HOTARARE Nr.
1093 din 16 august 2006
privind stabilirea
cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor
impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la
locul de munca
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 757 din 6 septembrie 2006
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Obiectul de reglementare
Art. 1. - (1) Prevederile prezentei hotărâri au ca
obiect de reglementare protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv
prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin
expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
(2) Prevederile prezentei hotărâri constituie cerinţe
minime în acest domeniu.
(3) Valorile limită stabilite de prezenta hotărâre
reprezintă valorile maxime admise până la care lucrătorii pot fi expuşi în
muncă.
Art. 2. - Prezenta hotărâre nu se aplică lucrătorilor
expuşi numai la radiaţii ionizante reglementate de Comisia Naţională de Control
al Activităţilor Nucleare.
Art. 3. - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.
319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1 alin.
(1), fiind completată cu dispoziţiile prezentei hotărâri.
Art. 4. - In situaţia în care se foloseşte în muncă
azbestul, situaţie care face obiectul Hotărârii Guvernului nr. 1.875/2005
privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de riscurile
datorate expunerii la azbest, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 64 din 24
ianuarie 2006, dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică întotdeauna atunci
când sunt mai favorabile sănătăţii şi securităţii în muncă.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii. Domeniul de aplicare-determinarea şi
evaluarea riscurilor
Art. 5. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri termenii
şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. agent cancerigen:
a) o substanţă care corespunde
criteriilor de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi cancerigeni, astfel
cum sunt prevăzute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) un preparat compus din una sau mai multe
substanţe prevăzute la lit. a), atunci când concentraţia uneia sau a mai multor
astfel de substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie de limite de
concentraţie pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi
cancerigeni, astfel cum sunt prevăzute fie în anexa nr. 2 la Normele
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la Normele
metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor
chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003, atunci
când substanţa sau substanţele nu figurează în anexa nr. 2 la Normele
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, sau nu au prevăzute în aceasta limite
de concentraţie;
c) o substanţă, un preparat sau un procedeu, prevăzute
în anexa nr. 1, precum şi o substanţă sau un preparat care este degajat
printr-un procedeu prevăzut în această anexă;
2. agent mutagen:
a) o substanţă care corespunde
criteriior de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi mutageni, astfel cum
sunt prevăzute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002,
cu modificările şi completările ulterioare;
b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe
prevăzute la lit. a), atunci când concentraţia uneia sau a mai multor astfel de
substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie de limite de concentraţie
pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi mutageni,
astfel cum sunt prevăzute fie în anexa nr. 2 la Normele metodologice de
aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările
şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la Normele metodologice privind
clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003, atunci când substanţa sau substanţele nu
figurează în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
sau nu au prevăzute în aceasta limite de concentraţie;
3. valoare limită - cu excepţia cazului în care se prevede altfel, limita mediei
ponderate în timp a concentraţiei agentului cancerigen sau mutagen în aer în
zona de respiraţie a lucrătorului, pe o perioadă de referinţă specificată în
prezenta hotărâre.
4. substanţă - termenul definit potrivit prevederilor art. 6 lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi
ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
5. preparat - termenul
definit potrivit prevederilor art. 6 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 200/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
6. zonă de respiraţie a
lucrătorului - zona de formă emisferică, situată
la nivelul feţei lucrătorului, având raza de 0,3 m, măsuraţi de la mijlocul
unei linii imaginare ce uneşte urechile.
Art. 6. - (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică
oricărei activităţi în care lucrătorii sunt sau pot fi expuşi, ca urmare a
muncii lor, la agenţi cancerigeni sau mutageni.
(2) In cazul oricărei activităţi susceptibile să
prezinte pentru lucrători un risc de expunere la agenţi cancerigeni sau
mutageni, angajatorul este obligat să determine natura, gradul şi durata de
expunere a lucrătorilor, pentru a face posibilă evaluarea oricărui risc pentru
sănătatea şi securitatea lor, precum şi stabilirea măsurilor care trebuie luate.
