HOTARARE Nr.
1016 din 6 octombrie 2010
pentru stabilirea Sistemului
de informare si monitorizare a traficului navelor maritime care intra/ies
în/din apele nationale navigabile ale României
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 731 din 3 noiembrie 2010
Având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul
Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania,
Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză,
Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica
Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta,
Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica
Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul
Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale
Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii
Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la
25 aprilie 2005, precum şi prevederile art. 19 alin. (1) lit. g) şi alin. (2)
din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 10 alin. (3) din Planul
naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu
hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1.593/2002, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare,
în temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ARTICOLUL 1
Scop
(1) Scopul prezentei hotărâri
este de a institui un sistem de informare şi monitorizare a traficului navelor
maritime care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale României, pentru
a întări siguranţa şi eficienţa traficului maritim, a îmbunătăţi modalităţile
de intervenţie a autorităţilor în caz de incidente, accidente sau situaţii
potenţial periculoase pe mare, inclusiv operaţiunile de căutare şi salvare, şi
pentru a contribui la o mai bună prevenire şi detectare a poluării cauzate de
nave.
(2) Sistemul de informare şi monitorizare din România
se va constitui ca parte integrantă a sistemului de informare şi monitorizare
din Uniunea Europeană.
(3) Autorităţile competente din
România, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. e), trebuie să monitorizeze şi să
ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a asigura respectarea
cerinţelor din prezenta hotărâre atât de către comandanţi, operatorii sau
agenţii navelor, cât şi de încărcătorii sau proprietarii mărfurilor periculoase
sau poluante transportate la bordul acestor nave.
ARTICOLUL 2
Domeniul de aplicare
(1) Prevederile prezentei
hotărâri se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300, dacă nu
s-a prevăzut altfel.
(2) Navele cu un tonaj brut mai mic de 1.000 nu au
obligativitatea de raportare pentru combustibilul de consum.
(3) Navele nu sunt supuse obligativităţii raportării
proviziilor şi echipamentelor destinate utilizării la bord.
(4) Cu excepţia cazului în care
există dispoziţii contrare, prezenta hotărâre nu se aplică:
a) navelor militare, navelor
auxiliare şi altor nave în proprietatea sau operate de către statul român ori
de un stat membru al Uniunii Europene pentru un serviciu public necomercial;
b) navelor de pescuit, navelor tradiţionale şi
ambarcaţiunilor de agrement cu o lungime mai mică de 45 m.
ARTICOLUL 3
Definiţii
In sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de
mai jos au următoarea semnificaţie:
a) accident maritim - un
accident astfel cum este definit în Codul Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO) pentru investigarea accidentelor
şi incidentelor maritime;
b) adresă - numele şi legăturile de comunicaţie prin care se poate lua
contact, când este necesar, cu operatorul, agentul, autoritatea portuară,
autoritatea competentă sau cu orice altă persoană ori organism autorizat, care
se află în posesia unor informaţii detaliate privind încărcătura navei;
c) agent - orice
persoană împuternicită sau autorizată să furnizeze informaţii în numele
operatorului navei;
d) AIS - sistem de
identificare automată a navei;
e) autorităţi competente - autorităţile desemnate să îndeplinească funcţii în temeiul
prezentei hotărâri:
(i) Autoritatea Navală Română, autoritate centrală de
specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în
domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor, denumită în
continuare ANR;
(ii) administraţie portuară - instituţie desemnată de
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI),
care îndeplineşte funcţia de autoritate portuară
şi are ca principal obiect de activitate aplicarea politicii portuare elaborate
de minister, coordonarea activităţilor care se desfăşoară în porturi şi
implementarea programelor de dezvoltare a infrastructurilor portuare;
(iii) prefectul - reprezintă Guvernul României pe plan
local - conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale;
(iv) Ministerul Mediului şi Pădurilor - organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu atribuţii în protecţia
mediului şi gospodărirea apelor la nivel naţional;
f) companie - o companie
astfel definită în regula 1(2) a cap. IX din Convenţia SOLAS;
g) expeditor - orice
persoană prin intermediul căreia şi/sau în numele şi/sau în folosul căreia a
fost încheiat un contract de transport de mărfuri cu un cărăuş;
h) instrumente
internaţionale relevante - următoarele
instrumente, în versiunea lor actualizată:
(i) MARPOL 73/78 - Convenţia internaţională din 1973
pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat
la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr.
6/1993, cu modificările ulterioare;
(ii) Convenţia SOLAS - Convenţia internaţională din
1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, încheiată la Londra la 1
noiembrie 1974, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr.
80/1979, împreună cu protocoalele şi amendamentele la aceasta;
(iii) Convenţia TONNAGE - Convenţia internaţională
asupra măsurării tonajului navelor, încheiată la Londra la 23 iunie 1969, la
care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 23/1976;
(iv) Convenţia internaţională privitoare la intervenţia
în marea liberă în cazuri de accidente de poluare cu produse petroliere,
încheiată la Bruxelles la 22 noiembrie 1969, şi Protocolul la aceasta din 1973
cu privire la intervenţia în marea liberă în cazuri de poluare cu substanţe,
altele decât cele petroliere;
(v) Convenţia S.A.R. - Convenţia internaţională din
1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată de Conferinţa
internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, organizată de
Organizaţia Maritimă Internaţională la Hamburg în perioada 9-27 aprilie 1979,
la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 115/1998, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 31/1999, cu modificările ulterioare;
(vi) Codul I.S.M. - Codul internaţional de management
pentru exploatarea în siguranţă a navelor şi pentru prevenirea poluării (Codul
internaţional de management al siguranţei - Codul I.S.M.), adoptat de către
Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A741 (18) din 4 noiembrie 1993,
pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 85/1997, cu modificările
ulterioare;
(vii) Codul IMDG - Codul maritim internaţional de mărfuri
periculoase;
(viii) Codul IBC - Codul internaţional pentru
construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor
chimice periculoase (Codul IBC), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională
prin Rezoluţia MSC. 4(48) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 17
iunie 1983 şi, respectiv, prin Rezoluţia MEPC. 19(22) a Comitetului pentru Protecţia
Mediului Marin la Londra la 5 decembrie 1985, astfel cum a fost modificat prin
amendamentele ulterioare, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 72/2003,
cu modificările ulterioare;
(ix) Codul IGC - Codul internaţional pentru construcţia
şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul
IGC), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC. 5(48)
a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 17 iunie 1983, astfel cum a
fost modificat prin amendamentele din 1992, pe care România l-a acceptat prin
Legea nr. 71/2003, cu modificările ulterioare;
(x) Codul BC - Codul IMO pentru operarea în siguranţă a mărfurilor solide în vrac;
(xi) Codul INF - Codul internaţional pentru transportul
în siguranţă al combustibilului nuclear iradiat, plutoniului şi deşeurilor cu nivel ridicat de radioactivitate, în formă ambalată, la bordul navelor (Codul INF), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC. 88(71) a Comitetului Securităţi Maritime din 27 mai 1999, pe care România l-a acceptat prin Ordinul ministrului transporturilor
nr. 235/2008, cu modificările
ulterioare;
(xii) Rezoluţia IMO A.851(20) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale privind
principiile generale aplicabile sistemelor de raportare
a navelor şi cerinţelor în materie de notificare,
inclusiv linii directoare pentru raportarea
incidentelor care implică mărfuri
periculoase, substanţe dăunătoare şi/sau poluanţi marini;
(xiii) Rezoluţia IMO A.917(22) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale - „Linii
directoare privind utilizarea AIS la bordul
navelor", astfel cum a fost modificată prin
Rezoluţia A.956(23) a IMO;
(xiv) Rezoluţia IMO A.949(23) -
Rezoluţia Organizaţiei Maritime
Internaţionale 949(23) - „Linii directoare privind
locurile de refugiu pentru navele care au nevoie de
asistenţă";
(xv) Rezoluţia IMO A.950(23) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale 950(23) - „Servicii de asistenţă maritimă
(MAS)";
(xvi) Linii directoare IMO privind tratamentul echitabil
al navigatorilor în caz de accident maritim - Linii directoare anexate Rezoluţiei LEG. 3(91) a Comitetului juridic
al IMO din 27 aprilie 2006, astfel cum sunt aprobate
de Consiliul de administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii în cea de-a 296-a sesiune a sa din 12-16 iunie 2006;
i) loc de refugiu - un
port, o zonă a unui port sau o dană protejată ori un loc de ancoraj protejat, sau orice altă zonă adecvată pentru adăpostirea navelor în
pericol, identificată ca atare
în apele naţionale;
j) LRIT- un sistem de
identificare şi urmărire a navelor la mare distantă, în conformitate cu regula
V/19-1 din Convenţia SOLAS;
k) mărfuri periculoase:
(i) mărfuri clasificate în
Codul IMDG;
(ii) substanţe lichide periculoase, enumerate în cap.
