsul localităţilor luate în studiu (Periş, parţial comunele
Vidra, Berceni şi Brăneşti).
O altă categorie de soluri din cuprinsul judeţului,
respectiv al localităţilor care fac obiectul instalării de perdele forestiere
de protecţie, sunt solurile brune aluviale, care sunt soluri aluviale evoluate,
ieşite de sub influenţa apelor freatice (Dărăşti - Ilfov, 1 Decembrie, parţial
Vidra).
In sfârşit, a treia categorie importantă de soluri, din
cuprinsul localităţilor luate în studiu, sunt molisolurile, reprezentate de
cernoziomuri aflate în diferite grade de levigare (cernoziomuri cambice şi
argiloiluviale) (Petrăchioaia, parţial Brăneşti, Berceni şi Vidra).
Solurile brun-roşcate tipice (preluvosol roşcat)
Aceste soluri sunt caracteristice zonei forestiere de
câmpie, ocupând suprafeţe întinse în sud-vestul şi centrul Munteniei (inclusiv
în judeţul Ilfov), în continuarea cernoziomurilor argiloiluviale.
Substratul de pedogeneză este format din depozite
loessoide, dar se mai pot forma şi pe nisipuri sau gresii alterate.
Solurile brun-roşcate, subtipul tipic, prezintă
următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bt-C. Orizontul Ao, cu o
grosime de 15-35 cm, are culoare brun-închisă cu nuanţă roşcată, cu structură
grăunţoasă bine formată şi textură mijlocie (lutoasă). Orizontul Bt, cu o grosime
de peste 100 cm, are culoare caracteristică brun-roşcată sau ruginie (7,5
YR-5YR). Prezintă structură poliedrică şi textură mai fină decât orizontul Ao,
uneori fiind compact şi greu permeabil. Orizontul C este alcătuit din loess,
depozite loessoide. In partea superioară a profilului se întâlnesc neoformaţii
biogene (coprolite, cervotocine, crotovine). Orizontul Bt prezintă oxizi şi
hidroxizi de fier pe feţele elementelor structurale şi pelicule de argilă.
Solurile brun-roşcate prezintă textură diferenţiată pe profil, de regulă
mijlocie în Ao şi mijlociu-fină în Bt (Idt = 1,25). Conţinutul mediu în humus
variază între 2,49% şi 2,85%.
Humusul este de tip mull, cu raportul C/N cuprins între
11 şi 13. Reacţia este slab acidă (pH între 6,10 şi 6,46 ), iar gradul de
saturaţie în baze este cuprins între 75% şi 90%. In general, prezintă
proprietăţi fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie mai puţin
favorabile decât cernoziomurile argiloiluviale datorită conţinutului mai mare
de argilă din orizontul Bt.
Solurile brun-roşcate sunt soluri biologic active,
profunde, cu o mare capacitate de înmagazinare a apei provenite din topirea
zăpezilor şi din ploile de primăvară şi începutul verii. De aceea, ele oferă
condiţii favorabile pentru dezvoltarea pădurilor de stejar pedunculat şi a
şleaurilor de cîmpie, care realizează clase de producţie superioare. In
luminişuri şi rarişti vegetaţia ierboasă este dominată de Festuca valesiaca.
Defrişate şi cultivate agricol, solurile brun-roşcate
se acidifică, starea fizică se înrăutăţeşte, după ploile de primăvară formează
crustă şi, dacă arătura se realizează an de an la aceeaşi adâncime în orizontul
Bt, se formează un strat compact, numit talpa
plugului, care împiedică aerisirea şi
înmagazinarea apei pînă la adâncimi mai mari. Pentru culturile agricole ele
sunt mai puţin favorabile decât cernoziomurile argiloiluviale, dar se pot
obţine recolte bune prin administrarea de gunoi de grajd, îngrăşăminte chimice
şi prin aplicarea unei agrotehnici adecvate.
Pe lângă culturile agricole apar ca specii caracteristice: Veronica hederaefolia, Ranunculus arvensis, Gypsophila
muralis etc.
Solurile brune aluviale (eutricambosol aluvic)
Solurile brune aluviale prezintă caracteristici asemănătoare
cu solurile brune eumezobazice, cu deosebirea că s-au format pe terase de luncă
fiind soluri aluviale evoluate. Prin urmare, sunt răspândite sub forma unor
benzi de-a lungul apelor curgătoare care traversează judeţul Ilfov (Argeşul,
Sabarul, Dâmboviţa etc), pe depozite aluviale.
Fiind răspândite pe terasele din zona de luncă, ieşite
de sub influenţa apelor curgătoare, substratul de pedogeneză este format din
depozite aluviale, bogate în minerale calcice şi feromagneziene. Cu tot
caracterul umed al climatului, debazificarea este slabă, fapt ce împiedică
migrarea coloizilor organominerali şi diferenţierea texturală pe profil.
Teritoriul pe care sunt situate aceste soluri prezintă
anumite particularităţi generate de microclimatul de luncă, în care s-au format
acestea, şi anume: umiditate ridicată, vânt puternic pe apă, minime ale temperaturii mai
accentuate şi amplitudini mai mici, temperaturi mai mici iarna etc. Vegetaţia
naturală de pe acest tip de sol este helofilă şi mezofilă, cu asociaţii de Agrostis stolonifera, Agropyron repens, Cynodon dactylon, Poa
pratensis, în care apar şi Carex hirta, Lythrum salicaria,
Potentilla reptans, Juncus articulatus.
Solurile brune aluviale au următoarea succesiune de
orizonturi pe profil: Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10 -40 cm, are o
culoare brun-închisă datorită humusului şi o structură glomerulară degradată
sau grăunţoasă. Orizontul Bv prezintă grosimi variabile de la 20 cm la 150 cm,
de culoare brun-gălbuie, brun-ruginie, structura poliedrică sau prismatică, cu
unităţi structurale lipsite de pelicule de argilă migrată din orizontul superior.
Pe profil nu apar neoformaţii specifice.
Solurile brune aluviale au textură medie - uşoară,
luto-nisipoasă, lutoasă. Curba repartiţiei argilei pe profilul solului nu
indică o creştere în orizontul B faţă de orizontul A, indicele de diferenţiere
texturală fiind sub 1,2. Structura este grăunţoasă în Ao, slab sau moderat
dezvoltată în Bv. Datorită texturii nediferenţiate pe profil şi structurii
relativ bune şi celelalte proprietăţi fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi
de aeraţie sunt favorabile. In orizontul Ao conţinutul de humus este mai mare
ca 2%. Reacţia solului este slab acidă la neutră (pH = 5,8-7), spre baza
profilului solurile fiind slab alcaline.
Solurile brune aluviale, profunde, bine structurate,
bogate în substanţe nutritive şi cu o capacitate mare în apa utilă sunt soluri
fertile pentru culturile agricole, pentru arboretele de stejar pedunculatşi
pentru şleaurile de câmpie, care realizează clase de producţie mijlocii.
Sunt soluri fertile pentru culturile agricole şi pentru
arboretele de stejar pufos şi brumăriu, singurul factor limitativ fiind regimul
de umiditate.
Cernoziomurile cambice (cernoziom cambic) Spre deosebire de cernoziomurile tipice, cernoziomurile cambice se
caracterizează prin prezenţa orizontului B cambic (Bv). Sunt răspândite sub
forma unor benzi în continuarea cernoziomurilor tipice şi apar în fâşia de
tranziţie de la câmpie forestieră la silvostepă, pe loessuri sau depozite
loessoide, luturi, argile. Vegetaţia naturală sub care s-au format
cernoziomurile cambice a fost tipică de silvostepă, cu alternanţe de pâlcuri de
păduri rare de stejar pufos (Quercus pubescens) şi stejar brumăriu (Quercus
pedunculiflora) şi pajişti înalte de graminee.
Acumularea humusului este la fel de intensă ca şi la cernoziomuri, dar
levigarea şi alterarea sunt mai pronunţate. Ca urmare a levigării mai intense,
carbonatul de calciu a fost spălat şi între orizontul A şi C s-a format un
orizont cambie (Bv). Prin urmare, succesiunea de orizonturi este Am-Bv-C(Cca).
Orizontul A molie (Am) are culoare brun-închisă, negricioasă şi este gros de
40-50 cm. Orizontul B cambie (Bv) este gros de aproximativ 30-50 cm, are
culoare brun-negricioasă în partea superioară şi brun-gălbuie în partea
inferioară. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii biologice
(coprolite, cervotocine, culcuşuri sau lăcaşuri de larve, crotovine etc). La
nivelul orizontului Cca apar eflorescente, pseudomicelii, vinişoare, tubuşoare
şi pete sau concreţiuni de carbonat de calciu. Textura cernoziomurilor cambice
este de obicei mijlocie, lutoasă sau luto-argiloasă, foarte uşor diferenţiată
pe profil, indicele de diferenţiere texturală fiind de 1,1-1,2. Orizontul Bv
conţine deci ceva mai multă argilă formată pe loc şi migrată de sus. Unele
cernoziomuri cambice pot avea textură fină sau grosieră, în funcţie de natura
rocii mamă. Structura este glomerulară mică şi medie, moderat dezvoltată în
orizontul Am, poliedrică-subangulară mică şi medie, moderat la slab dezvoltată în Bv. Datorită texturii şi
mai ales structurii, restul proprietăţilor fizice, fizico-mecanice, hidrofizice
şi de aeraţie sunt bune.
Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus, conţinând
între 3-5 % humus în orizontul Am şi dispun de o rezervă pe adâncimea de 50 cm
de circa 160-200 t/ha. Humusul este de tip mull-mull-calcic şi este bogat în
acizi huminici. Gradul de saturaţie în baze depăşeşte valoarea de 85% şi
reacţie slab acidă la slab alcalină (pH-ul variază între 6,3-7,5).
Sunt soluri fertile pentru culturile agricole şi pentru
arboretele de stejar pufos şi brumăriu, singurul factor
limitativ fiind regimul de umiditate.
Cernoziomurile argiloiluviale tipice (Faeoziomul
tipic)
Cernoziomurile argiloiluviale apar alături de cernoziomurile
cambice în zonele mai umede, formându-se în zona de silvostepă, la trecere spre
zona de câmpie forestieră, pe loessuri şi depozite loessoide, nisipuri, luturi,
argile. Se întâlneşte pe suprafeţe netede, înclinate cu aspect depresionar.
Vegetaţia naturală este tipică de silvostepă, fiind alcătuită din alternanţe de
pajişti de graminee şi pâlcuri de stejărete de stejar pufos şi brumăriu, cu cer
şi gârniţă, stejar pedunculat şi alte specii de amestec.
In comparaţie cu cernoziomurile cambice, bioacumularea
şi humuficarea sunt mai puţin intense, iar alterarea, levigarea şi migrarea
argilei sunt mai accentuate. Ca urmare, sub orizontul A molie s-a format un
orizont argiloiluvial (Bt) care conţine un procent mai mare de argilă, în mare
parte migrată de sus, depusă sub formă de pelicule la suprafaţa agregatelor
structurale. Succesiunea de orizonturi pe profil este: Am-Bt-C (Cca). Orizontul
Am este mai gros, de obicei în jur de 40-60 cm, şi de culoare brun-negricios
deschis. Orizontul Bt, gros de 30-40 cm până la 100 cm, are culoare
brun-gălbuie. Cernoziomurile argiloiluviale au întotdeauna orizontul Bt mai
gros decât orizontul Am. Cernoziomurile argiloiluviale prezintă neoformaţii
biogene mai ales în prima parte a profilului. In orizontul Bt apar pelicule subţiri
de argilă pe elementele structurale, iar în orizontul Cca apar eflorescente sau
pseudomicelii de carbonat de calciu.
Textura cernoziomurilor argiloiluviale este lutoasă,
luto-argiloasă în primul orizont, Am1, la luto-argiloasă în orizontul Bt. Indicele
de diferenţiere texturală pe profil este mai mare ca la cernoziomurile cambice.
Proporţia de argilă este cu 5-10% mai mare în orizontul Bt decât în Am.
Orizontul C (Cca) începe de la adâncimi de peste 125 cm. Structura este
glomerulară mică şi medie, moderat dezvoltată în orizontul Am, poliedrică -
subangulară mică şi medie, moderat la slab dezvoltată în Bt. Sunt soluri care
au un regim aerohidric favorabil, sunt bine aprovizionate cu humus, reacţia
solului este slab acidă, iar gradul de saturaţie în baze poate coborî sub 75%.
Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii biologice. Aprovizionarea
cu elemente nutritive este bună.
Au o fertilitate ridicată, dar care, pentru a fi
complet pusă în valoare, necesită irigaţii, pentru că sunt situate într-o zonă
cu precipitaţii scăzute. Dintre speciile de arbori se pretează bine pentru
cultură: stejarul brumăriu, stejarul pufos, ulmul de Turchestan, jugastrul,
arţarul tătărăsc, salcâmul, glădiţa etc.
In afara arealului ocupat de păduri şi a vecinătăţii capitalei,
majoritatea terenurilor din judeţul Ilfov au folosinţă agricolă, prin urmare
solurile sunt puternic modificate antropic prin lucrări de pregătire a
terenului, tratamente de aplicare a îngrăşămintelor, irigări repetate etc, în
urma cărora o parte din proprietăţile solurilor s-au schimbat, elemente de care
trebuie să se ţină seama în propunerea formulelor perdelelor forestiere de
protecţie.
In tabelul 2 se prezintă distribuţia tipurilor de sol
dominante la nivelul localităţilor din judeţul Ilfov, în care se vor instala
perdele forestiere de protecţie, cu menţiunea că încadrarea preliminară a fost făcută pe baza
informaţiilor oferite de harta pedologică scara 1 : 200 000, întocmită de ICPA.
In faza SF + PT încadrarea va fi definitivată prin cartare pedostaţională.
Tabelul 2
Distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul
localităţilor din judeţul Ilfov în care se vor instala perdele forestiere de
protecţie
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Tipuri de sol
|
|
Brun aluvial (eutricambosol aluvic)
|
Brun-roşcate tipice (preluvosol
roşcat)
|
Cernoziomurile cambice
(cernoziom cambic)
|
Cernoziomurile argiloiluviale tipice
(faeoziomul tipic)
|
|
1
|
Dărăşti - Ilfov
|
X
|
|
|
|
|
2
|
Vidra
|
X
|
X
|
|
|
|
3
|
1 Decembrie
|
X
|
|
|
|
|
4
|
Berceni
|
|
X
|
X
|
X
|
|
5
|
Brăneşti
|
|
|
X
|
X
|
|
6
|
Petrăchioaia
|
|
|
X
|
X
|
|
7
|
Periş
|
|
X
|
|
|
Cea mai mare parte a judeţului Ilfov se încadrează în
zona de câmpie forestieră, doar în partea estică făcându-se tranziţia spre
silvostepa internă. Pădurile nu ocupă suprafeţe foarte mari, compacte, ci sunt
fragmentate, fiind răspândite mai ales în zona de câmpie forestieră şi mai
puţin în zona de silvostepa internă.
Perdelele forestiere de protecţie au ca scop principal
protejarea terenului agricol, astfel că vor fi amplasate în zona de silvostepa
şi în zona de tranziţie de la câmpie forestieră la silvostepa.
Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative (ca
procent din suprafaţa totală ocupată de staţiunile forestiere) pentru zona de
câmpie forestieră în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:
TS 8.4.3.0 - Câmpie forestieră de şleau, Bs,
brun-roşcat, edafic mare, eu- şi mezotrofic, euhidric, estival reavăn;
TS 8.4.2.0 - Câmpie forestieră - versant de şleau, Bm,
brun-roşcat edafic mijlociu;
Tipurile de staţiuni forestiere reprezentative (ca
procent din suprafaţa totală ocupată de staţiunile forestiere) pentru zona de
silvostepa în care se vor amplasa perdele forestiere sunt:
TS 9.3.2.0 - silvostepa
mijlocie de stejărete de stejar brumăriu, Ps, cernoziom puternic levigat pe
loess;
TS 9.5.4.0 - Silvostepa predominant mijlocie cu stejărete
xerofile şi mezoxerofile, Ps, cernoziomic umed ± gleizat.
In continuare se face o caracterizare diagnostică a
principalelor tipuri de staţiuni forestiere existente în zonele în care au fost
prevăzute perdele forestiere de protecţie.
TS 8.4.3.0 - câmpie forestieră de şleau, Bs, brun
roşcat, edafic mare, eu- şi mezotrofic, euhidric, estival reavăn
Este un tip frecvent de
staţiune în Câmpia Română, situată pe terenuri plane sau uşoare depresiuni şi
vâlcele în câmpii tabulare, terase, versanţi inferiori din apropierea
cursurilor de apă, versanţi slab înclinaţi, umbriţi şi semiumbriţi. Substrat
apt pentru formarea de soluri cu profil dezvoltat, îndeosebi depozite de loess
şi materiale loessoide.
Soluri brun-roşcate tipice, brun-roşcate slab vertice
sau brun-roşcate luvice, profunde, cu volum fiziologic mare, cu textură lutoasă
la luto-argiloasă în orizontul A şi argiloase în orizontul B, mai ales în cele cu fenomen de
argiloiluviere mai accentuat, eubazice, neumezite sau uneori umezite freatic,
foarte profunde, moderat până la intens humifere, lutoase şi luto-argiloase.
Condiţii edafice. Umiditatea vernală este jilav-umed la
umed-ud, iar estival reavăn la reavăn-jilav. Troficitatea potenţială şi
efectivă ridicată şi foarte ridicată; asigurare cu azot accesibil şi cu baze
schimbabile bună.
Pătura erbacee specifică culturilor agricole este
formată din speciile: Veronica hederaefolia,
Ranunculus arvensis, Gypsophila muralis etc, iar
flora specifică pădurilor este de tip Brachypodium-Geum-Pulmonaria, Arum-Pulmonaria, Glechoma
hederacea-Geum urbanum.
Aptitudini forestiere. Condiţiile edafice sunt
favorabile pădurii amestecate de stejar şi alte foioase. Bonitatea este
superioară pentru stejar, cer şi speciile de amestec de şleau. Bonitate
superioară, inclusiv pentru şleaul de câmpie în diferitele lui faciesuri.
TS 8.4.2.0 - câmpie forestieră, şleau, Bm,
brun-roşcat edafic mijlociu
Tip de staţiune din Câmpia
Română, răspândit în arealul solurilor brun-roşcate. Relieful specific
terenurilor plane sau slab-mediu înclinate. Substrat alcătuit din loess sau
materiale loessoide.
Soluri brun-roşcate tipice şi vertice, brun-roşcate
luvice (slab pseudogleizate) cu volum edafic mijlociu, ocupă versanţii situaţi
în vecinătatea bălţilor ca şi a terenurilor neproductive (mlaştinilor).
Condiţii edafice. Solurile brun-roşcate, mediu
podzolite, cu textura în orizontul A lutoasă la luto-argiloasă, iar în
orizontul B argiloasă, cu umiditate vernală jilav-umed la umed-ud, iar estival,
uscată-reavăn la reavăn. Troficitate edafică ridicată, dar asigurare cu apă
accesibilă numai mijlocie.
Pătura erbacee specifică şleaurilor de câmpie: Brachypodium silvaticum, Geum urbanum, Pulmonaria oîficinalis, Arum
maculatum, Glechoma hirsutum etc.
Aptitudini forestiere. Bonitatea este mijlocie pentru
stejar, cer, tei şi amestecuri de şleau. Ca recomandări pentru înfiinţarea de
culturi forestiere se menţionează introducerea în compoziţia de împădurire a
speciilor de amestec (tei, arţar, jugastru).
TS 9.3.2.0 - Silvostepa mijlocie de stejărete de
stejar brumăriu. Ps, cernoziom puternic levigat pe loess
Este un tip de staţiune din silvostepa mijlocie,
răspândit în arealul cernoziomurilor levigate. Relief specific terenurilor
plane, orizontale, cel mult uşor înclinate sau depresionate. Substratul este
alcătuit din luturi fine şi materiale loessoide.
Tipuri de sol: cernoziom argiloiluvial tipic şi, mai
rar, cernoziom cambic tipic, cu drenaj intern moderat.
Condiţii edafice. Solurile sunt eubazice-mezobazice,
moderat-profund humifere. Textura solurilor este lutoasă-luto-argiloasă,
slab-mediu pseudogleizate, cu podzolire uşoară la medie. Sunt bine structurate.
Regimul de umiditate estival deficitar: uscat-reavăn.
Pătura erbacee este formată din graminee şi specii
semixerofile specifice vegetaţiei forestiere: Carex
contigua, Dactylis glomerata, Digitalis lanata, Festuca vallesiaca, Koeleria
gracilis, Stipa lessinglana şi specii caracteristice culturilor agricole: Eragrostis minor, Cynodon
dactylon, Brassica campestris, Tribulus terrestris, Euphorbia agraria, Salsola
ruthenica.
Aptitudini forestiere. Bonitatea este
mijlocie-superioară pentru stejar brumăriu şi amestecuri de şleau.
TS 9.5.4.0 -
silvostepă predominant mijlocie cu stejărete xerofile şi mezoxerofile. Ps.
cernoziomic umed + gleizat.
Este un tip de staţiune din silvostepă mijlocie,
răspândit în arealul cernoziomurilor levigate. Relieful este specific
terenurilor joase şi depresiunilor mai accentuate. Substrat alcătuit
predominant din loess.
Soluri cernoziomuri argiloiluviale şi cernoziomuri
cambice + gleizate.
Condiţii edafice. Troficitate ridicată. Periodic umezit
freatic în adâncime, cu exces de umiditate primăvara.
Pătura erbacee este formată din graminee şi specii
semixerofile specifice vegetaţiei forestiere: Carex
contigua, Dactylis glomerata, Digitalis lanata, Festuca vallesiaca, Koeleria
gracilis, Stipa lessinglana şi specii caracteristice culturilor agricole: Eragrostis minor, Cynodon dactylon,
Brassica campestris, Tribulus terrestris, Euphorbia agraria, Salsola ruthenica.
Aptitudini forestiere. Bonitatea este mijlocie şi
superioară pentru stejar pedunculat, stejar brumăriu şi gârniţă.
Consideraţii privind încadrarea staţionată a
teritoriului în care se va amplasa reţeaua de perdele forestiere
Condiţiile staţionale se referă la condiţii edafice
(solurile) şi la condiţii de topoclimat. Topoclimatul exprimat de climatul
zonal şi de relief în zona interesată este destul de uniform, terenurile fiind,
de regulă, plane, doar cu unele slabe denivelări. Condiţiile de sol acoperă o
zonă de câmpie forestieră cu sol brun-roşcat tipic şi brun aluvial şi o zonă de
silvostepă cu cernoziom argiloiluvial tipic, cernoziom cambic. Prin urmare,
criteriile de separare a unităţilor staţionale sunt etajul fitoclimatic,
elementele de relief cu factorii limitativi şi compensatori, tipul şi subtipul
de sol.
In cazul arealelor cu soluri brun-roşcate şi soluri
brune aluviale şi
care fac obiectul amplasării de perdele forestiere de protecţie (din comunele
Periş, Dărăşti, 1 Decembrie, Vidra şi parţial în Berceni), condiţiile
staţionale, caracterizate prin volum edafic şi asigurare cu apă accesibilă
realizabilă la nivel mijlociu, determină productivitatea mijlocie spre
superioară pentru stejăretele şi şleaurile de câmpie existente (speciile principale
realizează clase medii şi superioare de producţie). In aceste condiţii şi
vegetaţia forestieră care va fi utilizată pentru realizarea perdelelor din
această zonă va evolua în aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare
asemănătoare vegetaţiei existente.
In această zonă, saturarea prelungită cu apă
primăvara sau precipitaţiile estivale reduse pot constitui factori limitativi,
dar solul, prin troficitatea mijlocie - ridicată, volum edafic mare şi
profunzimea fiziologică ridicată, compensează parţial condiţiile climatice
deficitare, astfel încât potenţialul staţionai este mijlociu la ridicat.
Pentru a încadra staţionai cît mai corect arealele cu
soluri brun-roşcate şi brune aluviale, în care se vor amplasa perdele
forestiere, se recomandă formularea unui nou tip de staţiune, astfel: „Staţiune
de câmpie forestieră pe terenuri plane şi uneori slab depresionate,
productivitate superioară-mijlocie (stejar pedunculat), soluri brun-roşcate
(preluvosol roşcat) şi brune aluviale (eutricambosol aluvic) pe substrat lutos
sau luto-argilos (± loessoid), fiziologic foarte profund, edafic foarte mare,
lutos până la luto-argilos, slab până la slab-moderat humifer."
In aceste condiţii staţionale, la înfiinţarea
perdelelor forestiere de protecţie a câmpului se recomandă următoarea
compoziţie de împădurire şi schemă de plantare cu 5.000 de puieţi/ha:
- compoziţie: 20St (St.r, Ce) 20Tep 20Ju (UI) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc);
- schemă: 2 x 1 m.
In cazul arealelor cu cernoziomuri argiloiluviale şi
cambice din zona de silvostepă internă şi mijlocie (de câmpie) şi care fac obiectul amplasării de perdele forestiere de protecţie
(din comunele Petrăchioaia, Brăneşti şi parţial în Berceni), condiţiile
staţionale, caracterizate prin volum edafic şi asigurare cu apă accesibilă
realizabilă la nivel mijlociu, determină productivitatea mijlocie spre
superioară pentru stejăretele de stejar brumăriu, cer sau amestecuri de stejar
brumăriu şi stejar pedunculat (speciile principale realizează clase medii şi
superioare de producţie). In mod firesc şi vegetaţia forestieră care va fi
utilizată pentru realizarea perdelelor forestire de protecţie din această zonă
va evolua în aceleaşi condiţii staţionale şi va avea o dezvoltare asemănătoare
vegetaţiei existente.
In această zonă, condiţiile climatice generale (de
silvostepă de câmpie), prin deficitul de precipitaţii şi, implicit, deficitul
de apă în sol în sezonul estival, constituie principalul factor limitativ.
Solul, prin troficitatea ridicată, dar şi prin volumul edafic mare şi profunzimea
fiziologică mare, compensează condiţiile climatice deficitare, astfel încât
potenţialul staţionai este ridicat.
Pentru a încadra staţionai cât
mai corect arealele de silvostepă de câmpie cu cernoziomuri cambice şi
argiloiluviale se recomandă reformularea tipului de staţiune, astfel: „Staţiune
de silvostepă internă pe terenuri plane uneori depresionate, productivitate
mijlocie - superioară,
sol cernoziom argiloiluvial tipic (faeoziom argic) şi cernoziom cambic pe
substrat loessoid, fiziologic foarte profund, edafic foarte mare, lutos până la
luto-argilos, slab-moderat humifer aptă pentru cultura speciilor stejar
brumăriu, stejar roşu, arţar tătărăsc, ulm, tei, frasin, jugastru."
In aceste condiţii staţionale, la înfiinţarea
perdelelor forestiere de protecţie a câmpului se recomandă următoarea
compoziţie de împădurire şi schemă de plantare cu 5.000 de puieţi/ha:
- compoziţie: 20Stb (Stp, Str)
20Te 20Ju (UI) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10 Mc);
- schemă: 2 x 1 m. 2.3.3. Resursele de apă
Spaţiul geografic al teritoriului judeţului Ilfov este
străbătut de râurile Argeş, Sabar, Ciorogârla, Dâmboviţa, Colentina, Ialomiţa,
Vlăsia, Pasărea etc, dar teritoriul pe care s-a propus instalarea de perdele
forestiere de protecţie a câmpului este străbătut doar de râurile Sabar şi Argeş.
Alt element hidrologic din teritoriul studiat este
constituit din lacurile (bălţile) prezente între cursurile de apă sau de-a
lungul acestora ca Mostiştea, Cocioc etc.
De asemenea, sub raport hidrologic trebuie avute în
vedere ochiurile de mlaştină, rovinele, pânza de apă freatică. In rovine, sub
raport hidrologic, se disting mai multe zone: i) zone situate în centrul
rovinelor, cu exces de apă aproape tot timpul anului, care împiedică instalarea
vegetaţiei forestiere; ii) zone ceva mai drenate în care apa stagnează de
obicei toamna şi primăvara; iii) zone marginale rovinelor şi rovine largi, cu
exces de apă primăvara, drenate în general în timpul verii. In aceste staţiuni
de rovine, limitate ca întindere, este prezent fenomenul de înmlăştinare, în diverse
stadii de intensitate.
In cadrul zonei analizate pentru amplasarea perdelelor
de protecţie a câmpului cursurile de apă care prezintă importanţă şi care au
influenţă directă în dezvoltarea vegetaţiei lemnoase şi ierboase sunt Argeş şi
Sabar. Pâraiele din zonă au în general debite reduse, putând seca în perioada
estivală, dar în cazul ploilor torenţiale de lungă durată pot să provoace
inundaţii.
Apa freatică, alimentată mai ales prin infiltrarea
apelor din precipitaţii, este situată de la 2-6 m în lunci până la 10-20 (40) m
pe interfluvii (în câmpie).
Pentru o mai mare parte a suprafeţei în studiu (cea din
sud-est, est) singura sursa de apă pentru aprovizionarea vegetaţiei rămâne apa
din precipitaţii. Această dependenţă totală a vegetaţiei faţă de regimul
pluviometric o face vulnerabilă la secetă, mai ales la manifestarea pe o durată
mai mare a acestui fenomen.
2.3.4. Condiţii climatice
După raionarea climatică din „Monografia Geografică a
R.P.R", teritoriul studiat pentru amplasarea perdelelor forestiere de
protecţie corespunde formulei climatice II.Ap2 - sectorul de climă
continentală, ţinutul zonei de câmpie, districtul central, unde precipitaţiile
anuale depăşesc 500-550 mm. Regiunea fiind deschisă către est, rămâne expusă
iarna invaziilor de aer continental foarte rece, iar vara de aer foarte cald,
astfel că amplitudinile medii anuale ale temperaturii aerului depăşesc chiar
25°C. In partea centrală a ţinutului, advecţia liberă a aerului rece din est
reduce iarna media lunară a temperaturii sub -3°C.
In timpul anului, timp de aproximativ 300 de zile,
temperatura depăşeşte 0°C, iar 185-200 de zile trece de 10°C. Numărul anual al
zilelor cu îngheţ este 95-115.
In general, viteza vântului pe teritoriul judeţului
Ilfov este mai redusă în nord, vest şi sud decât în est. Stratul de zăpadă
acoperă terenul timp de 30-40 de zile pe an. In intervalul cald temperaturile
maxime depăşesc la amiază 25°C în 100-120 de zile şi 30°C în 35-50 de zile. In
timpul deplasării ciclonilor dinspre sud, precipitaţiile frontale se intensifică
în nordul districtului din cauza ascensiunii aerului umed.
După Koppen, zona se încadrează în climatul de tip
D.f.a.x. - climat continental secetos, cu veri calde şi ierni aspre, specific
Câmpiei Române.
Valorile medii multianuale ale temperaturii aerului
înregistrează o uşoară creştere de la nord (10,5°C) la sud (11°C).
Temperaturile medii lunare sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Temperaturi medii lunare la câteva staţii
meteorologice din judeţul Ilfov
|
Staţia meteo
|
Temperatură medie lunară (°C)
|
|
I
|
II
|
III
|
IV
|
V
|
VI
|
VII
|
VIII
|
IX
|
X
|
XI
|
XII
|
|
Bucureşti-Filaret
|
-2,8
|
-0,7
|
5,0
|
11,4
|
16,9
|
20,6
|
22,9
|
22,3
|
18,1
|
11,9
|
5,3
|
0,0
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
-2,5
|
-0,2
|
5,5
|
12,0
|
17,3
|
20,9
|
23,2
|
22,4
|
18,3
|
12,2
|
5,9
|
-0,3
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
-3,3
|
-1,2
|
4,4
|
10,8
|
16,4
|
20,0
|
22,3
|
21,6
|
17,4
|
11,4
|
4,8
|
-0,5
|
Temperatura minimă absolută a fost de -35,0°C, valoare
înregistrată la staţia Snagov (25 ianuarie 1942), iar maxima absolută de +
40,0°C, tot la staţia Snagov (20 august 1945).
Amplitudinea rezultată prin cumularea valorilor
extreme (75°C), precum şi aceea a mediilor lunare ale temperaturii aerului
(25°C) reflectă caracterul continentalismului accentuat al climatului judeţului
Ilfov, caracterizat prin veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase,
dominate de prezenţa
frecventă a maselor de aer rece continental din est sau arctic din nord şi de
vânturi puternice care viscolesc zăpada.
Cantitatea medie anuală de precipitaţii variază, în
funcţie de staţia meteorologică la care s-au făcut măsurătorile, de la 466,0 mm
la 580,0 mm, valori care reflectă tipul de climă temperat continentală.
Distribuţia lunară a acestora este prezentată în tabelul 4.
Tabelul 4
Precipitaţii medii
lunare la câteva staţii meteorologice din judeţul Ilfov
|
Staţie meteo
|
Precipitaţii medii (mm) în luna:
|
Anuală
|
|
I
|
II
|
III
|
IV
|
V
|
VI
|
VII
|
VIII
|
IX
|
X
|
XI
|
XII
|
|
Afumaţi
|
31,4
|
29,4
|
34,2
|
40,5
|
63,6
|
68,4
|
54,5
|
42,6
|
37,5
|
36,4
|
36,4
|
30,2
|
521
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
29,4
|
26,0
|
32,2
|
40,8
|
63,5
|
92,4
|
69,2
|
49,8
|
39,0
|
39,3
|
42,5
|
31,0
|
555
|
|
Bucureşti-Filaret
|
38,5
|
31,5
|
36,2
|
44,3
|
64,0
|
91,9
|
57,7
|
51,9
|
36,3
|
42,4
|
45,6
|
39,7
|
580
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
34,6
|
30,8
|
37,4
|
33,7
|
59,0
|
75,9
|
58,1
|
42,9
|
35,7
|
41,4
|
44,1
|
42,6
|
540
|
Evapotranspiraţia potenţială atinge o valoare medie de
691-735 mm/an (tabelul 5), cu următoarea distribuţie lunară:
Tabelul 5
Evapotranspiraţia potenţială
|
Staţie meteo
|
Evapotranspiraţia (mm) în luna:
|
Anuală
|
|
I
|
II
|
III
|
IV
|
V
|
VI
|
VII
|
VIII
|
IX
|
X
|
XI
|
XII
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
0
|
0
|
14
|
50
|
94
|
124
|
143
|
125
|
83
|
45
|
13
|
0
|
691
|
|
Bucureşti-Filaret
|
0
|
0
|
16
|
52
|
96
|
126
|
147
|
131
|
86
|
47
|
14
|
0
|
715
|
Evapotranspiraţia potenţială medie anuală şi în
perioada de vegetaţie este mai mare decât cantitatea medie de precipitaţii, din
care cauză rezultă o perioadă secetoasă, cu uscăciune în sol, cu efect negativ
asupra dezvoltării vegetaţiei forestiere, în special la câmpie, unde aportul
freatic este nul.
In date medii, primul îngheţ se produce la sfârşitul
perioadei de vegetaţie, între 10-30 octombrie, iar ultimul îngheţ între 1-20
aprilie, ceea ce indică producerea de îngheţuri târzii. Zăpezile, deşi nu
abundente, în cumul cu o activitate eoliană accentuată, creează condiţii pentru
troienirea acesteia.
De menţionat că regimul temperaturilor medii,
umidităţii atmosferice, evapotranspiraţiei sunt influenţate de natura, viteza şi intensitatea vânturilor din zonă (în
condiţii de temperaturi mari şi precipitaţii puţine, vânturile produc creşterea
evapotranspiraţiei, afectând umiditatea din sol, amplificând fenomenul de
secetă, cu efect negativ asupra vegetaţiei forestiere).
In ceea ce priveşte regimul eolian, zona studiată se
află sub influenţa a 2 curenţi principali de aer: iarna predomină vânturile de
est (21,6%) şi nord-est (19,7%) (Crivăţul) (tabelul 6), reci şi uscate, a căror
viteză este cuprinsă între 7 şi 16 m/s; primăvara şi vara predomină vânturile
de vest, sud-vest şi sud (Austrul), calde şi uscate, cu viteze de până la 11
m/s. Predominante sunt vânturile de iarnă, cu maxime ce pot depăşi 125 km/oră.
Datele de referinţă privind
regimul eolian, frecvenţa şi viteza medie a vântului sunt prezente în tabelul
6.
Tabelul 6
Regimul eolian în judeţul Ilfov
|
Specificări
|
Staţia meteo
|
Direcţia vântului
|
Calm
|
|
N
|
NE
|
E
|
SE
|
S
|
SV
|
V
|
NV
|
|
Frecvenţa medie a vântului (%)
|
Bucureşti- Băneasa
|
5,1
|
21,5
|
19,4
|
5,0
|
3,4
|
16,8
|
13,8
|
4,9
|
9,9
|
|
Viteza medie a vântului (m/s)
|
Bucureşti- Băneasa
|
2,7
|
4,7
|
3,7
|
2,5
|
2,3
|
3,2
|
3,5
|
2,4
|
-
|
Analiza datelor din tabelul 6 conduce la concluzia că
dominante sunt pe de o parte vânturile de est şi nord-est şi cele de vest şi
sud-vest.
Pe anotimpuri, indicatorii sintetici ai datelor
climatice sunt prezentaţi în tabelul 7.
Tabelul 7
Indicatori sintetici ai datelor climatice din
judeţul Ilfov
|
Specificări
|
Staţia meteo
|
Temperatură (°C)
|
Precipitaţii (mm)
|
Indice de umiditate (R=P/t)
|
Indice de Martonne
|
|
Media anuală
|
Bucureşti-Filaret
|
10,9
|
580,0
|
69
|
27,7
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
11,3
|
540,0
|
73
|
26,7
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
10,3
|
555,1
|
72
|
|
|
Primăvara
|
Bucureşti-Filaret
|
13,5
|
144,5
|
64
|
27,4
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
12,8
|
122
|
|
25,9
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
10,5
|
|
|
|
|
Vara
|
Bucureşti-Filaret
|
22,2
|
201,5
|
57
|
25,4
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
22,1
|
166
|
|
23,2
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
21,3
|
|
|
|
|
Toamna
|
Bucureşti-Filaret
|
12,5
|
124,3
|
71
|
24,8
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
12,1
|
117
|
|
21,4
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
11,2
|
|
|
|
|
Iarna
|
Bucureşti-Filaret
|
-1,2
|
109,7
|
83
|
50,8
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
-1,0
|
145
|
|
46,9
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
-1,6
|
|
|
|
|
Sezon de vegetaţie
|
Bucureşti-Filaret
|
18,7
|
|
59
|
24,1
|
|
Tâncăbeşti-Snagov
|
18,5
|
|
|
|
|
Bucureşti-Băneasa
|
18,1
|
|
|
|
După cum se poate vedea din datele prezentate, indicele
de ariditate (de Martonne) cu o valoare medie anuală între 23,0 şi 27,7
corespunde etajelor fitoclimatice de câmpie forestieră şi silvostepă internă.
Valorile acestuia pe timp de vară (23,2- 25,4°C) sunt mai mici decât valorile
medii anuale, fiind caracteristice pentru vegetaţia de silvostepă internă. In
cadrul zonei studiate nu se constată diferenţieri climatice mari datorită
faptului că şi energia de relief este mică (20-130 m).
Factorii de risc în zonă rămân vânturile puternice din
direcţia E-NE, care vara contribuie la evapotranspiraţia puternică şi la
apariţia fenomenelor de secete prelungite, iar iarna produc fenomene puternice
de viscol cu acumulări de zăpadă.
2.3.5. Vegetaţia din zonă
In judeţul Ilfov, condiţiile geoclimatice date au
determinat localizarea vegetaţiei forestiere în două unităţi zonale bioclimatice: câmpie forestieră, care are
ponderea cea mai mare, şi silvostepa internă, care înregistreză un procent cu
mult mai mic.