(3) Angajatorul este obligat să reînnoiască periodic
evaluarea riscurilor şi în mod obligatoriu la orice modificare a condiţiilor de
muncă prin care poate fi influenţată expunerea lucrătorilor la agenţi
cancerigeni sau mutageni.
(4) Angajatorul este obligat să furnizeze
inspectoratului teritorial de muncă şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţene
sau a municipiului Bucureşti, la cererea acestora, elementele care au servit la
evaluarea prevăzută la alin. (2).
Art. 7. - La evaluarea riscului
trebuie luate în considerare toate căile de pătrundere în organism a agentului cancerigen sau mutagen, cum ar
fi absorbţia transcutanată şi/sau percutanată.
Art. 8. - In situaţia în care se efectuează evaluarea
prevăzută la art. 6 alin. (2), angajatorii trebuie să acorde o atenţie
deosebită tuturor eventualelor efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
cu sensibilitate specială şi trebuie să ia în considerare, printre altele,
faptul că este preferabil să nu angajeze/repartizeze astfel de lucrători în
zonele în care pot intra în contact cu agenţi cancerigeni sau mutageni.
CAPITOLUL II
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Reducerea utilizării şi înlocuirea agenţilor
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
Art. 9. - Angajatorul trebuie
să reducă utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de muncă, dacă
este posibil din punct de vedere tehnic, în special prin înlocuirea sa cu o
substanţă, preparat sau procedeu, care, în condiţii de utilizare, nu este
periculos ori este mai puţin periculos pentru sănătatea sau securitatea
lucrătorilor, după caz.
Art. 10. - La cererea inspectoratului teritorial de
muncă şi/sau a autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului
Bucureşti, angajatorul comunică acestora rezultatul acţiunilor sale.
SECŢIUNEA a 2-a
Prevenirea şi reducerea expunerii la agenţi
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
Art. 11. - Expunerea nu trebuie să se realizeze în
situaţia în care s-a depăşit valoarea limită a agentului cancerigen sau mutagen
prevăzută de prezenta hotărâre ori de actele normative prevăzute la art. 5 pct.
1 sau 2, după caz.
Art. 12. - (1) Expunerea lucrătorilor trebuie evitată
dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru
sănătatea sau securitatea lucrătorilor.
(2) Dacă din punct de vedere tehnic nu este posibilă
înlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanţă, preparat sau
procedeu, care, în condiţii de utilizare, nu este periculos sau este mai puţin
periculos pentru sănătate şi securitate, angajatorul trebuie să ia măsuri ca
agentul cancerigen sau mutagen să fie, atât cât este posibil din punct de
vedere tehnic, produs ori utilizat într-un sistem închis.
(3) Dacă aplicarea unui sistem închis nu este
posibilă, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca expunerea
lucrătorilor să fie redusă la nivelul cel mai scăzut posibil din punct de
vedere tehnic.
(4) In toate cazurile în care se utilizează un agent
cancerigen sau mutagen, angajatorul este obligat să ia următoarele măsuri:
a) limitarea cantităţilor
agentului cancerigen sau mutagen la locul de muncă;
b) limitarea numărului de lucrători expuşi sau
susceptibil a fi expuşi, la nivelul cel mai scăzut posibil;
c) proiectarea unui proces de muncă şi a unor măsuri
tehnice de control prin care să se evite sau să se reducă la minimum degajarea
de agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;
d) evacuarea agenţilor cancerigeni sau mutageni la
sursă, prin ventilaţie adecvată, locală (exhaustare) sau generală, şi
compatibilă cu necesitatea de a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător;
e) utilizarea metodelor de măsurare adecvate
existente pentru agenţii cancerigeni sau mutageni, în special pentru detectarea
din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevăzut sau
dintr-un accident;
f) aplicarea unor proceduri şi metode de muncă
adecvate;
g) asigurarea măsurilor de protecţie colectivă şi/sau,
în cazul în care expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace, a măsurilor
de protecţie individuală;
h) aplicarea unor măsuri de
igienă, în special curăţarea cu regularitate a pardoselilor, pereţilor şi a
altor suprafeţe;
i) informarea lucrătorilor;
j) delimitarea zonelor de risc şi utilizarea unor
indicatoare de securitate adecvate, inclusiv a indicatorului „Fumatul
interzis", în zonele în care lucrătorii sunt sau pot fi expuşi la agenţi
cancerigeni sau mutageni;
k) elaborarea unor planuri de măsuri pentru situaţiile
de urgenţă în care ar putea să se producă expuneri anormal de ridicate;
l) asigurarea unor mijloace
care să permită depozitarea, manipularea şi transportul fără risc al agenţilor
cancerigeni sau mutageni, în special prin utilizarea de recipiente ermetice şi
etichetate clar şi vizibil;
m) asigurarea unor mijloace care să permită colectarea,
depozitarea şi evacuarea în siguranţă a deşeurilor de către lucrători, inclusiv
utilizarea recipientelor ermetice şi etichetate clar şi vizibil.
SECŢIUNEA a 3-a
Informarea autorităţilor competente
Art. 13. - Dacă rezultatele evaluării prevăzute la art.
6 evidenţiază existenţa unui risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor,
angajatorul trebuie să pună la dispoziţie inspectoratului teritorial de muncă
şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti,
la cererea acestora, informaţii corespunzătoare.
Art. 14. - Informaţiile prevăzute la art. 13 se referă
la:
a) activităţile desfăşurate şi/sau procedeele
industriale folosite, inclusiv motivele pentru care se utilizează agenţi
cancerigeni sau mutageni;
b) cantităţile fabricate sau utilizate de substanţe
ori preparate care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni;
c) numărul lucrătorilor expuşi;
d) măsurile de prevenire luate;
e) tipul echipamentului de protecţie utilizat;
f) natura şi gradul expunerii;
g) cazurile de înlocuire a
agenţilor cancerigeni sau mutageni.
SECŢIUNEA a 4-a
Expunerea imprevizibilă şi expunerea previzibilă.
Accesul în zonele de risc
Art. 15. - (1) In cazul producerii unor evenimente
imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormală a lucrătorilor, angajatorul trebuie să îi informeze pe aceştia.
(2) Până la normalizarea situaţiei şi eliminarea
cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
a) să dispună ca în zona afectată să lucreze numai
lucrătorii care sunt indispensabili pentru executarea reparaţiilor sau a altor
lucrări necesare;
b) să doteze lucrătorii implicaţi cu echipament
individual de protecţie, inclusiv cu echipament pentru protecţia respiratorie;
expunerea nu trebuie să fie permanentă şi trebuie limitată la strictul necesar
pentru fiecare lucrător;
c) să nu permită ca lucrători neprotejaţi să lucreze
în zona afectată.
(3) Lucrătorii implicaţi trebuie să poarte
echipamentul individual de protecţie şi de lucru cu care au fost dotaţi.
Art. 16. - (1) Pentru anumite
activităţi, cum este întreţinerea, pentru care este previzibilă posibilitatea
unei creşteri semnificative a expunerii şi în privinţa cărora au fost deja
epuizate toate posibilităţile de a lua alte măsuri tehnice de prevenire în
scopul limitării acestei expuneri a lucrătorilor, angajatorul trebuie să
stabilească, după consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor din
întreprindere ori unitate, fără a afecta reponsabilitatea angajatorului,
măsurile necesare pentru a reduce durata expunerii lucrătorilor la minimum
posibil şi pentru a asigura protecţia lor în timpul acestor activităţi.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1)
angajatorul trebuie să pună la dispoziţie lucrătorilor implicaţi echipament
individual de protecţie, inclusiv echipament pentru protecţia respiratorie. Lucrătorii
implicaţi trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie pe toată
durata în care persistă expunerea anormală.
(3) Pentru activităţile prevăzute la alin. (1)
expunerea lucrătorilor nu trebuie să fie permanentă şi trebuie limitată strict la
minimum necesar pentru fiecare lucrător.
Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare
adecvate pentru delimitarea clară şi semnalizarea zonelor în care se desfăşoară
activităţile prevăzute la art. 16 alin. (1) sau pentru
a preîntâmpina prin alte mijloace accesul persoanelor neautorizate în astfel de
zone.
Art. 18. - Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare
pentru ca accesul în zone în care se desfăşoară activităţi pentru care
rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru
securitatea sau sănătatea lucrătorilor să fie permis numai lucrătorilor care,
prin natura muncii sau a funcţiei lor, e necesar să fie prezenţi în interiorul
zonei.
SECŢIUNEA a 5-a
Măsuri de igienă şi de protecţie individuală
Art. 19. - Angajatorul este obligat ca, pentru orice
activitate în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni sau
mutageni, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că:
a) lucrătorii nu mănâncă, nu beau şi nu fumează în
zonele de lucru în care există riscul contaminării cu agenţi cancerigeni sau
mutageni;
b) lucrătorii sunt dotaţi cu echipament individual de
protecţie adecvat sau alt echipament special adecvat;
c) sunt prevăzute locuri special amenajate pentru
depozitarea separată a echipamentului individual de protecţie sau a
echipamentului special, pe de o parte, de îmbrăcămintea de stradă, pe de altă
parte;
d) lucrătorii au la dispoziţie grupuri sanitare şi
duşuri, suficiente şi adecvate;
e) echipamentul individual de protecţie este
depozitat corect în locuri bine stabilite şi este verificat şi curăţat dacă
este posibil înainte şi obligatoriu după fiecare utilizare;
f) echipamentul individual de protecţie cu deficienţe
este reparat sau înlocuit înainte de următoarea utilizare.
Art. 20. - Lucrătorii nu trebuie să suporte costul
măsurilor prevăzute la art. 19.
SECŢIUNEA a 6-a
Informarea, instruirea, consultarea şi
participarea lucrătorilor
Art. 21. - (1) Angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor din
întreprindere sau unitate să primească o instruire suficientă şi adecvată,
bazată pe toate cunoştinţele disponibile, în special sub formă de informaţii şi
instrucţiuni, referitoare la:
a) riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile
suplimentare cauzate de consumul de tutun;
b) măsurile care trebuie luate
pentru prevenirea expunerii;
c) cerinţele de igienă;
d) purtarea şi utilizarea echipamentului individual
de protecţie;
e) măsurile pe care trebuie să le ia lucrătorii, în
special personalul de intervenţie, în cazul producerii unor incidente şi pentru prevenirea incidentelor.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată la evoluţia riscurilor şi la apariţia
unor riscuri noi;
b) repetată periodic, dacă este necesar.
Art. 22. - Angajatorul trebuie să informeze lucrătorii
cu privire la instalaţiile şi recipientele lor auxiliare care conţin agenţi
cancerigeni sau mutageni, să vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje şi
instalaţii să fie etichetate clar şi lizibil şi să expună semnele de avertizare
în mod cât mai vizibil.