17 din Codul IBC;
(iii) gaze lichefiate enumerate în cap. 19 din Codul
IGC;
(iv) mărfuri solide la care se face referire în
apendicele B la Codul BC;
(v) mărfurile pentru
transportul cărora s-au stabilit condiţii iniţiale corespunzătoare, în conformitate cu alin.
1.1.3 din Codul IBC sau cu alin. 1.1.6 din Codul IGC;
l) mărfuri poluante:
(i) produse petroliere astfel cum sunt definite în anexa
nr. I la MARPOL 73/78;
(ii) substanţe lichide nocive
astfel cum sunt definite în anexa nr. II la MARPOL
73/78;
(iii) substanţe dăunătoare astfel cum sunt definite în
anexa nr. III la MARPOL 73/78;
m) navă - orice navă sau ambarcaţiune maritimă;
n) navă care are nevoie de
asistenţă - o navă aflată într-o situaţie care ar
putea duce la pierderea sa sau la apariţia unui pericol pentru mediu ori
navigaţie, fără a aduce atingere dispoziţiilor Convenţiei S.A.R. cu privire la
salvarea persoanelor;
o) navă de pescuit - orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor
acvatice vii;
p) nave tradiţionale - toate tipurile de nave istorice şi replici ale acestora,
incluzându-le pe cele destinate să încurajeze şi să promoveze deprinderile
tradiţionale şi arta marinăriei, care împreună constituie valori culturale perene, operate în conformitate
cu principiile tradiţionale ale tehnicii şi artei marinăreşti;
q) operator- proprietarul sau managerul navei;
r) SafeSeaNet - sistemul
comunitar de schimb de informaţii maritime creat de Comisia Europeană în
cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene pentru a asigura punerea în
aplicare a legislaţiei comunitare;
s) serviciul de management al traficului - serviciul desemnat să asigure una sau mai multe din următoarele
atribuţii: managementul traficului navelor, operarea unei instalaţii cu baza la
ţărm, răspunzătoare pentru un sistem de raportare obligatoriu aprobat de IMO,
coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare, a activităţilor întreprinse în
caz de poluare;
ş) serviciu regulat - o serie de curse ale navelor organizate astfel încât să
deservească traficul între aceleaşi două sau mai multe porturi, fie după un
orar publicat, fie prin efectuarea unor curse cu o astfel de regularitate ori
frecvenţă încât să constituie o serie sistematică ce poate fi recunoscută ca
atare;
t) serviciu de trafic maritim (VTS) - serviciul desemnat să îmbunătăţească siguranţa şi eficienţa
traficului de nave, protecţia mediului, să menţină în permanenţă legătura cu
navele aflate în trafic şi să gestioneze situaţiile de trafic care se
desfăşoară în zona de acoperire VTS;
ţ) sistem de rute pentru nave
- sistemul care cuprinde una sau mai multe rute
ori măsuri de dirijare a traficului în scopul de a reduce riscul accidentelor
maritime; acesta include scheme de separare a traficului, rute în ambele
sensuri, rute recomandate, zone de evitat, zone de trafic costier, ocoliri,
zone de precauţie şi rute în marea liberă;
u) VDR/S-VDR -
înregistrator al parametrilor de navigaţie;
v) unitate de transport
marfă - un vehicul rutier
de marfă, un vagon de cale ferată pentru transport marfă, un container de marfă
sau orice cisternă rutieră, vagon de cale ferată ori cisternă portabilă.
CAPITOLUL II
Raportări obligatorii şi monitorizare nave
ARTICOLUL 4
Notificări ale navelor înainte de a intra în
porturile româneşti
(1) Operatorul, agentul sau comandantul unei nave care
se îndreaptă spre un port românesc trebuie să notifice ANR informaţiile
prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 1 astfel:
a) cu cel puţin 24 de ore înainte de intrarea în zona de control al traficului; sau
b) cel mai târziu la momentul
când nava părăseşte portul anterior, dacă durata voiajului este mai mică de 24
de ore; sau
c) dacă portul de escală nu este cunoscut ori este
schimbat pe timpul voiajului, imediat ce acesta este
cunoscut.
(2) Navele care au ca
destinaţie un port al României, care transportă mărfuri periculoase sau
poluante şi care vin dintr-un port aflat în afara Comunităţii Europene, trebuie
să se conformeze obligaţiilor de notificare prevăzute la art. 15.
ARTICOLUL 5
Monitorizarea navelor care intră în zona sistemelor
de raportare obligatorie a navelor
(1) ANR trebuie să se asigure
şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru ca toate navele care
intră în zona unui sistem de raportare obligatorie a
navelor, adoptat de IMO în conformitate cu regula 11, cap. V din Convenţia SOLAS şi operat de ANR în conformitate cu liniile
directoare şi criteriile relevante elaborate de IMO, să se conformeze acestui
sistem şi să transmită informaţiile cerute în
conformitate cu Rezoluţia IMO A.851(20), inclusiv
informaţiile suplimentare cerute de ANR.
(2) Atunci când se supune aprobării IMO un sistem nou
de raportare obligatoriu sau o propunere care să amendeze un sistem de
raportare existent, ANR trebuie să includă în cererile sale cel puţin
informaţiile prevăzute la pct. 4 din anexa nr. 1.
ARTICOLUL 6
Folosirea AIS
(1) Orice navă care face escală
într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene
trebuie, în conformitate cu prevederile cap. I din anexa
nr. 2, să fie dotată cu AIS care să îndeplinească standardele de performanţă
stabilite de IMO.
(2) Navele dotate cu AIS sunt
obligate să îl menţină permanent în funcţiune, cu excepţia cazurilor în care,
pentru protecţia informaţiilor de navigaţie, prin acorduri, reguli sau
standarde internaţionale, se prevede altfel.
ARTICOLUL 7
Utilizarea sistemelor de identificare automată (AIS)
de către navele de pescuit
(1) Orice navă de pescuit cu o
lungime totală mai mare de 15 metri care arborează pavilionul român şi este
înmatriculată în România sau orice navă, indiferent de pavilion, care operează
în apele interioare ori în marea teritorială ale României sau îşi descarcă
propria captură în porturile din România trebuie să fie dotată, conform
calendarului prezentat în cap. I pct. 2 din anexa nr. 2, cu un AIS (clasa A) care să corespundă
standardelor de performanţă elaborate de IMO.
(2) Navele de pescuit echipate
cu AIS sunt obligate să îl menţină permanent în funcţiune.
In circumstanţe excepţionale, AIS poate fi oprit din
funcţiune în cazul în care comandantul consideră acest lucru necesar pentru siguranţa
sau securitatea navei sale.
ARTICOLUL 8
Utilizarea LRIT
(1) Navele cărora li se aplică
Regula V/19-1 din Convenţia SOLAS şi standardele de performanţă şi cerinţele
funcţionale adoptate de IMO, când ating un port românesc, trebuie să fie dotate
cu echipament LRIT care respectă regula respectivă.
(2) ANR va coopera cu Comisia Europeană şi autorităţile
competente din statele membre ale Uniunii Europene pentru a stabili cerinţele
privind dotarea cu echipament de transmitere de informaţii LRIT pentru navele
care navighează în zonele aflate sub acoperirea staţiilor fixe AIS ale statelor
membre ale Uniunii Europene şi pentru a înainta IMO orice măsuri adecvate
decise.
ARTICOLUL 9
Folosirea sistemelor de rute pentru nave
(1) Toate navele care
navighează în apele naţionale navigabile, atunci când intră în zona unui sistem
de rute obligatorii, adoptat de către IMO în conformitate cu regula 10 a cap. V din Convenţia SOLAS, trebuie să
folosească sistemul în conformitate cu liniile directoare şi criteriile relevante
ale IMO. ANR trebuie să monitorizeze şi să ia toate măsurile corespunzătoare şi
necesare pentru ca navele să se supună acestor prevederi.
(2) La punerea în aplicare a
unui sistem de rute pentru nave care nu a fost adoptat de IMO, ANR trebuie să
ia în considerare liniile directoare şi criteriile IMO şi să facă publice toate
informaţiile necesare pentru folosirea efectivă şi în siguranţă a sistemului de
rute pentru nave.
ARTICOLUL 10
Monitorizarea conformării navelor cu regulile VTS
ANR trebuie să monitorizeze şi să ia toate măsurile
necesare şi corespunzătoare pentru a se asigura că:
a) navele care intră într-o
zonă de acoperire a unui VTS operat de ANR în marea teritorială a României,
care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, participă şi se
conformează regulilor acelui VTS;
b) navele care se îndreaptă
către un port românesc şi care intră în zona de acoperire a unui VTS operat de
ANR, care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, aflat în afara
mării teritoriale a României, se conformează regulilor acelui VTS;
c) navele care arborează pavilionul român, care se
îndreaptă către un port al unui stat membru al Uniunii Europene şi care intră
în zona de acoperire a unui VTS operat de acel stat membru al Uniunii Europene,
care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, aflat în afara mării
teritoriale a statului membru, se conformează regulilor acelui VTS;
d) ori de câte ori este posibil, navele care arborează pavilionul unui stat terţ şi neavând ca
destinaţie un port din România, intrând într-o zonă de acoperire a unui VTS
operat de ANR, aflat în afara apelor teritoriale ale României, respectă normele
acestui VTS. ANR trebuie să informeze administraţia statului de pavilion despre
orice încălcare a acestor reguli.