Regimul factorilor climatici nu are caracter limitativ
asupra vegetaţiei forestiere, abaterile pronunţate ale
unor parametri ce caracterizează clima de la valorile medii ale acestora
producând modificări vizibile în cadrul arboretelor (diminuarea creşterilor,
uscare anormală, vitalitate scăzută etc). Productivitatea scăzută a arboretelor
se datorează şi faptului că vegetaţia forestieră nu valorifică integral
potenţialul staţionai, în parte şi datorită metodelor de gospodărire a
pădurilor de-a lungul anilor.
Valoarea mediei multianuale a regimului termic (10-11°C)
satisface în condiţii medii cerinţele faţă de căldură
ale stejarului pedunculat, stejarului roşu, stejarului brumăriu, cerului,
teiului, carpenului, frasinului, ulmului de Turchestan, jugastrului, arţarului
tătărăsc etc. Arboretele naturale sunt rare şi ocupă suprafeţe restrânse, fiind
constituite din cer, stejar brumăriu şi stejar pedunculat.
Din cele 25 de tipuri de pădure natural - fundamentale,
identificate pe raza judeţului Ilfov, cele mai bine reprezentate tipuri
naturale de pădure sunt:
- 6221 -stejăreto-şleau normal de câmpie (s);
- 6222 - şleau normal de câmpie (s);
- 6223 - stejăreto-şleau de câmpie (m);
- 7121 - ceret normal de câmpie (s);
- 7131 - ceret de silvostepa pe cernoziom degradat cu
substrat de loess (s);
- 7432 - amestec de stejar pedunculat cu cer (s);
- 7521 - cero-şleau normal de câmpie (s);
- 7523 - cero-şleau de productivitate mijlocie (m);
- 8111 - stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic
degradat cu substrat de loess (s);
- 8433 - amestec de cer şi gârniţă cu stejar brumăriu
(m). Majoritatea terenurilor din zonă sunt ocupate de culturi agricole.
In componenţa vegetaţiei erbacee intră speciile
caracteristice şleaurilor de câmpie şi silvostepei interne. Domină vegetaţia
ierboasă formată din speciile Festuca valesiaca,
Carex sp., Cynodon dactylon etc.
2.4. Caracteristicile principale ale
perdelelorforestiere propuse (amplasament în
teren, orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)
2.4.1. Amplasamentul perdelelor forestiere
Principalele efecte ale perdelelor forestiere de protecţie a câmpului sunt ameliorarea climatului local şi
a regimului hidric şi edafic. Structura lor determină eficacitate în reducerea
vitezei vântului şi modificarea microclimatului prin: orientare, număr de
rânduri, compoziţie, densitate, înălţime, continuitate.
Cele mai eficiente perdele forestiere sunt cele
orientate în unghi drept faţă de vântul vătămător predominant. Un element
important în orientarea perdelelor forestiere de protecţie îl constituie şi
configuraţia terenului. Orientarea perdelelor forestiere de protecţie trebuie
făcută în aşa fel încât prin aceasta să se asigure un efect maxim în sensul
realizării funcţiunilor pentru care ele se creează.
In terenurile practic orizontale, lipsite de scurgeri
de suprafaţă, orientarea perdelelor se stabileşte în funcţie de direcţia
vânturilor dominante.
Este cunoscut faptul că reducerea vitezei vântului în
zonele protejate de perdele forestiere este maximă atunci când perdelele sunt
aşezate perpendicular pe direcţia vântului, care poate fi considerată ca
direcţie (orientare) optimă. Acest efect al perdelelor scade simţitor atunci
când unghiul ce-l fac cu direcţia optimă este mai mare de 30-40°. Pentru a avea
o protecţie maximă împotriva vântului, este necesar, deci, ca perdelele
principale să fie orientate perpendicular sau cât mai aproape de perpendicular faţă de direcţia vânturilor vătămătoare
dominante.
Ca vânturi vătămătoare pentru culturi sunt considerate:
- vânturile, calde, uscate şi fierbinţi, care provoacă
o pierdere mare de umezeală prin evapotranspiraţie şi transpiraţie în timpul
sezonului de vegetaţie în timpul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole;
- vânturile puternice sau furtunile care spulberă
zăpada ori ridică stratul fertil al solului atunci când acesta este dezgheţat
şi descoperit;
- rare, dar cu efect distrugător total, vânturile
puternice, furtunile de praf şi tornadele, care culcă şi răvăşesc culturile
agricole vara, spulberă solul dezvelind semănăturile în timpul primăverii şi
toamnei, rup crengile arborilor şi pomilor şi scutură fructele înainte de
coacere.
In terenurile înclinate (5-7°) amplasarea perdelelor
forestiere se face ţinându-se seama pe cât este posibil şi de înclinarea
terenului, orientându-se perdelele cât mai aproape de curba de nivel. Această
condiţie satisface în mare măsură funcţiile de reducere a pierderilor de apă
prin scurgerea la suprafaţă şi reducere a eroziunii solului. In acelaşi timp,
prin această aşezare se pot obţine parcele de asolament cât mai uniforme din
punctul de vedere al calităţilor solului, iar arătura se poate face de-a lungul
curbei de nivel, ceea ce contribuie în plus la reducerea eroziunii.
In judeţul Ilfov, din datele furnizate de staţiile
meteorologice locale (Bucureşti-Filaret, Bucureşti-Băneasa, Afumaţi,
Tâncăbeşti-Snagov) a rezultat că, mai ales iarna, vânturile dominante suflă din
direcţiile nord-est şi est, iar vara din direcţiile vest, sud-vest. Deoarece
vânturile din direcţia nord-est şi est produc cele mai mari vătămări, orientarea
optimă pentru amplasarea perdelelor forestiere principale este pe direcţia
sud-vest.
Prin urmare, la amplasarea perdelelorforestiere de
protecţie a câmpului din judeţul Ilfov s-a ţinut seama de direcţia vânturilor
dominante (nord, nord-est), de caracteristicile reliefului (plan şi uşor
ondulat), de forma suprafeţelor protejate, de condiţiile de împărţire a
acestora în parcele de cultură, de poziţia drumurilor, a canalelor de irigaţii,
a reţelelor electrice etc.
Deşi într-un sezon vântul poate bate predominant
dintr-o direcţie, rareori bate exclusiv doar din acea direcţie. Ca rezultat,
protecţia nu este egală pentru toate suprafeţele din partea de sub vânt.
Deoarece vântul îşi schimbă direcţia şi nu mai bate direct spre perdeaua
forestieră, aria protejată descreşte.
In aceste condiţii, folosirea unor reţele de perdele
forestiere orientate pe diferite direcţii asigură protejarea unei suprafeţe mai
mari decât o singură perdea. In plus, se asigură şi îndeplinirea cât mai multor
obiective (reducerea eroziunii solului provocată de vânt, asigurarea protejării
câmpului agricol, creşterea eficienţei irigării culturilor agricole etc).
Amplasarea perdelelor forestiere de protecţie a ţinut
seama şi de evitarea fragmentării parcelelor de cultură, astfel că şi distanţele
(orientative) dintre perdele au fost modificate în funcţie de condiţiile
locale.
Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod
direct de dimensiunile tarlalelor şi în unele situaţii de modul de subîmpărţire
a tarlalelor.
S-a ţinut seama de următoarele:
- faţă de drumurile de tarla, amplasarea perdelelor
forestiere pentru protecţia câmpului s-a făcut în imediata apropiere;
- faţă de existenţa canalelor de irigaţii, amplasarea
perdelelor forestiere s-a făcut în imediata apropiere a drumurilor ce le
deservesc;
- faţă de reţelele electrice, perdelele forestiere au fost amplasate la 30 m.
In cazul în care drumurile naţionale şi judeţene
constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea perdelelor forestiere de
protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND privind plantaţiile rutiere
prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum de 30 m, ceea ce ar conduce
la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia de teren rămasă între drum
şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător pentru culturile
agricole).
Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor
electrice, compoziţia perdelelor forestiere este numai din arbuşti sub acestea
şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.
2.4.2. Lăţimea perdelelor
forestiere
La stabilirea lăţimii diferitelor tipuri de perdele
forestiere s-a ţinut seama de mai mulţi factori: orografia terenului,
condiţiile climatice generale, obţinerea unui efect ameliorator optim al
regimului microclimatic şi al celui hidrologic şi o bună dezvoltare a perdelei.
In terenurile orizontale, fără
scurgeri la suprafaţă, unde rolul principal al perdelelor este acela de a se
opune vântului, lăţimea perdelelor nu trebuie să fie prea mare, pentru a se
putea obţine semipenetrabilitatea necesară unei bune repartiţii a zăpezii în
timpul iernii şi o bună repartiţie a umezelii relative a aerului în timpul
sezonului de vegetaţie. Lăţimea perdelelor nu trebuie să fie nici prea mică,
pentru a nu permite luminarea, înierbarea şi uscarea solului de sub perdea.
In terenurile cu înclinarea până la 3°, lăţimea
perdelelor, indiferent de caracterul şi frecvenţa vânturilor, va fi cuprinsă
între 11 -14 m, iar compoziţia lor va fi mai bogată în arbuşti.
In cazul când perdelele principale suferă o deviaţie
faţă de orientarea optimă, precum şi în terenurile cu înclinarea până la 3°, în
care perdelele principale nu sunt orientate pe curba de nivel, perdelele
secundare vor avea lăţimea egală cu aceea a perdelelor principale.
In terenuri predispuse la eroziune, cu înclinarea mai
mare de 3°, perdelele principale, aşezate de-a lungul
curbei de nivel, vor avea lăţimi diferite, care depind de configuraţia
terenului.
Coroborând condiţiile de stabilire a lăţimii perdelelor
forestiere de protecţie prezentate mai sus cu situaţia existentă pe teren
(caracteristici locale de relief şi cadastrale), reţeaua a fost creată dintr-un
singur tip de perdea, având 10 m lăţime, urmărindu-se compensarea scăderii
efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre perdele prin mărirea
suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.
2.4.3. Descrierea
perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor
a.1) Speciile propuse în compoziţia de împădurire a
perdelelor forestiere de protecţie pentru zona de câmpie forestieră din cadrul
judeţului Ilfov, proporţia lor de participare şi schema de plantare sunt prezentate mai jos:
20St (St.r, Ce) 20Tep 20Ju (UI) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10
Mc)
Număr de puieţi/ha: 5.000
Schema de plantare: 2 x 1 m
a Tep St Ju
a
a Tep
St Ju a
a Tep
St Ju a
a Tep
St Ju a
- arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel,
măceş.
Soluţie alternativă:
- compoziţia: 20 Sc 20 Ju 20 GI 40 arb
- număr de puieţi/ha: 5.000
- schema: 2 x 1 m
a GI
Sc Ju a
a GI
Sc Ju a
a GI
Sc Ju a
a GI
Sc Ju a
- arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel,
măceş.
Se menţionează că speciile de arbuşti care se vor
folosi în compoziţia perdelelor de protecţie au rol prioritar de protecţie a
solului şi asigură impenetrabilitatea necesară realizării scopului funcţional
al acestor perdele forestiere.
Tehnologiile propuse pentru înfiinţarea perdelelor
forestiere de protecţie prevăd pentru pregătirea terenului lucrări mecanizate
de arat şi discuit pe toată suprafaţa.
In vederea asigurării reuşitei lucrărilor de împădurire
se recomandă respectarea riguroasă a regulilor de transport, manipulare,
depozitare şi plantare a puieţilor.
Plantarea se realizează în gropi executate cu
motoburghiul montat pe tractor U650. Inainte de plantare, rădăcinile puieţilor
care se plantează primăvara se vor toaleta. Pământul cu care se acoperă
rădăcinile va fi bine bătătorit cu piciorul, evitându-se astfel pătrunderea
aerului.
Puieţii de foioase vor fi receptaţi după plantare
pentru a se creşte proporţia de reuşită, în condiţiile deficitului de
precipitaţii din zonă.
Se estimează că pierderile la împăduriri vor fi de 20 %
în anul I şi de 10 % în anul
II. Acestea vor face obiectul completărilor: anul II 20 %, anul III 10 %.
Pentru realizarea stării de masiv se estimează ca vor
fi necesari în jur de 5 - 7 ani. In acest interval puieţii vor avea nevoie de o
serie de lucrări de întreţinere:
• revizuiri: anul I o singură
dată; anul II o singură dată; anul III o singură dată;
• mobilizarea manuală a solului pe rândul de puieţi
(40% din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori;
anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată;
• praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60 %
din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul
III de 3 ori; anul IV de 1 -2 ori; .
• descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi
specii lemnoase între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă); anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri
cu soluţii insecticide (câte una în primii 5 ani de la instalarea culturilor).
a.2) Speciile propuse în compoziţia de împădurire a
perdelelor forestiere de protecţie pentru zona de silvostepă (de câmpie) din
cadrul judeţului Ilfov, pe cernoziomuri cambice şi argiloiluviale, proporţia
lor de participare şi schema de plantare sunt prezentate mai jos:
20Stb (Stp, Str) 20Te 20Ju (UI) 40 arb (10 Lc 20 Pd 10
Mc)
Număr de puieţi/ha: 5.000
Schema de plantare: 2 x 1 m
a Te St
b Ju a
a Te St
b Ju a
a Te St
b Ju a
a Te St
b Ju a
Soluţie alternativă
- compoziţia: 20 Sc 20 Te 20 Ju 20 GI 20 arb
- număr de puieţi/ha: 5.000
- schema: 2 x 1 m
GI Te
Sc Ju a
GI Te
Sc Ju a
GI Te
Sc Ju a
GI Te
Sc Ju a
- arbuştii utilizaţi vor fi: lemn câinesc, păducel,
măceş.
Şi în acest caz, speciile de arbuşti care se vor folosi
în compoziţia perdelelor de protecţie au rol prioritar de protecţie a solului
şi asigură impenetrabilitatea necesară realizării scopului funcţional al
acestor perdele forestiere.
Tehnologiile propuse pentru înfiinţarea perdelelor
forestiere de protecţie prevăd pentru pregătirea terenului lucrări mecanizate
de arat şi discuit pe toată suprafaţa.
In vederea asigurării reuşitei lucrărilor de
împădurire, se recomandă respectarea riguroasă a regulilor de transport,
manipulare, depozitare şi plantare a puieţilor.
Plantarea se realizează în gropi executate cu
motoburghiul montat pe tractor U650. Inainte de plantare, rădăcinile puieţilor care se plantează
primăvara se vor toaleta. Pământul cu care se acoperă rădăcinile va fi bine
bătătorit cu piciorul, evitându-se astfel pătrunderea aerului.
Puieţii de foioase vor fi recepaţi după plantare pentru
a se creşte proporţia de reuşită, în condiţiile deficitului de precipitaţii din
zonă.
Se estimează că pierderile la împăduriri vor fi de 20 %
în anul I şi de 10 % în anul
II. Acestea vor face obiectul completărilor: anul II 20 %, anul III 10 %.
Pentru realizarea stării de
masiv se estimează că vor fi necesari în jur de 5 - 7 ani. In acest interval
puieţii vor avea nevoie de o serie de lucrări de întreţinere:
• revizuiri: anul I o singură
dată; anul II o singură dată; anul III o singură dată;
• mobilizarea manuală a solului
pe rândul de puieţi (40% din suprafaţă): anul I de 3
ori; anul II de 3 ori; anul III de 3 ori; anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
• praşila mecanizată între rândurile de puieţi (60 %
din suprafaţă): anul I de 3 ori; anul II de 3 ori; anul
III de 3 ori; anul IV de 1 -2 ori; .
• descopleşirea manuală a puieţilor de ierburi şi
specii lemnoase între rândurile de puieţi (60 % din suprafaţă): anul IV o singură dată; anul V o singură dată; anul VI o singură dată.
Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri
cu soluţii insecticide (câte una în primii 5 ani de la instalarea culturilor).
Se menţionează faptul că soluţiile alternative vor fi
adoptate numai în situaţia insuficienţei puieţilor prevăzuţi în soluţia de
bază. Chiar dacă salcâmul are creştere viguroasă şi poate acoperi cerinţele
locale în material lemnos datorită bonităţii staţiunilor - superioară pentru
şleaul de câmpie, respectiv stejăretele de stejar brămăriu în amestec cu alte
specii, se insistă pe specii caracteristice tipurilor de pădure menţionate.
In tabelul 8 se prezintă distribuţia preliminară a
compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere pe localităţi.
In faza de SF + PT, după efectuarea cartărilor pedostaţionale, aceasta va fi
confirmată şi definitivată.
Tabelul 8
Distribuţia soluţiilor de compoziţie a perdelelor
forestiere pe localităţi
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Compoziţia perdelelor
|
Suprafaţa totală de perdele (ha)
|
|
20St 20Tep 20Ju 40Arb
|
20Stb 20Te 20Ju 40Arb
|
|
1
|
Berceni
|
6,10
|
35,29
|
41,39
|
|
2
|
1 Decembrie
|
16,77
|
0
|
16,77
|
|
3
|
Brăneşti
|
0
|
30,32
|
30,32
|
|
4
|
Darasti
|
12,05
|
0
|
12,05
|
|
5
|
Periş
|
30,20
|
0
|
30,20
|
|
6
|
Petrăchioaia
|
0
|
62,00
|
62,00
|
|
7
|
Vidra
|
48,12
|
0
|
48,12
|
|
Suprafaţa totală pe compoziţii (ha):
|
113,24
|
127,61
|
240,85
|
Suprafaţa totală ocupată de
perdelele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov este de 240, 85
ha, suprafaţă repartizată în proporţii aproximativ egale între cele două tipuri
de compoziţii propuse.
2.5. Efectele
preconizate după instalarea perdelelor forestiere de protecţie
Obiectivele protejate de perdelele forestiere de
protecţie a câmpului din judeţul Ilfov sunt, pe de o parte, terenurile
agricole, dar şi sistemele de irigaţie, drumurile (naţionale, judeţene şi
comunale), localităţi, ferme, livezi, vii etc.
Pe fondul schimbărilor climatice înregistrate la nivel
global, datorate diverselor cauze, s-a accentuat deteriorarea condiţiilor de
mediu, care produc efecte ireversibile asupra vieţii şi activităţii umane.
Lucrările de reconstrucţie ecologică sau ameliorare au
scopul îmbunătăţirii condiţiilor de mediu, ideea de bază promovată fiind
crearea unei complementarităţi benefice între vegetaţia forestieră de orice tip
şi activitatea agroindustrială desfăşurată în vecinătate, care să conducă la un
echilibru sănătos între managementul agroindustrial şi ecologie, cu beneficii
pe termen lung aduse elementelor de mediu.
Reţeaua de perdele forestiere propusă pentru protecţia
câmpului din judeţul Ilfov a fost concepută prin prisma realizării unei
împărţiri judicioase a zonelor cu diferite activităţi economice, agricole,
industriale, rezidenţiale, delimitate prin aceste perdele.
La instalarea reţelei de perdele forestiere de
protecţie a câmpului au fost luate în considerare deopotrivă funcţiile
ecoprotective şi estetico-sociale ce trebuie
îndeplinite de aceasta.
• Protecţia culturilor
agricole
Printre efectele perdelelor forestiere de protecţie
asupra culturilor agricole enumerăm:
1. reducerea efectului secetelor, în condiţiile unei
clime temperat continentale cu nuanţe excesive;
2. îmbunătăţirea distribuţiei umidităţii solului şi
sporirea umidităţii aerului la suprafaţa culturilor agricole şi, ca atare, o
mai bună rezistenţă la secetă a culturilor;
3. protejarea culturilor de toamnă împotriva
îngheţurilor ca urmare a efectului ecologic exercitat de stratul de zăpadă
asupra acestora;
4. împiedicarea răspândirii prin vânt a seminţelor de
buruieni (Pălămidă, susai, ciulin etc), care pot infesta culturile, precum şi a
insectelor dăunătoare;
5. dezvoltarea fondului natural
entomofag, care contribuie la reducerea aplicării de insecticide în culturile
agricole protejate;
6. împiedicarea deflaţiei şi prin aceasta prevenirea
furtunilor de praf, a sărăcirii solului şi ajutorarea dezvoltării normale a
semănăturilor;
7. reducerea
evapotranspiraţiei neproductive cu circa 30 %;
8. sporirea producţiei culturilor protejate, spor care
este cu 10 - 20% mai mare decât în suprafeţele fără perdele forestiere.
