DECIZIE   Nr. 353 din 10 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 12 din 10 ianuarie 2003

    Costica Bulai         - presedinte
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Ioana Marilena Chiva  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Georgia Camelia Liliana Petricu si Andrei Emanuel Popescu in Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocand in acest sens si Decizia Curtii Constitutionale nr. 128/2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 18.876/2001, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Georgia Camelia Liliana Petricu si Andrei Emanuel Popescu intr-o cauza civila avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui certificat de mostenitor.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prin reintroducerea obligativitatii intampinarii se creeaza o discriminare, incalcandu-se astfel prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetatenilor in fata legii, coroborate cu cele ale art. 128. De asemenea, sustin si incalcarea prevederilor art. 20, precum si ale art. 21 privind accesul liber la justitie, prin faptul ca se creeaza "o conditie favorabila reclamantului si il lipseste de aparare, ceea ce constituie o inegalitate, deoarece aceste dispozitii ale Codului de procedura civila devin mai ingaduitoare pentru una din parti". Totodata autorii exceptiei sustin ca prin dispozitiile legale criticate se incalca si principiul prevazut de art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia nimeni nu este mai presus de lege.
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate vizeaza "asezarea partilor pe pozitii egale in ceea ce priveste propunerea si administrarea probelor", iar prin sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe s-a avut in vedere stabilizarea cadrului juridic de solutionare a unei cauze civile, pentru a da posibilitatea instantelor de judecata de a solutiona cauzele mai eficient si intr-un termen rezonabil. Instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile criticate trebuie interpretate si in raport de sanctiunile ce pot fi aplicate reclamantului, in cazul in care nu respecta dispozitiile art. 112 din Codul de procedura civila, referitoare la cererea de chemare in judecata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca reintroducerea obligativitatii intampinarii, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, este o solutie care a existat la noi pana in anul 1952, fiind justificata ca o masura de simetrie, care il pune si pe reclamant in situatia de a cunoaste apararile paratului, evitand surprizele de la dezbaterea orala. De asemenea, considera ca "intampinarea prezinta o utilitate practica incontestabila, [...] destinata sa asigure un echilibru in situatia juridica a partilor. Prin depunerea intampinarii i se asigura si reclamantului posibilitatea de a lua cunostinta de apararile paratului". Totodata dispozitiile legale criticate sunt menite sa asigure egalitatea de mijloace, dandu-se in acelasi timp satisfactie si exigentelor prevazute de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si a invoca exceptii s-a instituit "tocmai datorita importantei intampinarii si pentru a realiza obiectivul consacrarii caracterului ei obligatoriu", dar paratul va putea discuta probele si temeinicia sustinerilor reclamantului in conditiile art. 171 din Codul de procedura civila, potrivit carora partea decazuta din dreptul de a mai administra o proba va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii adverse.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, Curtea pronuntandu-se asupra dispozitiilor legale criticate prin Decizia nr. 128/2002.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 118 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 118: "Intampinarea este obligatorie, afara de cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.
    Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara celor de ordine publica.
    In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta; instanta va acorda, la cerere, un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 128: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate prevad obligativitatea depunerii intampinarii in cadrul procesului civil, precum si sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe si a invoca exceptii, in afara de cele de ordine publica. Alin. 3 al art. 118 din Codul de procedura civila contine o dispozitie menita sa atenueze consecintele grave ale decaderii, pentru ipoteza in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat. In acest caz presedintele ii va pune in vedere paratului, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare, instanta putand acorda un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.
    Curtea retine ca reintroducerea acestor dispozitii legale nu incalca principiul conform caruia nimeni nu este mai presus de lege si nici pe cel al egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazute de art. 16 din Constitutie, asa cum sustin fara temei autorii exceptiei. Aceste solutii legislative au fost reintroduse in Codul de procedura civila pentru a se asigura egalitatea de "arme" dintre reclamant si parat, precum si judecarea cu celeritate a cauzelor, evitandu-se tergiversarea judecatii si dandu-se astfel satisfactie cerintelor impuse de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale ale art. 21, deoarece paratul beneficiaza de toate garantiile legale ale accesului liber la justitie. In acest sens paratul poate invoca pe tot parcursul procesului exceptiile de ordine publica, iar in cazul nedepunerii intampinarii in termenul legal isi vor gasi aplicare prevederile art. 171 din Codul de procedura civila, potrivit carora partea decazuta din dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii adverse. Exista, de asemenea, posibilitatea pentru parat de a cere administrarea dovezilor in sprijinul apararii sale, in conditiile art. 138 din Codul de procedura civila. Tot o garantie legala a accesului liber la justitie o reprezinta dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila, care dau posibilitatea partii de a solicita repunerea in termen, in cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura in termenul legal.
    Referitor la sustinerile autorilor exceptiilor, conform carora dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constitutie, Curtea retine ca acestea din urma se refera la folosirea cailor de atac si, ca atare, nu au incidenta in cauza.
    Curtea constata ca asupra dispozitiilor legale criticate s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si solutia acestei decizii raman valabile si in prezenta cauza.

    Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Georgia Camelia Liliana Petricu si Andrei Emanuel Popescu in Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 decembrie 2002.

                        PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Ioana Marilena Chiva