ARTICOLUL 11
Infrastructura pentru sisteme de raportare a navelor,
sisteme de rute recomandate navelor şi servicii
de trafic al navelor
(1) ANR trebuie să ia toate
măsurile necesare pentru a menţine operaţionale echipamentele corespunzătoare
şi instalaţiile la ţărm, destinate a primi şi a utiliza informaţii AIS, conform
prevederilor cap. I din anexa
nr. 2, luând în considerare zona de acoperire necesară pentru transmiterea
rapoartelor.
(2) ANR trebuie să ia măsurile necesare pentru a
menţine operaţionale echipamentele corespunzătoare pentru retransmiterea şi
schimbul de informaţii între sistemul naţional şi cele ale altor state.
(3) Pentru funcţionarea
serviciului de management al traficului responsabil cu monitorizarea
conformării navelor cu regulile VTS şi sistemelor de rute pentru nave, ANR
trebuie să menţină în permanenţă personal suficient şi calificat corespunzător,
precum şi mijloacele adecvate de comunicaţii şi supraveghere a navelor,
mijloace care să opereze în conformitate cu liniile directoare ale IMO.
ARTICOLUL 12
Sisteme de înregistrare a datelor privind voiajul
(1) ANR trebuie să supravegheze
şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a se asigura că
navele care fac escală într-un port românesc sunt dotate cu un VDR sau SVDR, în
conformitate cu regulile prevăzute în cap. II din anexa nr. 2.
(2) In eventualitatea unei anchete efectuate în urma
unui accident produs în apele aflate sub jurisdicţia României, datele care au
fost colectate dintr-un sistem VDR sau S-VDR se pun la dispoziţia MTI şi ANR.
Aceştia se vor asigura că datele respective sunt folosite în cadrul anchetei şi
sunt analizate în mod corespunzător. MTI va publica concluziile anchetei în cel
mai scurt timp de la încheierea acesteia.
ARTICOLUL 13
Investigarea accidentelor maritime
Fără a aduce atingere art. 12 din Directiva 1999/35/CE
a Consiliului din 29 aprilie 1999 privind sistemul de expertize obligatorii pentru operarea în siguranţă
a serviciilor regulate de feriboturi cu punte ruliu şi ambarcaţiuni rapide de
pasageri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 138 din
1 iunie 1999, în cazul în care efectuează o anchetă în care este implicată o
navă menţionată în prezenta hotărâre, MTI şi ANR respectă prevederile din Codul
IMO privind derularea anchetelor în legătură cu accidentele şi incidentele
maritime. MTI va coopera cu statele membre ale Uniunii Europene la derularea
anchetelor în legătură cu accidentele şi incidentele maritime care implică nave
aflate sub pavilion român.
CAPITOLUL III
Notificarea mărfurilor periculoase sau poluante la bordul navelor (HAZMAT)
ARTICOLUL 14
Cerinţe de informare privind transportul mărfurilor
periculoase
(1) Nicio marfă periculoasă sau
poluantă nu poate fi oferită pentru transport sau încărcare la bordul unei
nave, indiferent de dimensiunea sa, într-un port românesc, dacă nu s-a înaintat
comandantului sau operatorului, înainte de încărcarea mărfii la bord, o
declaraţie cuprinzând următoarele informaţii:
a) informaţiile prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 1;
b) pentru substanţele prevăzute
în anexa I la MARPOL 73/78,
fişa datelor de siguranţă în care sunt prezentate caracteristicile
fizico-chimice ale produselor, inclusiv, unde este cazul, viscozitatea
acestora, exprimată în cSt la 50°C, şi densitatea acestora la 15° C, precum şi alte date incluse în fişa
tehnică de siguranţă în conformitate cu Rezoluţia MSC. 150(77) a IMO, adoptată
la 2 iunie 2003 - Recomandări pentru fişele de siguranţă ale materialelor pentru MARPOL 73/78, anexa I „Mărfuri şi combustibil marin";
c) numerele de urgenţă ale încărcătorului ori ale
oricărei alte persoane sau organism care deţine informaţii privind
caracteristicile fizico-chimice ale produselor, precum şi măsurile care trebuie
luate în caz de urgenţă.
(2) Navele care vin dintr-un port din afara Uniunii
Europene şi care ating un port al unui stat membru al Uniunii Europene, care au
la bord mărfuri periculoase sau poluante, trebuie să fie în posesia unei
declaraţii din partea încărcătorului care să conţină informaţiile cerute în
conformitate cu alin. (1) lit. a)-c).
(3) Este de datoria şi
responsabilitatea încărcătorului să înainteze această declaraţie comandantului
sau operatorului şi să se asigure că încărcătura prezentată pentru transport
este într-adevăr cea declarată în conformitate cu alin. (1).
ARTICOLUL 15
Notificarea mărfurilor periculoase sau poluante
transportate la bord
(1) Operatorul, comandantul sau
agentul unei nave, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri
periculoase sau poluante şi care pleacă dintr-un port românesc trebuie să
comunice în scris ANR, înaintea plecării navei, toate informaţiile prevăzute la
pct. 3 din anexa nr. 1.
(2) Operatorul, comandantul sau agentul unei nave care arborează pavilion român, indiferent de mărimea acesteia, care
transportă mărfuri periculoase sau poluante şi care pleacă dintr-un port aflat
într-un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să comunice în scris
autorităţii competente desemnate de acel stat membru, înaintea plecării navei,
toate informaţiile prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1.
(3) Operatorul, comandantul sau
agentul unei nave, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri
periculoase ori poluante, venind dintr-un port situat în afara Uniunii Europene
şi care are ca destinaţie un port sau o zonă de ancoraj aflată în apele
naţionale ale României, trebuie să notifice ANR, ca o condiţie pentru intrarea în port ori pentru
ancorare, informaţiile indicate la pct. 3 din anexa nr. 1 cel mai târziu la
plecarea din portul de încărcare ori imediat ce portul de destinaţie sau locul
de ancorare este cunoscut, dacă această informaţie nu este disponibilă la
momentul plecării.
(4) Operatorul, comandantul sau agentul unei nave aflate
sub pavilion român, indiferent de mărimea acesteia,
care transportă mărfuri periculoase ori poluante, venind dintr-un port situat
în afara Uniunii Europene şi care are ca destinaţie un port sau o zonă de
ancoraj aflată în apele naţionale ale unui stat membru al Uniunii Europene,
trebuie să notifice autorităţii competente a statului membru în care se află
primul port de destinaţie sau loc de ancoraj, ca o condiţie pentru intrarea în
port ori pentru ancorare, informaţiile indicate la pct. 3 din anexa nr. 1 cel
mai târziu la plecarea din portul de încărcare ori imediat ce portul de
destinaţie sau locul de ancorare este cunoscut, dacă această informaţie nu este
disponibilă la momentul plecării.
(5) ANR va aplica o procedură
prin care să permită operatorului, comandantului sau agentului unei nave la
care fac referire prevederile alin. (1)-(4) să îi notifice informaţiile
prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. ANR trebuie să păstreze aceste informaţii
o perioadă suficientă pentru ca, în cazul unui incident sau accident pe mare,
acestea să poată fi utilizate.
(6) Operatorul, comandantul sau
agentul unei nave trebuie să comunice ANR informaţiile referitoare la marfă,
astfel cum sunt prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. Ori de câte ori este
posibil, informaţiile trebuie să fie transferate în format electronic. Schimbul
electronic de mesaje trebuie să folosească sintaxa şi procedurile prevăzute în
anexa nr. 3.
ARTICOLUL 16
Schimbul computerizat de date cu statele membre ale
Uniunii Europene
(1)ANR trebuie să coopereze cu statele membre ale
Uniunii Europene interesate pentru a asigura interconectarea şi
interoperabilitatea sistemelor naţionale folosite pentru a gestiona
informaţiile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Sistemele de comunicaţie stabilite la alin. (1)
trebuie să aibă următoarele caracteristici:
a) schimbul de date să fie
electronic şi să permită ca mesajele notificate în conformitate cu art. 15 să
fie primite şi procesate;
b) sistemul să permită ca informaţiile să fie transmise
24 de ore din 24;
c) la cerere, prin utilizarea SafeSeaNet şi, dacă este necesar, în scopul siguranţei sau
securităţii maritime ori protejării mediului maritim, ANR trebuie să poată
transmite informaţii privind nava şi mărfurile periculoase sau poluante aflate
la bord autorităţilor naţionale ori locale competente ale unui alt stat membru
al Uniunii Europene, fără întârziere;
d) în scopul siguranţei sau securităţii maritime ori
protejării mediului maritim, ANR poate solicita prin SafeSeaNet informaţii
privind o navă sub pavilion român şi mărfurile periculoase sau poluante aflate la bordul acesteia de la un alt stat membru
al Uniunii Europene.
ARTICOLUL 17
Exceptări
(1) ANR poate excepta serviciile regulate de transport
maritim efectuate între porturi situate pe teritoriul României de la
obligativitatea îndeplinirii cerinţelor prevăzute la
art. 4 şi 15, dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii:
a) compania care exploatează respectivele servicii
regulate ţine şi actualizează o listă cu navele respective, pe care o va
transmite ANR;
b) pentru fiecare călătorie efectuată se pun la
dispoziţia ANR, la cerere, informaţiile prevăzute la pct. 1 sau 3 din anexa nr.
1, după caz. Compania stabileşte un sistem intern care să garanteze 24 de ore
din 24 transmiterea, la cerere, imediat ce a fost primită solicitarea, a
acestor informaţii către ANR, în format electronic, în conformitate cu art. 4
alin. (1) sau art. 15 alin. (4), după caz;
c) orice deviere de la ora
estimată de sosire în portul de destinaţie sau la staţia-pilot, egală sau mai
mare de 3 ore, se notifică ANR, în conformitate cu art. 4 sau 15, după caz;
d) se acordă exceptări numai navelor aflate într-un
serviciu specific.
Serviciul se consideră regulat numai dacă este
prevăzută funcţionarea acestuia timp de minimum o lună. Exceptările de la
cerinţele stabilite la art. 4 şi 15 se limitează la călătorii cu o durată
planificată de cel mult 12 ore.
(2) Dacă un serviciu regulat internaţional este
exploatat între România şi unul sau mai multe state, dintre care cel puţin unul
este stat membru al Uniunii Europene, ANR poate cere acelui stat membru
acordarea unei exceptări pentru acest serviciu. ANR trebuie să colaboreze cu
toate statele membre ale Uniunii Europene implicate, inclusiv statele de coastă
implicate, în vederea acordării unei exceptări serviciului respectiv, în
condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) ANR trebuie să verifice periodic îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2). Atunci când cel puţin una dintre
aceste condiţii nu mai este îndeplinită, ANR va retrage imediat exceptarea
acordată.
(4) ANR va comunica Comisiei
Europene o listă cuprinzând companiile şi navele cărora li s-a acordat o
exceptare în temeiul prezentului articol. Comunicarea se va face ori de câte
ori această listă este modificată.
CAPITOLUL IV
Monitorizarea navelor cu risc potenţial pentru siguranţa navigaţiei şi intervenţia în cazul incidentelor şi
accidentelor pe mare
ARTICOLUL 18
Transmiterea informaţiilor privind anumite nave
(1) Navele care se încadrează în una dintre categoriile
de mai jos vor fi considerate nave cu un risc potenţial pentru siguranţa
navigaţiei, a persoanelor sau a mediului:
a) nave care, în cursul voiajelor lor:
(i) au fost implicate în incidente sau accidente pe
mare, după cum se menţionează în art. 19; sau
(ii) nu au respectat cerinţele de notificare şi
raportare impuse de Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de
monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime şi de abrogare a
Directivei 93/75/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene nr. L 208 din 5 august 2002; sau
(iii) nu au respectat regulile aplicabile în sistemele
de rute pentru nave sau VTS aflate sub jurisdicţia României ori a statelor
membre ale Uniunii Europene;
b) nave în privinţa cărora
există dovada sau prezumţia descărcării deliberate de produse petroliere ori a
altor încălcări ale prevederilor MARPOL 73/78 în apele naţionale ale României
sau ale statelor membre ale Uniunii Europene;
c) nave cărora li s-a refuzat accesul în porturile
româneşti ori ale statelor membre ale Uniunii Europene, care au făcut obiectul
unui raport sau al unei notificări întocmite de ANR ori de autorităţile
competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu
dispoziţiile Directivei 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind punerea în aplicare, în ceea
ce priveşte navele care fac escală în porturile comunitare sau în apele care
intră sub jurisdicţia statelor membre, a standardelor internaţionale privind
siguranţa maritimă, prevenirea poluării şi condiţiile de viaţă şi de muncă de
la bordul navelor (controlul statului de port), publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene nr. L 157 din 7 iulie 1995;
d) nave care nu au comunicat sau care nu deţin
certificate de asigurare ori garanţii financiare în conformitate cu oricare
dintre dispoziţiile legislaţiei comunitare şi normelor internaţionale;
e) nave care au fost raportate de către piloţi sau de
autorităţi portuare din România ca prezentând deficienţe aparente care pot
compromite navigarea lor în siguranţă sau care ar putea crea un risc pentru
mediu.
(2) Atunci când serviciile de management al traficului
de pe teritoriul României deţin informaţii relevante privind navele la care se
face referire la alin. (1), vor comunica aceste informaţii serviciilor
interesate ale altor state membre ale Uniunii Europene aflate pe ruta
planificată a navei.
(3) In limita personalului
disponibil, ANR, la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (2), va efectua
inspecţii sau verificări corespunzătoare în porturile româneşti, fie din
proprie iniţiativă, fie la cererea unui stat membru al Uniunii Europene
interesat, fără a aduce atingere obligaţiilor ce decurg din activitatea de
control al statului portului. ANR trebuie să informeze autorităţile competente
ale statelor membre ale Uniunii Europene interesate despre rezultatele
acţiunilor întreprinse.
ARTICOLUL 19
Raportarea incidentelor şi accidentelor pe mare
(1) Fără a aduce atingere
prevederilor reglementărilor internaţionale şi în vederea prevenirii sau micşorării oricărei ameninţări
semnificative a siguranţei navigaţiei, a persoanelor sau a mediului, ANR
trebuie să supravegheze şi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că
un comandant al unei nave care navighează în interiorul zonei de căutare şi
salvare/zonei economice exclusive a României sau o zonă echivalentă raportează
imediat la ANR următoarele:
a) orice incident sau accident
afectând siguranţa navei, precum coliziunea, eşuarea, avaria, defecţiunile
majore ori avarierea, inundarea sau deplasarea mărfii, precum şi orice defecte
la corpul sau la structura navei;
b) orice incident sau accident care pune în pericol
siguranţa navigaţiei, precum şi orice defecţiuni care pot să afecteze
manevrabilitatea navei ori buna stare de navigabilitate, sistemul de propulsie
sau instalaţia de guvernare, generatoarele electrice, echipamentul de navigaţie
ori de comunicaţii;
c) orice situaţie susceptibilă să conducă la poluarea
apelor sau ţărmului României, precum descărcarea ori intenţia descărcării de
produse poluante în mare;
d) orice pată de materiale poluante, colete, pachete
ori alte bunuri care se observă plutind în derivă pe mare.
(2) Raportul transmis conform alin. (1) trebuie să
includă cel puţin identitatea navei, poziţia sa, portul de plecare, portul de
destinaţie, adresa de la care se pot obţine informaţii despre mărfurile
periculoase şi poluante transportate la bord, numărul persoanelor de la bord,
detalii ale incidentului şi orice informaţie relevantă la care se face referire
în Rezoluţia IMO A.851(20).
ARTICOLUL 20
Măsuri în cazul unor condiţii hidrometeorologice
nefavorabile
(1) In situaţia în care ANR
consideră, în caz de condiţii hidrometeorologice extrem de nefavorabile, că
există o ameninţare serioasă de poluare a apelor naţionale navigabile ale României sau ale statelor riverane
ori atunci când siguranţa vieţii umane este în pericol:
a) trebuie să informeze corespunzător comandanţii
navelor aflate în porturile/zonele afectate şi care intenţionează să intre în
sau să părăsească acel port/acea zonă despre starea mării şi despre condiţiile
meteo şi, atunci când este relevant şi posibil, despre pericolul pe care
acestea îl pot prezenta pentru navă, marfă, echipajul şi pasagerii acesteia;
b) fără a încălca obligaţia de asistenţă şi salvare a navelor
în pericol şi în conformitate cu art. 23, poate lua orice alte măsuri necesare,
care pot include o recomandare sau o interdicţie, fie numai pentru o anumită
navă sau pentru nave în general, de a intra sau de a părăsi portul românesc ori
zonele afectate, până când s-a stabilit că nu mai există riscuri pentru viaţa
umană şi/sau pentru mediu;
c) trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a
limita cât se poate de mult sau, dacă este necesar, pentru a interzice
aprovizionarea cu combustibili în apele naţionale navigabile.
(2) Comandantul trebuie să
informeze compania despre măsurile sau recomandările prevăzute la alin. (1).
Aceste măsuri sau recomandări nu trebuie să îl împiedice pe comandant să ia
alte decizii pe baza judecăţii sale profesionale şi în conformitate cu
Convenţia SOLAS. Atunci când decizia luată de comandantul navei nu este în
conformitate cu măsurile la care se face referire la alin. (1), acesta trebuie
să informeze ANR asupra motivelor deciziei sale.
(3) Măsurile corespunzătoare sau recomandările
prevăzute la alin. (1) se bazează pe starea mării şi pe prognoza meteo
furnizate de serviciul de informaţii hidrometeorologice desemnat de statul
român.
ARTICOLUL 21
Măsuri în caz de riscuri cauzate de prezenţa gheţii
(1) Dacă ANR consideră, având
în vedere situaţia gheţii, că există o ameninţare gravă la adresa siguranţei
vieţii omeneşti pe mare ori a protecţiei zonelor maritime naţionale navigabile
sau costiere ori a zonelor maritime navigabile sau costiere ale altor state,
atunci va lua următoarele măsuri:
a) va transmite comandanţilor navelor aflate în zona sa
de competenţă sau care intenţionează să intre sau să iasă într-un/dintr-un port
românesc informaţii adecvate privind starea gheţii, rutele recomandate şi
serviciile de spargere a gheţii din aceste zone;
b) poate solicita, fără a aduce atingere obligaţiei de
a acorda asistenţă navelor care au nevoie de asistenţă, precum şi altor
obligaţii care decurg din normele internaţionale relevante, unei nave aflate în
zona respectivă şi care intenţionează să intre sau să iasă într-un/dintr-un
port sau terminal ori să părăsească o zonă de ancoraj să dovedească faptul că
îndeplineşte cerinţele de rezistenţă structurală şi de putere a motorului
adecvate stării gheţii din zona respectivă.
(2) Măsurile luate în temeiul alin. (1) trebuie să se
bazeze, în ceea ce priveşte datele referitoare la starea gheţii, pe prognozele
privind starea gheţii şi condiţiile meteorologice, furnizate de serviciul de
informaţii hidrometeorologice desemnat de statul român.
ARTICOLUL 22
Măsuri privitoare la incidente sau accidente pe mare
(1) In caz de incidente sau accidente pe mare, la care
face referire art. 19, ANR trebuie să ia toate
măsurile corespunzătoare, cu respectarea reglementărilor internaţionale, ori de
câte ori este necesar, pentru a asigura siguranţa navigaţiei, a persoanelor şi
protecţia mediului marin şi costier. O listă neexhaustivă de măsuri la
dispoziţia ANR în conformitate cu prevederile acestui articol este prevăzută în
anexa nr. 4.
(2) Operatorul, comandantul navei şi proprietarul
mărfurilor periculoase sau poluante transportate la bord sunt obligaţi, în
condiţiile şi sub sancţiunile prevăzute de lege, ca la solicitarea
autorităţilor competente, să coopereze pe deplin cu acestea, în vederea
evitării şi/sau limitării consecinţelor unui incident sau accident. In acest
scop, aceştia trebuie să comunice ANR, la cerere, informaţiile prevăzute la
art. 14.
(3) Comandantul oricărei nave
căreia îi sunt aplicabile prevederile Codului I.S.M., în conformitate cu acesta,
trebuie să informeze compania despre orice incident sau accident intervenit,
aşa cum este prevăzut la art. 19 alin. (1). Imediat ce a fost informată despre
o astfel de situaţie, compania trebuie să contacteze ANR şi să se pună la
dispoziţia acesteia, după caz.
(4) In conformitate cu
legislaţia naţională, ANR ia în considerare prevederile relevante ale Liniilor
directoare IMO privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de
accident maritim în apele aflate sub jurisdicţia sa.
ARTICOLUL 23
Autorităţile competente pentru primirea navelor care
au nevoie de asistenţă
(1) In România, autoritatea competentă
desemnată să ia decizia de primire a navelor care au nevoie de asistenţă
într-un loc de refugiu, conform competenţelor generale stabilite prin Legea nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, este prefectul. In luarea deciziei,
prefectul se consultă cu ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea
Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi
administraţia portuară în zona căreia se află locul de
refugiu.
(2) ANR, unităţile în
subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii
specifice în domeniu şi administraţia portuară în zona căreia se află locul de
refugiu evaluează situaţia şi înaintează această evaluare prefectului pentru luarea deciziei.
(3) In funcţie de situaţie şi de informaţiile/analizele
care sunt necesare în luarea deciziei, prefectul poate consulta şi alte
instituţii.
(4) ANR poate, după caz şi în special în caz de
ameninţare la adresa siguranţei maritime şi protecţiei mediului, lua oricare
dintre măsurile incluse în lista din anexa nr. 4 care este nelimitativă.
(5) Sub coordonarea
prefectului, ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului
Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi administraţiile
portuare trebuie să aibă întâlniri trimestriale, sub formă de şedinţe de lucru,
pentru a face schimb de experienţă şi a îmbunătăţi măsurile luate în temeiul
prezentului articol. Aceste autorităţi se pot reuni ori de câte ori este
necesar, în cazul unor circumstanţe specifice.
ARTICOLUL 24
Planuri pentru adăpostirea navelor care au nevoie de
asistenţă
(1) ANR, unităţile în
subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii
specifice în domeniu şi administraţiile portuare vor elabora planuri pentru
adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă aflate în apele naţionale, pe
care le vor supune spre aprobare prefectului. Aceste planuri trebuie să
stabilească modalitatea de reacţie a autorităţilor faţă de riscurile create de
navele care au nevoie de asistenţă, incluzând, unde este cazul, riscurile
pentru viaţa umană şi mediu. Aceleaşi autorităţi, sub coordonarea prefectului,
vor duce la îndeplinire prevederile acestor planuri.
(2) Planurile prevăzute la
alin. (1) trebuie să fie elaborate după consultarea părţilor implicate, aplicând prevederile rezoluţiilor A.949(23) şi A.950(23) ale IMO, şi conţin cel puţin
următoarele elemente:
a) identitatea autorităţilor
responsabile cu primirea şi gestionarea semnalelor de alertă;
b) identitatea autorităţii competente pentru evaluarea
situaţiei şi pentru luarea unei decizii cu privire la acordul sau refuzul de adăpostire
a unei nave care are nevoie de asistenţă în locul de refugiu ales;
c) informaţii privind zona de
coastă a României şi toate elementele care favorizează o evaluare prealabilă şi
luarea rapidă a unei decizii privind alegerea locului de refugiu pentru o navă
care are nevoie de asistenţă, inclusiv descrierea factorilor de mediu,
economici, sociali şi a condiţiilor naturale;
d) procedurile de evaluare în vederea acordului sau
refuzului de a adăposti o navă care are nevoie de asistenţă într-un loc de refugiu;
e) resursele şi echipamentele
corespunzătoare pentru asistenţă, salvare şi combatere a poluării;
f) procedurile de coordonare şi
de luare a deciziilor la nivel internaţional;
g) procedurile existente
privind garanţiile financiare şi răspunderea aplicabile navelor adăpostite
într-un loc de refugiu.
(3) ANR va publica denumirea şi adresele de contact ale
autorităţilor menţionate la art. 23 alin. (1), precum şi ale autorităţilor
desemnate pentru primirea şi gestionarea semnalelor de alertă.
(4) La cerere, prefectul va
comunica statelor membre ale Uniunii Europene vecine informaţiile relevante
privind planurile prevăzute la alin. (1), în condiţiile legii. Dacă se impune, prefectul poate solicita
statelor membre ale Uniunii Europene vecine informaţii relevante privind
planurile elaborate de acestea.
(5) Atunci când sunt puse în aplicare procedurile
prevăzute în planurile pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă,
ANR va pune la dispoziţia părţilor implicate în operaţiuni informaţiile
relevante.
(6) Dacă li se solicită acest lucru, cei care au primit
informaţii relevante conform alin. (4) şi (5), se vor supune obligaţiei de
confidenţialitate.
(7) Până la 30 noiembrie 2010, prefectul va informa
Comisia Europeană în legătură cu măsurile luate în vederea punerii în aplicare
a prezentului articol.
ARTICOLUL 25
Decizii privind adăpostirea navelor
(1) Prefectul hotărăşte asupra
acceptării unei nave într-un loc de refugiu în urma unei evaluări prealabile a
situaţiei realizate pe baza planurilor menţionate la art. 24 şi a informaţiilor
primite de la nava care are nevoie de asistenţă.
(2) Prefectul trebuie să se asigure că navele sunt
adăpostite într-un loc de refugiu, în cazul în care consideră că aceasta este
acţiunea cea mai adecvată pentru protejarea vieţii omeneşti şi a mediului.
ARTICOLUL 26
Garanţie financiară şi despăgubire
(1) Absenţa unui certificat de asigurare în sensul art. 6 din Directiva
2009/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009
privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele
maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28
mai 2009, în ceea ce priveşte creanţele maritime nu exonerează autorităţile
competente de realizare a evaluării prealabile menţionate la art. 25 şi nu se
consideră a fi, pentru prefect, un motiv suficient de a refuza să adăpostească
o navă într-un loc de refugiu.
(2) Fără a aduce atingere alin. (1), la primirea unei
nave într-un loc de refugiu, prefectul, prin ANR, poate solicita operatorului,
agentului sau comandantului navei să prezinte un certificat de asigurare în
sensul art. 6 din Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului. Solicitarea acestui certificat nu trebuie să ducă la întârzierea
primirii navei.
ARTICOLUL 27
Informarea părţilor interesate
(1) Atunci când este cazul, ANR
trebuie să transmită în radiofonie, în zonele de acoperire radio, informaţii despre orice incident sau accident
notificat conform art. 19 alin. (1) şi informaţii cu privire la orice navă care
pune în pericol siguranţa navigaţiei, a persoanelor sau a mediului.
(2) Din motive de siguranţă,
atunci când deţine informaţii care i-au fost notificate în conformitate cu art.
15 şi 19, ANR trebuie să ia măsurile necesare pentru a le aduce la cunoştinţă
imediat autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, la
cererea acestora.
(3) In cazul în care ANR a fost
informată în conformitate cu prevederile Directivei 2002/59/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului sau în alt mod despre un pericol care ameninţă
anumite zone de navigaţie şi zone de coastă ale unui stat membru al Uniunii
Europene, trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a informa orice stat
membru interesat despre aceasta în cel mai scurt timp şi să se consulte cu
privire la acţiunile intenţionate. Atunci când este necesar, ANR trebuie să
coopereze cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene
în vederea stabilirii de planuri comune de acţiune.
(4) ANR trebuie să folosească
toate informaţiile pe care navele sunt obligate să le transmită în conformitate
cu art. 19, pentru organizarea unei intervenţii eficiente în rezolvarea
situaţiilor apărute.
CAPITOLUL V
Măsuri complementare
ARTICOLUL 28
Desemnarea şi publicarea listei autorităţilor
competente
(1) ANR va primi notificările
şi informaţiile în conformitate cu prezenta hotărâre.
(2) ANR trebuie să îi informeze în mod corespunzător pe
toţi cei implicaţi în activitatea de transport maritim atât despre serviciile
de management al traficului şi zonele de jurisdicţie ale acestora, cât şi
despre procedura stabilită pentru notificarea informaţiilor cerute de prezenta
hotărâre.
(3) ANR trebuie să transmită Comisiei Europene o listă
cu autorităţile şi staţiile abilitate să îndeplinească atribuţiile unui
serviciu de management al traficului, precum şi orice actualizare a acesteia.
ARTICOLUL 29
SafeSeaNet
(1) ANR trebuie să creeze, la
nivel naţional sau local, sisteme de management al informaţiilor maritime
pentru prelucrarea informaţiilor prevăzute în prezenta hotărâre.
(2) Sistemele prevăzute la
alin. (1) trebuie să permită utilizarea operaţională a informaţiilor culese şi
trebuie să îndeplinească, în special, cerinţele stabilite la art. 16.
(3) Pentru a garanta un schimb
eficient al informaţiilor prevăzute în prezenta hotărâre, sistemele naţionale
sau locale înfiinţate pentru culegerea, prelucrarea şi păstrarea acestor
informaţii trebuie să poată fi interconectate cu SafeSeaNet.
(4) SafeSeaNet trebuie să
funcţioneze continuu, 24 de ore din 24.
(5) Descrierea şi principiile
de bază ale SafeSeaNet sunt stabilite în anexa nr. 3.
(6) Sistemele sau reţelele de
informaţii naţionale create în cadrul acordurilor intracomunitare ori al
proiectelor transfrontaliere interregionale ori transnaţionale la care România
este parte trebuie să fie compatibile cu SafeSeaNet şi conectate la acesta.
ARTICOLUL 30
Cooperarea dintre ANR
şi alte autorităţi cu competenţe similare
ANR va coopera cu celelalte autorităţi competente ale
statelor membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană în atingerea
următoarelor obiective:
1. folosirea optimă a
informaţiilor notificate ca urmare a prevederilor Directivei 2002/59/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului, amendată, în special prin dezvoltarea
de legături informaţionale corespunzătoare între serviciile de management al
traficului şi celelalte autorităţi interesate, în vederea schimbului de date cu
privire la mişcările navelor, orele estimate de sosire în porturi şi mărfurile
acestora;
2. dezvoltarea şi întărirea eficacităţii legăturilor
informaţionale dintre serviciile de management al traficului din România şi
cele ale statelor membre ale Uniunii Europene, în vederea obţinerii unei
imagini cât mai clare a traficului, îmbunătăţirii monitorizării navelor în
tranzit, armonizării şi simplificării, pe cât de mult posibil, a rapoartelor
cerute de la navele aflate în marş;
3. extinderea acoperirii şi/sau
actualizarea sistemului comunitar de informare şi de monitorizare a traficului
navelor în vederea îmbunătăţirii identificării şi supravegherii navelor,
ţinându-se cont de progresele înregistrate în domeniul tehnologiilor
informaţiei şi comunicaţiilor. In acest scop, ANR va coopera cu Comisia
Europeană şi cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a pune în
practică, după caz, sisteme de raportare obligatorii, servicii obligatorii de
trafic maritim şi sisteme corespunzătoare de rute pentru nave, în vederea
înaintării acestora la IMO spre aprobare. De asemenea, ANR va coopera, în
cadrul organismelor regionale sau internaţionale interesate, în vederea
dezvoltării sistemelor de identificare şi urmărire la mare distanţă;
4. întocmirea, după caz, de
planuri comune pentru adăpostirea navelor aflate în pericol;
5. asigurarea interconectării
şi interoperabilităţii sistemelor naţionale folosite pentru managementul
informaţiilor prevăzute în anexa nr. 1, precum şi dezvoltarea şi actualizarea SafeSeaNet.
ARTICOLUL 31
Confidenţialitatea informaţiilor
In conformitate cu legislaţia comunitară sau naţională,
ANR trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor care îi sunt trimise în
temeiul prezentei hotărâri şi trebuie să folosească aceste informaţii numai cu
respectarea prevederilor prezentei hotărâri.
ARTICOLUL 32
Controlul aplicării
(1)ANR trebuie să efectueze inspecţii regulate şi orice
alte acţiuni necesare pentru a verifica funcţionarea sistemelor radio instalate
pe ţărm, dacă acestea corespund cerinţelor prezentei hotărâri şi în special
capacitatea lor de a răspunde cerinţelor de a primi sau transmite fără
întârziere, 24 de ore din 24, informaţii notificate în conformitate cu
prevederile art. 15 şi 17.
(2) Atunci când ANR constată, cu ocazia unui incident
sau accident la care se face referire în art. 22, că o companie nu a putut să
stabilească şi să menţină o legătură cu nava sau cu serviciul de management al
traficului implicat, trebuie să informeze în mod corespunzător statul care a
emis sau în numele căruia au fost emise documentele de conformitate (DOC) şi
certificatul de management al siguranţei (SMC) asociat.
(3) In cazul unei informaţii
primite de la autoritatea competentă a unui stat membru al Uniunii Europene sau
în cazul unui incident ori accident a cărui gravitate indică existenţa unei
neconformităţi majore în funcţionarea sistemului de management al siguranţei al
unei companii din România, ANR trebuie să ia imediat măsurile necesare în
vederea retragerii documentului de conformitate (DOC) şi a certificatului de
management al siguranţei (SMC) asociat acestuia.
ARTICOLUL 33
Sancţiuni
(1) Următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel
de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni, constituie
contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
a) netransmiterea,
nerespectarea termenelor de notificare stabilite pentru sosirea în porturile
româneşti ori transmiterea incompletă a informaţiilor prevăzute în prezenta
hotărâre de către comandant, proprietar, operator sau agent, înainte de sosirea
navei în port, cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei;
b) nerespectarea de către
comandantul sau de către conducătorul navei a sistemelor de raportare
obligatorie, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
c) scoaterea din funcţiune la
bordul navei a sistemului automat de identificare al navei (AIS), acolo unde
acesta este obligatoriu, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
d) nerespectarea de către
comandantul sau de către conducătorul navei a regulilor aplicabile într-un
sistem obligatoriu de rute pentru nave, inclusiv când se primesc sesizări
scrise de la alte autorităţi, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
e) nerespectarea de către
comandantul sau de către conducătorul navei a dispoziţiilor VTS privind
traficul navei în zona VTS ori neconformarea cu regulile VTS, cu amendă de la
3.000 lei la 5.000 lei;
f) scoaterea din funcţiune la
bordul navei a sistemului de înregistrare a datelor privind voiajul navei
(VDR), la navele la care utilizarea este obligatorie, cu amendă de la 5.000 lei
la 10.000 lei;
g) nedeclararea de către comandant sau de către
conducător a mărfurilor periculoase ori toxice de la bordul navei, cu amendă de
la 10.000 lei la 20.000 lei;
h) neanunţarea de către comandantul sau de către
conducătorul unei nave cu privire la evenimentele de navigaţie ale propriei
nave ori ale altor nave, cum ar fi: abordaje, coliziuni, incendii, avarii, defecţiuni majore,
poluare, scufundare, eşuare, pierderi de vieţi omeneşti şi altele asemenea, cu
amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;'
i) transmiterea de către nave sau operatori economici
care desfăşoară activităţi în domeniul naval de informaţii şi date eronate
către ANR, prin modalităţile legal stabilite, cu amendă de la 1.000 lei la
3.000 lei;
j) nerespectarea dispoziţiilor
serviciului de management al traficului privind intrarea, navigaţia,
staţionarea, operarea şi plecarea în şi din apele naţionale navigabile, cu
amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest sens de către
ANR.
(3) Sancţiunea se aplică
contravenienţilor, persoane fizice sau juridice.
(4) In situaţiile prevăzute la
alin. (1) lit. a), c), f), i), şi j), sancţiunea contravenţională se aplică
comandantului navei, care este reprezentantul legal al
proprietarului ori operatorului navei.
(5) ANR trebuie să informeze în cel mai scurt timp
posibil autorităţile competente ale statului pavilionului şi orice alt stat
interesat despre măsurile luate asupra navelor, în conformitate cu prevederile
art. 18 şi 22, precum şi cu cele ale alin. (1).
(6) Contravenţiilor le sunt
aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ARTICOLUL 34
Punere în aplicare şi notificare
(1) Prefectul, ANR,
administraţiile portuare şi unităţile în subordonarea sau în coordonarea
Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu atribuţii specifice în domeniu, vor duce
la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri, în conformitate cu competenţele
stabilite prin aceasta.
(2) MTI va comunica Comisiei
Europene textul prezentei hotărâri, după publicarea acesteia în Monitorul
Oficial al României, Partea I, inclusiv orice alte dispoziţii de drept intern adoptate în domeniul
reglementat de Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,
amendată de Directiva 2009/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
ARTICOLUL 35
Anexe
Anexele nr. 1-4 fac parte
integrantă din prezenta hotărâre.
ARTICOLUL 36
Abrogare
(1) La data intrării în vigoare
a prezentei hotărâri, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului nr. 323/2006 pentru aprobarea Sistemului de informare şi monitorizare
a traficului navelor care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale
României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, se abrogă.
(2) Trimiterile din legislaţia naţională la ordinul
abrogat potrivit alin. (1) se interpretează ca trimiteri la prezenta hotărâre.
(3) La data intrării în vigoare
a prezentei hotărâri, art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 876/2007 pentru
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
15 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
*
Prezenta hotărâre transpune:
a) Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de
monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime şi de abrogare a
Directivei 93/75/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 208 din 5 august
2002;
b) Directiva 2009/17/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei
2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare
privind traficul navelor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene nr. L 131 din 28 mai 2009.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Anca Daniela Boagiu
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Bogdan Mănoiu
Ministrul mediului şi pădurilor,
Laszlo Borbely
Ministrul administraţiei şi internelor,
Constantin-Traian Igas
ANEXA Nr. 1
LISTA
informaţiilor ce trebuie notificate
1. Informaţii notificate în
conformitate cu art. 4 din hotărâre Informaţii generale:
a) identificarea navei (numele,
indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);
b) portul de destinaţie;
c) ora estimată de sosire la portul de destinaţie sau
la locul de îmbarcare pilot, care este cerută de ANR, şi ora estimată de
plecare din acel port;
d) numărul total de persoane la bord.
2. Informaţii notificate în
conformitate cu art. 14 din hotărâre Informaţii despre marfă:
a) denumirile tehnice corecte ale mărfurilor
periculoase sau poluante, numerele Naţiunilor Unite (UN), când există, clasele
IMO de mărfuri periculoase în conformitate cu codurile IMDG, IBC şi IGC şi,
după caz, clasa navei cerută pentru mărfurile INF, astfel cum a fost definită
în Regula VII/14.2, cantităţile unor astfel de mărfuri şi, dacă sunt
transportate în unităţi de transport de marfă altele decât tancuri, numărul de
identificare a acestora;
b) adresa de unde se pot obţine informaţii detaliate
despre marfă.
3. Informaţii notificate în
conformitate cu art. 15 din hotărâre 3.1. Informaţii generale:
a) identificarea navei (numele,
indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);
b) portul de destinaţie;
c) pentru o navă părăsind un port românesc: ora
estimată de plecare de la portul de plecare sau staţia-pilot, astfel cum este
cerut de Autoritatea Navală Română (ANR), şi ora estimată de sosire în portul de destinaţie;
d) pentru o navă venind dintr-un port străin şi
îndreptându-se către un port românesc: ora estimată de sosire în portul de
destinaţie sau staţia-pilot, aşa cum este cerut de ANR;
e) numărul total de persoane la bord.
3.2. Informaţii despre marfă:
a) denumirile tehnice corecte ale mărfurilor
periculoase sau poluante, numerele Naţiunilor Unite (UN), când există, clasele
IMO de mărfuri periculoase în conformitate cu codurile IMDG, IBC şi IGC şi,
după caz, clasa navei cerută pentru mărfurile INF, astfel cum a fost definită
în Regula VII/14.2, cantităţile de marfă şi localizarea lor la bord şi, dacă
sunt transportate în unităţi de transport de marfă altele decât tancuri,
numărul de identificare a acestora;
b) confirmarea că la bordul navei
există o listă sau un manifest ori un plan de încărcare corespunzător conţinând
detalii despre mărfurile periculoase sau poluante transportate şi locaţia lor
pe navă;
c) adresa de la care se pot obţine informaţii detaliate
despre marfă.
4. Informaţii la care se face
referire la art. 5 din hotărâre:
a) identificarea navei (numele,
indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);
b) data şi ora;
c) poziţia în latitudine şi longitudine; sau
d) relevmentul adevărat şi
distanţa în mile marine de la un reper costier
identificat în mod clar;
e) direcţia;
f) viteza;
g) portul de destinaţie şi ora estimată de sosire;
h) marfa şi, dacă sunt mărfuri periculoase la bord,
cantitatea şi clasa IMO;
i) adresa pentru comunicarea informaţiilor despre
marfă;
j) numărul total de persoane la bord;
k) informaţii diverse;
(i) caracteristicile şi cantitatea estimată de
combustibil de consum, pentru nave cu tonaj brut mai mare de 1.000 tone;
(ii) starea de navigaţie.
5. Comandantul navei trebuie să
informeze imediat ANR despre orice schimbare în informaţiile notificate ca
urmare a prezentei anexe.
ANEXA Nr. 2
PRESCRIPŢII
aplicabile echipamentului de la bord
I. Sistem de identificare
automată (A/S)
1. Navele de pasageri,
indiferent de mărime, şi toate navele cu un tonaj brut de 300 sau mai mare,
care fac escală într-un port românesc, trebuie să aibă la bord echipamentul
prevăzut la art. 6 din hotărâre.
Autoritatea Navală Română (ANR)
poate excepta navele de pasageri cu un tonaj brut
mai mic de 300, angajate în transport intern, de la
aplicarea cerinţelor privind AIS stabilite în prezenta anexă.
2. Nave de pescuit
Navele de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15
metri sunt supuse cerinţei de dotare cu echipament prevăzută la art. 7 din hotărâre,
în conformitate cu următorul calendar:
- navele de pescuit cu o lungime totală de 24 metri sau
mai mare, dar mai mică de 45 metri: până la 31 mai 2012;
- navele de pescuit cu o lungime totală de 18 metri sau
mai mare, dar mai mică de 24 metri: până la 31 mai 2013;
- navele de pescuit cu o
lungime totală mai mare de 15 metri, dar mai mică de 18 metri: până la 31 mai
2014.
Navele de pescuit noi cu o lungime totală mai mare de
15 metri sunt supuse cerinţei de dotare cu echipament prevăzută la art. 7 din hotărâre,
până la 30 noiembrie 2010. II. Inregistrator al parametrilor de navigaţie
(VDR/S-VDR) 1. Următoarele tipuri de nave trebuie, în măsura în care fac escală
într-un port românesc, să fie dotate cu VDR răspunzând standardelor de
performanţă ale Rezoluţiei Adunării Generale a IMOA.861(20), adoptată la 27
noiembrie 1997 -Standarde de performanţă pentru înregistratoare a parametrilor
de navigaţie (VDRs) şi
standardelor de testare stabilite de Standardul Comisiei Internaţionale de
Electronică (IEC) nr. 61.996 IEC - sisteme şi echipamente de radiocomunicaţii
în navigaţia maritimă:
a) nave de pasageri;
b) nave de pasageri tip Ro-Ro;
c) navele, altele decât nave de pasageri, cu un tonaj
brut de 3.000 sau mai mare, construite la 1 iulie 2002 sau după această dată.
2. Navele, altele decât nave de
pasageri, cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, construite înainte de 1 iulie
2002, în măsura în care fac escală într-un port românesc, trebuie să fie dotate
cu VDR răspunzând standardelor de performanţă ale Rezoluţiei IMO A.861(20) şi
standardelor de testare stabilite de Standardul nr. 61.996 al Comisiei
Internaţionale de Electronică (IEC) sau cu S-VDR răspunzând standardelor de
performanţă ale Rezoluţiei MSC 163(78), adoptată la 17 mai 2004 - Standarde de
performanţă pentru înregistratoare simplificate a parametrilor de navigaţie (S
- VDRs).
ANR poate excepta de la obligaţiile de dotare cu sistem
de înregistrare a parametrilor de navigaţie navele de pasageri care efectuează
numai curse naţionale în zonele maritime, altele decât cele care se încadrează
la clasa A definită la art. 4 din Directiva 98/18/CE a Consiliului din 17
martie 1998 privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de
pasageri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 144 din
15 mai 1998.
ANEXA Nr. 3
MESAJELE ELECTRONICE
si SafeSeaNet
1. Conceptul general şi structura
Sistemul comunitar de schimb de informaţii maritime
SafeSeaNet trebuie să permită receptionarea, stocarea, extragerea şi schimbul
de informaţii în scopul siguranţei maritime, securităţii maritime şi a
porturilor şi protejării mediului maritim şi al eficienţei traficului şi
transportului maritim.
SafeSeaNet este un sistem specializat, creat pentru a
facilita schimbul de informaţii în format electronic dintre statele membre ale
Uniunii Europene şi pentru a fi furnizate Comisiei Europene informaţiile
relevante în conformitate cu legislaţia comunitară. Acesta se compune dintr-o
reţea de sisteme naţionale SafeSeaNet din fiecare stat membru al Uniunii
Europene şi un sistem central SafeSeaNet, care acţionează ca punct nodal.
Reţeaua SafeSeaNet conectează între ele sistemul
românesc cu toate celelalte sisteme naţionale SafeSeaNet din Uniunea Europeană
şi include sistemul central SafeSeaNet.
2. Managementul, funcţionarea,
dezvoltarea şi întreţinerea SafeSeaNet
2.1. Responsabilităţi
2.1.1. Sistemul naţional SafeSeaNet
România trebuie să menţină un sistem SafeSeaNet
naţional care să permită schimbul de informaţii maritime dintre utilizatorii
autorizaţi care se află sub responsabilitatea Autorităţii Navale Române (ANR), ca autoritate competentă
naţională.
ANR este autoritatea responsabilă de managementul
sistemului naţional, care include coordonarea la nivel naţional a utilizatorilor şi furnizorilor de date,
precum şi asigurarea că numerele Naţiunilor Unite (UN) de identificare a
porturilor sunt alocate şi că infrastructura naţională de tehnologie a
informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în Documentul privind
controlul interfeţei şi a funcţionalităţilor (DCIF) menţionat la pct. 2.3, sunt create şi întreţinute.
Sistemul naţional SafeSeaNet trebuie să permită
interconectarea utilizatorilor autorizaţi sub responsabilitatea ANR şi poate fi
făcut accesibil actorilor identificaţi din sectorul naval (armatori, agenţi,
comandanţi, încărcători şi alţii) atunci când aceştia sunt autorizaţi în acest
sens de ANR, în special pentru a facilita trimiterea electronică a rapoartelor
în conformitate cu legislaţia comunitară.
2.1.2. Sistemul central SafeSeaNet
Sistemul central SafeSeaNet se află
sub managementul Comisiei Europene.
ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu
Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene în activitatea de
management şi supraveghere a sistemului central.
ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu
Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) şi cu statele membre ale Uniunii Europene în activitatea de punere
în aplicare la nivel tehnic a sistemului central.
Sistemul central SafeSeaNet, care acţionează ca un punct
nodal, interconectează toate sistemele naţionale SafeSeaNet şi stabileşte infrastructura de tehnologie a informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în DCIF menţionat la pct.
2.3.
2.2. Principii de management
In cadrul Uniunii Europene este creat de către Comisia
Europeană un grup de coordonare la nivel înalt, compus din reprezentanţi ai
statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene, pentru:
- formularea de recomandări în
vederea îmbunătăţirii eficacităţii şi a securităţii SafeSeaNet;
- formularea unor îndrumări
corespunzătoare pentru dezvoltarea SafeSeaNet;
- asistarea Comisiei Europene în examinarea
performanţei SafeSeaNet;
- aprobarea DCIF menţionat la
pct. 2.3 şi modificările ulterioare ale acestuia.
2.3. DCIF şi documentaţia
tehnică a SafeSeaNet
DCIF este un document aprobat de grupul de coordonare
la nivel înalt înfiinţat de Comisia Europeană, din a cărui componenţă fac parte
şi reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene.
DCIF descrie în detaliu cerinţele privind performanţele
sistemului şi procedurile aplicabile elementelor naţionale şi centrale ale
SafeSeaNet, concepute pentru a asigura conformarea cu legislaţia comunitară
relevantă.
DCIF include norme privind:
- îndrumările privind
drepturile de acces pentru managementul calităţii datelor;
- specificaţiile de securitate pentru transmisia şi
schimbul de date; şi
- arhivarea informaţiilor la nivel naţional şi central.
DCIF indică modalităţile de stocare şi disponibilitatea
informaţiilor privind mărfurile periculoase sau poluante în legătură cu
serviciile regulate pentru care s-a acordat o exceptare în conformitate cu art.
17 din hotărâre.
Documentaţia tehnică referitoare la SafeSeaNet, cum ar
fi standardele pentru formatul în care se realizează schimbul de date, manualele
de utilizare şi specificaţiile privind securitatea reţelei, va fi elaborată şi întreţinută de EMSA, în cooperare cu
statele membre ale Uniunii Europene.
3. Schimbul de date prin SafeSeaNet
Sistemul utilizează standardele sectorului maritim şi
trebuie să poată interacţiona cu sistemele publice şi private utilizate pentru
crearea, furnizarea sau primirea informaţiilor în cadrul SafeSeaNet.
ANR se va asigura că informaţiile de la furnizorii de
date, inclusiv comandanţi, armatori, agenţi, operatori, expeditori şi
autorităţi relevante, este suficient să fie trimise numai o singură dată şi
sunt disponibile pentru utilizare în toate sistemele de raportări şi
notificări, precum şi în Sistemul de informare şi monitorizare a traficului
navelor.
Mesajele electronice schimbate în
conformitate cu prezenta hotărâre şi legislaţia comunitară relevantă se vor
distribui prin SafeSeaNet. In acest scop, ANR creează şi întreţine interfeţele
necesare pentru transmiterea automată a datelor prin mijloace electronice către
SafeSeaNet.
In cazul în care norme adoptate
la nivel internaţional permit direcţionarea informaţiilor LRIT privind nave
care arborează pavilionul unor state terţe, reţelele SafeSeaNet se vor utiliza
pentru a distribui în statele membre ale Uniunii Europene, la un nivel de
securitate adecvat, informaţiile LRIT primite în conformitate cu art. 8 din
hotărâre.
4. Securitate şi drepturi de acces
Sistemele naţionale SafeSeaNet se vor conforma
cerinţelor din prezenta hotărâre în ceea ce priveşte confidenţialitatea informaţiilor,
precum şi principiilor şi specificaţiilor de securitate descrise în DCIF, în
special în privinţa drepturilor de acces.
ANR va identifica toţi utilizatorii pentru care se
atribuie un rol şi un set de drepturi de acces în conformitate cu DCIF.
ANEXA Nr. 4
MĂSURI
luate de Autoritatea Navală Română în cazul unei
ameninţări pentru siguranţa navigaţiei şi protecţia mediului, în conformitate cu art. 22 alin.
(1) din hotărâre
Atunci când Autoritatea Navală Română (ANR) consideră,
ca urmare a unui incident ori accident de natura celui descris la art. 19 alin.
(1) din hotărâre care afectează o navă, în conformitate cu dreptul
internaţional, că este necesar să prevină, să limiteze sau să îndepărteze o
ameninţare iminentă şi gravă în apele naţionale navigabile asupra activităţilor
ce se desfăşoară în acestea şi a comunităţilor locale, asupra siguranţei altor
nave, echipajelor şi pasagerilor acestora ori asupra protecţiei mediului marin,
ANR poate, printre altele:
a) să restricţioneze mişcarea navei sau să o
direcţioneze să urmeze o anumită rută. Această măsură nu limitează răspunderea
comandantului pentru manevrarea în siguranţă a navei sale;
b) să notifice în mod oficial
comandantul navei pentru ca acesta să ia măsurile imediate şi necesare de
îndepărtare a pericolelor sau de încetare a activităţilor care pun în pericol
mediul ori siguranţa navigaţiei;
c) să trimită o echipă de evaluare la bordul navei,
care să aprecieze gradul de risc şi să îl sprijine pe comandant pentru
remedierea situaţiei;
d) să dea dispoziţiile necesare pentru ca nava să fie
pilotată ori remorcată, după caz;
e) să îl instrucţioneze pe comandant să intre într-un
loc de refugiu în cazul unui pericol iminent, atunci când s-a decis această
măsură, conform prevederilor prezentei hotărâri.