Din datele existente se pot preciza sporurile de
recoltă în culturi neirigate, în condiţiile unei tehnici puţin avansate şi ale
unor perdele relativ tinere, de 6 - 10 m înălţime, care au variat în funcţie de
caracterul climatic al anului, de agrotehnica folosită, de înălţimea şi desimea
perdelelor, astfel:
- la grâul de toamna - între 11-143 %;
- la porumb ştiuleţi - între 17-61%;
- la orz de toamnă - între 19-27 %;
- la orz de primăvară - între 10-106 %;
- la sfeclă - între 12-5%;
- la floarea-soarelui - între 15-28%;
- la lucerna pentru fân - între 29-36 %;
- la borceag pentru fân -între 21-47 %.
Aceste sporuri echivalează cu mărirea suprafeţei de
cultură cu 12 - 103 % în anii normali şi secetoşi şi cu 275 - 1.382 % în anii
excesiv de secetoşi;
9. reducerea pierderilor de humus şi de substanţe
nutritive din orizonturile superioare afectate de fenomenul de eroziune
eoliană;
10. reţinerea zăpezii, repartizarea ei mai uniformă şi
evitarea spulberării acesteia;
11. evitarea culcării lanurilor şi frângerii
tulpinilor, ruperii frunzelor şi scuturării premature a florilor şi fructelor;
12. împiedicarea ofilirii şi
şiştăvirii culturilor sau boabelor de cereale, mai ales în anii sau în
perioadele cu umiditate atmosferică redusă;
13. îmbunătăţirea uniformităţii udărilor şi
împiedicarea pierderilor de apă din jet în cazul irigaţiei prin aspersiune.
• Creşterea suprafeţelor
ocupate cu vegetaţie forestieră Prin amplasarea
reţelei de perdele forestiere de protecţie a câmpului în judeţul Ilfov s-a urmărit extinderea zonelor cu
vegetaţie forestieră, instalându-se cu precădere în partea de est şi sud-est,
zone în care pădurile ocupă suprafeţe mici.
In viitor, perimetrul unor tarlalele delimitat de
perdelele forestiere va putea fi în întregime împădurit, constituind trupuri de
pădure legate între ele prin restul reţelei de perdele.
• Stocarea carbonului
In urma cercetărilor efectuate s-a constatat că fiecare
100.000 ha de perdele forestiere plantate, care ar reprezenta 40 milioane de
arbori, stochează aproximativ 5.000 tone CO2 la vârsta de 20 de ani, cantitate care va creşte odată cu vârsta
arborilor.
Pe lângă stocarea carbonului în arborii din perdelele
forestiere rezultă şi economisirea (compensarea) energiei prin reducerea
combustibililor folosiţi. In cazul unei perdele forestiere de protecţie a
câmpului agricol, neutilizarea agricolă a terenului ocupat de acestea
reprezintă folosirea unei cantităţi mai mici de combustibil pentru culturile agricole.
La o medie a consumului de aproximativ 40 litri combustibil pe ha, plantând
30.000 ha de perdele forestiere, se va reduce consumul de combustibil cu 1.200.000 litri anual.
• Ameliorarea mediului
înconjurător
Modificarea temperaturii aerului. Instalarea perdelelor
forestiere de protecţie are o certă influenţă benefică asupra mediului
înconjurător, prin reducerea amplitudinii diurne a temperaturii cu 2-4°C şi a
celei anuale cu 1-2°C. Acestea încălzesc aerul din spaţiul vecin noaptea şi îl
răcoresc ziua prin schimb de aer.
Pe baza cercetărilor efectuate, s-a evidenţiat faptul
că vara efectul de răcire a aerului într-o zonă cu vegetaţie forestieră
depăşeşte 3°C. Considerând că scăderea temperaturii cu un 1°C este echivalentă
cu o creştere a poziţiei altitudinale de 200 m, rezultă că într-o zonă
împădurită microclimatul de sub coronament este similar cu cel dintr-o zonă
fără arbori, situată la altitudinea de 600 m. Efectul de răcire este datorat nu
numai diminuării radiaţiei de
către stratul de frunze ale arborilor, ci şi evaporării prin frunze, care
foloseşte în medie 60-75% din energia de radiaţie pentru transpiraţie.
Perdele forestiere determină micşorarea amplitudinii
temperaturii aerului, diurnă cu 1-4°C şi anuală cu 1-2°C.
Radiaţia solară sub coroanele arborilor este de aproape
9 ori mai mică decât în locurile deschise. In consecinţă, la adăpostul unei
plantaţii compacte de arbori, radiaţia solară reprezintă, în funcţie de
compoziţie, vârstă şi desimea acesteia, până la aproape 40% din radiaţia din teren
deschis.
Rolul sanitar-igienic al perdelelor forestiere constă
în faptul că în porţiunile umbrite de arbori radiaţia calorică este cu 5,0°C
mai mică decât la umbra clădirilor şi mult mai apropiată de limitele optime de
confort termic (17,2-21,7°C).
Modificările de temperatură apar şi ca o consecinţă a
reducerii vitezei vântului de către arbori (atât prin coroane, cât şi prin
tulpini).
Ridicarea umidităţii aerului. Reducerea temperaturilor
ridicate datorită prezenţei arborilor este asociată cu o creştere a umidităţii
aerului cu aproximativ 18%, îndeosebi la sfârşitul ciclului diurn. Ridicarea
umidităţii atmosferice se datorează capacităţii de evaporare a masei foliare,
care este de 10 ori mai mare în comparaţie cu un teren lipsit de vegetaţie.
Umiditatea aerului sub coronamentul arborilor se caracterizează printr-o
amplitudine cu 45% mai mică decât în teren descoperit.
Arborii sunt necesari şi pentru a utiliza excesul de
apă din precipitaţii, care altfel este eliminată greu numai prin evaporare, în
condiţii de relief plan (funcţia de drenaj biologic).
Reducerea luminii directe şi a celei reflectate. Lumina
prea intensă, orbitoare, provenită de la soare sau de la suprafeţele
reflectante, naturală sau artificială, poate fi redusă atunci când arbori de
talie corespunzătoare la maturitate, cu un anumit profil şi o anumită densitate
a coroanei, sunt plantaţi în apropierea anumitor obiective social-economice.
Frunzişul şi ramurile dese reduc considerabil intensitatea luminii. Coroanele
rare ale arborilor din specii de foioase, precum şi ale unor arbuşti care au la
maturitate coroane mai transparente sau frunzişul căzut în perioada de
toamnă-iarnă filtrează şi reduc moderat lumina solară prea puternică.
• Stimularea schimburilor de aer
Perdelele forestiere au ca efect şi stimularea
schimburilor de aer prin rolul de ventilator şi filtru, prin care se asemuiesc
cu nişte enorme tunele aerodinamice prin care aerul, înainte de ajunge la
componenta cenotică consumatoare predominantă, este curăţat de praf, răcit,
umezit şi îmbogăţit cu ioni negativi.
Prin schimbul de aer realizat în zonele în care se
instalează perdele forestiere de protecţie se împiedică impurificarea aerului
cu particule fine de praf, depunerile pe flori şi frunze şi deci crearea
premiselor de fecundare în bune condiţii şi creşterea capacităţii fotosintetice
a plantelor.
Cercetările efectuate arată că reduc viteza vântului cu
30- 50% în partea adăpostită, pe o distanţă egală cu 15-20 ori înălţimea
perdelei şi cu 10-15% în partea expusă pe o distanţă egală cu 5-10 ori
înălţimea perdelei.
• Degajarea oxigenului de
către arbori
In condiţii ecologice optime, o suprafaţă foliară de 25
m2 poate degaja
atâta oxigen cât are nevoie un om în aceeaşi perioadă.
Prin studiile efectuate în S.U.A. s-a calculat că în decursul unui sezon de
vegetaţie 1 m2 de
suprafaţă foliară degajă, în funcţie de specie, de la 0,47 kg oxigen până la
1,1 kg oxigen.
Un hectar de plantaţie forestieră absoarbe în decurs de
8 ore o cantitate de 8 kg de bioxid de carbon, cam tot atât cât expiră în
aceeaşi perioadă 20 de oameni. Conform normelor furnizate de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, pentru asigurarea unei cantităţi anuale optime de oxigen pe cap de locuitor de 400 kg este
necesară o zonă verde de 0,1-0,3 ha.
• Filtrarea particulelor în
suspensie şi a prafului
Arborii, arbuştii şi pătura erbacee ce alcătuiesc
perdelele forestiere de protecţie a câmpurilor filtrează şi purifică aerul
poluat de praf sau de diferite particule sedimentabile, precum şi de noxe emise
de instalaţiile industriale şi utilajele de transport din zona respectivă.
Mecanismele prin care se realizează această purificare constau în:
- sedimentarea favorizată de reducerea vitezei vântului
sub coronament şi în spaţiul adiacent;
- reţinerea particulelor în suspensie prin acţiunea
filtrantă a aparatului foliar;
- fixarea biologic activă a pulberilor pe suprafeţele
frunzelor, determinată de procesele de absorbţie şi transpiraţie.
Cercetările au arătat că toate speciile de arbori şi
arbuşti reţin praf pe frunzele lor în funcţie de natura lor, intensitatea
poluării şi de condiţiile meteorologice. Se disting însă speciile cu frunze
rugoase, cum este teiul, ce reţin mult mai mult praf decât cele cu frunzele
glabre. In general, plantele ierboase şi, în special, cele lemnoase captează în
medie până la 50% din praful atmosferic în timp de vară şi 37% iarna.
Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul unei
perdele de protecţie cu o penetrabilitate de 40%, dispusă perpendicular pe
direcţia vântului, se realizează o purificare maximă a aerului de 10%, atât în
faţa perdelei cât, şi în spatele ei. Purificarea se exercită pe distanţe de 5
ori înălţimea arborilor în primul caz şi de 20 ori înălţimea acestora în cel
de-al doilea caz. Măsurătorile efectuate au arătat că un hectar de pădure poate
filtra o cantitate de circa 50-70 tone praf/an. In timp de iarnă perdelele
formate din foioase au numai 60% din efectul manifestat în timpul verii.
Prin introducerea unor astfel
de perdele forestiere de protecţie a câmpurilor se reduc mult consecinţele
secetelor, furtunilor de praf, eroziunii solului, atât asupra culturilor
agricole, cât şi asupra aşezărilor umane, obiectivelor economico-sociale şi
căilor de comunicaţie.
• Reducerea poluării chimice
şi gazoase
Un important efect al perdelelor forestiere de
protecţie îl constituie diminuarea poluării difuze datorate activităţii
agricole prin aplicarea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi a
îngrăşămintelor organice. Studii recente au atestat că perdelele forestiere de
protecţie a terenurilor agricole diminuează considerabil poluarea difuză
datorată chimizării agriculturii şi aplicării îngrăşămintelor organice
(generatoare de nitriţi şi nitraţi în sol, care poluează mai ales acviferul
subteran -stratul de apă potabilă subterană). Gazele toxice din atmosferă
(oxizii de sulf, de azot, compuşii fluorului sau clorului, hidraţii de carbon
etc.) pătrund în ţesuturile vegetale, intră în reacţie cu substanţele
metabolizate de plantă şi se acumulează în ţesuturile lemnoase.
Unii autori consideră că filtrarea şi depozitarea
noxelor în ţesutul plantelor lemnoase sunt totuşi limitate, în special în ceea
ce priveşte bioxidul de sulf. Totuşi s-a stabilit că un arbore cu o masă uscată
de frunze de 10 kg poate fixa de la 100 g la 180 g, iar un arbust cu o masă
uscată de 3 kg de frunze de la 6 g la 20 g. In general, capacitatea potenţială
a plantelor de a rezista unei concentraţii pronunţate de noxe din atmosferă se
manifestă atunci când ele cresc în condiţii pedoclimatice optime.
Reţinerea noxelor gazoase de către vegetaţia forestieră
se face direct prin procesul de metabolism şi indirect prin modificarea, aşa
cum s-a arătat, a unor factori climatici, în special viteza vântului şi
turbulenţa aerului. Mecanismul de fixare a gazelor de către arbori include atât
captarea prin porii plantei, cât şi absorbţia de suprafaţă. Când nu sunt în
concentraţii subletale, ele pot fi neutralizate prin oxidare în procesul
metabolic al plantei.
• Reducerea poluării
fonice
Zgomotele produse de mijloacele de transport ca şi de
unele activităţi agroindustriale specifice pot atinge uneori intensităţi şi
frecvenţe supărătoare şi chiar dăunătoare pentru organismul uman, constituind
poluarea fonică. Propagarea undelor sonore este influenţată de temperatura
aerului, de direcţia vântului şi de prezenţa diferitelor obstacole.
Arborii şi arbuştii din compoziţia perdelelor
forestiere au însuşirea de a reduce nivelul acestor zgomote, slăbind
oscilaţiile sonore în momentul trecerii lor prin ramuri sau frunziş, deoarece
posedă o rezistenţă acustică mult mai mare decât a aerului. Coroanele arborilor
şi arbuştilor reflectă şi dispersează aproape 75% din energia sonoră, iar
restul de 25% o absorb.
O perdea forestieră compactă lată de 40 m, constituită
din arbori şi arbuşti, reduce zgomotul cu 17-23 dB, iar una semipenetrabilă, cu
8-11 dB. Studiindu-se capacitatea de reducere a zgomotului în funcţie de
specie, s-au întocmit liste cu speciile cele mai indicate pentru crearea
ecranelor sonore verzi. S-a constatat că cele mai indicate specii sunt cele cu
frunze mari, consistente, cu frunziş dens şi dispus perpendicular pe direcţia
zgomotului. De asemenea, speciile cu frunze sempervirescente şi marcescente
sunt deosebit de eficiente.
In ceea ce priveşte forma perdelei, cele mai eficiente
ecrane sonore sunt cele plurietajate, cu coronament compact în plan vertical şi
orizontal şi cu liziera dezvoltată.
• Ridicarea gradului de ionizare a aerului
Datorită unui potenţial bioelectric încă neelucidat pe
deplin, arborii emit prin frunze şi ramuri electricitate, ridicând gradul de
ionizare a aerului înconjurător.
Ionii grei proveniţi din activităţile industriale,
găsindu-se în concentraţii mari în atmosferă, influenţează negativ asupra
respiraţiei oamenilor, provoacă oboseală şi slăbesc vederea. In schimb, ionii
negativi uşori, produşi de pădure, acţionează favorabil asupra organismului
uman, ameliorând activitatea cardiovasculară. Concentraţii notabile de ioni
negativi au fost găsite sub coroanele următoarelor specii: stejar brumăriu, stejar
pufos, stejar roşu, ulm de Turkestan etc. O parte din aceste specii poate fi
inclusă în compoziţia perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor din
judeţul Ilfov.
• Creşterea biodiversităţii
Perdelele forestiere cresc
gradul de biodiversitate a habitatelor agricole, asigurând habitatul de adăpost
pentru numeroase specii ale florei şi faunei sălbatice.
Biodiversitatea se îmbogăţeşte şi prin dezvoltarea unei
entomofaune utile de prădători polifagi şi astfel face posibilă limitarea
populaţiilor de dăunători.
Perdeluirea câmpurilor agricole face posibilă şi
dezvoltarea biotopurilor specifice faunei cinegetice şi creării condiţiilor
favorabile efectivelor de vânat (iepuri, potârnichi, fazani, căprioare).
• Efecte sociale şi
economice
Ca efect direct, perdelele forestiere de protecţie
asigură confortul termic necesar în zilele toride de vară atât pentru
persoanele ce activează în agricultură, cât şi pentru animalele domestice etc.
Indirect, vegetaţia lemnoasă a perdelelor forestiere
influenţează sănătatea oamenilor, determinând şi o stare psihică
corespunzătoare.
Purificarea aerului, atenuarea contrastelor termice şi
umbra generată de un arbore au o acţiune directă fizico-sanitară asupra
organismului, în timp ce armonia liniilor şi a culorilor încântă privirea,
creând o dispoziţie sufletească favorabilă, care la rândul ei influenţează
pozitiv starea generală a organismului. Toate formele şi culorile pe care le
pot avea arborii şi arbuştii de-a lungul unui întreg ciclu anual stimulează
direct emoţiile stenice, inhibându-le pe cele astenice.
Structura ambientului, în care rolul preponderent îl
are asociaţia arbori-arbuşti, constituie poate singura modalitate senzorială de
reîntoarcere spre natură şi o punte de legătură către ea.
Pot asigura cantităţi mici, dar nu de neglijat, de lemn
de foc şi de mici construcţii rurale prin exploatarea lor forestieră la
încheierea unor cicluri de viaţă (la exploatabilitate), care, în unele cazuri,
pot fi scurte (de 20 de ani la salcâm).
3. Evaluări pentru
realizarea studiului de fundamentare, a studiului de fezabilitate, a
proiectului tehnic şi pentru realizarea investiţiei
Pentru întocmirea devizelor au fost luate în calcul
următoarele elemente:
- estimarea cheltuielilor de manoperă a fost realizată pe baza „Normelor de timp şi producţie
unificate pentru lucrări din silvicultură" (1997), dar luând în
considerare salariul mediu orar din luna septembrie 2006 pe ramura
"Silvicultură" (publicat în pagina web a Institutului Naţional de
Statistică - www.insse.ro);
- s-a estimat că necesarul de borne amenajistice este
de 2 bucăţi/ha/perdea forestieră;
- s-a estimat că necesarul de borne pentru efectuarea
controlului anual al regenerărilor este de 4 bucăţi/ha;
- estimarea cheltuielilor implicate de întocmirea
documentaţiilor cadastrale a fost făcută pe baza HG nr. 527/2006 (pentru
evaluarea terenului agricol extravilan), Ordinului M.A.I. nr. 456/2004 (pentru
avizarea şi recepţia lucrărilor de cadastru), Ordinului M.A.P. nr. 58/2002
(pentru întocmirea documentaţiilor cadastrale în cazul suprafeţelor de 0,5-1,5
ha), luându-se în calcul tarifele unice sau maximale din normativele
menţionate; de asemenea, s-a pornit de la premisa acoperitoare că
documentaţiile vor fi efectuate pentru toţi proprietarii (întrucât nu poate fi cunoscută
în prezent ponderea proprietarilor care îşi vor da acordul pentru amplasarea
perdelelor);
- suprafaţa totală a reţelei de perdele pe tipuri de
soluţii, conform tabelului următor:
|
Nr. crt.
|
Localitatea
|
Suprafaţa totală perdele -ha -
|
Distribuţia compoziţiei perdelelor
- ha -
|
|
20St 20Tep 20Ju 40Arb
|
20Stb 20Te 20Ju 40Arb
|
|
1
|
Berceni
|
41,39
|
6,10
|
35,29
|
|
2
|
1 Decembrie
|
16,77
|
16,77
|
0
|
|
3
|
Brăneşti
|
30,32
|
0
|
30,32
|
|
4
|
Darasti
|
12,05
|
12,05
|
0
|
|
5
|
Periş
|
30,20
|
30,20
|
0
|
|
6
|
Petrăchioaia
|
62,00
|
0
|
62,00
|
|
7
|
Vidra
|
48,12
|
48,12
|
0
|
|
|
|
240,85
|
113,24
|
127,61
|
3.1. Valoarea totală estimată a investiţiei:
22.742.045,28 lei
3.2. Cheltuielile pentru realizarea studiilor de
fundamentare şi de
fezabilitate au fost stabilite
pe baza cheltuielilor efectuate şi estimate, care au condus la o valoare totală
de 190.591,73 lei.
3.3. Cheltuielile
pentru realizarea proiectului tehnic au fost
stabilite pe baza cheltuielilor estimate, care au condus la o valoare totală de
42.991,73 lei.
3.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării
perdelelor forestiere de protecţie: 33.185,07 lei.
3.5. Cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind aplicarea
procedurii pentru atribuirea contractului de servicii de proiectare şi a contractului de execuţie a lucrării
(instrucţiuni pentru ofertanţi, publicitate, onorarii şi cheltuieli de
deplasare etc): 5.000 lei.
3.6. Cheltuielile pentru plata despăgubirilor au fost estimate pentru eventualitatea acoperitoare a exproprierii tuturor proprietarilor, pornind de la o valoare medie de 30.000
lei/ha teren agricol şi rezultând o valoare totală de 7.225.500,00 lei.
4. Finanţarea
investiţiei
Finanţarea investiţiei va fi realizată de MAPDR din
sursele prevăzute în art. 18 din Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere
de protecţie.
B. PIESE DESENATE
1. Plan general la nivel de judeţ (1:60.000).
2. Plan de amplasare în zonă la nivel de localitate
(1:10.000)
ANEXA Nr. 3
STUDIUL DE FUNDAMENTARE
a necesităţii înfiinţării perdelelor forestiere de
protecţie în judeţul Tulcea
A. PĂRŢI SCRISE:
1. Date generale
1.1. Denumirea investiţiei: Studiu de fundamentare
a necesităţii instalării perdelelor forestiere de protecţie a câmpului din
judeţul Tulcea
Infiinţarea perdelelor forestiere de protecţia
câmpurilor contra factorilor climatici dăunători şi pentru ameliorarea
condiţiilor climaterice în judeţul Tulcea pentru oraşele/comunele:
1.2. Faza de proiectare
1. Babadag
2. Baia
3. Beidaud
4. Beştepe
5. Carcaliu
6. Casimcea
7. Ceamurlia de Jos
8. Cerna
9. Ciucurova
10. Dăeni
11. Dorobanţu
12. Frecăţei
13. Greci
14. Hamcearca
15. Horia
16. Izvoarele
17. Jurilovca
18. Luncaviţa
19. Macin
20. Mahmudia
21. Mihai Bravu
22. Mihail Kogălniceanu
23. Murighiol
24. Nalbant
25. Niculiţel
26. Nufăru
27. Ostrov
28. Peceneaga
29. Sarichioi
30. Slava Cercheză
31. Somova
32. Stejaru
33. Topolog
34. Tulcea
35. Valea Nucarilor
Studiu de fundamentare.
1.3. Ordonatorul principal de credite
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale
1.4. Autoritatea
contractantă
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale
1.5. Beneficiar
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării
Rurale
1.6. Amplasamentul
Terenurile agricole din judeţul Tulcea de pe raza
teritorial-administrativă a comunelor/oraşelor: Babadag, Baia, Beidaud,
Beştepe, Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni,
Dorobanţu, Frecăţei, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa,
Macin, Mahmudia, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant,
Niculiţel, Nufăru, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova,
Stejaru, Topolog, Tulcea, Valea Nucarilor
1.7. Elaborator
Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice - Colectiv
de Cercetare Tulcea
1.8. Necesitatea şi
oportunitatea investiţiei
Regimul de secetă din ultimele două decenii reprezintă
un semnal de alarmă pentru agricultura României. O situaţie cu totul specială
se înregistrează în Dobrogea, unde secetele sunt din ce în ce mai frecvente şi
de durată. In ultimul deceniu în zonă s-au înregistrat 5-6 ani secetoşi sau
excesiv de secetoşi. In unii dintre aceşti ani recolta realizată a reprezentat,
faţă de media recoltelor din anii normali, doar 17% la grâu, 10% la porumb, 27%
la floarea-soarelui. Frecvent culturile agricole au fost calamitate total sau
parţial pe suprafeţe întinse, fapt care a impus ca, pentru sprijinirea
producătorilor agricoli din zonă, să fie alocate de la bugetul de stat sume de
peste 500 miliarde lei. O consecinţă a secetelor meteorologice o reprezintă şi
seceta hidrologică. In anii secetoşi şi excesiv de secetoşi debitele râurilor
din zonă reprezintă 15-60% din debitele normale. Lipsa precipitaţiilor şi
nivelul foarte scăzut al pânzei freatice duc uneori chiar la secarea temporară
a unor cursuri de apă, cu efectele cunoscute asupra economiei şi asupra
condiţiilor de mediu.
Constatările de mai sus sunt îngrijorătoare, dat fiind
că fenomenele de aridizare din zonă se extind treptat, apărând pericolul
deşertificării. Aceste fenomene s-ar putea agrava mai ales în situaţia în care,
la nivel planetar, pentru următoarele perioade se estimează încălzirea
progresivă a atmosferei, cu accentuarea fenomenului de arşiţă şi de diminuare a
condiţiilor de precipitaţii. Pentru protecţia terenurilor agricole respective,
pentru combaterea secetelor excesive şi pentru ameliorarea de durată a
condiţiilor de mediu din zonă este necesară crearea unei reţele de perdele
forestiere de protecţie. De asemenea, perdelele forestiere sunt surse de
material lemnos (într-o regiune în care pădurile sunt foarte rare sau lipsesc),
produse industriale şi alimentare (fructe, ciuperci, produse medicinale şi
apicole etc), ameliorează condiţiile de viaţă (purifică aerul, îndulcesc clima
şi înfrumuseţează peisajul) şi ameliorează regimul apelor.
2. Date tehnice ale studiului
2.1. Amplasamentul şi situaţia juridică a terenului
2.1.1. Amplasamentul
Perdele forestiere de protecţia câmpului ce fac
obiectul prezentului studiu sunt situate pe raza judeţului Tulcea, în
comunele/oraşele: Babadag, Baia, Beidaud, Beştepe, Carcaliu, Casimcea,
Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanţu, Frecăţei, Greci,
Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa, Macin, Mahmudia, Mihai
Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant, Niculiţel, Nufăru, Ostrov,
Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog, Tulcea, Valea
Nucarilor. Suprafaţa totală luată în studiu este de 1.157 ha, corespunzătoare
unei lungimi de 1.157 km perdele forestiere. La evaluările preliminare, pentru
stabilirea necesarului de perdele forestiere de protecţie la nivelul întregului
judeţ au fost luate în considerare numai terenurile arabile şi păşunile, fiind
excluse de la bun început livezile, viile, intravilanul localităţilor şi,
bineînţeles, terenurile ocupate de vegetaţie forestieră.
Amplasamentul perdelelor
forestiere este prezentat în tabelul următor:
Tabelul 2.1.1.1
|
Nr. crt.
|
Comună/Oraş
|
Nr. tarla
|
Lungime (m)
|
Lăţime (m)
|
Suprafaţa (ha)
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
|
1.
|
Babadag
|
17, 19,22
|
7.108
|
10
|
7,108
|
|
2.
|
Baia
|
9, 10, 11, 27, 91, 97, 99, 108, 109,
112, 114
|
24.227
|
10
|
24,227
|
|
3.
|
Beidaud
|
27, 28, 29, 30, 32, 35, 36, 37, 38, 52,
55, 56, 57, 58, 59, 67, 68, 69, 72, 73, 75, 76, 77, 78, 81,82,83, 85,86
|
58.572
|
10
|
58,572
|
|
4.
|
Beştepe
|
53, 54, 56, 59, 61, 63, 64, 65, 66, 67,
68, 69, 73, 74, 75, 76
|
34.614
|
10
|
34,614
|
|
5.
|
Carcaliu
|
7, 8, 9, 10, 12, 13, 16, 17, 21, 23,
33, 34, 35, 36, 43, 45
|
21.781
|
10
|
21,781
|
|
6.
|
Casimcea
|
7, 8, 16, 17, 30, 32, 33, 44, 45, 47,
55, 76, 78, 79, 80, 81, 96, 101, 107, 109, 114, 120, 125,
126, 128, 132, 133
|
60.538
|
10
|
60,538
|
|
7.
|
Ceamurlia de Jos
|
18, 19, 21, 22, 23, 24, 28, 30, 31, 32,
41, 45, 46, 50, 56
|
31.863
|
10
|
31,863
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
|
8.
|
Cerna
|
20, 30, 31, 36, 37, 42, 43, 45, 46, 47,
49, 51,52, 53, 56, 57, 59, 66, 67, 68, 69, 82, 83, 87,89, 90, 100, 101, 104,
106, 116, 130, 131, 133,134, 135, 137, 140, 141
|
61.529
|
10
|
61,529
|
|
9.
|
Ciucurova
|
10, 13, 16, 18, 19, 20, 21, 23, 24, 26,
29, 30, 31,32,33,56,60,62
|
23.468
|
10
|
23,468
|
|
10.
|
Dăeni
|
18, 19, 35, 36, 66, 67, 68, 88, 89, 90,
92, 93, 94, 113, 114, 115
|
31.762
|
10
|
31,762
|
|
11.
|
Dorobanţu
|
4,5,7,9, 10, 11,20,23,37,67
|
17.944
|
10
|
17,944
|
|
12.
|
Frecăţei
|
13, 16, 23, 26, 28, 29, 30, 33, 34, 37,
48, 50, 51,52
|
45.388
|
10
|
45,388
|
|
13.
|
Greci
|
8,33, 41,43,44,52
|
12.088
|
10
|
12,088
|
|
14.
|
Hamcearca
|
46,47
|
4.629
|
10
|
4,629
|
|
15.
|
Horia
|
10, 11, 12, 13, 14,20,21,33
|
8.575
|
10
|
8,575
|
|
16.
|
Izvoarele
|
5, 6, 58, 60, 61, 82, 90, 92, 93, 94,
95
|
16.875
|
10
|
16,875
|
|
17.
|
Jurilovca
|
9, 12, 14, 15, 16, 20, 21, 46, 47, 69,
70, 73, 74, 75, 76, 77
|
32.635
|
10
|
32,635
|
|
18.
|
Luncaviţa
|
34, 35, 36, 38, 45, 50, 57
|
19.806
|
10
|
19,806
|
|
19.
|
Mihail Kogălniceanu
|
1, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 11, 12, 14, 15,
16, 17, 18, 19,20, 22, 23, 24, 28, 31, 32, 33, 34, 37, 38, 40,41, 42, 43, 45,
46, 47, 49, 50, 52, 58, 61, 63, 66,69,70,71,73
|
144.504
|
10
|
144,504
|
|
20.
|
Macin
|
15, 16, 17
|
7.315
|
10
|
7,315
|
|
21.
|
Mahmudia
|
77,79,80,83,87,88,91,92
|
13.478
|
10
|
13,478
|
|
22.
|
Mihai Bravu
|
1, 8, 24, 27, 28, 31, 32, 34, 37, 38,
39
|
27.363
|
10
|
27,363
|
|
23.
|
Murighiol
|
45, 50, 71, 72, 73, 75, 76, 77, 78, 86,
87, 88, 90,91,96,97,98,99, 100
|
44.715
|
10
|
44,715
|
|
24.
|
Nalbant
|
6, 7, 8, 9, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 26,
27, 28, 39, 40,60,62,71,72
|
32.396
|
10
|
32,396
|
|
25.
|
Niculiţel
|
5,6,8,9, 14, 16
|
12.852
|
10
|
12,852
|
|
26.
|
Nufăru
|
32, 34, 57, 58, 60, 64, 65, 66, 67, 68,
72
|
22.491
|
10
|
22,491
|
|
27.
|
Ostrov
|
24,29,30,31,33
|
10.310
|
10
|
10,310
|
|
28.
|
Peceneaga
|
3, 5, 6, 7, 8, 9, 14, 20, 25, 33, 35
|
12.101
|
10
|
12,101
|
|
29.
|
Sarichioi
|
20, 21, 29, 30, 31, 32, 44, 45, 49, 50,
53, 54, 57,59,61,75
|
52.618
|
10
|
52,618
|
|
30.
|
Slava Cercheza
|
5,6,7,8,9, 18,20,21,39,40
|
18.512
|
10
|
18,512
|
|
31.
|
Somova
|
23, 25, 32, 75, 77, 79, 80, 81, 82, 83,
84, 85, 86, 87, 88, 89, 90
|
30.883
|
10
|
30,883
|
|
32.
|
Stejaru
|
1,4,25,34,36,37,38
|
11.490
|
10
|
11,490
|
|
33.
|
Topolog
|
6, 7, 20, 21, 27, 28, 29, 31, 32, 33,
37, 42, 43, 44, 45, 48, 50, 51, 55, 56, 57, 63, 64, 67, 68, 69, 74, 76, 98,
101, 102, 114, 115, 119, 134
|
85.657
|
10
|
85,657
|
|
34.
|
Tulcea
|
225, 227, 228, 230, 252, 253, 255, 256,
258,259, 260, 262, 263, 264, 266, 267, 268, 269,270, 271, 272, 274, 287, 289,
291, 292, 294,301,302,303,304
|
49.428
|
10
|
49,428
|
|
35.
|
Valea Nucarilor
|
1, 5, 10, 17,18, 20, 22, 24, 26, 32,
34, 37, 38,41, 45, 46, 47, 51, 55, 60, 63, 64, 66, 68,
69,70,72,73,74,81,82,83,84,95
|
67.272
|
10
|
67,272
|
|
TOTAL JUDEŢ TULCEA:
|
-
|
1.157.000
|
-
|
1.157
|
2.1.2. Situaţia juridică a
terenurilor
Suprafaţa terenurilor destinate perdelelor forestiere
de protecţie a câmpurilor este de 1,157 ha. Situaţia proprietarilor actuali ai
terenurilor este prezentată în tabelul următor:
Tabelul 2.1.2.1
|
Nr. crt.
|
Comună/ Oraş
|
Nr. tarla
|
Lungime (m)
|
Lăţime (m)
|
Suprafaţa (ha)
|
Situaţia juridică
|
Folosinţă
|
Tipul de proprietate
|
Deţinător
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
|
1
|
Babadag
|
17, 19,22
|
7.108
|
10
|
7,108
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
2
|
Baia
|
9, 10, 11,91,97,99, 108, 109, 112, 114
|
21.627
|
10
|
21,627
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
10
|
125
|
10
|
0,125
|
|
Păşune
|
Consiliul local
|
Comuna Baia
|
|
27
|
2.475
|
10
|
2,475
|
|
Cultură agricolă
|
de stat
|
IAS Baia
|
|
3
|
Beidaud
|
27, 28, 29, 30, 32, 35, 36, 37, 38, 52,
55, 56, 57, 58,59, 67, 68, 69, 72, 73, 75,76,77,78,81,82,83,85,86
|
58.572
|
10
|
58,572
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
4
|
Beştepe
|
53,54,56,59,61,63,64, 65, 66, 67, 68,
69, 73, 74, 75,76
|
34.614
|
10
|
34,614
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
5
|
Carcaliu
|
7,8,9, 10, 12, 13, 17,21, 23, 33, 34,
35, 36, 43, 45
|
21221
|
10
|
21,221
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
35
|
560
|
10
|
0,560
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
Comuna Carcaliu
|
|
6
|
Casimcea
|
7,8, 17,30,32,33, 45,47, 55,78,79,
80,81,96, 101, 107, 109, 114, 125, 126, 128, 132, 133
|
59778
|
10
|
59,778
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
16,44,76,87, 120
|
760
|
10
|
0,76
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local (Şcoala)
|
Comuna Casimcea
|
|
7
|
Ceamurlia de Jos
|
18, 19,21,22,23,24, 28,
30,31,32,41,45,46,50,56
|
31863
|
10
|
31,863
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
8
|
Cerna
|
20,30,31,36,37,42,43,45,46,47,49,51,
52,53, 56, 57, 59, 66, 67, 68, 69,
82,83,87,89,90, 100, 101, 104, 106,
116, 130, 131, 133, 134, 135, 137, 140, 141
|
61529
|
10
|
61,529
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
9
|
Ciucurova
|
10, 13, 16, 18, 19,21,23, 24,26,29,
30,31,32,33, 56, 60, 62
|
23378
|
10
|
23,378
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
20
|
90
|
10
|
0,09
|
|
Păşune
|
Consiliul local
|
Comuna Ciucurova
|
|
10
|
Dăeni
|
18, 19,35,36,66,67,68,
88,89,90,92,93,94, 113,
114
|
31317
|
10
|
31,317
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
Comuna Dăeni
|
|
115
|
445
|
10
|
0,445
|
|
Păşune
|
Consiliul local
|
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
|
11
|
Dorobanţu
|
4,5,7,9, 10, 11,20,23,37
|
17694
|
10
|
17,694
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
67
|
250
|
10
|
0,250
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
Comuna Dorobanţu
|
|
12
|
Frecăţei
|
13, 16,23,26,28,29,30,
33,34,37,48,50,51,52
|
45388
|
10
|
45,388
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
13
|
Greci
|
8, 43, 44, 52
|
12038
|
10
|
12,038
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
33,41
|
50
|
10
|
0,05
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
Comuna Greci
|
|
14
|
Hamcearca
|
47
|
4559
|
10
|
4,559
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
46
|
70
|
10
|
0,07
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
Comuna Hamcearca
|
|
15
|
Horia
|
10, 11, 12, 13, 14,20,21,33
|
8490
|
10
|
8,490
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
11
|
85
|
10
|
0,085
|
|
Păşune
|
Consiliul local
|
Comuna Horia
|
|
16
|
Izvoarele
|
5,6,58,61,82,90,92,93, 94,95
|
16440
|
10
|
16,440
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
60
|
435
|
10
|
0,435
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local (Şcoala)
|
Comuna Izvoarele
|
|
17
|
Jurilovca
|
9, 12, 14, 15, 16,20,21,46, 47, 69, 70,
73, 74, 75, 76, 77
|
32635
|
10
|
32,635
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
18
|
Luncaviţa
|
34, 35, 36, 38, 45, 50, 57
|
19806
|
10
|
19,806
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
19
|
Mihail Kogălniceanu
|
1,3,4,5,6,8, 10, 11, 12, 14, 15, 16,
17, 18, 19,20, 22, 23, 24, 28, 32, 34, 38, 40,41,42,43,45,46,52,
58,61,63,66,69,70, 71,73
|
142239
|
10
|
142,239
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
31,33,37,47,50,62
|
2265
|
10
|
2,265
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
Comuna
Mihail Kogălniceanu
|
|
49
|
105
|
10
|
0,105
|
|
Păşune
|
Consiliul local
|
|
|
20
|
Macin
|
15,17
|
7303
|
10
|
7,303
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
16
|
12
|
10
|
0,012
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
21
|
Mahmudia
|
77, 79, 80, 83 ,87, 88, 91
|
13453
|
10
|
13,453
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
92
|
25
|
10
|
0,025
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
Biserica
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
|
22
|
Mihai Bravu
|
24,27,28,31,32,34,37, 38,39
|
26078
|
10
|
26,078
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
1,8
|
1285
|
10
|
1,285
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
23
|
Murighiol
|
45,50,71,72,73,75,76,
77,78,86,87,88,90,91,
96,97,98,99, 100
|
44505
|
10
|
44,505
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
98
|
210
|
10
|
0,210
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
24
|
Nalbant
|
6,7,8,9, 13, 14, 15, 16, 17,
18,26,27,28,39,40,60,
62,71,72
|
32396
|
10
|
32,396
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
25
|
Niculiţel
|
5,6,8,9, 14, 16
|
12852
|
10
|
12,852
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
26
|
Nufăru
|
32, 34, 57, 58, 60, 64, 65, 66, 67, 68,
72
|
22491
|
10
|
22,491
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
27
|
Ostrov
|
24,29,30,31,33
|
10310
|
10
|
10,310
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
28
|
Peceneaga
|
3, 5, 6, 9, 14, 20, 25, 33, 35
|
10781
|
10
|
10,781
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
7,8
|
1380
|
10
|
1,32
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
29
|
Sarichioi
|
20,21,29,30,31,32,44,
45, 49, 50, 53, 54, 57, 59,61,75
|
52243
|
10
|
52,243
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
31
|
375
|
10
|
0,375
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
30
|
Slava Cercheza
|
5, 6,7,8,9, 18, 20,21,40
|
17502
|
10
|
17,502
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
9,39
|
1010
|
10
|
1,01
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
31
|
Somova
|
23,25, 75,77, 79,80, 81,82, 84, 85, 86,
87, 88, 89,90
|
30382
|
10
|
30,382
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
32,83
|
51
|
|
0,051
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
32
|
Stejaru
|
1,4,25,34,38
|
11385
|
10
|
11,385
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
36,37
|
105
|
|
0,105
|
|
Cultură agricolă
|
Consiliul local
|
|
|
33
|
Topolog
|
6,7,20,21,27,28,29,31, 32, 33, 37, 42,
43, 44, 45, 48,50,51, 55,56,57,63, 64, 67, 68, 69, 74, 76, 98, 101, 102, 114,
115, 119, 134
|
85657
|
10
|
85,657
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
34
|
Tulcea
|
225, 227, 228, 230, 252, 253, 255, 256,
258, 259, 260, 262, 263, 264, 266, 267,268,269,270,271, 272,274,287,289,291,
292, 294,301, 302,303, 304
|
49428
|
10
|
49,498
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
35
|
Valea Nucarilor
|
1,5, 10, 17,18,20,22,24,
26,32,34,37,38,41,45, 46,47,51,55,60,63,64, 66, 68, 69, 70, 72, 73, 74,
81,82,83,84,95
|
67546
|
10
|
67,546
|
|
Cultură agricolă
|
Privată
|
|
|
TOTAL:
|
1157000
|
-
|
1157
|
-
|
-
|
-
|
-
|
Terenurile în cauză au destinaţie agricolă şi sunt
deţinute de consilii locale şi de proprietari particulari. Proprietarii
corespunzători fiecărei perdele forestiere au fost identificaţi şi sunt
nominalizaţi cu suprafeţele aferente estimative în anexa nr. 1.
2.2. Obiectivele de
protejat şi tipurile de perdele forestiere necesare
Obiectivele de protejat sunt terenurile agricole din
judeţul Tulcea de pe raza comunelor : Babadag, Baia, Beidaud, Beştepe,
Carcaliu, Casimcea, Ceamurlia de Jos, Cerna, Ciucurova, Dăeni, Dorobanţu,
Frecăţei, Greci, Hamcearca, Horia, Izvoarele, Jurilovca, Luncaviţa, Macin,
Mahmudia, Mihai Bravu, Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nalbant, Niculiţel,
Nufăru, Ostrov, Peceneaga, Sarichioi, Slava Cercheză, Somova, Stejaru, Topolog,
Tulcea, Valea Nucarilor.
Având în vedere obiectivele de protejat menţionate mai
sus, este necesară amplasarea unei reţele de perdele forestiere de protecţie a
câmpului (P.C. a). Pentru a nu îngreuna lucrările agricole, perdelele au fost
amplasate în general pe conturul tarlalelor agricole (în imediata apropiere a
drumurilor de exploatare). Având în vedere faptul că distanţele optime de
amplasare a perdelelor prevăzute în normele tehnice nu au putut fi respectate
din cauza caracteristicilor locale de relief şi cadastrale, reţeaua a fost
creată dintr-un singur tip de perdea (principală - 10 m lăţime), urmărindu-se
compensarea scăderii efectului protector datorită creşterii distanţelor dintre
perdele prin mărirea suprafeţelor ocupate de vegetaţia forestieră.
2.3. Caracteristicile cadrului natural
Teritoriul studiat este situat în partea de nord a
Dobrogei.
Din punct de vedere geografic, prin Dobrogea de nord se înţelege unitatea de paleo - orogen, limitată la vest si nord de
Dunăre, la est de Marea Neagra, iar la sud de linia Hârşova -Capul Midia, care
o desparte de Dobrogea centrală.
2.3.1. Geologie
Cercetările geologice efectuate în Dobrogea de nord au
arătat că aici sunt reprezentate formaţiuni din cele mai vechi timpuri,
începând cu algonkianul erei precambriene şi terminând cu holocenul erei
quaternare.
Revin probabil algonkianului banda de micaşisturi
asociate cu amfibolite, cuarţite corneene şi filoane de pegmatit, situată între
localităţile Başpunar şi Camena (Macovei G - 1939) în lungul liniei de
dislocaţie Pecineaga - Camena.
Peste micaşisturile algonkiene se află aşa-numitele
şisturi verzi. Ele se întind în sudul liniei de dislocaţie Pecineaga - vestul
lacului Goloviţa, pâna la o linie ce ar uni Baltageştii cu Ovidiu şi constituie
fundamentul pe care s-a dezvoltat relieful podişului Casimcei. Şisturile verzi
aparţin probabil perioadei siluriene a erei paleozoice. In alcătuirea lor
predomină şisturile tufacee, verzui fine sau grosolane cu aspect de gresie sau
tuf vulcanic, străbătute de filoane de cuarţ lăptos şi uneori de pirite
cuprifere (Altân Tepe). Local, ele pot trece şi în adevărate conglomerate.
Formaţiile devoniene sunt reprezentate de şisturi
calcaroase, argiloase - negricioase sau din grauwacke de cuarţite si calcare.
Peste pachetul de cuarţite devoniene se situează
şisturile argiloase permo-carbonifere, cenuşii, roşietice sau verzui,
conglomeratele, gresiile si arcozele, cunoscute sub numele de strate de Carapelit.
Permiene sunt şi graniţele de Macin, Iacobdeal, Atmagea
şi porfirele, iar din carbonifer provin graniţele de Pricopan şi Megira şi
porfirele de la Balabancea (Macovei G - 1957).
In Dobrogea triasicul, cea mai veche perioadă a
mezozoicului, ocupă toată regiunea dintre valea Taitei, Dunăre şi Lacul Razelm,
iar principalele iviri încep de la vest de Isaccea şi se răspândesc apoi în
toată regiunea amintită. Cea mai întinsă zonă a formaţiunilor triasice este
cuprinsă între Niculiţel, Teliţa, Poşta, Izvoarele, Valea Teilor şi est de
izvoarele Taitei. Triasicul este reprezentat de conglomerate, gresii şi şisturi (calcaroase) ca la Tulcea şi est
Heracleea, calcare negre (Cataloi), calcare roşcate (Desli - Cară), calcare
albe şi roşcate (Popina), şisturi calcaroase (Somova şi Cataloi), calcare roşii
şi vinete de tipul Hallstadt, gresii şi arcoze în stratele de la Nalbant.
Perioadei jurasice îi revin erupţiile vulcanice ce au
depus porfirele şi diabazele din regiunea Isaccea, Niculiţel - Valea Teilor- Consul.
Cretacicul îşi are zona de extindere în Dobrogea de
nord între linia de încălecare Pecineaga - Camena şi valea Taitei, în aşa
numitul sinclinal cretacic al Babadagului. Depunerile cretacice încep însă
numai în cenomanian, sub forma de conglomerate şi gresii, continuându-se mai
apoi în etapele mai noi (turonian, senenian, danian), cu gresii calcaroase şi
marne calcaroase (Caugagia).
Cu formaţiunile cretacice se termină era mezozoică şi
se trece la perioada paleogenă a erei mezozoice, timp în care Dobrogea de Nord
se ridică deasupra apelor Mării Sarmatice, rămânând uscat până în zilele
noastre.
In pleistocenul cuaternarului a fost depus în Dobrogea
de Nord pe cale eoliană stratul de loess, care în unele locuri atinge grosimea
de 20 m.
Holocenului îi aparţin
depozitele de pantă, grohotişurile, dunele nisipoase, turbăriile şi aluviunile
recente, în special din lunca şi Delta Dunării.
Din punct de vedere litologic, deci al formaţiilor la
zi pe socoteala cărora prin procesele de dezagregare şi alterare s-au format
solurile Dobrogei de Nord, cea mai mare importanţă o are loessul care ocupă
cele mai întinse suprafeţe. El formează o manta ce acoperă celelalte formaţiuni
geologice, care însă o străpung obişnuit prin culmile cele mai înalte. In
general, culmile neacoperite cu loess, cu iviri de roci dure, au şi versanţii
însoriţi, în mare parte săpaţi tot în astfel de roci, în timp ce versanţii
nordici, umbriţi, sunt obişnuit acoperiţi până în regiunea de sub culmi cu
loess. Pe versant, trecerea de la stratul de loess la rocile tari de pe culmi
se face printr-o zonă de tranziţie în care, în masa loessului, apar fragmente
din rocile tari, rostogolite de pe culmi.
După loess, din punct de vedere litologic, au
importanţă formaţiunile cretacice din podişul Babadagului şi şisturile verzi
din podişul Casimcei, unde pe mari întinderi solurile sunt formate pe socoteala
acestora. Restul formaţiilor geologice apar la zi şi constituie roci mame de
soluri pe suprafeţe mai restrânse.
2.3.2. Geomorfologie
Dobrogea de nord, horstul
dobrogean si zona şisturilor verzi reprezintă resturi ale celui mai vechi lanţ
muntos din Europa -lanţul hercinic - ,care a suferit ultimele cutări în
paleozoic. Regiunea de la sud de linia Hârşova - Capul Midia, cu aspect de
platformă, are o structură tabulară, cu strate necutate, aproximativ
orizontale.
Aspectul Dobrogei de nord este al unei regiuni colinare
cu culmi ce abia ating 467 m (vârful Tutuiatu). Crestele ascuţite şi zimţate
datorită cutărilor şi ivirilor de roci dure şi care apar numai în jurul
Măcinului sunt singurele caractere „de munte" care se diferenţiază de
restul reliefului, în general cu aspect de platou sau peneplenă.
Dobrogea de nord a fost împărţită din punct de vedere
geomorfologie (Donciu C - 1953) în 4 mari unităţi: Munţii Măcinului, platoul
Tulcei, Podişul Babadag si platoul Casimcea.
1. Unitatea munţilor Macin - cuprinde două subunităţi:
a munţilor Macin propriu-zişi în vest şi a dealurilor Niculiţelului în est.
2. Platoul Tulcei situat în estul munţilor Macin
cuprinde 3 subunităţi: dealurile Somova - Mahmudia, podişul Teliţei şi
dealurile Hagighiol - Dunăvăţ.
3. Podişul Babadagului,
structural un mare sinclinal, a fost împărţit în două unităţi: podişul Atmagea
în vest şi dealurile Visterna în est.
4. Platoul Casimcea face trecerea
de la regiunea de paleo-orogen a horstului dobrogean din nord la regiunea de
platformă din sudul Dobrogei. Aspectul de trepte etajate al reliefului
podişului Casimcea a determinat separarea lui în 3 subunităţi : podişul
Războieni -Altân Tepe, podişul Râmnicu - Hârşova şi podişul Fântânele - Istria.
Mai recent, V. Mihăilescu,
păstrând în mare împărţirea geomorfologica arătată, separă în Dobrogea de nord
următoarele unităţi: în nord de Valea Taiţei, în muncelele Tulcei, distinge
culmea Pricopanului, care ar corespunde munţilor Măcinului, podişul
Niculiţelului, corespunzător dealurilor Niculiţelului, şi culmea Tulcei, care
ar corespunde dealurilor Somova - Mahmudia şi, în parte, podişului Teliţei.
In vestul culmii Pricopanului distinge prispa
Măcinului, situată aproximativ în triunghiul Macin - Greci - Carcaliu, iar în
sud-estul culmii Tulcei, prispa Hagighiol. In bazinul Teliţei se distinge
depresiunea Nălbant care ar corespunde în buna parte podişului Teliţei.
Valea Ac-Punarului, cuprinsă între prispa Satului Nou
şi Valea Teliţei, separă unităţile din nord de podişul Babadagului situat mai
la sud. In sud-estul acestui podiş, V. Mihăilescu distinge prispa Hamangia care corespunde numai unei
părţi a subunităţii dealurilor Visternei.
Spre sud podişul Babadagului se separă de podişul
Ulmetum, corespunzător în mare parte subunităţii podişului Războieni - Altân
Tepe din podişul Casimcei, prin zona de coaste Ceamurlia - Camena, Baspunar şi
cele de la sudul Văii Armanului.
In vestul podişului Ulmetum au fost separate prispa
Dăienilor în nord şi prispa Hârşova în sud, iar în estul podişului prispa
Fântânele ce corespunde în mare parte podişului Fântânele-Istria. In lungul
Văii Casimcea, cu o prelungire până la prispa Hârşovei, a fost delimitată
depresiunea Casimcei. Limita spre sud a depresiunii Casimcea o formează
cuestele nordice ale podişului Tortomanului care se ridică în sudul Văii
Casimcea.
2.3.3. Condiţii pedologice
Judeţul Tulcea se încadrează din punct de vedere
pedogeograficîn regiunea est-europeană, provincia danubiano-pontică. Un rol
distinct în dezvoltarea tipurilor de sol l-a avut clima excesiv continentală.
Arealul cel mai extins îl au molisolurile, iar mai restrâns cele intrazonale
impuse mai ales de rocă. Desfăşurarea principalelor tipuri de sol relevă o
oarecare etajare.
Molisolurile (Cernisolurile). Sunt reprezentate de
diferite cernoziomuri. Cernoziomurile cambice sunt larg dezvoltate la peste 150
m altitudine, în condiţii de silvostepă, şi apar în Depresiunea Nalbant, în
partea nordică a zonei Agighiol - Valea Nucarilor şi pe Valea Slavei.
Cernoziomurile carbonatice se află la 80-120 m în condiţii de stepă.
Solurile bălane se află pe latura de est, în
Depresiunea Nalbant şi în jurul complexului lagunar Razelm - Sinoie; pe latura
de vest apar de la Macin la Dăeni, au procentul cel mai mare de carbonaţi şi
conţinut mai redus de humus faţă de cernoziomuri.
In judeţul Tulcea, în zonele în care sunt amplasate
perdele forestiere de protecţie a câmpului, ponderea cea mai mare o au
cernoziomurile tipice (carbonatice), răspândite pe aproximativ 70% din
teritoriu, urmate de solurile bălane (cca 25%) şi cernoziomurile cambice (5%).
Solurile identificate au următoarele caracteristici mai
importante:
Cernoziomul tipic
Se întâlneşte pe forme plane de relief. Substratul de solificare este bogat în minerale calcice. Succesiunea de
orizonturi pe profil este Amca - Acca - Cca. Orizontul Amca are grosimi de 40-60 cm, culoare negricioasă, textură în general
lutoasă, structură glomerulară bine dezvoltată, activitate biologică intensă,
trecere treptată. Orizontul ACca are 25-35 cm grosime, culoare puţin mai
deschisă decât a orizontului Amca, textură lutoasă, structură glomerulară,
efervescenţă moderată puternic, trecere treptată. Orizontul C are acumulări
frecvente de carbonaţi eluvionaţi din orizonturile superioare, culoare gălbuie,
efervescenţă puternică. Pe întregul profil se întâlnesc frecvente neoformaţii
biologice. Sunt soluri care au un regim aerohidric favorabil, sunt bine
aprovizionate cu humus, reacţia este slab alcalină sau neutră, iar gradul de
saturaţie în baze este ridicat. Aprovizionarea cu elemente nutritive este bună
şi foarte bună. Au o fertilitate ridicată, dar care, pentru a fi complet pusă
în valoare, necesită irigaţii, pentru că sunt situate într-o zonă cu
precipitaţii scăzute. Dintre speciile de arbori se pretează bine pentru cultura
stejarului brumăriu, stejarului pufos, ulmului de Turkestan, jugastrului,
arţarului tătărăsc etc.
Solurile bălane
Sunt cunoscute anterior ca soluri brune deschise de
stepă, au ca orizont de diagnostic orizontul A mollic (Am), orizontul AC şi
orizontul Cca şi carbonaţi chiar de la suprafaţă.
Aceste soluri s-au format pe depozite de loess,
depozite loessoide sau pe luturi. Relieful pe care s-au format se
caracterizează prin suprafeţe plane (câmpuri, terase) sau slab înclinate, cu
altitudini sub 150 m. Sub raport climatic aceste soluri s-au format în
teritoriile cele mai aride din România, caracterizate prin climatul Bsax.
Vegetaţia naturală sub care s-au format este tipică de
stepă semiaridă, fiind alcătuită din pajişti xerofile cu Stipa sp., Festuca
valesica, Arthemisia austriacă etc.
Solurile bălane tipice prezintă următoarea succesiune
de orizonturi pe profil Am -A/ C - Cca. Textura solurilor bălane este
nediferenţiată pe profil şi este mijlocie. Structura este glomerulară mică,
moderat dezvoltată în Am şi slab dezvoltată în AC, datorită conţinutului mai
mic de humus.
Sunt soluri permeabile cu o bună porozitate. Acumularea
de humus este relativ scăzută (cca 2 %), iar reacţia solului este slab alcalină
(pH - 8,0 - 8,3).
Cernoziomuri cambice
Apar în fâşia de tranziţie de la subzona stepei
propriu-zise la silvostepă, pe substraturi de loessuri sau depozite loessoide.
Vegetaţia naturală sub care s-au format cernoziomurile cambice a fost tipică de
silvostepă, cu alternanţe de pâlcuri de păduri rare, de stejari pufoşi şi stejar
brumăriu şi pajişti înalte de graminee.
Acumularea humusului este la fel de intensă ca şi la
cernoziomuri, dar levigarea şi alterarea sunt mai pronunţate. Ca urmare a
levigării mai intense, CaC03 a fost spălat de bazificarea mai accentuată. Drept
rezultat, între orizontul Aşi C s-a format un orizont cambie (Bv) de alterare.
Textura este de obicei mijlocie, lutoasă sau
luto-argiloasă, foarte uşor diferenţiată pe profil, iar structura este
glomerulară mică şi medie, bine dezvoltată în orizontul Am.
Cernoziomurile cambice sunt bogate în humus, ele
conţinând între 3-5% humus în orizontul Am, şi dispun de o rezervă pe adâncimea
de 50 cm de circa 160-200 t/ha.
Gradul de saturaţie în baze
depăşeşte valoarea de 85%, iar pH-ul variază între 6,5 - 7.
In tabelul următor se prezintă distribuţia tipurilor de
sol dominante la nivelul localităţilor din întregul judeţ, cu menţiunea că
încadrarea preliminară a fost făcută pe baza informaţiilor oferite de harta
pedologică scara 1:200 000, întocmită de ICPA. In faza SF + PT încadrarea va fi
definitivată prin cartare pedostaţională.
Distribuţia tipurilor de sol dominante la nivelul
comunelor din judeţul Tulcea:
Tabelul 2.3.3.1
|
Nr. crt.
|
Comuna (Oraş)
|
Tipurile de sol
|
|
Soluri bălane
|
Cernoziomuri tipice
|
Cernoziomuri cambice
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1
|
Babadag
|
|
|
X
|
|
2
|
Baia
|
|
X
|
|
|
3
|
Beidaud
|
|
X
|
|
|
4
|
Carcaliu
|
X
|
|
|
|
5
|
Casimcea
|
|
X
|
|
|
6
|
Ceamurlia de Jos
|
|
X
|
|
|
7
|
Cerna
|
|
X
|
|
|
8
|
Ciucurova
|
|
X
|
X
|
|
9
|
Dăeni
|
X
|
X
|
|
|
10
|
Dorobanţu
|
X
|
X
|
|
|
11
|
Frecăţei
|
|
X
|
|
|
12
|
Greci
|
|
X
|
X
|
|
13
|
Hamcearca
|
|
|
X
|
|
14
|
Horia
|
|
X
|
|
|
15
|
Izvoarele
|
|
X
|
|
|
16
|
Jurilovca
|
X
|
X
|
|
|
17
|
Luncaviţa
|
X
|
X
|
|
|
18
|
M. Kogălniceanu
|
|
X
|
|
|
19
|
Macin
|
|
X
|
|
|
20
|
Mahmudia
|
X
|
X
|
|
|
21
|
Mihai Bravu
|
|
X
|
|
|
22
|
Murighiol
|
X
|
X
|
|
|
23
|
Nalbant
|
|
X
|
|
|
24
|
Niculiţel
|
|
X
|
|
|
25
|
Nufăru
|
|
X
|
|
|
26
|
Ostrov
|
X
|
X
|
|
|
27
|
Peceneaga
|
|
X
|
|
|
28
|
Sarichioi
|
|
X
|
|
|
29
|
Slava Cercheză
|
|
|
X
|
|
30
|
Somova
|
|
X
|
|
|
31
|
Stejaru
|
|
X
|
X
|
|
32
|
Topolog
|
|
X
|
X
|
|
33
|
Tulcea
|
|
X
|
|
|
34
|
Valea Nucarilor
|
|
X
|
|
2.3.4. Resursele de apă
Teritoriul studiat face parte din bazinul hidrografic al Dunării de Jos. Afluenţii principali ai acestuia sunt
pârâurile Taiţa şi Teliţa. Pâraiele din zonă au în general debite reduse,
putând seca în perioada estivală.
Apa freatică este situată de obicei la adâncime, astfel
încât nu influenţează vegetaţia forestieră.
2.3.5. Condiţii climatice
Dobrogea de Nord prezintă sub raport climatic caracteristici
cu totul aparte de restul ţării, datorită poziţiei sale geografice, care face
ca aici să se resimtă influenţa climatului continental excesiv, a climatului
submediteraneean şi a climatului Mării Negre (pe o fâşie de-a lungul
litoralului).
Cât priveşte încadrarea climatică a teritoriului luat
în studiu, după clasificarea lui Koppen, transpusă ţării noastre de C. A.
Dissescu, există două regiuni climatice: Bsaxsi Cfax. Regiunea climatică Cfax
corespunde celor două masive forestiere, în timp ce regiunea Bsaxse află în
exteriorul acelei insule.
Referitor la regimul termic în Dobrogea de Nord se
constată existenţa a două insule cu valori medii anuale ale temperaturii
aerului de 9 - 10 °C, insule suprapuse treptelor înalte ale reliefului (Munţii
Măcinului şi Podişul Babadag), acoperite cu masive păduroase. La est, la limita
complexului de lacuri Razelm - Sinoe, şi spre nord, pe conturul luncii Dunării,
este situată izoterma anuală de 11 °C. In ansamblu, se poate spune că teritoriul luat în studiu prezintă temperaturi
medii anuale (mediile pe 35 ani), cuprinse între 10 °C şi 11 °C.
Relativ la temperaturile extreme (maxime şi minime)
absolute, din tabelul 2.3.4.1. reiese că maximele variază între 38 °C şi 40 °C,
iar minimele între - 25 °C şi - 27 °C.
Amplitudinea termică anuală este de 25 °C - 26 °C între
ianuarie şi iulie şi de 63 °C - 66 °C între temperaturile maxime şi minime
absolute. In perioada de vegetaţie amplitudinile
termice medii sunt de 12,2 °C - 12,9 °C, iar amplitudinile între extreme de
42,6 °C - 46,6 °C.
Se remarcă faptul că, alături de valorile de
temperatură, frecvenţa zilelor cu diferite caractere termice scoate în evidenţă
condiţiile climatice de aici, foarte apropiate de
regiunile din Câmpia de Nord si Câmpia de Vest.
Cantitatea anuală de precipitaţii este de 400-500 mm,
la fel ca în Câmpia de Nord şi Câmpia de Vest.
Pentru caracterizarea regimului pluviometric al acestei
regiuni, mai prezintă interes şi următoarele aspecte :
- prima zi cu zăpadă are loc în medie plurianuală între
21 noiembrie şi 1 decembrie, iar ultima zi cu zăpadă între 11 şi 21 martie.
Referitor la acest aspect se atrage atenţia asupra faptului că datele
respective indică numai limitele medii ale intervalului de timp în care se pot
produce precipitaţii sub formă de zăpadă. Numărul efectiv de zile în care au
loc astfel de precipitaţii variază de la an la an şi, în general, este mic.
Temperatura (medie, maximă şi minimă absolută, după I. M. C.)
Tabelul 2.3.4.1.
|
Staţiunea
|
Temperatura
|
LUNILE
|
ANOTIMPURILE
|
Perioada vegetaţie
|
|
I
|
II
|
III
|
IV
|
V
|
VI
|
VII
|
VIII
|
IX
|
X
|
XI
|
XII
|
I
|
P
|
V
|
T
|
|
Tulcea
1895-1915,
1926-1940
|
Medie
Max. abs.
Min. abs.
|
-1,6 15,5 -6,8
|
-1,4 20,2 -5,4
|
4,2 28,4 -3,4
|
104,1 30,9 -4,0
|
15,9 36,0 -2,2
|
20,2
38,0
6,8
|
22,6 39,2 11,2
|
21,9
39,7
9,3
|
17,1
34,62
,5
|
12,2 27,7 -8,5
|
6,3 23,6 -2,6
|
0,9 19,2 -7,1
|
-0,4 20,2 -6,8
|
10,0 36,0 -3,5
|
21,6
39,7
6,8
|
11,9 34,6 -2,6
|
17,9
39,7
-4,0
|
|
Horia 1901-1915
|
Medie
Max. abs.
Min. abs
|
-2,1 17,5 -3,6
|
0,3 20,5 -6,1
|
4,8 25,8 -2,8
|
10,4 31,0 -4,0
|
16,7
34,0
2,5
|
20,9
36,6
6,5
|
22,6 38,6 11,0
|
22,2
38,2
9,5
|
17,1
34,3
1,0
|
11,3 29,8 -5,6
|
5,1 22,8 -3,0
|
1,8 20,5 20,5
|
0,0 20,5 -6,1
|
10,6 34,0 -2,8
|
21,9
38,6
6,5
|
11,2 34,3 13,0
|
18,3
38,6
-4,0
|
|
Babadag
1895-1915,
1926-1940
|
Medie
Max. abs.
Min. abs
|
-1,7 17,6 -2,0
|
-0,5 18,7 -6,0
|
4,2 25,8 -3,5
|
9,6 30,0 -9,0
|
15,7
34,7
0,5
|
20,0
32,5
4,0
|
22,5
37,6
7,8
|
21,8
37,2
4,5
|
17,4 35,6 -0,6
|
12,4 30,0 -7,0
|
6,4 23,0 -5,6
|
1,6 21,0 -9,0
|
-0,2 21,0 -6,0
|
9,8 34,7 13,5
|
21,4
37,6
4,0
|
12,1 35,6 -5,6
|
17,8
37,6
-9,0
|
|
Casimcea
1895-1915,
1926-1940
|
Medie
|
-2,1
|
-0,4
|
4,2
|
9,9
|
15,9
|
20,1
|
22,5
|
21,6
|
17,4
|
12,1
|
6,3
|
0,8
|
-0,6
|
10,0
|
21,4
|
11,9
|
17,9
|
- în ceea ce priveşte perioadele de secetă, acestea
sunt relativ frecvente. In partea de nord a regiunii ce interesează se
deosebesc, în medie, 5-6 perioade, iar în partea de sud, 6- 7. Durata mijlocie
(în zile) a perioadelor de secetă este de 18-19 zile în partea de
vest-nord-vest, iar în restul regiunii depăşeşte 19 zile. Seceta se resimte mai
puternic în intervalul 1 mai - 1 iunie. Reiese însă (din datele expuse) că şi
toamna este un anotimp secetos în această regiune. In majoritatea staţiunilor
cantitatea de precipitaţii din lunile septembrie, octombrie şi noiembrie este foarte apropiată de cea din luna
februarie (luna cea mai secetoasă).
Indicii de ariditate scot în evidenţă caracterul arid
al climei, în special atrag atenţia că indicii de ariditate au valori mici (în
unele staţiuni sub 20) din primăvară până în toamnă inclusiv (indicele de ariditate
mic denotă precipitaţii puţine, iar indicele de ariditate mare denotă
precipitaţii abundente).
Referitor la factorul eolian, din atlasul climatologic
reiese că în nordul Dobrogei predomină vânturile din direcţia nordică. In literatură se precizează că aici
circulaţia cea mai frecventă a aerului se produce din sectoarele vestic şi
nord-vestic, care deţin 75 % din frecvenţa vânturilor pe direcţii.
De remarcat că masele de aer şi fronturile de nord-vest
şi nord, când ajung în regiunea Dobrogei, nu mai conţin decât o cantitate de
umiditate foarte redusă, cea mai mare pierzând-o în procesele de transformare
ce se produc deasupra continentului european.
Deosebit de aceasta, prezintă interes şi faptul că în
deplasarea advectivă a maselor de aer şi a fronturilor, horstul dobrogean se
comportă aproape la fel ca şi câmpiile de nord.
In ceea ce priveşte frecvenţa pe direcţii, din atlasul
climatologic reiese că în iarnă şi primăvară predomină vânturile de NE, NV si
N, iar în vară şi toamnă cele de NE, NV şi SE. Vânturile din celelalte direcţii
au frecvenţe mult mai reduse. In afară de deplasările advective ale maselor de
aer, pentru horstul dobrogean este caracteristică şi dezvoltarea circulaţiei
termo-convective, îndeosebi în perioada caldă a anului. Demn de reţinut este şi
faptul că influenţa Mării Negre nu se resimte deloc în cuprinsul părţii înalte
a Dobrogei.
2.3.6. Vegetaţia
Dobrogea de Nord, ca parte a Dobrogei, este o regiune
in care flora este alcătuită în principal dintr-un fond eurasiatic şi european,
apoi pontic, balcanic şi submediteraneean.
Deşi flora pădurilor este alcătuită în proporţie de 64%
din elemente euroasiatice şi europene, totuşi nota specifică o dau elementele
submediteraneene, balcanice, taurice etc. La flora ierboasă se întâlneşte o
situaţie asemănătoare: predomină speciile euroasiatice şi europene, secondate
de cele pontice, mediteraneene şi balcanice.
Pentru întreaga Dobroge se apreciază că actuala
structură a vegetaţiei datează de circa 3.000 de ani. De-a lungul erelor şi
perioadelor geologice se remarcă câteva etape: existenţa unei flore primare în
cretacic şi a unei flore tropicale cu mlaştini în terţiarul inferior; o pădure
subtropicală ceva mai rară şi mai apropiată de cea actuală în miocen, o
dezvoltare a vegetaţiei de foioase şi conifere în pleistocen; dispariţia
formelor de climă rece şi a multor relicte pliocene ce mai persistau în enclave
în holocen.
In acest din urmă interval, în spaţiul dobrogean
pătrund elemente sudice şi se conturează silvostepa.
Principalele formaţii şi asociaţii actuale de vegetaţie
sunt: pădurea, silvostepa şi stepa.
Pădurile propriu-zise din Dobrogea de nord se găsesc în
două masive: masivul din Munţii Măcinului şi masivul din Podişul Babadag, la
altitudini de peste 200 m.
Silvostepa ocupă teritoriile din jurul acestor masive,
precum şi teritoriul dintre acestea, situându-se la altitudinea de 80-200 m.
Stepa se găseşte, în restul teritoriului, la altitudini
în general sub 200 m.
Pădurile Dobrogei de Nord aparţin la două etaje de
vegetaţie distincte: etajul pădurilor de foioase mezofile, care ocupă
teritoriile mai înalte, de peste 200-300 m altitudine, şi etajul pădurilor
submediteraneene, situat la altitudinea de 200-300 m.
Silvostepa reprezintă de asemenea un etaj de vegetaţie
dezvoltat între etajul pădurilor submediteraneene şi zona de stepă care se află
la cele mai mici altitudini.
In primul etaj de vegetaţie apar specii de gorun (Quercus dalechampii; Quercus petraea), tei
(Tilia tomentosa, Tilia platyphyllos, Tilia cordata), frasin (Fraxinus
excelsior, F. ornus), carpen (Carpinus betulus, C. orientalis), arţar (Acer campestre). Din amestecul acestor specii rezultă pădurile de şleau nord- dobrogean. Ca plante ierboase, în aceste
păduri se întâlnesc: Carex pilosa, Allium rotundum,
Poa nemoralis, Brachypodium silvaticum, etc. Acest
etaj ocupă suprafeţe mai întinse în Munţii Măcinului
şi Podişul Babadagului.
Cel de-al doilea etaj al pădurilor xeroterme
(submediteraneene) cuprinde păduri scunde formate din arbori (Quercus pubescens, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus) şi arbuşti (Cotinus coggygria, Cornus
mas), la adăpostul cărora se întâlneşte Paeonia peregrina ş.a. Prezenţa
pădurilor submediteraneene reprezintă o continuare a celor din Peninsula
Balcanică, datorată condiţiilor asemănătoare create pe suprafeţele mai înalte
ale reliefului, precum şi influenţei Mării Negre (I.
Marin).
In silvostepa micile masive forestiere sau pâlcurile de
arbori, constituite tot din specii de arbori şi arbuşti submediteraneeni (Quercuspubescens, Q. pedunculiflora, Cotinus coggygria etc), alternează cu pajişti stepice în care edificatoare sunt
speciile de Festuca şi Stipa.
Pădurea şi pâlcurile de pădure din silvostepa
alcătuiesc fondul forestier al celor 6 ocoale silvice din nordul Dobrogei, cu o
suprafaţă de 65.370 ha.
In zona de stepă majoritatea teritoriului revine
culturilor agricole, în parte păşunilor puternic degradate. Vegetaţia stepică
primară se întâlneşte pe mici suprafeţe, pe terenuri pietroase, care nu au
putut fi folosite pentru culturi sau păşuni.
Invelişul forestier
In zona cercetată, în cuprinsul fondului forestier
administrat de cele 6 ocoale silvice (Babadag, Casimcea, Cerna, Ciucurova,
Macin şi Niculiţel), există, în conformitate cu amenajamentele în vigoare, 51
de tipuri naturale de pădure, ocupând suprafeţe între 2 ha si 15.914 ha. Redăm
mai jos cele mai răspândite tipuri:
• şleau de deal nord-dobrogean de productivitate
mijlocie: 15.914 ha;
• goruneto - şleau nord-dobrogean de productivitate
mijlocie: 8.670 ha;
• şleau de deal cu gorun de productivitate superioară:
5.738 ha;
• şleau de deal cu gorun de
productivitate mijlocie: 4.731 ha;
• amestec de stejar pufos cu stejar brumăriu (m): 4.427
ha;
• şleau de deal nord-dobrogean de productivitate
inferioară: 2.081 ha;
• stejărete de stejar pufos pur de silvostepa pe loess:
1.740 ha;
• stejărete de stejar pufos pur
din silvostepa pe sol superficial: 1.720 ha.
In poienile pădurilor vegetaţia primară întâlnită este
de tipul Festucetum valesiacae, în care apar numeroase specii pontice, cum sunt Adonis vernalis,
Allium tauricum, Paeonia tenuifolia.
Prin intervenţia omului (desţeleniri) şi a păşunatului,
asociaţiile primare au fost înlocuite treptat cu cele secundare. Asociaţiile
secundare sunt alcătuite din Poa bulbosa, Artemisia
austriaca, Euphorbia stepposa etc.
Ele au şi elemente din ţelină primară (Festuca
valesiaca, Koeleria graciliş.a.). In unele situaţii, prin renunţarea la
păşunat, s-au instalat arbuşti (păducel, măceş, dracila) şi chiar cărpiniţă,
stejar pufos sau fals oţetar.
Din punct de vedere al originii, speciile lemnoase din
pădurile nord-dobrogene (Pascovschi S. şi Doniţa N. - 1960) se grupează astfel:
a) elemente sudice (termofile):
- elemente pontico-balcanice: Fagus taurica, Quercus
pedunculiflora, Quercus polycarpa, Celtis glabrata, Pirus elaeagrifolia,
Crataegus pentagyna;
- elemente submediteraneene: Quercus dalechampii,
Quercus frainetto, Quercus pubescens, Quercus virgiliana, Carpinus orientalis,
Padus mahaleb, Sorbus domestica, Cotinus coggygria, Paliurus spina christi, Tilia
tomentosa;
b) elemente estice, în parte proprii majorităţii stepelor şi silvostepelor din Rusia: Cerasus fruticosa, Amygdalus nana, Acer tataricum;
c) elemente central-europene:
- elemente central-europene tipice: Carpinus betulus,
Tilia platyphyllos;
- elemente central-europene care pătrund şi în Europa
sudică, eventual în Asia vestică: Quercus petraea, Ulmus procera, Sorbus
torminalis, Roşa gallica, Cerasus avium, Acer pseudoplatanus, Cornus mas,
Viburnum lantana;
d) elemente europene sau euroasiatice larg răspândite: Corylus avellana, Populus alba, Populus
tremula, Ulmus foliacea, Clematis vitalba, Berberis vulgaris, Malus sylvestris,
Pyrus pyraster, Crataegus monogyna, Roşa canina, Prunus spinosa, Euonymus
verrucosa, Euonymus europaea, Acer campestre, Acer platanoides, Rhamnus
cathartica, Tilia cordata, Cornus sanguinea,
Fraxinus excelsior, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra, Viburnum opulus.
2.3.7. Descrierea
staţiunilor identificate
Cu ocazia lucrărilor de teren au fost identificate
următoarele tipuri de staţiune:
Silvostepă externă de stejărete xerofile Bm - i, cernoziom pe loess (cod S1)
- megatrofic, oligohidric accentuat, estival uscat -
reavăn la uscat -
Apare pe câmpii orizontale plane sau uşor ondulate, pe
substraturi de loess. Condiţiile climatice sunt de silvostepă externă, cu
caracter continental accentuat, manifestat în special prin veri calde şi lungi
perioade secetoase.
Condiţiile edafice sunt de favorabilitate cel mult
mijlocie pentru speciile de arbori xerofili. Troficitatea potenţială este
foarte ridicată, însă cea efectivă este cel mult mijlocie, datorită deficitului
de apă accesibilă. Regimul aerohidric este foarte bun. Consistenţa estivală
este mijlocie. Aptitudini forestiere pentru: stejar brumăriu, stejar pufos,
ulm, păr, arţar tătărăsc, jugastru.
Stepă cu soluri cernoziomuri tipice si soluri bălane
tipice pe substraturi de loess
Apare pe câmpii orizontale plane sau uşor ondulate.
Condiţiile climatice au un caracter continental accentuat, manifestat în
special prin veri calde şi lungi perioade secetoase.
Condiţiile edafice sunt de favorabil
itate cel mult mijlocie pentru speciile de arbori xerofili.
Troficitatea potenţială este mijlocie, însă cea
efectivă este cel mai adesea inferioară datorită deficitului de apă accesibilă.
Aptitudini forestiere pentru gladiţă, ulm, păr, arţar tătărăsc.
2.4. Caracteristicile principale ale perdelelor
forestiere propuse (amplasament în teren,
orientare, lăţime, distanţe, specii recomandate, scheme de plantare)
2.4.1. Descrierea tipului de perdele forestiere
propuse
Pentru perdelele forestiere de protecţie a câmpului se vor folosi perdele semipenetrabile. Acestea nu
schimbă direcţia vântului, dar îi slăbesc intensitatea şi favorizează depunerea
uniformă a zăpezii în spaţiul protejat. Lăţimea perdelelor forestiere va fi de
10 m, amplasate la minimum 500 m distanţă una de alta. Amplasarea perdelelor nu
s-a făcut mecanic, ci au fost create module adaptate necesităţilor, impuse de
condiţiile de exploatare
agricolă, de drumurile şi pistele de exploatare existente, de orografia
terenului, de natura proprietăţii etc.
Ţinând seama de considerentele menţionate, s-a impus cu
atât mai mult necesitatea realizării unor reţele de perdele forestiere de
protecţie, astfel încât poziţionarea acestora faţă de direcţia vântului
dominant să nu mai fie hotărâtoare în modul de dispunere
a perdelelor.
Distanţa dintre perdele a fost condiţionată în mod
direct de dimensiunile tarlalelor şi, în unele situaţii, de modul de
subîmpărţire a tarlalelor.
Perdelele forestiere pentru protecţia câmpului au fost
amplasate la următoarele distanţe faţă de:
- drumuri de tarla - în imediata apropiere;
- canale de irigaţie - în imediata apropiere a
drumurilor ce le deservesc;
- reţele electrice - 30 m.
In cazul în care drumurile naţionale şi judeţene
constituie limite de tarla, a fost evitată amplasarea perdelelor forestiere de
protecţie a câmpului, deoarece instrucţiunile AND privind plantaţiile rutiere
prevăd o distanţă minimă de amplasare faţă de drum de 30 m, ceea ce ar conduce
la fragmentarea nejustificată a proprietăţii (fâşia de teren rămasă între drum
şi perdea nu ar mai putea fi utilizată corespunzător pentru culturile
agricole).
Se menţionează că, în cazul intersectării liniilor
electrice, perdelele forestiere vor fi alcătuite numai din arbuşti sub acestea
şi pe o distanţă de 20 m faţă de marginea proiecţiei liniilor electrice.
Perdelele forestiere vor fi constituite din 5 rânduri
(lăţimea perdelei -10 m) de arbori şi arbuşti, plantaţi la schema 2 x 1 m.
Speciile forestiere folosite trebuie să corespundă din mai multe puncte de
vedere următoarelor criterii:
- să corespundă din punct de vedere staţionai;
- să aibă o creştere cât mai rapidă, astfel încât
perdeaua să devină funcţională într-o perioadă cât mai scurtă de timp;
- să fie longevive şi să asigure o bună regenerare
naturală;
- să nu adăpostească dăunători ai culturilor agricole
din suprafeţele pe care le protejează;
- să ofere şi alte avantaje adiacente din punct de
vedere economic.
Pentru aceleaşi condiţii staţionale, în condiţii egale
de creştere şi dezvoltare, se vor prefera speciile longevive, astfel încât
efectul perdelei să fie asigurat pentru o perioadă cât mai lungă de timp.
Pentru terenurile cu soluri cernoziomice şi alte
categorii: stejar brumăriu, cer, stejar roşu, salcâm, glădiţă, ulm de
Turkestan, tei argintiu, păr pădureţ, soforă, jugastru, iar ca arbuşti de
interior: soc, arţar tătărăsc, păducel. Pentru rândurile de margine se
recomandă corcoduş, cătină roşie, cireş, zarzăr, mălin american, vişin turcesc,
scumpie, liliac etc. Necesarul de puieţi -5.000 buc/ha, din care 30% arbuşti
sau pomi fructiferi.
2.4.2. Tehnologii propuse
Tehnologiile propuse pentru realizarea perdelelor
forestiere de protecţie a câmpului sunt prezentate în tabelul 2.4.2.1. Ele sunt
diferenţiate în funcţie de condiţiile concrete din teren. Codurile folosite
pentru folosirea terenului au următoarele semnificaţii:
- AD - arat + discuit pe toată suprafaţa
Puieţii vor fi retezaţi după plantare pentru a creşte
proporţia de reuşită în condiţiile deficitului de precipitaţii din zonă.
Se estimează că pierderile vor
fi de 20% în anul I şi de 10% în anul II. Acestea vor
face obiectul completărilor.
Tehnologiile propuse pentru realizarea perdelelor
forestiere a câmpului
Tabelul 2.4.2.1.
|
Nr. crt.
|
Compoziţie de împădurire
|
Pregătirea
terenului
(cod)
|
Schema de plantare
(m x m)
|
Retezarea tulpinii
|
Completări
(%)
|
Mobilizări (nr.)
|
Descopleşiri (nr.)
|
Combaterea
dăunătorilor
(nr.)
|
|
Pe rând
|
Intre rânduri
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
|
1.
|
60 Sc 20Vi.t. 20Pd
|
AD
|
2x1
|
1 + 1*)+ 1*)
|
20+ 10
|
3 + 3+2+2
|
3 + 3+2
|
2+1
|
1 + 1 + 1
|
|
2.
|
60 GI 20Ul.t 20SI
|
AD
|
2x1
|
1 + 1*)+ 1*)
|
20+ 10
|
3 + 3+2+2
|
3 + 3+2
|
2+1
|
1 + 1 + 1
|
|
3.
|
60 St.b 20Pr 20Mc
|
AD
|
2x1
|
1 + 1*)+ 1*)
|
20+ 10
|
3+3+3+2+1
|
3+3+3+2
|
1 + 1
|
1 + 1 + 1
|
*) pentru completări
Pentru realizarea stării de masiv se estimează că vor
fi necesari 5 ani în stepă şi 6 ani în silvostepă. In acest interval puieţii
vor avea nevoie de o serie de lucrări de întreţinere: mobilizări pe rândurile
de puieţi (în stepă, câte 3 în anii I şi II, două în anii III şi IV; în silvostepă, câte 3 în anii I, Il şi III, două în anul IV şi una în anul V), mobilizări între rândurile de puieţi (în stepă, câte 3 în anii I, II, două în anul III; în silvostepă,
câte 3 în anii I, Il şi III,
două în anul IV), descopleşiri
(în stepă, două în anul IV şi
una în anul V; în silvostepă,
câte una în anii V şi VI).
Pentru combaterea dăunătorilor sunt necesare stropiri
cu soluţii insecticide (câte una în primii 3 ani de la instalarea culturilor).
Pentru plantaţii se propun următoarele compoziţii şi scheme de plantare.
1. In stepă cu cernoziomuri fără carbonaţi:
- Compoziţia perdelei va fi: 60 Sc 20Vi.t. 20Pd.
- Schema de plantare va fi 2 x 1, iar cele 5 rânduri vor
fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:
2. In stepă pe cernoziomuri şi soluri bălane
carbonatice
- Compoziţia perdelei va fi: 60
GI 20Ul.t20SI.
- Schema de plantare va fi 2 x 1, iar cele 5 rânduri vor
fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:
3. In silvostepă pe cernoziomuri tipice şi carbonatice
- Compoziţia perdelei va fi: 60
St.b 20Pr 20Mc
- Schema de plantare va fi 2 x1, iar cele 5 rânduri vor
fi dispuse paralel cu drumurile de exploatare, astfel:
Simbolurile folosite au următoarele semnificaţii:
Sc = salcâm, Vi.t = vişin turcesc, Pd = păducel, GI =
glădiţă, Ul.t = ulm de Turkestan, SI = sălcioară, St.b = stejar brumăriu, Pr =
păr pădureţ, Mc = măceş.
In tabelul 2.4.2.2. se prezintă distribuţia preliminară
a compoziţiilor adoptate pentru realizarea perdelelor forestiere pe comune. In
faza de PT + SF, după efectuarea cartărilor pedostaţionale, aceasta va fi
confirmată şi definitivată.
Distribuţia soluţiilor de compoziţie ale perdelelor
forestiere pe comunele din judeţul Tulcea
Tabelul 2.4.2.2.
|
Nr. crt.
|
Comuna (Oraş)
|
Compoziţia perdelelor
|
|
60 GI; 20 Ar. t.; 20 SI
|
60 Sc; 20 Vi. t; 20 Pd
|
60 St. br; 20 Pa; 20 Mc
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
1.
|
Babadag
|
|
X
|
X
|
|
2.
|
Baia
|
X
|
X
|
|
|
3.
|
Beidaud
|
X
|
X
|
|
|
4.
|
Carcaliu
|
X
|
|
|
|
5.
|
Casimcea
|
X
|
X
|
|
|
6.
|
Ceamurlia de Jos
|
X
|
X
|
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
|
7.
|
Cerna
|
X
|
X
|
|
|
8.
|
Ciucurova
|
|
X
|
X
|
|
9.
|
Dăeni
|
X
|
X
|
|
|
10.
|
Dorobanţu
|
X
|
X
|
|
|
11.
|
Frecăţei
|
|
X
|
|
|
12.
|
Greci
|
|
X
|
X
|
|
13.
|
Hamcearca
|
|
X
|
X
|
|
14.
|
Horia
|
X
|
X
|
|
|
15.
|
Izvoarele
|
X
|
X
|
|
|
16.
|
Jurilovca
|
X
|
X
|
|
|
17.
|
Luncaviţa
|
X
|
X
|
|
|
18.
|
M. Kogălniceanu
|
X
|
X
|
|
|
19.
|
Macin
|
X
|
X
|
|
|
20.
|
Mahmudia
|
X
|
X
|
|
|
21.
|
Mihai Bravu
|
X
|
X
|
|
|
22.
|
Murighiol
|
X
|
X
|
|
|
23.
|
Nalbant
|
X
|
X
|
|
|
24.
|
Niculiţel
|
X
|
X
|
|
|
25.
|
Nufăru
|
X
|
X
|
|
|
26.
|
Ostrov
|
X
|
X
|
|
|
27.
|
Peceneaga
|
X
|
X
|
|
|
28.
|
Sarichioi
|
X
|
X
|
|
|
29.
|
Slava Cercheză
|
X
|
X
|
X
|
|
30.
|
Somova
|
X
|
X
|
|
|
31.
|
Stejaru
|
|
X
|
X
|
|
32.
|
Topolog
|
|
X
|
X
|
|
33.
|
Tulcea
|
X
|
X
|
|
|
34.
|
Valea Nucarilor
|
X
|
X
|
|
Stabilirea necesarului de puieţi s-a făcut ţinându-se
seama de suprafeţele de împăduriri, de schemele de plantare şi de procentele de
completări pentru fiecare compoziţie de împădurire, potrivit tabelului următor:
Tabelul 2.4.2.3.
|
Nr. crt.
|
Compoziţie de împădurire
|
Supraf. (ha)
|
Număr puieţi/ha
|
Nr. de puieţi necesari <în
anul>: (mii buc.)
|
|
<I>
|
<II>
|
<III>
|
Total
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
|
1.
|
60 Sc 20Vi.t. 20Pd
|
500
|
5000
|
2500
|
500
|
250
|
3250
|
|
2.
|
60 GI 20Ul.t 20SI
|
457
|
5000
|
2285
|
457
|
228
|
2970
|
|
3.
|
60 St.b 20Pr 20Mc
|
200
|
5000
|
1000
|
200
|
100
|
1300
|
|
Total:
|
1157
|
-
|
5785
|
1157
|
578
|
7520
|
Recapitulaţia necesarului de puieţi pe specii este:
Tabelul 2.4.2.4.
|
Nr. crt.
|
Specia
|
Nr. de puieţi necesari <în
anul>: (mii buc.)
|
|
<I>
|
<II>
|
<III>
|
Total
|
|
0
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
|
1.
|
Salcâm
|
1500
|
300
|
150
|
1950
|
|
2.
|
Glădiţă
|
1371
|
274
|
137
|
1782
|
|
3.
|
Stejar brumăriu
|
600
|
120
|
60
|
780
|
|
4.
|
Vişin turcesc
|
500
|
100
|
50
|
650
|
|
5.
|
Ulm de Turkestan
|
457
|
91
|
46
|
594
|
|
6.
|
Păr pădureţ
|
200
|
40
|
20
|
260
|
|
7.
|
Păducel
|
500
|
100
|
50
|
650
|
|
8.
|
Sălcioară
|
457
|
92
|
45
|
594
|
|
9.
|
Măceş
|
200
|
40
|
20
|
260
|
|
Total:
|
7585
|
1157
|
578
|
7520
|
2.5. Efecte preconizate după instalarea perdelei
forestiere
Rolul perdelelor forestiere în ceea ce priveşte
ameliorarea condiţiilor de mediu începe a se face simţit la 3-6 ani de la
înfiinţare, efectele maxime înregistrându-se însă după vârsta de 10-12 ani.
Efectele respective constau, în principal, în:
- reduc viteza vântului cu
25-50% faţă de câmpul deschis, îndeosebi în apropierea perdelei (20 m în faţă
şi 50 m în spate); la distanţă mai mare, de peste 200 m, viteza vântului se
reduce cu 20-25%. Vântul domolit reduce procesul de transpiraţie al plantelor;
s-a demonstrat că un vânt slab măreşte transpiraţia de 2-3 ori, pe când unul
puternic o poate mări de 20 de ori.
Prin domolirea vitezei vântului se realizează un
microclimat în jurul plantelor, în care umiditatea relativă a aerului este
ridicată şi deci plantele transpiră mai puţin, economisind din rezerva de apă a
solului;
- stăvilesc spulberarea zăpezii care, în zona dintre
perdele, se depune în strat uniform. In Bărăgan, în câmp deschis, stratul de
zăpadă a fost de 15 cm, iar în intervalul dintre perdele a atins grosimea de 80-100 cm.
Prin aceasta se asigură protejarea de îngheţ a
culturilor de toamnă, iar topirea zăpezii are loc treptat, cu înmagazinarea în
sol a unei cantităţi mari de apă.
Pe solul îngheţat puternic din câmpul deschis apa
rezultată din puţina zăpadă existentă nu se poate infiltra, ea bălteşte, se
scurge la suprafaţa solului şi se evaporă, reducându-se cantitatea de apă acumulată
în sol;
- reduc pierderile de apă din sol prin evaporare cu 20-
45%. Suprafeţele dintre perdele conţin pe adâncimea 0-150 cm cu circa 300 t/ha
apă mai mult decât terenul din câmp deschis, iar umiditatea relativă a aerului
creşte cu 10-30%;
- micşorează amplitudinea temperaturii între zi şi
noapte cu 6,2°C, menţinând o temperatură relativ constantă, cu efecte
favorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor;
- se previne eroziunea solului prin apă şi prin vânt,
evitându-se degradarea acestuia cu repercusiuni majore, în timp, asupra
scăderii recoltelor;
- alte avantaje asigurate de protecţia perdelelor
forestiere: culturile de cereale păioase nu sunt culcate de vânt şi nu
îngreunează recoltarea lor cu combina; irigarea prin aspersiune se poate
efectua în condiţii bune, cu apa uniform distribuită pe teren; polenizarea
plantelor nu este stânjenită.
Ca urmare a tuturor acestor
avantaje, în spaţiul dintre perdele producţiile au crescut în Dobrogea cu
40-140%. Alte cercetări efectuate în condiţii staţionale asemănătoare au pus în
evidenţă efectul produs de perdelele forestiere asupra diverselor culturi, şi
anume: sporuri de recoltă de 10-30% în ani umezi (cu precipitaţii normale) şi
de 150-300% în ani secetoşi. Se mai poate adăuga că 1 ha de pădure absoarbe
30-80 t praf/an, fixează 6-10 t C02/an şi degajă 10-12 t oxigen/an. Totodată, perdelele respective pot
furniza lemn pentru construcţii şi pentru foc atunci când sunt exploatate în
regim silvic corect (pe durata unui ciclu de 20-25 de ani, un hectar din
reţeaua de perdele forestiere poate furniza, cu îngrijire adecvată, 4-6 mc/an
de lemn apt pentru foc şi construcţii rurale), materiale pentru împletituri,
fructe, ciuperci etc. Acest aspect este de importanţă deosebită pentru o zonă
săracă în păduri, cum este cea de care ne ocupăm.
In sfârşit, este de menţionat şi rolul ecologic al
perdelelor respective. Pe lângă influenţa asupra condiţiilor de climă - şi, de
fapt, inclusiv prin această influenţă -, ele devin adevărate oaze pentru
numeroase vieţuitoare, de la insecte şi păsări până la mamifere specifice zonei
de câmpie, toate cu funcţii importante în reglarea şi ameliorarea condiţiilor
de mediu şi de viaţă.
Prin înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a
câmpului se preconizează să se atingă şi efectul peisagistic scontat ca
alternativă la actualul peisaj dat de câmpiile monoton întinse.
3. Evaluări pentru
realizarea studiului de fundamentare, a
studiului de fezabilitate, a proiectului tehnic
şi pentru realizarea investiţiei
3.1. Investiţii specifice (antemăsurători)
Pentru stabilirea valorii lucrărilor propuse au fost
calculate costurile lucrărilor de bază. Acestea sunt formate
din:
- valoarea lucrărilor de pregătire a solului + de
amenajare a terenului în vederea plantării;
- valoarea lucrărilor de împădurire propriu-zisă + de
întreţinere până la realizarea stării de masiv.
Preţurile folosite sunt corespunzătoare datei de 27
noiembrie 2006 şi se estimează că în momentul realizării studiului de
fezabilitate şi a proiectului de execuţie preţurile să crească pentru a fi
aliniate cu preţurile din Comunitatea Europeană.
Situaţia centralizată a lucrărilor şi valorilor este
prezentată în tabelul următor:
Tabelul 3.1.1.
|
Compoziţia de împăduriri
|
Suprafaţa (ha)
|
Valoare lucrări: (lei)
|
Preţ unitar cu T.V.A. (lei/ha)
|
|
Borne
|
Pregătire teren
|
Impăduriri şi întreţineri
|
|
60Sc 20Vi.t 20Pd
|
500
|
71.190,00
|
166.415,00
|
8.633.565,00
|
21.113,38
|
|
60GI 20Ul.t 20SI
|
457
|
65.067,66
|
152.103,31
|
7.891.078,41
|
21.113,38
|
|
60St.b 20Pr 20Mc
|
200
|
28.476,00
|
66.566,00
|
3.975.472,00
|
24.219,56
|
|
Total:
|
1157
|
164.733,66
|
385.084,31
|
20.500.115,41
|
21.650,32
|
3.2. Cheltuieli pentru realizarea studiului de
fezabilitate
Negocierile purtate cu beneficiarul studiului au condus
la stabilirea unui cost de 150 lei/ha de perdea forestieră.
Pentru judeţul Tulcea cheltuielile pentru întocmirea
studiului de fezabilitate sunt:
1.157 ha perdele forestiere x 150 lei/ha = 173.550 lei
3.3. Cheltuieli pentru
realizarea proiectului tehnic
Negocierile purtate cu beneficiarul proiectului tehnic
au condus la stabilirea unui cost de 150 lei/ha de
perdea forestieră.
Pentru judeţul Tulcea cheltuielile pentru întocmirea
proiectului tehnic sunt:
1.157 ha perdele forestiere x 150 lei/ha = 173.550 lei
3.4. Cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare instalării
perdelelor forestiere de protecţie
3.4.1. Evaluarea terenului agricol extravilan
Având în vedere H.G. nr. 527/2006, care stabileşte un
cost de 150 euro/tarla, evaluarea pentru judeţul Tulcea este:
550 tarlale x 150 euro/tarla x 3,5 lei/euro = 288.750
lei
3.4.2. Avizarea şi recepţia
lucrărilor de cadastru
Ordinul M.A.I. nr. 456/2004 stabileşte un preţ de 180
lei/proprietar.
Pentru judeţul Tulcea, valoarea avizării şi recepţiei
lucrărilor de cadastru este:
30.000 proprietari x 180 lei/proprietari = 5.400.000 lei
3.4.3. Intocmirea
documentaţiei cadastrale pentru suprafeţe de 1,5-5,0 ha
Ordinul M.A.P. nr. 58/2002 stabileşte un preţ de 350 lei/proprietar.
Pentru judeţul Tulcea, valoarea întocmirii
documentaţiei cadastrale pentru suprafeţele aferente perdelelor forestiere
este:
30.000 proprietari x 350 lei/proprietari = 10.500.000
lei
Documentaţia cadastrală pentru un ha perdea forestieră
este:
(288.750 lei + 5.400.000 lei + 10.500.000 lei)/1.157 ha
= 16.188.750 lei/1.157 ha = 13.992,0 lei/ha
3.5. Cheltuieli
pentru plata despăgubirilor în eventualitatea existenţei propunerii de expropriere
Pornind de la preţurile actuale practicate pe piaţa liberă
a terenurilor agricole arabile din judeţul Tulcea, se estimează că valoarea
unui hectar este de 5.000 lei.
Valoarea totală a terenului pe care vor fi instalate
perdele forestiere de protecţie este:
1.157 ha x 5.000 lei = 5.785.000 lei
B. PĂRŢI DESENATE:
1. Plan de ansamblu (scara 1:100.000)
2. Plan general (scara 1:20.000)