Art. 23. - (1) Pentru
informarea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare
pentru ca:
a) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din
întreprindere sau unitate să poată controla dacă prevederile prezentei hotărâri
se aplică ori să se poată implica în aplicarea lor;
b) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din
întreprindere ori unitate să fie informaţi cât mai repede posibil asupra unei
expuneri anormale, inclusiv expunerile prevăzute la art. 16, asupra cauzelor
acestora şi asupra măsurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea
situaţiei;
c) să păstreze o listă nominală actualizată a
lucrătorilor implicaţi în activităţile pentru care rezultatele evaluării prevăzute
la art. 6 evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu
precizarea expunerii la care ei au fost supuşi, dacă această informaţie este
disponibilă;
d) medicul de medicina muncii şi/sau medicul de
medicină generală/medicină de familie, cu competenţă în medicina de
întreprindere, conform legii, inspectoratul teritorial de muncă şi/sau
autoritatea de sănătate publică judeţeană ori a municipiului Bucureşti, precum
şi orice altă persoană responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă să
aibă acces la lista prevăzută la lit. c);
e) fiecare lucrător să aibă acces la informaţiile
conţinute în listă care îl privesc personal;
f) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din
întreprindere ori unitate să aibă acces la informaţii colective care nu conţin
nominalizări de persoane.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a)
lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din unitate trebuie să poată controla ori
să se poată implica în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, în special cu
privire la:
a) consecinţele pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor legate de alegerea, purtarea şi utilizarea îmbrăcămintei sau a
echipamentului individual de protecţie, fără a afecta responsabilitatea
angajatorului pentru stabilirea eficacităţii îmbrăcămintei ori a echipamentului
de protecţie;
b) măsurile stabilite de angajator şi la care se face
referire în art. 16 alin. (1), fără a afecta responsabilitatea angajatorului de
a stabili astfel de măsuri.
Art. 24. - Angajatorul trebuie să asigure consultarea
şi participarea lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor acestora la procesul de
stabilire a măsurilor privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
legate de expunerea acestora la acţiunea agenţilor cancerigeni ori mutageni în
timpul activităţii desfăşurate la locul de muncă, în conformitate cu
prevederile secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr.
319/2006.
CAPITOLUL III
Dispoziţii referitoare la supravegherea stării de
sănătate a lucrătorilor
SECŢIUNEA 1 Supravegherea medicală
Art. 25. - (1) Măsurile pentru supravegherea medicală a
lucrătorilor pentru care rezultatul evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază
riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor se stabilesc în concordanţă cu
reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.
(2) Măsurile pentru supravegherea medicală a
lucrătorilor, stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), se asigură de
către angajator astfel încât fiecare lucrător care desfăşoară activităţi cu
risc pentru securitatea şi/sau sănătatea sa la locul de muncă să fie supus unei
supravegheri medicale, atât:
a) înainte de expunerea sa la acţiunea agenţilor
cancerigeni şi/sau mutageni,
cât şi:
b) la intervale de timp regulate, după expunerea sa
la acţiunea agenţilor cancerigeni şi/sau mutageni.
(3) Toate aceste măsuri de supraveghere medicală a
lucrătorilor sunt concepute astfel încât să fie posibilă aplicarea directă a
măsurilor specifice de igienă individuală şi de medicina muncii.
(4) Dacă se constată că un lucrător prezintă
manifestări clinice susceptibile a fi rezultatul expunerii la agenţi
cancerigeni sau mutageni, medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu
competenţă în medicina de întreprindere poate solicita ca şi alţi lucrători
care au suferit o expunere similară să facă obiectul unei supravegheri medicale.
(5) In situaţia prevăzută la alin. (4) angajatorul
trebuie să realizeze o nouă evaluare a riscului de
expunere, în conformitate cu prevederile art. 6.
Art. 26. - (1) Pentru fiecare lucrător pentru care se
asigură supraveghere medicală, medicul de medicina muncii şi/sau cu competenţă
în medicina de întreprindere trebuie să întocmească un dosar medical individual.
(2) Medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu
competenţă în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicală,
va propune măsurile de protecţie individuală sau măsurile de prevenire care
trebuie luate pentru fiecare lucrător.
Art. 27. - Lucrătorii trebuie să primească informaţii
şi recomandări privind supravegherea medicală de care pot beneficia după
încetarea expunerii.
Art. 28. - Lucrătorii trebuie să aibă acces la
rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal.
Art. 29. - (1) Lucrătorii vizaţi sau angajatorul
pot/poate să solicite reexaminarea rezultatelor supravegherii medicale.
(2) Costul reexaminărilor rezultatelor prevăzute la
alin. (1) se suportă de către solicitant.
Art. 30. - Recomandările pentru supravegherea medicală
a lucrătorilor sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre, precum şi în
reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.
SECŢIUNEA a 2-a
Păstrarea dosarelor medicale
Art. 31. - Toate cazurile de cancer identificate ca
rezultat al expunerii în muncă la un agent cancerigen
sau mutagen trebuie raportate autorităţii teritoriale de sănătate publică.
Art. 32. - (1) Lista prevăzută la art. 23 alin. (1)
lit. c) şi dosarul medical prevăzut la art. 26 alin. (1) trebuie păstrate cel
puţin 40 de ani de la încetarea expunerii.
(2) In cazul în care întreprinderea îşi încetează
activitatea, angajatorul trebuie să predea autorităţilor de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti documentele prevăzute la alin. (1).
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 33. - (1) Pe baza informaţiilor disponibile
privind agenţii cancerigeni sau mutageni, inclusiv a datelor ştiinţifice şi
tehnice care există, precum şi a deciziilor Consiliului Uniunii Europene,
valorile limită, ghidurile necesare în utilizare sau adaptările prevăzute la
art. 35 alin. (2) se stabilesc/elaborează de o comisie formată din
reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice şi ai Ministerului Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi din alţi specialişti desemnaţi de
acestea, după caz.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi elaborează
propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin
comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al
ministrului sănătăţii publice.
(3) Comisia prevăzută la
alin. (1), când consideră necesar şi în mod fundamentat, poate propune
instituţiilor implicate şi adoptarea altor dispoziţii direct conexe.
Art. 34. - Valorile limită prevăzute la art. 1 alin.
(3) şi la art. 11, celelalte dispoziţii direct conexe, precum şi perioada
specificată la art. 5 pct. 3 sunt prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 35. - (1) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din
prezenta hotărâre.
(2) Adaptările de natură strict tehnică ale anexelor
nr. 1-3 se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale
şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.
Art. 36. - Utilizările pe care diferitele instituţii
implicate le dau informaţiilor prevăzute la art. 31 se ţin la dispoziţia
Comisiei Europene.
Art. 37. - Studiile efectuate
în domeniu, cu implicarea informaţiilor prevăzute la art. 31, precum şi
utilizările prevăzute la art. 36 vor fi transmise Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, pentru a fi puse la dispoziţia Comisiei Europene, la
solicitarea acesteia.
Art. 38. - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei aduce la cunoştinţa Comisiei Europene textul dispoziţiilor de drept
intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.
Art. 39. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data
de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei
2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (a şasea
directivă specifică în sensul art. 16 paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE),
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 158 din 30
aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei şi comerţului,
Codruţ Ioan Şereş
Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Ministrul integrării europene,
Anca Daniela Boagiu
ANEXA Nr. 1
TIPURI DE AGENŢI
cu acţiune
cancerigenă sau mutagenă
A. Lista substanţelor,
preparatelor şi procedeelor care pot duce la apariţia cancerului [prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din
hotărâre]
1. Fabricarea auraminei
2. Lucrări care implică expunerea la hidrocarburi
policiclice aromate prezente în funingine, gudron de cărbune sau smoală de
huilă
3. Lucrări care implică expunerea la pulberi, fumuri
sau aerosoli rezultaţi la prăjirea şi electrorafinarea matelor de nichel
4. Procedeul de fabricare cu acid concentrat a
alcoolului izopropilic
5. Lucrări care implică expunerea la pulberi de lemn
de esenţă tare. O listă a tipurilor de lemn de esenţă tare există în volumul 62
al monografiilor referitoare la evaluarea riscurilor de carcinogenitate la om,
intitulate „Wood Dust and Formaldehyde" - „Pulbere de lemn şi
formaldehidă", publicate de Centrul Internaţional de Cercetări asupra
Cancerului, Lyon, 1995.
B. Alte tipuri de acţiune
cancerigenă Agenţi fizici:
a) radiaţia solară în exces;
b) radiaţii ionizante.
ANEXA Nr. 2
RECOMANDĂRI PRACTICE
cu privire la supravegherea medicală a lucrătorilor
1. Medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu
competenţă în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicală
a lucrătorilor expuşi la agenţi cancerigeni sau mutageni, trebuie să cunoască
bine condiţiile sau împrejurările expunerii fiecărui lucrător.
2. Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie
asigurată în conformitate cu principiile şi practicile medicinei muncii;
aceasta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele măsuri:
a) înregistrarea antecedentelor medicale şi
profesionale ale fiecărui lucrător;
b) anamneză;
c) dacă este cazul, supravegherea biologică, precum
şi depistarea efectelor precoce şi reversibile.
Se pot decide şi alte examene pentru fiecare lucrător
care face obiectul unei supravegheri medicale, avându-se în vedere cele mai
recente progrese în medicina muncii.
ANEXA Nr. 3*)
VALORI LIMITA NAŢIONALE
de expunere profesională pentru agenţi cancerigeni (prevăzute la art. 34 din hotărâre)
A.
VALORI LIMITĂ ADMISIBILE DE EXPUNERE
PROFESIONALĂ
|
Denumire
|
EINECS1
|
CAS2
|
Valori limită (mg/m3 )3
(ppm)4
|
Observaţii
|
Măsuri tranzitorii
|
|
Benzen
|
200-753-7
|
71-43-2
|
3,255
|
15
|
piele6
|
-
|
|
Clorură de vinil monomer
|
200-831
|
75-01-4
|
7,775
|
35
|
-
|
-
|
|
Pulberi de lemn de esenţă tare
|
-
|
-
|
5,005,7
|
-
|
-
|
-
|
B.
ALTE VALORI
LIMITĂ ADMISIBILE DE EXPUNERE PROFESIONALA PENTRU PULBERI
|
Nr. crt.
|
Denumirea substanţei
|
Valoare limită 8 ore
|
Observaţii
|
|
1.
|
Cuarţ (pulbere)
|
0,1 mg/m3
|
Fractie respirabila7
|
|
2.
|
Cristobalit (pulbere)
|
0,05 mg/m3
|
Fracţie respirabilă7
|
|
3.
|
Tridimit (pulbere)
|
0,05 mg/m3
|
Fractie respirabila7
|
|
4.
|
Azbest (amestec de fibre, inclusiv cel
care conţine crisotil) (pulbere)
|
0,1 fibre/cm3
|
Fractie respirabila7
|
|
5.
|
Lână de sticlă (pulbere)
|
1 fibră/cm3
|
Fractie respirabila7
|
|
6.
|
Lână de rocă (pulbere)
|
1 fibră/cm3
|
Fractie respirabila7
|
|
7.
|
Lână de furnal (pulbere)
|
1 fibră/cm3
|
Fractie respirabila7
|
|
8.
|
Fibre de sticlă pentru scopuri speciale
|
1 fibră/cm3
|
Fractie respirabila7
|
|
9.
|
Lemn (esenţă moale)
|
5 mg/m3
|
Fracţie totală
|
|
10.
|
Lemn de cedru (pulberi)
|
0,5 mg/m3
|
Fracţie totală
|
1 EINECS: Inventarul
european al produselor chimice existente (European Inventory of Existing
Chemical Substances).
2 CAS; numărul din
Chemical Abstract Service
3 mg/m3 = miligrame pe metru cub de aer la 20°C şi 101,3 kPa (760 mm
coloană de mercur)
4 ppm = părţi
volumetrice pe milion, in aer (ml/m3)
5 Măsurate sau
calculate prin raportare la o perioadă de referinţă de opt ore.
6 Prin expunere este
posibil ca la absorbţia in organism prin inhalare să se adauge şi o absorbţie
cutanată.
7 Fracţie
respirabilă (inhalabilă); dacă pulberile de lemn de esenţă tare sunt amestecate
cu alte pulberi de lemn, valoarea limită se aplică tuturor pulberilor de lemn
prezente în amestec.
*) Anexa nr. 3 este reprodusă în facsimil.