DECIZIE Nr. 353 din 10 decembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 10 ianuarie 2003
Costica Bulai - presedinte
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Georgia Camelia Liliana Petricu si Andrei Emanuel Popescu in Dosarul nr.
18.876/2001 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile
criticate nu contravin prevederilor constitutionale, invocand in acest sens si
Decizia Curtii Constitutionale nr. 128/2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 18.876/2001,
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din Codul de procedura
civila, exceptie ridicata de Georgia Camelia Liliana Petricu si Andrei Emanuel
Popescu intr-o cauza civila avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a
unui certificat de mostenitor.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
prin reintroducerea obligativitatii intampinarii se creeaza o discriminare,
incalcandu-se astfel prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetatenilor in fata legii, coroborate cu cele ale art. 128. De
asemenea, sustin si incalcarea prevederilor art. 20, precum si ale art. 21
privind accesul liber la justitie, prin faptul ca se creeaza "o conditie
favorabila reclamantului si il lipseste de aparare, ceea ce constituie o
inegalitate, deoarece aceste dispozitii ale Codului de procedura civila devin
mai ingaduitoare pentru una din parti". Totodata autorii exceptiei sustin
ca prin dispozitiile legale criticate se incalca si principiul prevazut de art.
16 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia nimeni nu este mai presus de
lege.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti considera ca exceptia este neintemeiata,
deoarece dispozitiile legale criticate vizeaza "asezarea partilor pe
pozitii egale in ceea ce priveste propunerea si administrarea probelor",
iar prin sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune probe s-a avut in
vedere stabilizarea cadrului juridic de solutionare a unei cauze civile, pentru
a da posibilitatea instantelor de judecata de a solutiona cauzele mai eficient
si intr-un termen rezonabil. Instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile
criticate trebuie interpretate si in raport de sanctiunile ce pot fi aplicate
reclamantului, in cazul in care nu respecta dispozitiile art. 112 din Codul de
procedura civila, referitoare la cererea de chemare in judecata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca reintroducerea obligativitatii intampinarii, prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, este o solutie care a existat
la noi pana in anul 1952, fiind justificata ca o masura de simetrie, care il
pune si pe reclamant in situatia de a cunoaste apararile paratului, evitand
surprizele de la dezbaterea orala. De asemenea, considera ca "intampinarea
prezinta o utilitate practica incontestabila, [...] destinata sa asigure un
echilibru in situatia juridica a partilor. Prin depunerea intampinarii i se
asigura si reclamantului posibilitatea de a lua cunostinta de apararile
paratului". Totodata dispozitiile legale criticate sunt menite sa asigure
egalitatea de mijloace, dandu-se in acelasi timp satisfactie si exigentelor
prevazute de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale. Sanctiunea decaderii din dreptul de a mai propune
probe si a invoca exceptii s-a instituit "tocmai datorita importantei
intampinarii si pentru a realiza obiectivul consacrarii caracterului ei
obligatoriu", dar paratul va putea discuta probele si temeinicia
sustinerilor reclamantului in conditiile art. 171 din Codul de procedura
civila, potrivit carora partea decazuta din dreptul de a mai administra o proba
va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia
sustinerilor si a dovezilor partii adverse.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, Curtea pronuntandu-se asupra dispozitiilor legale criticate prin
Decizia nr. 128/2002.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
118 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I
pct. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000,
dispozitii care au urmatorul continut:
- Art. 118: "Intampinarea este obligatorie, afara de cazurile in care
legea prevede in mod expres altfel.
Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea
paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara
celor de ordine publica.
In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat,
presedintele ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate
exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare despre care se va face
vorbire in incheierea de sedinta; instanta va acorda, la cerere, un termen
pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele
prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 128: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile legale criticate prevad obligativitatea depunerii intampinarii in
cadrul procesului civil, precum si sanctiunea decaderii din dreptul de a mai
propune probe si a invoca exceptii, in afara de cele de ordine publica. Alin. 3
al art. 118 din Codul de procedura civila contine o dispozitie menita sa
atenueze consecintele grave ale decaderii, pentru ipoteza in care paratul nu
este reprezentat sau asistat de avocat. In acest caz presedintele ii va pune in
vedere paratului, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si
toate mijloacele sale de aparare, instanta putand acorda un termen pentru pregatirea
apararii si depunerea intampinarii.
Curtea retine ca reintroducerea acestor dispozitii legale nu incalca
principiul conform caruia nimeni nu este mai presus de lege si nici pe cel al
egalitatii cetatenilor in fata legii, prevazute de art. 16 din Constitutie, asa
cum sustin fara temei autorii exceptiei. Aceste solutii legislative au fost
reintroduse in Codul de procedura civila pentru a se asigura egalitatea de
"arme" dintre reclamant si parat, precum si judecarea cu celeritate a
cauzelor, evitandu-se tergiversarea judecatii si dandu-se astfel satisfactie
cerintelor impuse de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale.
De asemenea, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 21, deoarece paratul beneficiaza de toate
garantiile legale ale accesului liber la justitie. In acest sens paratul poate
invoca pe tot parcursul procesului exceptiile de ordine publica, iar in cazul
nedepunerii intampinarii in termenul legal isi vor gasi aplicare prevederile
art. 171 din Codul de procedura civila, potrivit carora partea decazuta din
dreptul de a administra o proba va putea totusi sa se apere discutand in fapt
si in drept temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii adverse. Exista, de
asemenea, posibilitatea pentru parat de a cere administrarea dovezilor in
sprijinul apararii sale, in conditiile art. 138 din Codul de procedura civila.
Tot o garantie legala a accesului liber la justitie o reprezinta dispozitiile
art. 103 din Codul de procedura civila, care dau posibilitatea partii de a
solicita repunerea in termen, in cazul in care, dintr-o imprejurare mai presus
de vointa sa, nu a efectuat un act de procedura in termenul legal.
Referitor la sustinerile autorilor exceptiilor, conform carora dispozitiile
legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constitutie, Curtea retine
ca acestea din urma se refera la folosirea cailor de atac si, ca atare, nu au
incidenta in cauza.
Curtea constata ca asupra dispozitiilor legale criticate s-a mai pronuntat
prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002. Neintervenind elemente noi de
natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, considerentele si
solutia acestei decizii raman valabile si in prezenta cauza.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Georgia Camelia Liliana Petricu
si Andrei Emanuel Popescu in Dosarul nr. 18.876/2001 al Judecatoriei Sectorului
4 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 decembrie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva